Sunteți pe pagina 1din 13

Sensibilitatea kinestezică este

probabil cea mai importantă dintre


formele de
sensibilitate de care
dispune omul.
Fără sensibilitate kinestezică este
imposibilă menținerea poziției
verticale, deplasarea independentă,
vorbirea și participarea în alte genuri
complexe de activitate.
 Sensibilitatea kinestezică furnizează informaţii despre:
 - orientarea diferitelor părţi ale corpului unele în raport cu
altele (simţul poziţiei) ,
 - gradul de mişcare a diferitelor părţi ale corpului (simţul
mişcării) ,
- forţa musculară dezvoltată pentru realizarea unei mişcări sau
pentru menţinerea poziţiei unei articulaţii (simţul forţei).
 Rolul analizatorului kinestezic :

 - în desfășurarea normală a

activității motorii
 - în analiza fină a mișcărilor

 - în coordonarea mișcărilor
Muşchii, tendoanele şi ligamentele
prezintă numeroşi senzori din
categoria proprioceptorilor: fusurile
neuromusculare, corpusculii Pacini şi
terminaţiile nervoase libere din
muşchi, corpusculii tendinoşi Golgi
din tendoane şi ligamente,
terminaţiile nervoase Ruffini şi
corpusculii Pacini din
articulaţii şi capsulele
articulare.
Imposibilitatea de a
Tulburări ale recepționa stimuli senzitivi
sensibilității și imposibilitatea de a
kinestezice transmite acești stimuli
către SNC

Întreruperea transmiterii
stimulilor poate fi localizată
Cauze oriunde în SN începând de la
receptori până la cortex

- leziuni din piele care distrug


receptorii
- leziuni din nervii periferici
-leziuni ale măduvei (în ganglioni)
 Tulburările de sensibilitate agravează tulburarile de
mișcare existente indiferent de cauză, de aceea
recuperarea sensibilității este necesară.
 - Ea face parte din recuperarea motorie si este efectuata
de kinetoterapeut .
Evaluarea sensibilității kinestezice

 Simțul tactil - la pacientul cu


ochii inchiși se atinge pielea cu
vată, cu pulpa degetelor în
diverse puncte și este întrebat
dacă simte ceva obișnuit și unde
simte .

 Simțul presiunii - pacientul cu


ochii închiși, se presează pe piele
cu un obiect contondent (un
creion), testul se poate face si cu
diapazon, pacientul trebuie să
răspundă ce și unde simte .
 Simțul termic - temperatura se
testează oferind pacientului
senzații de cald-rece cu 2 eprubete
cu apă rece-fierbinte.
Se testeaă durerea prin înțeparea
cu un obiect ascuțit, pacientul e
întrebat dacă simte, unde și cum
simte .
 Simțul mișcării (kinestezia )
se face prin miscarea unui segment
anatomic într-un sens și altul,
pacientul e întrebat care este
direcția mișcării .
 Stereognozia – simțul care identifică obiectele
prin palparea acestora – pacientul apreciază :
 forma obiectului : cub, sfera, cilindru;
 dimensiunile obiectului : mic sau mare;
 greutatea : greu- ușor;
 consistența : dur- moale;
 textura: neted-rugos;
 materialul : lemn, fier, plastic
 Se încheie testul cu discriminarea tactilă adică – cu un
instrument se ating 2 puncte simultan. Treptat se
reduce distanța dintre puncte până ce pacientul simte un
punct.
 - Se compară cu partea

sănătoasă.
 Discriminarea tactilă depinde

de regiune – la pulpa degetelor


e de 4 mm, la coapsă este
60mm (6cm)
 Evaluarea sensibilității necesită

un efort de concentrare foarte


mare care obosește pacientul, se face în 2 -3 ședințe de
scurtă durată.
Reeducarea sensibilității
 Ordinea reeducarii e următoarea :
sensibilitatea pt. presiune, durere
propriocepție – kinestezie la
sfârșit se lasă sensibilitatea termică.
 - După refacerea acestor sensibilități
se trece la stereognozie.
 - Se oferă spre recunoaștere obiecte
uzuale cunoscute, se trece treptat la
obiecte făcute special pt. reeducare .
 După recuperarea stereognoziei se
poate trece la recuperarea funcțiilor
motorii de exemplu : aprecierea unui
obiect de pe masă; scoaterea
obiectului din cutie, sertar;
învârtirea unor butoane.
 Metode de lucru –
 - Pacientul cu ochii închiși, asistentul aplică un
stimul pe piele, pacientul trebuie să zică unde a
simțit și natura stimulului.
 - Pacientul cu ochii deschisi – se repetă
stimularea, apoi iar cu ochii închiși și se repetă
stimularea de 3 – 4 ori până la refacerea
sensibilității pe teritoriul bolnav.
Ai grijă de corpul tău ,
pentru că este singurul loc
unde va trebui să trăiești !