SFINTIREA VIETII

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor
pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a
chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9)

1.CE ESTE SFINTIREA?

2.UNE ARE LOC SFINTIREA?
3. REZULTATUL SFINTIRII.
Îngerul arhitect a adus din cer trestia de aur de măsurat, pentru ca fiecare piatră să fie
cioplită și dimensionată după măsura divină și lustruită pentru a străluci ca o emblemă a cerului,
răspândind în toate direcțiile razele strălucitoare și clare ale Soarelui Neprihănirii. EGW

Hristos i-a oferit bisericii Sale bogate înzestrări, așa încât să Se aleagă cu o mare
recompensă de slavă din proprietatea Sa cumpărată și răscumpărată. Biserica, fiind înzestrată cu
neprihănirea lui Hristos, este depozitara Sa, în care bogăția milei, a iubirii Sale, a harului Său,
trebuie să fie descoperită pe deplin și pentru totdeauna. În puritatea lor imaculată și în
desăvârșirea lor fără pată, Hristos privește asupra oamenilor Săi ca fiind răsplata suferințelor
Lui, a umilinței și a dragostei Sale, un surplus pentru slava Sa – Hristos, marele centru de la care
radiază întreaga slavă. «Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului.»

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea
ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui
această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără
prihană. […] Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și
Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din
oasele Lui” (Efeseni 5:25-30).
dați-I lui Dumnezeu ocazia să lucreze prin Spiritul Său Sfânt asupra minții, încât persoana
să fie perfect convinsă și satisfăcută cu privire la acest pas.” (Evanghelizare, p. 296)
 Când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ia în stăpânire viața cuiva, „cei a căror inimă este
umplută cu iubirea lui Hristos vor urma exemplul Celui care, pentru binele nostru, a devenit
sărac, ca prin sărăcia Lui noi să devenim bogați. Bani, timp, influență – toate darurile primite din
mâna lui Dumnezeu – au valoare doar ca mijloace de avansare a lucrării Evangheliei.” (Faptele
apostolilor, p. 71)
Când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ia în stăpânire viața cuiva, „cei a căror inimă este
umplută cu iubirea lui Hristos vor urma exemplul Celui care, pentru binele nostru, a devenit
sărac, ca prin sărăcia Lui noi să devenim bogați. Bani, timp, influență – toate darurile primite din
mâna lui Dumnezeu – au valoare doar ca mijloace de avansare a lucrării Evangheliei.” (Faptele
apostolilor, p. 71)
Căminul este sanctuarul familiei, iar cămăruța sau un crâng este locul cel mai retras
pentru închinarea personală, dar biserica este sanctuarul comunității. Trebuie să existe reguli cu
privire la timpul, locul și modul închinării. Nimic din ceea ce este sfânt, nimic din ceea ce
privește închinarea la Dumnezeu nu trebuie tratat cu neglijență sau indiferență.” (Mărturii, vol.
5, p. 491)
. „Dumnezeu le-a încredințat mâinilor noastre o lucrare deosebit de sfântă și avem nevoie
să ne întâlnim pentru a primi învățătură, ca să fim pregătiți să îndeplinim lucrarea Lui” (Mărturii,
vol. 6, p. 32).
„Cei care păzesc poruncile Lui trebuie să fie aduși într-o relație sfântă cu El și, prin
cumpătare în mâncare și băutură, ei trebuie să-și păstreze mintea și trupul în cea mai bună stare
pentru slujire” (Sfaturi pentru sănătate, pp. 132–133). De asemenea, „dorința lui Dumnezeu
este ca influența restauratoare a reformei sănătății să fie o parte a ultimului mare efort de
proclamare a soliei Evangheliei”. (Lucrarea misionară medicală, p. 259)
„Muzica a fost creată pentru a servi unui scop sfânt, pentru a înălța gândurile spre ceea ce
este curat, nobil și măreț și pentru a trezi în suflet devoțiune și recunoștință față de Dumnezeu”
(Patriarhi și profeţi, p. 594). Isus „păstra legătura cu cerul prin cântec”. (Viaţa lui Iisus, p. 73)

Deși recunoaștem că există diferențe culturale, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie

simplă, modestă și de bun-gust, corespunzătoare persoanelor a căror adevărată frumusețe nu
constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. De
asemenea, înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să
ne îngrijim într-un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, trebuie să
adoptăm cea mai sănătoasă alimentație cu putință și să ne abținem de la alimentele necurate
identificate în Sfintele Scripturi. Din moment ce băuturile alcoolice, tutunul și folosirea
iresponsabilă a medicamentelor și a narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi
trebuie să ne abținem și de la consumarea lor. În schimb, trebuie să ne implicăm în tot ceea ce
aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care ne dorește să avem sănătate,
bucurie și bunătate. (Geneza 7:2; Exodul 20:15; Leviticul 11:1-47; Psalmii 106:3; Romani 12:1-2;
1 Corinteni 6:19-20; 10:31; 2 Corinteni 6:14 – 7:1; 10:5; Efeseni 5:1-21; Filipeni 2:4; 4:8; 1
Timotei 2:9-10; Tit 2:11-12; 1 Petru 3:1-4; 1 Ioan 2:6; 3 Ioan 2)
Dorințele de bine și de sfințire sunt foarte bune. Dar dacă ne limităm numai la dorințe, ele
nu ne vor folosi la nimic. Mulți se vor pierde, deși au sperat și au doriAdevărata sfințire nu este
nici mai mult, nici mai puțin decât a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, a trăi fără pată în
ascultare de poruncile și de rânduielile Sale. Sfințirea nu este o emoție, ci un principiu ceresc,
care aduce toate pasiunile și dorințele sub controlul Duhului lui Dumnezeu, iar această lucrare
este îndeplinită prin Domnul și Mântuitorul nostru. t să fie creștini. Ei nu ajung să-și supună
voința lui Dumnezeu. Ei nu aleg chiar acum să fie adevărați creștini. Calea către Hristos, p. 47.2
Principii biblice care trebuie urmate — Este nevoie de veghere continuă, pentru ca
principiile care stau la temelia conducerii familiei să nu fie neglijate. Domnul a rânduit ca
familiile de pe pământ să fie simboluri ale familiei din ceruri. Iar atunci când familiile de pe
pământ sunt conduse bine, aceeași sfințire a Duhului va fi adusă și în biserică. Căminul adventist,
p. 306.1
Dacă ne încredem în sentimente sau în impresii, nu suntem în siguranță, deoarece sunt
niște îndrumători nesiguri. Legea lui Dumnezeu este unicul standard corect al sfințirii. Prin
această Lege va fi judecat caracterul. Dacă un căutător al mântuirii ar întreba: “Ce să fac pentru
a moșteni viața veșnică?”, învățătorii moderni ai sfințirii ar răspunde: “Trebuie doar să crezi că
Isus te mântuiește”. Dar când I s-a pus această întrebare, Domnul Hristos a spus: “Ce este scris
în Lege? Cum citești în ea?” Iar când cel ce întreba a răspuns: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul
tău, cu toată inima ta ... și pe aproapele tău ca pe însuți”, Isus a zis: “Bine ai răspuns.... Fă așa și
vei avea viața veșnică”. ”. (Luca 10, 25-29.) Adevărata sfințire se va evidenția printr-o respectare
conștiincioasă a tuturor poruncilor lui Dumnezeu, printr-o dezvoltare atentă a fiecărui talent,
printr-o vorbire prudentă și o manifestare a blândeții lui Hristos în fiecare faptă. CF 52.3

 Sfințirea falsă îi îndepărtează pe oameni de Biblie. Religia este redusă la nivelul unei
povești. Sentimentele și impresiile ajung un criteriu. In timp ce mărturisesc că sunt fără păcat și
se mândresc cu neprihănirea lor, pretendenții sfințirii îi învață că oamenii au dreptul să calce
Legea lui Dumnezeu și că aceia care respectă poruncile ei au căzut din har. Prezentarea
cerințelor Legii le stârnește opoziția și îi incită la mânie și la nemulțumire. În acest fel, caracterul
lor este dovedit, pentru că “umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui
Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună”. (Romani 8,
7.)
Ca și mine, veți avea ocazia de a cunoaște oameni care pretind că sunt sfinți. Această
învățătură are o influență amăgitoare. Ei vă vor prezenta niște raționamente minunate pentru a
arăta că Domnul îi conduce și îi învață. Prin urmare, cum puteți ști dacă Domnul este cel care îi
conduce? Ei bine, există un test: “La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai
răsări zorile pentru poporul acesta”. (Isaia 8, 20.) CF 55.1
Dacă atunci când este amintit Domnul, Marele Iehova, lucrul acesta stârnește vrăjmășia
inimii omenești, puteți să știți că persoana aceea nu are nici o legătură cu Dumnezeu. Oamenii
pot sa spună că au o mare credință în Isus și că voi nu puteți face nimic, ci Domnul Hristos va
face totul pentru voi. Dar, când Domnul Hristos îi va chema din morminte pe cei morți, depinde
numai de conduita voastră, dacă veți fi înviați pentru viața veșnică sau pentru condamnare. Ei
amestecă adevărul cu învățăturile false și nu pot să spună care este adevărul, iar dacă sunt
invitați să ia loc și să cerceteze Scripturile cu voi pentru a vedea ce spune Domnul, nu am
cunoscut nici un caz în care răspunsul să fi fost altul decât că ei nu au nevoie să cerceteze
Scripturile, pentru că Domnul le-a spus ce să facă. CF 55.2
Vocea lui Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său, dar mai sunt multe alte voci pe care
le vom auzi, iar Domnul Hristos a spus că trebuie să fim precauți cu privire la cei care vor spune:
“Hristos este aici sau acolo”. Prin urmare, cum vom ști că nu au adevărul, dacă nu verificăm totul
cu Scripturile? Domnul Hristos ne-a avertizat să ne ferim de proorocii mincinoși, care vor veni la
noi în Numele Său, spunând că ei sunt Hristos. Așadar, dacă veți considera că nu este important
să înțelegeți Scripturile pentru voi înșivă, veți fi în pericolul de a fi duși în rătăcire de toate
aceste doctrine. Domnul Hristos a spus că în ziua răsplătirii, la judecată, va exista o grupă de
oameni care vor spune: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi
draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Dar Hristos le va
răspunde: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați
fărădelege.” (Matei 7, 22.23.) CF 55.3
Noi trebuie să înțelegem ce este păcatul, și anume, că păcatul este călcarea Legii lui
Dumnezeu. Aceasta este singura definiție dată în Scripturi. Prin urmare, vedem că aceia care
declară că sunt conduși de Dumnezeu, dar se îndepărtează în mod clar de El și de Legea Sa nu
cercetează Scripturile. Domnul își va călăuzi poporul, deoarece spune că oile Sale Ii vor auzi
glasul și vor merge după El, dar nu vor merge după un străin. De aceea, este necesar să
înțelegem pe deplin Scripturile. Atunci nu vom fi nevoiți să întrebăm dacă alții au adevărul,
pentru că lucrul acesta se va vedea în caracterul lor.
Nici unul dintre profeți sau apostoli nu au făcut afirmații îngâmfate cu privire la
propria sfințire. Cu cât s-au apropiat mai mult de desăvârșirea caracterului, cu atât s-au
considerat mai nevrednici ... Credinţa şi faptele, p. 54.1
Falsa sfințire nu Ii dă slavă lui Dumnezeu, ci îi face pe cei ce pretind că o au să se înalțe și
să se slăvească pe ei înșiși. Orice s-ar întâmpla în experiența voastră, fie că este bucurie, fie că
este întristare, dacă nu îl reflectă pe Hristos și nu indică spre El ca fiind autorul, aducându-I slavă
și ascunzând eul, nu este o experiență creștină autentică. Credinţa şi faptele, p. 87.2
Falsa sfințire nu Ii dă slavă lui Dumnezeu, ci îi face pe cei ce pretind că o au să se înalțe și să se
slăvească pe ei înșiși. Orice s-ar întâmpla în experiența voastră, fie că este bucurie, fie că este
întristare, dacă nu îl reflectă pe Hristos și nu indică spre El ca fiind autorul, aducându-I slavă și
ascunzând eul, nu este o experiență creștină autentică. CF 87.2
Când harul lui Hristos va fi sădit în suflet, prin Duhul Sfânt, credinciosul va ajunge smerit și
va căuta societatea celor a căror conversație este preocupată de lucrurile cerești. Atunci, Duhul
va lua lucrurile lui Hristos și ni le va descoperi aducând slavă nu primitorului, ci Dătătorului. Prin
urmare, dacă aveți în inimă pacea sfântă a lui Hristos, buzele voastre vor fi pline de laudă și de
mulțumire față de Dumnezeu. Subiectul gândurilor sau al conversațiilor voastre nu îl vor
constitui rugăciunile voastre, îndeplinirea datoriei voastre, renunțarea la sine și bunăvoința
voastră, ci voi îl veți preamări pe Acela care S-a dat pe Sine pentru voi, pe când erați încă niște
păcătoși. Veți spune: “Mă consacru lui Isus. Eu L-am descoperit pe Acela despre care au scris
Moise și proorocii.” Când îi veți aduce laude, veți avea o binecuvântare prețioasă, și toată lauda
și slava pentru ce s-a făcut prin voi îi va fi adusă tot lui Dumnezeu. Credinţa şi faptele, p. 87.2
 Falsa sfințire nu Ii dă slavă lui Dumnezeu, ci îi face pe cei ce pretind că o au să se înalțe și
să se slăvească pe ei înșiși. Orice s-ar întâmpla în experiența voastră, fie că este bucurie, fie că
este întristare, dacă nu îl reflectă pe Hristos și nu indică spre El ca fiind autorul, aducându-I slavă
și ascunzând eul, nu este o experiență creștină autentică
1 Tesaloniceni 4, 3-7: Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie;
fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca
Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi
față de fratele său; pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-
am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire .
“Prin credință, Duhul Sfânt lucrează în inimă ca să creeze sfințire în ea; dar aceasta nu se
poate face, dacă agentul uman nu cooperează cu Hristos. Noi putem fi corespunzători pentru
cer numai prin lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii… Lucrarea Duhului Sfânt este aceea care
înalță si“Caracterul evlavios al acestui profet (Enoh), reprezintă starea de sfințire care trebuie
obținută de aceia care vor fi răscumpărați de pe pământ în timpul celei de-a doua veniri a lui
Hristos.” — Patriarchs and Prophets, 88, 89.
mțămintele, care sfințește inima și înnobilează ființa întreagă.” — The Review and Herald,
1 noiembrie, 1892.
“Lucrarea de sfințire trebuie să se continue, nu prin impulsuri ci prin înaintări energetice
constante, progresând către desăvârșire.” — The Review and Herald, 3 martie, 1895.
Unirea fratelui P. cu lumea s-a dovedit a fi o cursă pentru el și pentru alții. O, cât de mulți
s-au poticnit de asemenea vieți ca aceasta! Ei au impresia că atunci când au făcut primii pași
spre convertire — pocăință, credință și botez — este tot ceea ce se cere de la ei. Dar aceasta
este o greșeală fatală. Lupta grea pentru cucerirea eului, pentru sfințire și cer, este lupta unei
vieți întregi. Nu există nici o scutire în acest război; efortul trebuie să fie continuu și perseverent.
Integritatea creștină trebuie să fie căutată cu o energie de neîmpăcat și menținută cu
stabilitatea hotărâtă a scopului. 
Isus a mai spus: “Alte semințe au căzut printre spini, iar spinii au crescut și le-au înecat.”
(Matei 13, 7.) Nu poți cultiva grâu printre buruieni și spini. Iar semințele dragostei lui Dumnezeu
se pot dezvolta numai când orice altceva care “răsare și crește natural” este smuls, îngăduind ca
principiul activ din viața ta să fie harul lui Dumnezeu. Atâta timp cât I se îngăduie Duhului Sfânt
să lucreze, caracterele noastre se vor rafina și vom găsi puterea de a smulge obiceiurile care
sunt în opoziție cu voia cu Dumnezeu. Acceptarea lui Isus trebuie urmată de modelarea noastră
după chipul Său. Acesta este un proces pe care Biblia îl numește sfințire. Cele două trebuie
întotdeauna să meargă împreună. 
Emoția nu este sfințire. Singura sfințire este conformarea cu voia Tatălui nostru care este
în ceruri, iar voia lui Dumnezeu este exprimată în Legea Sa sfântă. Sfințirea este respectarea
tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Sfințirea înseamnă a dovedi că ești un copil care ascultă de
Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuza noastră, nu opiniile și
ideile oamenilor. Cei care doresc să fie cu adevărat sfințiți să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu
cu răbdare, cu rugăciune și cu un suflet umilit. Să-și aducă aminte că Domnul Isus S-a rugat:
“Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) 
Falsa sfințire nu Ii dă slavă lui Dumnezeu, ci îi face pe cei ce pretind că o au să se înalțe și
să se slăvească pe ei înșiși. Orice s-ar întâmpla în experiența voastră, fie că este bucurie, fie că
este întristare, dacă nu îl reflectă pe Hristos și nu indică spre El ca fiind autorul, aducându-I slavă
și ascunzând eul, nu este o experiență creștină autentică. CF 87.2
Când harul lui Hristos va fi sădit în suflet, prin Duhul Sfânt, credinciosul va ajunge smerit și
va căuta societatea celor a căror conversație este preocupată de lucrurile cerești. Atunci, Duhul
va lua lucrurile lui Hristos și ni le va descoperi aducând slavă nu primitorului, ci Dătătorului. Prin
urmare, dacă aveți în inimă pacea sfântă a lui Hristos, buzele voastre vor fi pline de laudă și de
mulțumire față de Dumnezeu. Subiectul gândurilor sau al conversațiilor voastre nu îl vor
constitui rugăciunile voastre, îndeplinirea datoriei voastre, renunțarea la sine și bunăvoința
voastră, ci voi îl veți preamări pe Acela care S-a dat pe Sine pentru voi, pe când erați încă niște
păcătoși. Veți spune: “Mă consacru lui Isus. Eu L-am descoperit pe Acela despre care au scris
Moise și proorocii.” Când îi veți aduce laude, veți avea o binecuvântare prețioasă, și toată lauda
și slava pentru ce s-a făcut prin voi îi va fi adusă tot lui Dumnezeu.
Adevărata sfințire nu este nici mai mult, nici mai puțin decât a-L iubi pe Dumnezeu cu
toată inima, a trăi fără pată în ascultare de poruncile și de rânduielile Sale. Sfințirea nu este o
emoție, ci un principiu ceresc, care aduce toate pasiunile și dorințele sub controlul Duhului lui
Dumnezeu, iar această lucrare este îndeplinită prin Domnul și Mântuitorul nostru.