Metodele alternative aplicabile în ciclul primar

Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic oferă
elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a
diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate
scopului urmărit.
Alegerea celor mai adecvate metode și instrumente de evaluare reprezintă o
decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent și util.
Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere aprecia că: ,,O evaluare corectă a
învățământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic și
universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (...)’’.(Stanciu,
M., 2003, p.284)
Metodele alternative de evaluare realizează evaluarea rezultatelor în strânsă
legatură cu instruirea și învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta și privesc
rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor
capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor,
atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.
Principalele metode alternative de evaluare, al căror potenţial formativ susţine
individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt:
1. Observarea sistemică a activității și comportamentului elevilor este o tehnică
de evaluare care furnizează o serie de informații utile. Prin această observare
sistemică educatorul urmărește diferite comportamente ce privesc cunoștințele și
capacitățile.
2. Investigația reprezintă o activitate pe care elevul o desfășoară într-o oră în vederea
rezolvării unei situații complicate, pe baza unor instrucțiuni precise. Investigația
începe, se desfășoară și se termină în clasă și se poate desfășura individual sau în
grup.
3. Portofoliul este o mapă sau un dosar care care conţine, în esenţă, un ansamblu de
materiale realizate personal, materiale care reprezintă probe ale progresului
elevului, făcută, de regulă, de către elevi, dar și de către cadre didactice, a unor
 produse relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare și poate fi
realizat fie individual, fie colectiv şi însumează activităţi progresive, pe o perioadă
delimitată de timp, la o anumită disciplină. Portofoliul poate fi realizat disciplinar,
interdisciplinar sau transdisciplinar, indiferent că este pe suport de hârtie sau
electronic/digital.
4. Proiectul este o activitate mult mai complexă decât investigația care începe în
clasă și continuă în afara școlii (individual sau în grup) câteva zile sau săptămâni și
se încheie în clasă prin prezentarea unui raport sau a produselor realizate. Această
activitate permite o abordare interdisciplinară.
5. Autoevaluarea este o modalitate de evaluare cu puternic impact formativ, care
permite aprecierea prestaţiilor, performanţelor, capacităţilor, etc. în raport cu
obiectivele propuse. Caracterul formativ rezultă din faptul că ea îi oferă elevului un
ghid metodologic despre învățare și un instrument de motivare și responsabilizare.
Autoevaluarea este evaluarea efectuată de către elevi, a ceea ce ei au realizat și/sau
a comportamentelor lor și îi ajută pe aceștia să-și dezvolte capacitățile de
autocunoaștere, să-și valorizeze atât cunoștințe, cât și atitudini și comportamente.
Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu
metodele alternative de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacității
elevilor. Scopul comun de care trebuie să se țină cont este cel de dezvoltare a capacității
de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel
de ameliorare și corectare mai mult decât de sancționare.

Bibliografie
Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis,
Bucureşti,2002;
Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic,
Ed.Polirom, Iaşi, 1999;

Webografie
https://classroom.google.com/u/2/c/NjI4NDg4NjMwNzJa/m/NTY5NDY1MzA3OTFa/de
tails