Sunteți pe pagina 1din 2

Clarificarea conceptului de știință

Enea Roxana Ioana - Psihologie Anul I, Grupa 4, Seminar 3

Știința este o ramură de studiu care este preocupată atât de mulțimile conectate ale
adevărurilor demonstrate, cât și de factorii sistematici clasificați și mai mult sau mai puțini corelați,
obținându-se legi generale și care includ metode demne de încredere pentru descoperirea adevarului
pur în interiorul domeniului său. (Colman, 2015).
Istoria știinţei poate fi analizată în două modalităţi diferite (Drăgan, 2011). În primul rând,
istoria știinţei se rezumă la menţionarea evoluţiei cunoașterii, în diferite domenii, de la începuturi
până în zilele noastre. O a doua metodă privind studiul istoriei știinţei constă în analiza naturii și a
obiectivului teoriei știinţifice, a metodologiei cercetării, a criteriilor care stau la baza evoluţiei
știinţei. Această a doua modalitate exprimă esenţa dezvoltării știinţei, motivaţia acestei dezvoltări,
ceea ce explica implicarea, în acest sens, a filosofiei.
Cuvântul știință descrie orice domeniu de studiu sistematic. Științe ca geologia și
meteorologia nu trebuie neapărat să fie capabile să facă predicții exacte despre cutremure sau vreme
pentru ca să poată fi considerate drept științe. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat că unele
confirmări ale ipotezelor sunt imposibile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate.
(Popper 2002). Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de
empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și
"empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Cu toate acestea, Thomas Kuhn a afirmat că știința
întotdeauna implică "paradigme", seturi de ipoteze, reguli, practici etc. și că trecerea de la o
paradigmă la alta de obicei nu presupune verificarea sau falsificarea teoriilor științifice. Mai mult,
în contrast cu modelul empiric, este de părere că știința nu a evoluat în mod istoric, ca acumulare
continuă de date. (Kuhn 1971).
Unii filozofi şi cercetători renumiţi chiar caută ceea ce autorul de lucrări ştiinţifice (Aczel,
2014) a numit „o dovadă ştiinţifică împotriva existenţei lui Dumnezeu”. De exemplu, un fizician
(Frampton, 2009) a afirmat că „absenţa dovezilor în favoarea existenţei unui Dumnezeu care joacă
un rol important în univers este un indiciu incontestabil că un astfel de dumnezeu nu există”.
Din părți opuse, prin raportare la prezent, conceptul de știință este abordat identic (Sagan,
2016). La întrebarea "Ce este știința ?", singurul răspuns concret a fost că știința reprezintă mai
degrabă o metodă de cunoaștere. Scopul ei este să afle cum evoluează lumea, ce legi o guvernează,
să pătrundă în conexiunile lucrurilor. Bineînțeles, această explicație poate fi simplificată spunând
faptul că dezvoltarea științei a fost determinată de curiozitatea omului, de dorința lui de a cunoaște,
dar și de nevoile economice și sociale.
Scopul ştiinţei este să găsească explicaţii satisfăcătoare pentru orice ni se pare că are nevoie
de explicaţie. Prin explicaţie (sau explicaţie cauzală) se înţelege un set de enunţuri, dintre care unul
descrie starea de lucruri ce trebuie explicată, în timp ce restul, enunţurile explicative, formează
„explicaţia” în sensul mai restrâns al cuvântului. (Popper, 1982).
Potrivit empirismului (Ceapraz, 1987) teoriile științifice sunt obiective, verificabile empiric,
și sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate.
În ultimul secol, știința a fost intr-o continuă dezvoltare, nu numai prin obținerea unor
medicamente miraculoase, unor teorii îndrăznețe, posibilitatea omului de a străbate cerul, dar și
prin inventarea sau imbunătațirea anumitor obiecte utile în viața de zi cu zi, fără de care nu ne-am
putea imagina: calculatorul, televizorul și foarte multe tehnologii noi de care nu putea fi vorba in
trecut.
Bibliografie:
Aczel, A. D. (2014). Why science does not disprove God. Boston: William Morrow;
Ceapraz, I. (1987). Empiric si teoretic in cunoașterea științifică. Craiova: Scrisul Românesc;
Colman A. M. (2015). A dictionary of psychology (4th ed);
Drăgan, D. (2011). Istoria Științei și Istoria, 274-279;
https://blogs.unimelb.edu.au/sciencecommunication/2017/10/21/philosophy-of-science-according-to-karl-
popper/;
httpswww.allaboutscience.orgscience.html;
Kuhn T. (1971). Stanford Encyclopedia of Philosophy;
Popper K. (1982) "Realism and the Aim of Science";
Sagan C. (2016). Un palid punct albastru, traducere Walter Florescu, Editura Herald, București.