Ah Examen PDF

Amenajari Hidrotehnice
Unitatea de învăţare
AMENAJARI SI CONSTRUCTII HIDROTEHNICE PENTRU

COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI
Cuprins
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4
4.2. Definitii, clasificare
4.3. Scheme de amplasare si lucrari in bazinul hidrografic torential
4.4. Scheme de amplasare si lucrari pe cursul torentului
4.5. Răspunsuri şi comentarii la teste
4.6. Lucrarea de verificare nr. 4
4.7. Bibliografie minimală
4.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 4
 Definitii eroziune, clasificarea tipruilor de eroziune si a

formatiunilor de eroziune
 Modul de amenajare a bazinelor hidrografice torentiale
 Particularitatile amenajarilor si constructiilor hidrotehnice de

combatere a eroziunii solului
4.2. DEFINITII, CLASIFICARE
Eroziune Eroziunea este fenomenul natural ce consta din desprinderea,

antrenarea, transportul si sedimentarea particulelor de sol sub actiunea
agentilor de modelare a scoartei terestre (apa si vint).
In functie de raportul dintre antrenarea si sedimentarea de

particule de sol intr-o anumita sectiune eroziunea se poate considera
normala sau accentuata.
In functie de modul in care se indeparteaza particulele de sol

eroziunea se poate manifesta in suprafata sau in adincime.
Formele eroziiunii in adincime sunt:

-rigole de siroire < 0,5 m
-ogase 0,5- 2 m
-ravene > 2m
Torentul este formatiunea hidrografica nepermanenta

caracterizata prin sectiune transversala ingusta, panta longitudinala
mare, viteza de scurgere ridicata, debit lichid mare in intervale scurte
de timp, antrenare masiva de particule.
1
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce reprezintă fenomenul de eroziune?
b) Cum se clasifică eroziunea din punctul de vedere al raoprtului

dintre antrenare si sedimentare a particulelor de sol?
c) Care sunt formele eroziunii de adincime?
d) Ce este un torent?
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Eroziunea = fenomenul natural ce consta din desprinderea,
agentilor de modelare a scoartei terestre.
Eroziunea poate fi considerate normala sau accentuate, in
functie de raportul dintre antrenarea si sedimentarea de particule de
sol intr-o anumita sectiune eroziunea se poate considera normala sau
accentuata.
In functie de modul in care se indeparteaza particulele de sol
eroziunea se poate manifesta in suprafata sau in adincime.
Formele eroziiunii in adincime sunt rigolele de siroire,
ogasele, ravenele.
Torentul = formatiunea hidrografica nepermanenta
caracterizata prin sectiune transversala ingusta, panta longitudinala
mare, viteza de scurgere ridicata, debit lichid mare in intervale scurte
de timp, antrenare masiva de particule.
2
4.3. SCHEME DE AMPLASARE SI LUCRARI IN BAZINUL

HIDROGRAFIC TORENTIAL
Retinerea apei Aceste constructii pot avea rol de:

-retinere a apei pe versanti
– valuri de pamint, pentru terenuri cu pante de 2 – 15%
– canale de nivel, pentru terenuri cu pante de 15 – 35%
– terase, pentru terenuri cu pante mai mari de 35%
Evacuarea apei -evacuare a surplusului de apa de pe versanti – debusee, construite pe

linia de cea mai mare panta si intersectind lucrarile de retinere a apei
pe versanti, permitind descarcarea apei colectate de acestea fara a
produce eroziune a solului deoarece aceasta se petrece concentrat si
controlat, nu dispersat pe versanti.
Test de autoevaluare Intrebarea 2

a) Ce tipuri de lucrari in bazinul hidrografic torential cunoaşteţi?
b) Care sunt lucrarile de retinere a apei pe versanti si dupa ce element
3
tehnic se alege intre ele?
c) Pe ce directie se construiesc debuseele?

Lucrarile de combatere a eroziunii solului in bazinul
hidrografic torential pot fi:
-retinere a apei pe versanti – valuri de pamint, canale de nivel, terase –
in lungul curbelor de nivel (solutia se alege in functie de panta
versantului natural)
-evacuare a surplusului de apa de pe versanti – debusee – pe linia de
cea mai mare panta, intersectind lucrarile de retinere a apei.
4.4. SCHEME DE AMPLASARE SI LUCRARI PE CURSUL

TORENTULUI
Lucrari Constructiile pe cursul torentului au rol de retinere a

transversale aluviunilor transportate de curentul de apa si pot fi:
-lucrari hidrotehnice transversale:
-traverse, avind inaltimi de pina la 1,5 m
-baraje, avind inaltimi de 1,5 – 15 m
Sectiune transversala baraj de CES
Profil longitudinal baraj de CES

-lucrari hidrotehnice longitudinale:
Lucrari
4
longitudinale -pinteni
-diguri
-imbracaminti ale taluzurilor
-canale
-capcane de aluviuni
5
a) Care este rolul constructiilor executate pe cursul torentului?
b) Precizati inaltimea fiecarui tip de lucrare hidrotehnica transversala

pe cursul torentului.
c)Enumerati lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul torentului.

Constructiile pe cursul torentului au rol de retinere a aluviunilor
transportate de curentul de apa.
Lucrarile hidrotehnice transversale pe cursul torentului sunt
traversele si barajele.
Lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul torentului sunt
pinteni, diguri, imbracaminti ale taluzurilor, canale, capcane de
aluviuni.
4.5. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE

DE AUTOEVALUARE
Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Eroziunea este fenomenul natural ce consta din desprinderea,
agentilor de modelare a scoartei terestre (apa si vint).
b) In functie de raportul dintre antrenarea si sedimentarea de particule
de sol intr-o anumita sectiune eroziunea se poate considera normala
sau accentuata.
c) Formele eroziiunii in adincime sunt rigolele de siroire, ogasele si
ravenele.
d) Torentul este formatiunea hidrografica nepermanenta caracterizata
prin sectiune transversala ingusta, panta longitudinala mare, viteza de
scurgere ridicata, debit lichid mare in intervale scurte de timp,
antrenare masiva de particule.
Intrebarea 2
a) Lucrarile de combatere a eroziunii solului in bazinul hidrografic
torential pot fi pentru retinerea apei pe versanti si pentru evacuarea
surplusului de apa de pe versanti
6
b) Lucrarile de retinere a apei pe versanti sunt valurile de pamint,

canalele de nivel si terasele. Intre ele se alege in functie de panta
versantului natural.
c) Debuseele se construiesc pe linia de cea mai mare panta,
intersectind lucrarile de retinere a apei.
Intrebarea 3
a) Constructiile pe cursul torentului au rol de retinere a
aluviunilor transportate de curentul de apa.
b) Traversele au inaltimi mai mici de 1,5 m, iar barajele au inaltimi
cuprinse intre 1,5 si 15 m.
c) Lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul torentului sunt
pinteni, diguri, imbracaminti ale taluzurilor, canale, capcane de
aluviuni.
4.6. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 4
Întrebările / cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt

următoarele (punctajul este precizat la fiecare):
1. Ce reprezintă erzoiunea şi cum se clasifică dupa toate

criterile cunoscute? (3p)
2.Figurati lucrarile de retentie a apei pe vesranti bazinului

hidrografic torential. (4p)
1. Enumerati lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul

torentului si alegeti sa reprezentati una dintre ele. (3p)
4.7. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. Priscu, R. 1983 – Constructii Hidrotehnice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

2. *****, 1970 – Manualul inginerului hidrotehnician, Ed. Tehnica, Bucuresti.
7
AMENAJARI SI CONSTRUCTII HIDROTEHNICE DE
RETENTIE
Cuprins
1. Obiectivele unităţii de învăţare
2. Definitie, clasificare
3. Amenajari hidrotehnice cu front de retentie de tip baraj de
greutate din beton
4. Răspunsuri şi comentarii la teste
5. Bibliografie minimală
1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE
 Definire si clasificare
 Conditii de amplasament si fundare
 Alcatuire constructiva generala si solutii constructive
2. DEFINITIE, CLASIFICARE
Acumulare Se numeste acumulare o lucrare de gospodarirea apelor

necesara realizarii regularizarii in timp a debitelor si atenuarea viiturii.
Baraj Se numeste baraj o constructie hidrotehnica de retentie cu rol

de realizare a unei acumulari de apa sau de derivare a unei cantitati de
apa.
Clasificare Barajele se clasifica astfel:
a.dupa materialul de constructie principal:
- materiale locale (pamint, piatra)
- beton
- beton armat
- lemn, metal, material plastic
b.dupa tipul constructiv:

- masive (de greutate)
- cu rosturi largite, evidate
- cu contraforti
- in arc
- fluviale
- combaterea eroziunii solului
1
c.dupa scop:
- de acumulare
- de derivare
d.dupa folosinta amenajarii din care fac parte:

- producere de energie electrica
- transport pe apa
- hidroamelioratii
- alimentare cu apa
- combaterea actiunii daunatoare a apei
- piscicole, sanitare, sportive
- complexe
e.dupa conditiile de descarcare a apei:

- cu descarcator in corpul barajului
- fara descarcator in corpul barajului
Test de autoevaluare – Intrebarea 1

Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
a) Ce reprezintă acumularea?
b) Ce reprezinta barajul?
c) Dupa ce criterii se clasifica barajele?
d) Care sunt tipurile constructive de baraje?

Acumulare = o lucrare de gospodarirea apelor necesara
realizarii regularizarii in timp a debitelor si atenuarea viiturii.
Baraj = o constructie hidrotehnica de retentie cu rol de
realizare a unei acumulari de apa sau de derivare a unei cantitati de
apa.
Barajele se clasifica dupa materialul de constructie
2
principal, tipul constructiv, scop, folosinta amenajarii din care fac

parte, conditiile de descarcare a apei.
3. AMENAJARI HIDROTEHNICE CU FRONT DE RETENTIE DE TIP

BARAJ DE GREUTATE DIN BETON
Baraj de greutate Constructia hidrotehnica generala masiva din beton care isi
din beton mentine stabilitatea prin intermediul fortei de greutate proprie poarta
numele de baraj de greutate din beton.
Conditii naturale Barajele de greutate din beton pot fi construite numai pe teren
de fundare de natura stincoasa.
Calitatile care se cer terenului de fundare sunt:

- rezistenta ridicata
- compresibilitate redusa si uniforma
- permeabilitate scazuta, fara pericol de pierdere a stabilitatii la
actiunea apei infiltrate
- monolit, fara crapaturi, dislocari, zone alterate sau dezagregate,
fenomene tectonice, falii, zone de alunecare.
Din punct de vedere morfologic, se prefera inscrierea barajelor

de greutate din beton in vai fara proeminente sau depresiuni
accentuate, in care sa nu existe rigole de eroziune ascunsa in patul
albiei.
In sectiune transversala un baraj de greutate din beton poate

Sectiune avea forma triunghiulara, trapezoidala, poligonala, caracterizat de
transversala elementele geometrice din sectiunea de inaltime maxima.
3
Vedere in plan Axul barajului este planul vertical ce trece prin mijlocul
coronamentului unui baraj. Acesta poate fi rectiliniu, curbiliniu sau
frint.
Profil longitudinal In profil longitudinal, corpul unui baraj de greutate din beton se
fragmenteaza in ploturi independente prin intermediul rosturilor
transversale; latimea ploturilor variaza intre 12 si 18 m. Rosturile au
deschidere de 2 – 3 cm, pereti verticali si paraleli si se etanseaza
pentru a impiedica trecerea apei din lac inspre aval.
Plotizarea se impune deoarece:

- caldura de hidratare degajata de beton in perioada de intarire se poate
disipa mai usor, neproducindu-se astfel dilatare – contractie puternice,
adica fisuri in masa betonului;
- se evita aparitia forfecarii pe verticala a corpului barajului in cazul
tasarilor inegale ale terenului de fundare, care nu are compresibilitate
identica in toate punctele in lungul axului barajului;
- se evita discontinuitatile in turnarea betonului, care apar inerent,
4
reducindu-se cantitatea de beton necesar a fi turnata o data.
Ploturile deversante deviaza de la profilul clasic al barajului, in

Amenajarea scopul adaptarii formei lor la conditiile de curgere. Astfel, aval de
ploturilor baraj se amenajeaza lucrari de disipare a energiei curentului de apa
deversante evacuat din lac pentru a proteja albia naturala aval impotriva eroziunii
si pentru a evita modificarea conditiilor de stabilitate a barajului

a) Definiti barajul de greutate din beton.
b) Ce calitati sunt necesare pentru terenul de fundare al unui baraj de

greutate din beton?
c) Care sunt elementele ce se deosebesc in sectiunea transversala a

unui baraj de greutate din beton?
d) Ce este axul unui baraj?
e) Care sunt motivele plotizarii?

5

Baraj de greutate din beton = constructia hidrotehnica generala
masiva din beton care isi mentine stabilitatea prin intermediul fortei de
greutate proprie.
Barajele de greutate din beton pot fi construite numai pe teren
de fundare de natura stincoasa.
Se prefera inscrierea barajelor de greutate din beton in vai fara
proeminente sau depresiuni accentuate.
In sectiune transversala un baraj de greutate din beton poate
avea forma triunghiulara, trapezoidala, poligonala.
Axul barajului poate fi rectiliniu, curbiliniu sau frint.
Corpul unui baraj de greutate din beton se fragmenteaza in
ploturi independente prin intermediul rosturilor transversale; latimea
ploturilor variaza intre 12 si 18 m, iar rosturile au deschidere de 2 – 3
cm.
Ploturile deversante deviaza de la profilul clasic al barajului, in
scopul adaptarii formei lor la conditiile de curgere.
4. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) Se numeste acumulare o lucrare de gospodarirea apelor necesara
realizarii regularizarii in timp a debitelor si atenuarea viiturii.
b) Se numeste baraj o constructie hidrotehnica de retentie cu rol de
realizare a unei acumulari de apa sau de derivare a unei cantitati de
apa.
c) Barajele se clasifica dupa: materialul principal de constructie, tipul
constructiv, scop, folosinta amenajarii din care fac parte, conditii de
descarcarea apei.
d) Tipurile constructive de baraj sunt:
- masive (de greutate)
- cu rosturi largite, evidate
- cu contraforti
- in arc
- fluviale
- combaterea eroziunii solului
Intrebarea 2
a) Constructia hidrotehnica generala masiva din beton care isi mentine
stabilitatea prin intermediul fortei de greutate proprie poarta numele
de baraj de greutate din beton.
b) Calitatile necesare pentru terenul de fundare al unui baraj de
greutate din beton sunt:
- rezistenta ridicata
- compresibilitate redusa si uniforma
- permeabilitate scazuta, fara pericol de pierdere a stabilitatii la
actiunea apei infiltrate
- monolit, fara crapaturi, dislocari, zone alterate sau dezagregate,
6
fenomene tectonice, falii, zone de alunecare.

c) Elementele ce se deosebesc in sectiunea transversala a unui baraj de
greutate din beton sunt:
-coronament
-parament amonte, parament aval
-picior amonte, picior aval
-talpa fundare
-corp baraj
d)Axul unui baraj este planul vertical ce trece prin mijlocul
coronamentului unui baraj.
e) Plotizarea se impune deoarece:
- caldura de hidratare degajata de beton in perioada de intarire se poate
disipa mai usor, evitind aparitia fisurilor in masa betonului;
- se evita aparitia forfecarii pe verticala a corpului barajului in cazul
tasarilor inegale ale terenului de fundare;
- se evita discontinuitatile in turnarea betonului, care apar inerent.
5. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1.Priscu, R. 1983 – Constructii Hidrotehnice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
2.Popovici, A, s.a., 1992 – Baraje pentru acumulari de apa, vol I, Ed.Tehnica, Bucuresti
3.Popovici, A, 2002 – Baraje pentru acumulari de apa, vol II, Ed.Tehnica, Bucuresti
7
RETENTIE
Cuprins
greutate din beton
1.Baraje de greutate din beton (BGB) – betonul utilizat in corpul acestora

Betonul este un amestec omogen de ciment, agregate, apa, aditivi;
proprietatile betonului se dezvolta pe masura hidratarii cimentului.
Corpul unui baraj trebuie sa intruneasca simultan conditiile de
rezistenta, impermeabilitate si negelivitate, ceea ce se poate obtine prin
clase superioare de beton, ceea ce se traduce prin cantitati de ciment
ridicate in reteta de realizare a unui mc de beton.
Din punct de vedere al punerii în operă, betonul proaspăt se
caracterizează prin lucrabilitate - ansamblul de proprietăţi ce permit
păstrarea omogenităţii în timpul manipulării, transportului, compactării
si finisării betonului proaspăt - proprietatea betonului de a umple
cofrajul cu usurinţă - cât de usor este să manevrezi, pui în operă,
compactezi betonul. Pentru mărirea lucrabilităţii adaosul de apă în
betonul proaspăt conduce la scăderea rezistenţei si a durabilităţii
betonului, ceea ce este nefavorabil.
Rezistenţa la compresiune este considerată cea mai importantă
proprietate a betonului si oferă o imagine de ansamblu asupra calităţii
betonului. Durabilitatea betonului este caracteristica acestuia de a-si
păstra în timp proprietăţile, fare masuri speciale de intretinere.
Rezistenţa si durabilitatea sunt influenţate de cantitatea si tipul de
ciment, raportul apă/ciment (prea multă apă conduce la obţinerea unui
beton poros), aditivi (este necesara utilizarea aditivilor specifici in
cazul unor rapoarte apa/ciment scazute pentru evitarea porozitatii),
compactare (compactare corecta conduce la cresterea greutatii
specifice), tratarea betonului.
Performanţa betonului legata de gradul de permeabilitate si rezistenţă
la îngheţ – dezgheţ sunt esentiala pentru BGB.
Gradul de permeabilitate a betonului este o masură a rezistentei
betonului la patrunderea apei, aerului si/sau a agentilor corozivi
externi.
Cu cat permeabilitatea betonului la apa este mai mica, cu atat rezistenta
lui la inghet/dezghet, penetrare agenti externi s.a. este mai mare. De
regula, cantitatea mai mare de ciment si raportul apa/ciment mai mic
conduc la micsorarea permeabilitatii (in conditiile punerii in opera
corecte a betonului).
Permeabilitatea poate fi definită ca fiind proprietatea (unui material cu
1
structură poroasă), care caracterizează cantitativ uşurinţa cu care un

fluid sau vapor trece prin el, sub acţiunea unei diferenţe de presiune.
Pentru construcţiile hidrotehnice obţinerea unor betoane cu grad scăzut
de permeabilitate este esenţială. Deoarece prin efectul de: capilaritate
(absorbţie) a lichidelor şi umidităţii care conţin săruri dizolvate
(cloruri, sulfuri etc.) şi gazelor dizolvate (oxigen, dioxid de carbon,
dioxid de sulf etc.); difuzie a aerului şi a vaporilor de apă. durabilitatea
betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor
de dizolvare, expansiune, fisurare sau exfoliere.
Permeabilitatea unui beton se apreciază după uşurinţa de pătrundere a
apei în masa lui şi se exprimă prin gradul de impermeabilitate faţă de
apă (Px n). Gradul de impermeabilitate se caracterizează prin presiunea
maximă până la care epruvetele de beton încercate în condiţii standard,
nu prezintă infiltraţii de apă pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub
presiune, sau prin adâncimea până la care apa pătrunde în masa
betonului supus încercării, la o presiune maximă dată.
Gelivitatea reprezinta capacitatea betonului de a rezista fara reduceri

semnificative ale rezistentelor mecanice in cazul in care acesta este
supus la un anumit numar de cicluri de inghet-dezghet.
Scaderea rezistentei la compresiune dupa aplicarea ciclurilor de inghet-
dezghet e corelata si cu adancimea de degradare a betonului.
În timpul exploatării anumitor construcţii, pe perioadele de iarnă,
betonul din aceste elemente de construcţii este supus, în general, la
cicluri alternante de îngheţ-dezgheţ. Dacă masa de beton întărit expusă
acestui fenomen se găseşte în stare umedă şi saturată cu apă,
deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapidă a betonului prin
dezagregare (exfoliere şi dislocări) în straturi paralele. Acest fenomen
apare datorită tensiunilor interne care iau naştere ca urmare a măririi
volumului apei îngheţate (cu cca. 9 %) în pori şi fisuri, conducând la
mărirea permeabilităţii la apă, micşorarea masei, a rezistenţelor
mecanice şi modulului de elasticitate.
Gradul de gelivitate se defineşte prin numărul de cicluri de îngheţ-
dezgheţ succesive, pe care epruvetele de beton saturate cu apă (care au
vârsta de cel puţin 28 de zile) le pot suporta, fără ca reducerea
rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau a modulului de
elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate să scadă mai
mult de 5%, faţă de epruvete martor care sunt identice din toate
punctele de vedere, care însă nu se supun la gelivitate. În schimb,
gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferi
deteriorări la variaţiile climatice” care se produc, în condiţiile de
utilizare, corespunzătoare mediului.
2
*inghet nocturn urmat de dezghet diurn (valoarea minima aproximativa

reprezentind 40 cicluri/an, iar valoarea maxima de 200 cicluri/an).
Cele trei caracteristici vizate (rezistenta, permabilitate, gelivitate)
sunt legate de clasa de expunere:
Caracteristicile mentionate sunt direct proportionale cu cantitatea de

ciment din reteta. Cantitatea de ciment va da nastere unei calduri de
hidratare proportionala, deci la fenomen de dilatare-contractie
proportional. Perioada de dilatare-contractie se suprapune peste cea de
intarire a betonului, respectiv de atingere a rezistentei la compresiune,
deci va duce la fisurarea betonului, ceea ce exclude caracteristica de
impermeabilitate necesara.
De asemenea, cantitatea de apa utilizata in reteta de preparare a
betonului are ca scop hidratarea cimentului dar si asigurarea
lucrabilitatii. Apa in exces (cea are nu contribuie la hidratare) va
ramine in masa betonului, creind spatii, ce vor da o porozitate care nu
asigura impermeabilitatea. De aceea, betonul hidrotehnnic va avea in
reteta doar cantitatea de apa necesara hidratarii, ceea ce va face ca
acesta sa fie foarte virtos, neputind fi transportat decit cu bene (Nu
autobetoniera), pe distante de transport scurte, care sa presupuna un
interval de timp de max 30 min.
Astfel, betonul hidrotehnic are, pentru atingerea caracteristicilor dorite,
dimensiunea granulei maxime utilizate pentru agregate este 120 mm,
ceea ce va diminua suprafata specifica totala, in consecinta va scadea
cantitatea necesara de ciment, deci caldura de hidratare dar si cantitatea
de apa necesara. Fractiunea granulometrica mare este limitata la 10%
din cantitatea de agregat utilizata.
In urma acestor modificari rezistenta la compresiune aferenta clasei
3
betonului se va atinge la 90 zile, ceea ce este corect, deoarece nici o

constructie hidrotehnnica de tip baraj nu ajunge sub sarcina intr-o
perioada de timp mai mica de 3 luni.

a) Definiti permeabilitatea si gradul de impermeabilitate
b) Care sunt gradele de gelivitate recomandate pentru constructiile

hidrotehnice?

Beton hidrotehnic = material artificial realizat din agregat,
ciment, apa si aditivi care trebuie sa fie rezistent, impermeabil si
negeliv pentru a raspunde cerintelor unei constructii ce este permanent
in contact cu apa.
2. BGB-amenajarea fundatiilor
Pentru a evita alunecarea pe talpa de fundare a structurii, BGB se
amenajeaza in sectiune transversala printr-una dintre urmatoarele
Sectiune
variante constructive:
transversala
-macrorugozitati
4
-pinten
Amonte Amonte si Aval
-inclinarea generala a talpii de fundare
In profil longitudinal amenajarea fundatiilor se poate face prin:

-macrorugozitati
Profil longitudinal
-trepte
Terenul de fundare poate o permeabilitate cu valoare crescuta, care ar

duce la producerea de exfiltratii periculoase din lacul de acumulare.
Pentru evitarea acestei situatii si utilizarea amplasamentului ales se
realizeaza lucrari de etansare a terenului de fundare. Deoarece natura
terenului de fundare in cazul BGB este exclusiv stincoasa, lucrarea de
etansare este de tip voal de etansare.
Acesta consta din unul pina la trei siruri de foraje din care se extrage
stinca si in care se introduce mortar slab de ciment sub presiune.
5
Acest fluid va iesi din foraj si va intra in fisurile rocii stincoase din
jurul acestuia, umplindu-le; dupa perioada de priza si intarire practic
fisurile nu mai pot fi tranzitate de apa, in aceasta maniera scazind local
Etansarea terenului permeabilitatea terenului de fundare.
de fundare
Sectiune
transversala
Vedere in plan
d- distanta intre doua foraje succesive sau intre doua siruri de foraje
succesive; se alege in baza recomandarilor geotehnicianului in
intervalul (2-4) m. Diametrul forajelor este de 33 cm.
Profil longitudinal
6
Lucrarea se realizeaza dintr-o galerie situatia in apropierea piciorului

aval al barajului, aceasta fiind distantata de paramentul amonnte la
minim 10% din coloana de apa din lac la NNR, respectiv la minim 2
m deasupra talpii de fundare.
Forajele au adincimea egala cu inaltimea coloanei de apa din lac la
NNR.
Voalul de etansare se va realiza, in functie de modul in care este
inregistrata valoarea coeficientului de permeabilitate din studiul
geotehnic realizat inaintea etapei de proiectare, astfel:
-in frontul de retentie, urmarind piciorul amonte al barajului = voal de
front
-in versanti, in lungul axului barajului = voal de umar (doar in
versantul cu permeabilitate ridicata)
-in versantii lacului, in lungul curbei de nivel superioara NNR (nivel
normal de retentie) = voal de larg (doar in versantul cu permeabilitate
ridicata)
In functie de rezistenta terenului de fundare in care urmeaza a se

executa voalul de etansare, deoarece forajul sta liber intre etapa saparii
si cea a injectarii, se poate adopta una dintre urmatoarele solutii:
-pentru tereunri de fundare cu rezistenta ridicata – tehnologia
ascendenta de injectare – consta din forarea (F) intr-o singura etapa,
pina la cota bazei forajului , apoi injectare (I) de jos in sus, pe
7
tronsoane a caror inaltime este de maxim 5 m (I1, I2...In, In+1); la

finalul injectarii fiecarui tronson, gaura de foraj se va umple cu acelasi
fluid cu care s-a realizat injectarea si se trece la repetarea operatiilor
pentru tronnsonul imediat superior
-pentru tereunri de fundare cu rezistenta scazuta – tehnologia

descendenta de injectare – consta din forarea (F) in etape, fiecare foraj
avind adincimea egala cu adincimea bazei tronsonului de injectare (F1,
F2...Fn, Fn+1), apoi injectare (I) de sus in jos afiecarui tronson nou forat
a carui inaltime este de maxim 5 m (I1, I2...In, In+1); practic, daca
primul tronson de sus in jos va avea o forare de 5 m adincime si o
injectare de 5 m inaltime dupa care se umple gaura de foraj cu fluidul
cu care s-a realizat injectarea se va astepta intarirea acestuia, apoi se
va trece la forarea celor 5 m deja umpluti plus inca 5 m, cei ce trebuie
nou injectati (adica forare 10 m adincime si injectare 5 m inaltime), se
umple gaura de foraj de 10 m, se asteapta intarirea, apoi se trece la
urmatorul foraj, de 15 m adincime, si injectare de 5 m inaltime, se
umple forajul, se asteapta intarire, etc. In aceasta maniera, fiecare foraj
este mai adinc fata de cel anterior cu 5 m, insa doar ultimii 5 m
reprezinta sapatura in stinca, restul reprezinta forare a materialului de
umplutura anterior pus in opera.
8
Pentru realizarea injectarii tehnica presupune urmatoarele etape:

-realizarea forajului
-umplerea forajului cu un mortar de ciment cu rezistenta foarte scazuta
= MAGER
-introducere in foraj, prin mager, a TUBULUI cu MANSETE (tub
PVC format din tronsoane infiletate de 30 cm lungime si 5 cm
diametru; tubul este plin in afara tronsonului de injectat, dar pentru
zona de injectata tubul are portiuni prevazute cu orificii, deasupra
acestora fiind asezate mansoane de cauciuc
-introducere in foraj a PACKER-ului (tub metalic cu zone gonflabile
la capatul inferior si 5 m deasupra acestuia; dupa pozitionarea acestuia
la baza forajului, de la suprafata se introduce aer cu care se umfla cele
doua elemente ale packerului, izolind de restul forajului zona de 5 m
ce trebuie injectata
-se introduce de la suprafata, prin tubul cu mansete, mortarul de
injectat, acesta va parasi tubul doar in zona orificiilor, datorita
presiunii de injectie fluidulu va departa mansonul de tub si va
strapunge magerul, reusind sa parasesca gaura de foraj si sa patrunda
in fisurile rocii ce necesita etansare
-pentru ca trosoanele ce necesita injectare se afla la adincimi diferite,
presiunea de injectare va fi diferita : pinj=γTF.Htronson
-injectarea se realizeaza cu fluid cu consistenta descrescatoare pe
durara etapei de executie, de la A/C=3/1 la inceput, pina la A/C=10/1
la final
-injectarea rocii se opreste pentru un tronson in momentul in care se
constata ca absorbtia fluidului de foraj este maxim 1l/1m foraj/30 min;
dupa aceea se realizeaza umplerea gaurii de foraj si se organizeaza
injectarea urmatorului tronson.
9

a) Enumerati variantele de amenajare a talpii de fundare in sectiune
transversala.
b) In functie de ce criteriu se alege una dintre cele doua tehnologii de

injectare a terenului de fundare?

Amenajarea fundatiilor are doua componente
= alegerea formei talpii de fundare a barajului in sectiune transversala
si profil longitudinal pentru evitarea alunecrii structurii
= imbunatatirea caracteristicilor de permeabilitate a terenului de
fundare
10

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) Permeabilitatea este proprietatea betonului ce caracterizează
cantitativ uşurinţa cu care un fluid sau vapor trece prin el, sub acţiunea
unei diferenţe de presiune.
Permeabilitatea unui beton se exprimă prin gradul de impermeabilitate
faţă de apă (Px n). Gradul de impermeabilitate reprezinta presiunea
maximă până la care epruvetele de beton nu prezintă infiltraţii de apă
pe faţa opusă aceleia în contact cu apa sub presiune sau adâncimea
până la care apa pătrunde în masa betonului la o presiune maximă
dată. Astfel, P1210 inseamna gradul de impermeabilitate la presiunea de
12 bari si adincime limita de patrundere a apei de 10 cm.
b) Deoarece constructiile hidrotehnice sunt permanent in contact cu

apa, atunci se va alege mediul umed sever pentru care gradul de
gelivitate este G100 sau G150, mediu umed cu inghet si agenti de
dezghetare pentru care gradul de gelivitate este G150 sau mediu marin
pentru care gradul de gelivitate este G100. Se constata, practic, faptul
ca pentru orice constructie hidrotehnica valorile alese sunt G100 si
G150.
Intrebarea 2
a) Variantele de amenajare a talpii de fundare in sectiune transversala
includ:
-macrorugozitati
-pinten amonte sau pinteni amonte si aval
-inclinarea generala a talpii de fundare inspre amonte.
b) Criteriul in baza caruia se alege tehnologia de injectare este
rezistenta terenului de fundare, astfel: pentru teren de fundare cu
rezistente crescute se utilizeaza tehnologia ascendenta, pentru teren de
fundare cu rezistenta scazuta se utilizeaza tehnologia descendenta.
4 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
11
RETENTIE
Cuprins
greutate din beton
1. BGB-amenajarea fundatiilor - continuare

Sistemul de drenare are ca scop evacuarea apei infiltrate in terenul de
Drenarea terenului fundare, astfel incit incarcarea data de subpresiune sa nu afecteze
de fundare stabilitateasi rezistenta structurii.
Avind in vedere ca terenul de fundare al BGB este exlusiv stincos,
sistemul va fi constituit dintr-un sir de foraje din care se excaveaza
stinca si in care se introduce material granular.
Forajele se executa in apropierea piciorului amonte al barajului, dintr-o
galerie. Adincimea forajelor este egala cu inanltimea coloanei de apa
din lac la NNR (nivel normal de retentie), diametrul forajului este de
33 cm, distanta dintre foraje este aleasa (in baza studiului geotehnic)
intre valorile 2 si 4 m.
Materialul granular introdus in foraj are permeabilitate mai ridicata
decit mediul stincos din jur, ceea ce va face ca apa infiltrata in terenul
de fundare sa migreze spre acesta, va umple porii materialului granular
(nisip + pietris + balast), se va ridica in foraj si va iesi din acesta in
galerie, unde exista o rigola ce coleteaza apa exfiltrata, de aici urmind a
fi evacuata gravitational.
Daca sistemul de etasare se va adopta doar in cazul terenului de
fundare permeabil, sistemul de drenaj se executa indiferent de
permeabilitatea acestuia. Din acest motiv vor exista doua situatii:
-teren de fundare permeabil – sistem de etansare si sistem de drenaj
(totdeauna executat aval de sistemul de etansare, di aceeasi galerie de
picior amonte, inclinat fata de verticala la unghiuri de 180-250, pentru a
obtine la nivelul talpii de fundare o distanta dintre cele doua sisteme de
min 2 m, pentru a evita cedarea terenului de fundare)
-teren de fundare impermeabil – sistem de drenare (executat vertical),
deoarece sistemul de etansare NU este necesar.
Presiunea transmisa de baraj terenului de fundare este proportionala cu
inaltimea acestuia, in dreptul piciorului aval presiunea fiind maxima.
Astfel, la baraje cu inaltimi mai mari de 100 m, in terenul de fundare la
piciorul aval al barajului se formeaza o zona cu permeabilitate mai
mica decit a mediului, adica se formeaza o zona de etansare, ceea ce
influeateaza negativ comportarea structurii. De aceea, in apropierea
piciorului aval se realizeaza obligatoriu, la baraje mai inalte de 100 m,
al doilea sistem de drenare a terenului de fundare, ditr-o alta galerie de
1
picior, care va evacua apa, lucrind in aceeasi maniera ca sistemul de

dreaj din apropierea piciorului amonte.
Se vor reprezenta astfel:
A.Teren de fundare permeabil:
B.Teren de fundare impermeabil:
2
Daca rezistenta terenului de fundare este necesar a fi augmentata, se

recurge la injectii de consolidare a acestuia, realizate pe intreaga
Consolidarea ampriza a barajului, cu aceeasi tehnologie ca cea descrisa la sistemul
terenului de de etansare a terenului de fundare, adincimea forajelor fiind (12-14) m.
fundare Aceasta lucrare va realiza si conlucrarea dintre structura si teren.
Conlucrarea baraj In situatia in care nu este nevoie de consolidarea terenului de fundare,

- teren de fundare se apeleaza la injectii de legatura si contact intre corpul barajului si
terenul de fundare, realizate la fel cu injectiile de consolidare, diferenta
fiind adincimea forajelor, care este de (2-4) m
3

a) Descrieti diferentele intre amplasarea sistemului de drenare a
terenului de fundare pentru situatia cind este permeabil si cind este
impermeabil.
b) Care sisteme de amenajare a terenului de fundare sunt nelipsite la
barajele de greutate din beton?

Sistemul de drenare a terenului de fundare este format din
foraje cu adincimea egala cu inaltimea coloanei de apa din lac la NNR
umplute cu material granular. Este indispensabil functionarii in
siguranta a barajului.
Injectiile de legatura si contact intre structura si terenul de
fundare se realizeaza similar cu cele de la sistemul de etansare a
terenului de fundare, dar se aplica pe intreaga ampriza a barajului.
Atunci cind terenul de fundare necesita masuri de crestere a
rezistentei, se inlocuiesc cu injectii de consolidare. Diferenta intre cele
doua solutii este adincimea lucrarii (2-4 m – injectii de legatura si
contact, 12-14 m – injectii de consolidare).
2. BGB –amenajarea corpului barajului

Deoarece corpul BGB este realizat din ploturi independente, intre care
ramin rosturi verticale avind deschiderea de (3-4) cm, acestea se vor
Etansarea
etansa, utilizind o solutie constructiva aleasa in functie de inaltimea
rosturilor
structurii.
Inaltimea barajului are legatura cu inaltimea coloanei de apa din lac,
deci cu presiuea hidrostatica ce este direct proportionala cu aceasta.
Pentru baraje cu inaltimi mai mici de 30 m, se adopta o solutie
simplificata:
4
Pentru baraje cu inaltimi egale sau mai mari de 30 m se adopta o

solutie cu 3 linii de etansare:
Deoarece paramenntul amonte al barajului este in contact cu apa din

Dispozitive de lac, exista debite ce se infiltreaza in beton. Prezenta apei din porii
drenare si vizitare a betonului duce, dupa cicluri de inghet-dezghet repetat la fenomenul de
corpului barajului „moarte alba” a betonului, care trebuie evitat a se produce in adincime
prin prevederea, la fiecare 2 m distanta in lungul axului barajului, de
tuburi din beton poros care sa intercepteze apa infiltrata. Pentru a
evacua apa interceptata, aceste tuburi sunt amplasate in bolta galeriilor
(de picior sau intermediare).
Dispozitivele de vizitare a corpului barajului sunt galeria de picior,
galeria de acces la galeria de picior, galeriile intermediare, galeriile de
acces la galeriile intermediare, puturile din rosturi, puturile de acces in
umerii barajului. Acestea sunt amplasate astfel inict sa isi
indeplineasca functiile lor:
-galeria de picior are ca functii:
-executia si intretinerea sistemului de etansare si sistemului de
drenare a terenului de fundare
-colectarea debitelor evacuate de sistemul de drenare a
terenului de fundare ca si a debitelor colectate de sistemul de drenare a
corpului barajului si evacuarea acestora in afara corpului barajului
5
-amplasare de aparatura de masura si control (AMC) pentru

urmarirea comportarii constructieie (UCC)
-galeriile intermediare au ca functii:
-colectarea debitelor colectate de sistemul de drenare a
corpului barajului si evacuarea acestora in afara corpului barajului
-amplasare de AMC pentru UCC
-puturile au ca functii;
- legatura intre galerii
- linia 3 a etansarii rosturilor

a) Care este motivul de adoptare de solutii diferite de etansare a
corpului barajului in functie de inaltimea barajului?
b) Enumerati dispozitivele de vizitare a corpului barajului
6

In corpul barajului este necesara amenajarea:
=rosturilor, in sensul etansareii acestora, cu solutii diferite in functie
de inaltimea barajului
=pentru vizitarea corpului barajului prin galerii si puturi, respectiv
pentru drenarea betonului la paramentul amonte

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) In cazul terenului de fundare permeabil sistemul de drenare se
amplaseaza imediat aval de cel de etansare, inclinat cu un unghi de
180-250, astfel incit sa se obtina la contactul cu talpa o distanta minima
intre cele doua sisteme de minim 2 m.
In cazul terenului de fundare impermeabil, se va executa doar sistem
de etansare, acesta fiind vertical.
b) Indiferent de caracteristicile terenului de fundare este obligatoriu sa
existe sistemul de drenare a acestuia si cel de conclucrare cu structura
(acesta poate fi sub forma de injectii de legatura si cotact sau sub
forma de injectii de consolidare, care realizeaza si conlucrarea).
Intrebarea 2
a) Se adopta solutii diferite de etansare a corpului barajului pentru
baraje mai mici de 30 m, deoarece presiunea hidrostatica maxima in
cazul acestora (inregsitrata la piciorul amonte al barajului) este
modesta, solutia putind fi simplificata.
b) Dispozitivele de vizitare a corpului barajului sunt galeria de picior,
galeria de acces la galeria de picior, galeriile intermediare, galeriile de
acces la galeriile intermediare, puturile din rosturi, puturile de acces in
umerii barajului.
7
RETENTIE
4.1. AMENAJARI HIDROTEHNICE CU FRONT DE RETENTIE DE TIP

BARAJ DIN MATERIALE LOCALE
Baraj din materiale Se numeste baraj din materiale locale o constructie

locale hidrotehnica generala de retentie realizata din orice tip de roci, care
face parte din grupa barajelor de greutate (rezista impingerii apei prin
forta de greutate proprie).
Clasificare Pentu a indeplini simultan conditiile de rezistenta si

etanseitate, corpul unui baraj din materiale locale poate fi realizat:
-omogen - dintr-un singur material
-neomogen - din mai multe materiale
Barajele neomegene se clasifica in functie de:

a) pozitia elementului de etansare in corpul barajului
-cu ecran amonte – element etansare la paramentul amonte
-cu nucleu – element de etansare in corpul barajului
b) tipul materialului din corpul barajului

-baraj din pamint
-baraj din piatra (anrocamente)
-baraj mixt (piatra si pamint)
-baraj pentru depozite de deseuri miniera
c) tipul materialului ce constituie elementul de etansare

-etansare din material pamintos (argila)
-etansare din material nepamintos (beton, beton bituminos, material
plastic, metal)
Alcatuire In corpul unui baraj din materiale locale se va forma o curba

constructiva de depresie, a carei forma ete conditionata de coeficientii de
generala permeabilitate ai materialelor cosntituente si de grosimea acestora in
lungul sectiunii transversale a barajuluu.
In cazul barajelor neomogene, la contactul dintre prismele de

rezistenta si elementul de etansare se prevad filtre inverse, care au
rolul de a evita antrenarea hidrodinamica a particulelor fine de catre
curentul de infiltratie. Filtrele inverse realizeaza si trecerea gradata
intre rigiditatile foarte diferite ale prismelor de rezistenta si
elementului de etansare.
Corpul barajelor din pamint este prevazut in sectiunea aval cu
elemente drenante, in scopul interceptarii debitelor de apa infiltrate si
evacuarii acestora in bieful aval.
Paramentul amonte se protejeaza cu dale de beton sau
1
anrocamente impotriva valurilor, ghetii, plutitorilor; protectia nu se

realizeaza la barajele din piatra sau la cele cu ecran amonte
nepamintos.
Paramentul aval al barajelor din pamint se protejeaza prin

inierbare impotriva apelor de siroire pe taluz; acelasi efect il au
bermele de pe paramentul aval (paliere orizontale), acestea avind ca
scop principal marirea stabilitatii la alunecare a taluzului. Bermele au
latimea de 4 - 6 m si se executa la fiecare 15 - 20 m inaltime de baraj.
In cazul in care terenul de fundare nu este etans, se executa

lucrari de etansare a acestuia. In cazul terenurilor stincoase se adopta
voaluri de etansare, in cazul terenurilor pamintoase se poate adopta
una dintre solutiile: perete mulat, perete de palplanse, avantradier.
Obligatoriu, elementul de etansare a terenului de fundare trebuie sa fie
pus in contact cu elementul de etansare a corpului barajului.
Pentru barajele din piatra, in cazul barajelor de inaltimi mici

Conditii naturale si medii se poate adopta fundarea chiar si pe terenuri aluivionare cu
pat de balast. In cazul barajelor cu inaltimi mai mari de 100 m se va
admite ca teren de fundare numai stinca.
2
Pentru barajele din pamint, indiferent de inaltime, se pot

admite toate tipurile de teren de fundare, in functie de caracteristicile
acestuia urmind sa se aleaga solutiile de etansare.
Din punct de vedere morfologic, barajele din materiale locale

se pot inscrie in vai de orice forma, fara depresiuni sau proeminente
accentuate.
Conditiile hidrologice impun solutia de deviere a apelor pe

perioada de constructie.
Conditiile climatice influenteaza punerea in opera a

materialulului local.
Prezenta zonelor de exploatare a materialelor de constructie

este un factor important in alegerea amplasamentului unui baraj din
materiale locale, deoarece costul transportului se reflecta in devizul
general al investitiei cu pondere mare.
Pentru barajele din piatra solutiile constructive pot fi:

Solutii constructive a)solutia ecran amonte din beton armat
baraje din piatra
b)solutia ecran amonte din beton bituminos
3
c)solutia ecran amonte din argila
d)solutia diafragma beton bituminos
Solutii constructive Pentru barajele din pamint solutiile constructive pot fi:
baraje din pamint a)solutia cu ecran amonte din beton armat
4
b)solutia cu nucleu central din argila
a)Dati definitia unui baraj din materiale locale.
b)Care sunt criteriile dupa care se clasifica barajele din materiale

locale?
c)Care este deosebirea dintre un baraj omogen si un baraj neomogen?
d)Ce elemente ale unui baraj din pamint se protejeaza si impotriva

caror factori naturali?

Baraj din materiale locale = o constructie hidrotehnica
generala de retentie realizata din orice tip de roci, care face parte din
grupa barajelor de greutate.
Pentu a indeplini simultan conditiile de rezistenta si
etanseitate, corpul unui baraj din materiale locale poate fi realizat:
-omogen - dintr-un singur material
5
-neomogen - din mai multe materiale

In cazul barajelor neomogene, la contactul dintre prismele de
rezistenta si elementul de etansare se prevad filtre inverse.
Corpul barajelor din pamint este prevazut in sectiunea aval cu
elemente drenante.
Paramentul amonte se protejeaza cu dale de beton sau
anrocamente impotriva valurilor, ghetii, plutitorilor.
Paramentul aval al barajelor din pamint se protejeaza prin
inierbare impotriva apelor de siroire pe taluz.
Bermele de pe paramentul aval (paliere orizontale) au ca scop
protejarea impotriva apelor de siroire pe taluz si marirea stabilitatii la
alunecare a taluzului.
Barajele din materiale locale se pot funda pe orice tip de teren
natural; exceptie fac barajele din piatra cu inaltimi mai mari de 100 m,
care se pot funda numai pe stinca.
Din punct de vedere morfologic barajele din materiale locale
se inscriu in vai de orice forma.
Pentru barajele din piatra solutiile constructive pot fi:
-solutia ecran amonte din beton armat
-solutia ecran amonte din beton bituminos
-solutia nucleu central
-solutia diafragma beton bituminos
Pentru barajele din pamint solutiile constructive pot fi:
-solutia cu ecran amonte din beton armat
-solutia cu nucleu central din argila

DE AUTOEVALUARE
a)Se numeste baraj din materiale locale o constructie hidrotehnica
generala de retentie realizata din orice tip de roci, care face parte din
grupa barajelor de greutate (rezista impingerii apei prin forta de
greutate proprie).
b) Barajele din materiale locale se clasifica dupa:
- pozitia elementului de etansare in corpul barajului
- tipul materialului din corpul barajului
- tipul materialului ce constituie elementul de etansare
c)Un baraj omogen are corpul constituit dintr-un singur material, pe
cind un baraj neomogen are corpul constituit din doua sau mai multe
materiale.
d)In cazul unui baraj din pamint se protejeaza:
-paramentul amonte impotriva valurilor, ghetii, plutitorilor
-paramentul aval impotriva apelor de siroire pe taluz

6
RETENTIE
6.1. AMENAJARI HIDROTEHNICE CU FRONT DE RETENTIE DE TIP

BARAJ FLUVIAL
Baraj fluvial Se numeste baraj fluvial (de joasa cadere, stavilar) o constructie
hidrotehnica generala de retentie compusa dintr-o parte fixa si una mobila
(stavila).
Functii Partea fixa a barajului fluvial are rolul de a:

- realiza frontul de retentie impreuna cu partea mobila
- asigura rezemarea partii mobile si atransmite incarcarile la terenul de
fundare
- asigura disiparea energiei curentului de apa evacuat
- asigura etanseitatea lucrarii
-asigira circulatia intre cele doua maluri.
Partea mobila a barajului fluvial are rolul de a:

- realiza frontul de retentie impreuna cu partea fixa
- asigura trecerea apelor mari in conditii asemanatoare celor anterioare
realizarii lucrarii de retentie
- asigura evacuarea aluviunilor ce se depun in lac, pentru a preveni
colmatarea acumularii
- asigura trecerea plutitorilor si ghetii.
Parte fixa In sectiune transversala barajele fluviale pot fi, in functie de

Sectiune transversala capacitatea de descarcare a apelor mari:
a. cu deversor cu profil practic si cimpuri deversante de deschideri mici
1
b. cu radier cu prag lat si cimpuri deversante de deschideri mari
c. cu deversor cu profil practic si descarcator de ape mari combinat (de supratafa si de

adincime)
Parte fixa Partea fixa a barajului fluvial este impartita in cimpuri

Profil longitudinal deversante, fiind constutuita din radier, pile si culee. In functie de
calitatea terenului de fundare, conditiile de evacuare a apelor mari,
tipul de stavila ales si sistemul de disipare a energiei curentului de apa
evacuat, in profil longitudinal solutiile de alcatuire pot fi:
2
a. sistem radier general – structura monolit, simpla, fara rosturi definitive, ce se poate adopta
pentru baraje de deschideri mici, fundate pe terenuri omogene, cu caracteristici geotehnice
slabe
b. sistem pile independente – structura cu rosturi definitive, care se adopta numai in cazul
terenurilor stincoase, cu caracteristici geotehnice foarte bune
3
c. sistem cuve independente – structura cu rosturi definitive aparute prin fragmentarea pilelor in
mijlocul lor, care se adopta la terenuri de fundare de calitate medie
Partea mobila
Definitie Stavila reprezinta partea mobila a unui baraj fluvial si realizeaza
controlul debitelor evacuate in regim de curgere cu nivel liber
Clasificare Clasificarea stavilelor se face dupa criteriile:
a)materialul de constructie:
-lemn
-beton
-metal
b)directia de deschidere pentru permiterea evacuarii debitelor:

-ridicatoare
-coboritoare
c)mod manevrare:
-manual
-mecanic
-hidraulic
d) dupa golurile pe care le obtureaza:

-suprafata
-de adâncime = vane
e)destinatie:
-principale pentru exploatare
-de reparatii si de avarii, ce dubleaza stavilele principale = batardou
f) solutia constructiva:
-plana (simpla si dubla)
-segment
-sector
4
-clapeta
-alte (cilindrica, ferma hidraulica)
Stavila plana Stavila plana - panou plan care reazemă şi se deplasează pe

verticala în două nişe laterale prevazute in pile si culee; in varianta in
care este realizata din metal, stavila plana este alcatuita dintr-o tola
metalica inspre amonte si un schelet de grinzi cu zabrele ca structura de
rezistenta (grinzi principale, grinzi secundare, montanti verticali).
Stavila plana este ridicatoare. Poate fi smpla sau dubla.
Stavila plana simpla este:
In functie de elementele de rezemare si ghidare, stavilele plane

pot fi:
-alunecătoare, când presiunea hidrostatică şi hidrodinamică se transmite
direct elementelor de reazem;
-cu roţi (role), când presiunea apei se transmite reazemelor (nişe) prin
intermediul unor role fixate de panoul (tablierul) stavilei, role care se
rotesc în nişele pilelor sau culeelor.
-tip Stoney, care folosesc pentru manevrare role legate într-un cărucior
special, independent de stavilă;
-pe şenile, când presiunea apei se transmite unor role care se deplasează
pe un lanţ fără sfârşit (şenile).
Stavila plana se utilizează la deschideri deversante de până la (40
 50) m.
Raportul lungime stavila/înălţime stavila = (1 .... 9).
Este stavila cel mai des utilizata.
Are urmatoarele dezavantaje:
-efort de ridicare proporţional cu dimensiunile în plan ale tablierului,
ceea ce complică mecanismele şi manevrarea acestora; -înălţimea
pilelor este mare în raport cu cea a stavilei, întrucât aceasta trebuie
ridicară astfel încât muchia să fie deasupra nivelului apei maxime, cu o
garda de (0,50 - 0,75)
-dificultatea regularizării nivelului în bieful amonte;
-nu permite trecerea gheţurilor şi a plutitorilor decât prin ridicarea
completă a tablierului.
In cazul stavilei plane duble, aceasta este formata din două
5
panouri, unul inferior (cel clasic) şi altul superior – cu independenţă de

manevrare (glisare verticală faţă de cel inferior) permit deversarea
apelor mari, a gheţii sau plutitorilor peste el.
Stavila plana dubla poate fi:
-cu panouri care se deplasează independent în nişe diferite, cel inferior
fiind amplasat spre aval;
-cu panoul inferior în consolă, limitând astfel deplasarea celor două
panouri, unul faţă de celălalt, cu nişe de culisare comună şi ridicare a
lor, succesivă;
-cu consolă executată la panoul superior, care se sprijină pe cel inferior
cu ajutorul unor role.
Principalele dezavantaje ale stavilei plane duble:

-costul sporit cu (10 - 20)%,
-creşterea greutăţii construcţiei cu (15 - 20)% ,
-complexitatea mecanismelor de ridicare
-dificultăţi de exploatare datorate gheţurilor.
Stavila plana dubla se utilizează pentru înălţimi ale deschiderilor
deversante de peste (5 - 6) m sau pentru deschideri mici, de spalare a
aluviunilor si descarcare a plutitorilor si zaiului asociate prizelor de apa.
Stavila segment Stavila segment este formata dintr-un panou de forma curba cu
structura de rezistenta din grinzi cu zabrele si doua brate laterale,
articulate in pile si culee, care fac posibila miscarea acesteia prin rotirea
in jurul unui ax orizontal virtual.
Articulaţiile sunt cele doua puncte de sprijin ale stavilei segment
(fiecare articulatie este pozitionata in cite o pila sau o pila si o culee).
Articulatiile se fixează astfel încât direcţia rezultantei hidrostatice să
intersecteze axul acestora.
6
Stavila segment poate fi:

-simplă, manevrată mecanic - utilizată mai ales pentru înălţimi de
retenţie reduse;
-cu clapetă - manevrată mecanic, care prin amplasarea pe muchia
superioară a unei clapete are posibilitatea să descarce în mod simplu
gheţurile, plutitorii şi să asigure eficient reglajul nivelului apei în bieful
amonte;
-automatizată hidraulic, la care pentru manevrare se foloseşte energia
hidraulică (a apei) - prevăzută, pentru eficientizarea travaliului, cu o
contragreutate amplasată fie pe prelungirea braţelor, fie într -un puţ
amenajat în pilă sau culee.
Stavila segment este utilizata pentru deschiderilor deversante cu
lungimi de până la 36 m şi înălţimi de (5  7) m.
Poziţia axului de rotaţie al stavilei trebuie să fie fixată la o cotă
submersata rar, adica deasupra nivelului apei din acumulare
corespunzător cel puţin probabilitatii de depasire de 10 %.
Stavila sector Stavila sector are secţiunea transversală sub formă de sector de
cerc, cu căptuşeală pe două din feţe spre amonte.
Stavila sector are punctul de articulaţie în radier, la închidere,
aceasta intră într-o nişă prevăzută în radierul partii fixe a barajului
fluvial.
7
Stavila sector este manevrabila prin automatizare hidraulică,

automatizare care utilizează presiunea apei din bieful amonte asupra
nişelor acestuia prin intermediul unei conducte practicată în pilă.
Avantajele acestei stavile faţă de stavila segment sunt:
-simplitatea funcţională
-preţurile mai reduse ale mecanismelor de manevrare
Dezavantajele stavilei sector sunt:
-mare complexitate în exploatare
-sensibilitate la îngheţ a etanşărilor şi camerelor de legătură cu bieful
amonte.
Stavila sector se utilizează pentru deschideri deversante cu
lungimi de (50  60) m şi înălţimi de (4  5) m.
Stavila clapeta Stavila clapeta este o stavila de inaltime mica (max.2 m) cu

pozitia axului de rotatie in radierul in care este fixata si se utilizeaza, de
obicei, pentru biefare sau in combinatie cu una dintre stavilele
anterioare pentru ridicarea nivelului apei i acumulare sau controlarea
nivelului pe doua paliere diferite din punctul de vedere al complexitatii
manevrelor.
Alte tipuri Alte tipuri de stavila se refera la: stavila cilindru
8
stavila ferma hidraulica
Pentru a evita blocarea stavilelor in podul de gheata, acestea sunt

incalzite.
a) Definiti barajul fluvial.
b) Care sunt solutiile constructive ale barajelor fluviale in sectiune

transversala?
c) Mentionati solutiile de alcatuire a unui baraj fluvial in profil

longitudinal si precizati situatiile in care se adopta.
d) Definiti stavila si mentionati criteriile de clasificare.

Baraj fluvial = o constructie hidrotehnica generala de retentie
compusa dintr-o parte fixa si una mobila (stavila).
In sectiune transversala barajele fluviale pot fi, in functie de
capacitatea de descarcare a apelor mari:
-cu deversor cu profil practic si cimpuri deversante de deschideri mici
-cu radier cu prag lat si cimpuri deversante de deschideri mari
-cu deversor cu profil practic si descarcator de ape mari combinat (de
supratafa si de adincime).
Partea fixa a barajului fluvial este impartita in cimpuri
deversante, fiind constutuita din radier, pile si culee.
In profil longitudinal, in functie de calitatea terenului de
9
fundare, conditiile de evacuare a apelor mari, tipul de stavila ales si

sistemul de disipare a energiei curentului de apa evacuat, solutiile de
alcatuire pot fi:
-sistem radier general – se poate adopta pentru baraje de deschideri
mici, fundate pe terenuri omogene, cu caracteristici geotehnice slabe
-sistem pile independente – se adopta numai in cazul terenurilor
stincoase, cu caracteristici geotehnice foarte bune
-sistem cuve independente – se adopta la terenuri de fundare de
calitate medie
Partea mobila a barajului fluvial este stavila. Acesta se poate
clasifica dupa diverse crietrii, cel mai important fiind cel al solutiei
constructive. Din acest punct de vedere, stavila poate fi plana simpla,
plana dubla, segment, sector, clapeta, clindrica, ferma hidarulica,
combinata.
DE AUTOEVALUARE
a) Se numeste baraj fluvial o constructie hidrotehnica generala de
retentie compusa dintr-o parte fixa si una mobila.
b) Solutiile constructive ale barajelor fluviale in sectiune transversala
sunt:
-cu deversor cu profil practic si cimpuri deversante de deschideri mici
-cu radier cu prag lat si cimpuri deversante de deschideri mari
-cu deversor cu profil practic si descarcator de ape mari combinat (de
supratafa si de adincime)
c) Solutiile de alcatuire a unui baraj fluvial in profil longitudinal sunt:
-sistem radier general – se adopta pentru baraje de deschideri mici,
fundate pe terenuri omogene, cu caracteristici geotehnice slabe
-sistem pile independente – se adopta numai in cazul terenurilor
stincoase, cu caracteristici geotehnice foarte bune
-sistem cuve independente – se adopta la terenuri de fundare de
calitate medie
d)Stavila reprezinta partea mobila a unui baraj fluvial si realizeaza
controlul debitelor evacuate in regim de curgere cu nivel liber.
Clasificarea se face dupa criteriile materialul de constructie, directiei
de deschidere pentru permiterea evacuarii debitelor, modului
manevrare, golurilor pe care le obtureaza, destinatiei, solutiei
constructive.

10
AMENAJARI SI CONSTRUCTII DE DERIVATIE
Cuprins
1. Obiectivele unitatii de invatare
2. Definitie, clasificare
3. Canale
 Definirea si clasificarea derivatiilor
 Studiul solutiilor constructive posibile
2. DEFINITIE, CLASIFICARE
Derivatie Derivatia este o lucrare de gospodarire a apelor ce realizeaza

regularizarea in spatiu a debitelor.
Clasificare Dupa modul de gospodarire a apelor, derivatiile pot fi:

-derivatii de ape medii si mici – au ca scop satisfacerea unor folosinte
de apa
-derivatii de ape mari – au ca scop evitarea inundatiilor in perioadele
de viitura
-derivatii mixte – au ambele scopuri
Dupa modul in care se realizeaza derivarea, derivatiile pot fi:

-gravitationale – functioneaza prin cadere libera
-cu pompare – functioneaza prin pompare
Dupa solutia constructiva adoptata, derivatiile pot fi:

-cu canale
-cu conducte
-cu galerii.

a) Ce reprezintă o derivatie?
1
b) Cum se clasifică derivatiile in functie de solutia constructiva

adoptata?
c) Care sunt criteriile dupa care se clasifica derivatiile?

Derivatie = lucrare de gospodarire a apelor ce realizeaza
Derivatiile se clasifica dupa:
- modul de gospodarire a apelor (ape medii si mici, ape mari)
- modul in care se realizeaza derivarea (gravitational, prin pompare)
- solutia constructiva adoptata (canale, conducte, galerii)
3. CANALE
Canal Canalul este o constructie hidrotehnica generala de transport al

apei cu nivel liber.
Canalul poate fi utilizat ca solutie constructiva in amenajari

pentru derivare de debite, hidroenergetice, alimentari cu apa, irigatii,
navigatie, etc.
Traseu in plan Stabilirea traseului unui canal se face pe baza conditiilor

geometrice obligate, in sensul adaptarii la morfologia si geologia
terenului de fundare, in scopul minimizarii volumului de terasamente.
Traseul nu trebuie sa prezinte fringeri pronuntate, acestea

favorizind eroziuni, pierderi de sarcina mari, aglomerarea ghetii.
In cazul reliefului neaccindentat, se recomanda ca traseul sa

urmareasca, pe cit posibil, curbele de nivel.
In cazul traversarii unor accidente naturale de teren traseul ales

trebuie sa necesite un numar minim de lucrari de arta.
Sectiuni Fata de linia terenului natural, canalele pot fi executate:

transversala - in sapatura – debleu
-in umplutura – rambleu
- mixt – in umplutura si sapatura.
2
Debleu
Rambleu
Mixt
Daca terenul natural prezinta panta in sectiune transversala se

recomanda executia canalului mixt, in rambleu si debleu, pentru a
asigura stabilitatea si compensarea volumelor de terasamente; profilul
mixt este economic, usor de executat, sigur in exploatare, dar linia de
contact dintre sapatura si umplutura reprezinta o cale preferentiala de
infiltratie, iar tasarile sunt diferentiate pentru fiecare dintre cele doua
zone.
Dupa forma lor, sectiunile transversale ale canalelor pot fi

dretunghiulare, trapezoidale, cu panta dubla, semicirculare, parabolice.
Optimul economic corespunde sectiunii semicirculare, dar din motive
practce se utilizeaza numai in ncazul apeductelor. Sectiunile utilizate in
mod curent sunt cele trapezoidale, in cazul terenurilor pamintoase si
cele dreptunghiulare, in cazul terenurilor stincoase.
3
Pantele canalelor in sapatura variaza in domeniul 1:0,1 (stinca

tare) pina la 1:3 (nisip fin), in functie de caracteristicile geotehnice ale
terenului natural.
Pentru canalele in umplutura pantele se aleg in domeniul 1:1,5

pina la 1:2,5, in baza acelorasi principii utilizate pentru barajele si
digurile din pamint; latimea la coronament este de 2,0 m, daca nu se
impune largirea sa din conditii de circulatie. Canalele in umplutura de
adincime mare au prevazute berme pe taluzul exterior pentru marirea
stabilitatii acestuia si necesita calcule de stabilitate la alunecare.
Canalele se captusesc pentru urmatoarele considerente:

-reducerea rugozitatii si marirea capacitaii de transport
-reducerea exfiltratiilor
-cresterea rezistentei taluzurilor
-protectia taluzurilor impotriva actiunii valurilor, plutitorilor, ghetii.
Captusire Captusirea se face fie pe intregul taluz, fie pe portiunea critica
a taluzului (intre nivelul minim – 1m si nvelul maxim +0,8 m).
Captuselile pot avea un dintre urmatoarele solutii constructive:

-argila protejata cu strat de pamint
-anrocamente de 30 – 40 cm diametru
4
-piatra cu diametru de 15 – 30 cm
-pietris cu diametru 5 – 8 cm
-beton monolit, 6- 30 cm grosime
-zidarie de piatra cu mortar
5
-beton prefabricat – placi de 0,5 x 0,5 x (0,08-0,15) m sau 1x1x(0,08-

0,15) m si rosturi umplute cu bitum sau mastic bituminos
-beton armat – placi turnate pe loc de 8-15 m latura in plan si 0,06 –

0,15 m grosime, armate cu plasa de sirma la procent de 0,2-0,4%
-beton asfaltic – strat de 5 – 8 cm pe strat de egalizare de pietris
-bitum – 2 straturi, primul din bitum pur, al doilea din bitum si nisip, in
grosime totala de 3 – 5 cm
6
-bentonita – strat uscat de 5 – 8 cm si deasupra un amestec de

bentonita cu pamint umed, compactat, in grosime de 10 – 20 cm
-geocompozit cu bentonita – material geosintetic format din 2 straturi

de geotextil intre care este inserat praful de bentonita, se acopera cu
dale de protectie
-geomembrana – material geosintetic de 1,5 mm grosime, neted sau

rugos, se protejeaza cu dale de beton
a) Ce este canalul?
7
b) Ce criterii stau la baza alegerii traseului in plan al unui canal?
c) Care sunt formele utilizate in mod curent pentru sectiunea

transversala a unui canal?
d) Care este domeniul in care variaza pantele canalelor in sapatura?
e)Din ce motive se captusesc canalele?

Canalul = constructie hidrotehnica generala de transport al apei
cu nivel liber.
Traseul in plan al unui canal se stabileste pe baza conditiilor
geometrice obligate, tinind cont de morfologia si geologia terenului
de fundare; acesta nu trebuie sa prezinte fringeri pronuntate, trebuie sa
urmareasca, pe cit posibil, curbele de nivel si sa necesite un numar
minim de lucrari de arta la traversarea accidentelor naturale.
Fata de linia terenului natural, canalele pot fi executate in
sapatura, in umplutura, in profil mixt.
Dupa forma lor, sectiunile transversale ale canalelor pot fi
dretunghiulare, trapezoidale, cu panta dubla, semicirculare, parabolice.
Sectiunile utilizate in mod curent sunt cele trapezoidale, in cazul
terenurilor pamintoase si cele dreptunghiulare, in cazul terenurilor
stincoase.
Pantele canalelor in sapatura variaza in domeniul 1:0,1 (stinca
tare) pinala 1:3 (nisip) fin.
Pentru canalelor in umplutura pantele se aleg in domeniul 1:1,5
pina la 1:2,5; latimea la coronament este de 2,0 m, daca nu se impune
largirea sa din conditii de circulatie.
Canalele se captusesc pentru urmatoarele considerente:
-reducerea rugozitatii si marirea capacitatii de transport
Materialele utilizate pentru captusirea canalelor sunt argila,
anrocamentele, piatra, pietrisul, zidaria de piatra, betonul monolit,
betonul prefabricat, beton armat turnat pe loc, torcretul, betonul
asfaltic, bitum, bentonita, geocompozitul cu bentonita, geomembrana.
8

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a)Derivatia este o lucrare de gospodarire a apelor ce realizeaza
b) Dupa solutia constructiva adoptata, derivatiile pot fi:
-cu canale
-cu conducte
-cu galerii.
c) Derivatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
-modul de gospodarire a apelor
-modul in care se realizeaza derivarea
-solutia constructiva adoptata.
Intrebarea 2
a) Canalul este o constructie hidrotehnica generala de transport al apei
cu nivel liber.
b) Traseul in plan al unui canal se stabileste in baza:
-conditiilor geometrice obligate,
-morfologia si geologia terenului de fundare;
- sa nu prezinte fringeri pronuntate,
- sa urmareasca, pe cit posibil, curbele de nivel
- sa necesite un numar minim de lucrari de arta.
c) Sectiunile utilizate in mod curent sunt cele trapezoidale, in cazul
terenurilor pamintoase si cele dreptunghiulare, in cazul terenurilor
stincoase.
d) Pantele canalelor in sapatura variaza in domeniul 1:0,1 (stinca tare)
pina la 1:3 (nisip) fin.
e) Canalele se captusesc pentru urmatoarele considerente:
-reducerea rugozitatii si marirea capacitaii de transport
2. Selarescu, M., s.a., 1993 – Apararea impotriva inundatiilor, Ed. Tehnica, Bucuresti
3. Teodorescu, I, s.a., 1973 – Gospodarirea apelor, Ed. Ceres, Bucuresti
4. Cioc, D, 1983 – Hidraulica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti
9
AMENAJARI SI CONSTRUCTII DE DERIVATIE -
CONTINUARE
Cuprins
1. Conducte
2. Galerii
1. CONDUCTE
Conducta Conducta este o constructie hidrotehnica generala de transport

al apei sub presiune sau cu grad de umplere, avind forma tubulara.
Conductele se clasifica dupa:

Clasificare a)dupa materialul de constructie:
-beton
-metal
b)dupa locul de executie:

-la fata locului
-prefabricate
c)dupa presiunea maxima admisa:

-presiuni interioare maxime de 3-4 at
-presiuni interioare maxime de 8 – 10 at
-presiuni interioare maxime de 10 – 15 at.
d)dupa marimea debitelor transportate:

-conducte cu 1 fir
-conducte cu 2 sau mai multe fire
e)dupa pozitia fata de linia terenului natural:

-conducte ingropate
-conducte descoperite, supraterane
Conductele metalice se pot realiza din:

Conducte -fonta - pina la diametre de 1,2 m; sunt sensibile la socuri din
metalice manipulare sau suprapresiune in exploatare, au rezistenta mare la
coroziune
-otel – diametru nelimitat decit de conditiile hidraulice
Conductele metalice se executa in tronsoane care se imbina la

fata locului.
Imbinarea tronsoanelor se poate face:
1
-prin sudura - orice presiune, orice diametru

-prin mufare – presiuni mici si mijlocii, orice diametru
-prin nituire – orice presiune, orice diametru, dar cu consum mare de
metal si manopera
-prin eclise – in cazul terenurilor de fundare tasabile sau cu deplasari
-prin flanse – orice diametru, orice presiune, rapid si usor, dar cu costuri
ridicate.
Pe traseul conductelor metalice se prevad mansoane de

dilatatie, dispozitive ce elimina aparitia eforturilor din variatiile de
temperatura permitind deplasarea longitudinala a doua tronsoane
adiacente de conducta.
Conductele se reazema cu ajutorul masivelor de ancoraj -

blocuri de beton care incastreaza conducta la punctele de fringere ale
traseului in plan sau in elevatie. Distanta dintre doua masive de ancoraj
succesive este de (50-100)*Dconducta, dar nu mai mare de 150 – 175 m.
Pentru rezemarea conductelor metalice se poate utiliza unul

dintre urmatoarele sisteme principale:
-toate schimbarile de directie (coturi in plan vertical si orizontal) sunt
incastrate in masive de ancoraj, intre masive traseul conductei fiind
rectiliniu
-toate schimbarile de directie sunt incastrate in masive de ancoraj, intre
masive traseul conductei este rectiliniu, pe fiecare tronson se prevede
cite un manson de dilatatie
-troate schimbarile de directie sunt incastrate in masive de ancoraj, intre
fiecare doua masive succesive conducta prezentind cite o curba, care sa
permita preluarea deformatiilor datorate variatiilor de temperatura.
Masivele de ancoraj se fundeaza direct pe roca de baza,

stabilitatea acestora conditionind siguranta intregului trasez al conductei
Mansoanele de dilatatie se prevad imediat aval de masivele de

ancoraj.
Conductele sunt susceptibile la inghet. Pentru a preveni acest

fenomen conducetele descoperite se invelesc; conductele ingropate sunt
protejate la inghet prin chiar solutia constructiva.
Conducte din Conductele din beton se pot realiza, dupa tehnologia de

beton executie, din:
-tronsoane de beton sau beton armat prefabricat, confectionate prin
batere cu maiul, prin vibrare, prin torcretare, prin centrifugare, etc.
-tronsoane de beton armat executate la fata locului, confectionate prin
vibrare sau torcretare
-tronsoane de beton precomprimat, confectionate dupa „procedeul in 3
trepte” (tub – miez intarit, apoi infasurat cu armatura transversala
pretensionata, dupa care torcretat) sau dupa „procedeul intr-o singura
treapta” (se pretensioneaza armatura in acelasi pas in care se toarna
betonul).
2
Dupa alcatuirea constructiva a tronsoanelor putem apela la una

dintre urmatoatele variante:
-tronson de beton sau beton armat – presiuni de max 3 – 4 at
-tronsoane beton armate cu tabla – presiuni de max 8 – 10 at
-tronsoane de beton precomprimat cu sau fara cilindru de otel – presiuni
de max 10 – 15 at
Conductele de beton se reazema in sapatura pe pat de pamint

sau pe pat de beton, in functie de capacitatea portanta a terenului de
fundare.
In cazul conductelor prefabricate se utilizeaza elemente tubulare

modulate, numite tuburi, executate intr-un poligon sau o fabrica
specializata, care se imbina la fata locului pentru a forma tronsoane
continue.
In functie de natura terenului de fundare, imbinarea conductelor

din beton prefabricat poate fi:
-rigida – conducte pozate pe pat de beton sau pat de pamint in teren
natural stincos, fara tasari si presiuni de max 6 at
-elastica – orice tip de rezemare, orice presiune
Solutiile constructive de imbinare sunt:

-imbinare cu falt – rigida, la presiuni scazute
-imbinare cu mufa – rigida sau elastica
-imbinare cu mansoane independente – functie de diametru si spatiu de

lucru in transee.
3

a) Care este definitia conductei?
b) Care sunt categoriile de conducte in functie de materialul de

constructie? Dar functie de pozitia fata de linia terenului natural?
c)Enumerati solutiile de imbinare a conductelor metalice.
d)Care sunt elementele specifice pozarii conductelor metalice?

Conducta ‚ constructie hidrotehnica generala de transport al
apei sub presiune sau cu grad de umplere, avind forma tubulara.
Conducetele se clasifica dupa:
- materialul de constructie
- locul de executie:
- presiunea maxima admisa:
- marimea debitelor transportate:
- pozitia fata de linia terenului natural:
Conductele metalice se pot realiza din fonta sau otel si se
executa in tronsoane care se imbina la fata locului.
Imbinarea tronsoanelor se poate face prin sudura, mufare,
nituire, cu eclise, cu flanse, in functie de diametru, presiune, costuri.
Pe traseul conductelor metalice se prevad mansoane de
dilatatie, ce permit deplasarea longitudinala si masive de ancoraj,
care functioneaza ca o incastrare.
Conductele din beton se pot realiza, dupa tehnologia de
executie, din tronsoane de beton/beton armat prefabricat, din
tronsoane de beton armat executate la fata locului, din tronsoane de
beton precomprimat.
4
Dupa alcatuirea constructiva a tronsoanelor putem apela la

una dintre urmatoatele variante, in functie de presiunea maxima
admisa: beton/beton armat, beton armat cu tabla, beton precomprimat
cu sau fara cilindru de otel.
Conductele de beton se reazema in sapatura pe pat de pamint
sau pe pat de beton,.
Solutiile constructive de imbinare sunt cu falt, cu mufa sau
cu manson.
2. GALERII
Galerie Galeria hidrotehnica este o constructie hidrotehnica generala

de transport al apei executata prin excavarea sectiunii ei direct in
scoarta pamintului, fara indepartarea terenului situat deasupra. Poate
sa functioneze cu nivel liber sau sub presiune.
Clasificare Galeriile ce functioneaza sub presiune pot fi:

-de joasa presiune – mai putin de 0,5 at
-de presiune medie – intre 0,5 at si 10 at
-de mare presiune – mai mare de 10 at
Dupa traseul in elevatie, galeriile pot fi:

-galerii propriu –zise, daca axa lor are o inclinare fata de orizontala de
pina la 10%
-galerii fortate si puturi – daca axa lor are o inclinare fata de orizonatal
mai mare de 10%
Dupa solutia constructiva, galeriile pot fi:

-captusite (beton, beton armat, torcret, tola metalica pe beton armat,
zidarie de boltari, etc.)
-necaptusite
Traseul si profilul longitudinal ale unei galerii sunt

Traseu si profil dependente de conditiile morfologice, geologice, hidrogeologice, de
longitudinal curgere, puncte obligate de functionare, conditii economice.
Traseul in elevatie este impus de tipul de curgere din galerie.
Panta longitudinala a galeriilor cu nivel liber rezulta din

calculel de eficienta economica maxima, iar cea a galeriilor sub
presiune se alege in intervalul 0,2 – 0,5 %
Traseul in plan se alege, pe cit posibil, rectiliniu. Daca apar

totusi schimbari de directie, se iau in considerarea conditiile legate de
raza de curbura (min 5*Dgalerie) si unghiul dintre aliniamente (min
600).
Punctele de capat ale unei galerii sunt de obicei impuse, deci

traseul va depinde esential de topografia terenului natural.
5
Sectiune Forma sectiunii transversale se alege din considerente

transversala hidraulice, de geologie inginereasca, comportare statica si de executie.
Forma optima atit din punct de vedere hidraulic cit si de preluare a
impingerii verticale a muntelui este cea de semicerc.
Formele derivate, care tin cont de toate conditiile mentionate

initial sunt:
-dreptunghiulara
-miner de cos
-alungit
-potcoava
-circulara
Captuselile galeriilor se aleg in functie de presiunea apei, de

calitatile masivului de roca, exitenta apei subterane, astfel:
-captuseli de egalizare - cu rol de micsorare a rugozitatii, in roci
rezistente, la galerii cu nivel liber sau presiuni mai mici de 4 at
-captuseli de rezistenta dintr-un singur strat – in roci cu rezistente
moderate si la galerii cu presiuni medii ale apei; se pot executa din
moloane de piatra, din bezon simplu, din beton armat
-captuseli de rezistenta din mai multe straturi – in roci slabe si la
galerii cu presiuni mari ale apei; compuse dintr-un inel exterior ce
preia impingerea muntelui si un inle interior ce preia presiunea apei
-captuseli de rezistenta de tip special – precomprimate,
postcomprimate,etc.

a) Care este definitia galeriei hidrotehnice?
b)De cite feluri sunt galeriile hidrotehnice in functie de traseul in

elevatie?
b) Care sunt formele sectiunii transversale ale unei galerii

hidrotehnice ce se pot executa?
6

Galeria hidrotehnica este o constructie hidrotehnica generala
de transport al apei executata prin excavarea sectiunii ei direct in
scoarta pamintului, fara indepartarea terenului situat deasupra. Poate
sa functioneze cu nivel liber sau sub presiune (mica, medie, mare).
Dupa traseul in elevatie, galeriile pot fi galerii propriu –zise
(inclinare fata de orizontala de pina la 10%), galerii fortate si puturi
(inclinare fata de orizontala mai mare de 10%).
Dupa solutia constructiva, galeriile pot fi captusite sau
necaptusite.
Traseul si profilul longitudinal ale unei galerii sunt
dependente de conditiile morfologice, geologice, hidrogeologice, de
curgere, puncte obligate de functionare, conditii economice.
Formele utilizate pentru sectiunea transversala a unei galerii
hidrotehnice pot fi dreptunghiulara, miner de cos, alungita, potcoava,
circulara.
Captuselile galeriilor se aleg in functie de presiunea apei, de
calitatile masivului de roca, exitenta apei subterane, si pot fi de
egalizare, de rezistenta dintr-un singur strat, de rezistenta din mai
multe straturi, de rezistenta de tip special.

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) Conducta este o constructie hidrotehnica generala de transport al
apei sub presiune sau cu grad de umplere, avind forma tubulara.
b) Conducetele se clasifica dupa materialul de constructie in conducte
din beton si conducte din metal. In functie de pozitia fata de linia
terenului natural conductele pot fi ingropate sau descoperite,
supraterane.
c) Imbinarea tronsoanelor se poate face prin sudura, prin mufare, prin
nituire, cu eclise, cu flanse.
d) Pe traseul conductelor metalice se prevad mansoane de dilatatie, ce
permit deplasarea longitudinala si masive de ancoraj, care
functioneaza ca o incastrare.
Intrebarea 2
a) Galeria hidrotehnica este o constructie hidrotehnica generala de
transport al apei executata prin excavarea sectiunii ei direct in scoarta
pamintului, fara indepartarea terenului situat deasupra.
b) Dupa traseul in elevatie, galeriile pot fi de doua feluri:
-galerii propriu – zise (inclinare fata de orizontala de pina la 10%),
/galerii fortate si puturi (inclinare fata de orizontala mai mare de
10%).
c) Formele utilizate pentru sectiunea transversala a unei galerii
hidrotehnice pot fi dreptunghiulara, miner de cos, alungita, potcoava,
circulara.
7

2. Selarescu, M., s.a., 1993 – Apararea impotriva inundatiilor, Ed. Tehnica, Bucuresti
3. Teodorescu, I, s.a., 1973 – Gospodarirea apelor, Ed. Ceres, Bucuresti
4. Cioc, D, 1983 – Hidraulica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti
8
DESCARCATORI HIDRAULICI
Cuprins
1.Obiectivele unităţii de învăţare
2. Descarcatori hidraulici
 Definirea, clasificarea, functiile si descrierea solutiilor

constructive pentru descarctarori hidraulici
2. DESCARCATORI HIDRAULICI
Definitie Descarcatorii hidraulici (evacuatorii de ape mari) sunt

constructii hidrotehnice generale de evacuare-descarcare a apei din
bieful amonte in bieful aval de baraj, avind rol de asigurare a
functionarii in conditii de securitate atit a structurii cit si a zonei aval,
in sensul protejarii de consecintele avarierii sau de aparitia viiturilor
catastrofale.
Functii generale Descarcatorii hidraulici au urmatoarele functii generale:

-asigura devierea apelor pe perioada de constructie a barajului
-asigura reglarea nivelului apei in lac la prima punere sub sarcina a
barajului
-asigura reglarea nivelului apei in lac si descarcarea viiturilor fara a
depasi cota de inundabilitate a albiei aval pe perioada de exploatare a
acumularii
-asigura livrarea debitului de servitute aval
-asigura golirea lacului in ritm corespunzator in caz de avarie.
Clasificari In functie de pozitia lor in elevatie descarcatorii hidraulici

pot fi:
-de suprafata – in apropierea cotei de coronament a barajului
-de adincime – in apropierea nivelului mort al lacului de acumulare
-de semiadincime – la cote intermediare, situate intre cea a
descarcatorului de suprafata si cal a descarcatorului de adincime.
In functie de pozitia in plan descarcatorii hidraulici pot fi

amplasati:
-in corpul barajului
-in lacul de acumulare
-in versanti.
1
Functii specifice Functiile specifice fiecarui tip de evacuator sunt:

a)evacuatorii de suprafata: tranzitarea ghetii si plutitorilor
b)evacuatorii de semiadincime:
- realizarea amestecului apei in lac pe adincime in scopul
imbunatatirii calitatii acesteia si evitarii aparitiei stratificatiei
termice in lac
-evacuarea a cel mult 10% din debitele de viitura in cazuri de
fenomen catastrofal sau avarie la baraj
c)evacuatorii de adincime:
-evacuarea a cel mult 10% din debitele de viitura in cazuri de
fenomen catastrofal sau avarie la baraj
-spalarea aluviunilor depuse in lac
-furnizarea apei din „rezerva de fier” catre folosinte in caz de
seceta prelungita.
Solutii Evacuatorii de ape mari de suprafata pot fi realizati in mai

constructive multe variante constructive, solutia concreta alegindu-se in functie de
evacuatori de dimensiunile barajului si conditiile naturale morfologice si geologice
suprafata ale terenului natural.
Deversor frontal a)Solutia devesor frontal, amplasat in corpul barajului, utilizat in

general la baraje din beton, liber sau echipat cu stavile.
Descarcator sifon b)Solutia descarcator sifon, amplasat in corpul barajului, utilizat in

general la baraje din beton cu inaltimi de maxim 9 m, cu debite
specifice pe deversor de 5 – 10 m3/s si inaltime maxima de lama de apa
pe deversor de 1-1,2 m.
Este compus dintr-un deversor frontal acoperit cu o capota

etansa de metal sau beton armat, prevazuta cu conducte de
dezamorsare si nas aruncator aval.
Functionarea acestuia in regim de deversor liber sau conducta

sub presiune este in functie de nivelul apei in lac:
-atunci cind nivelul apei din lac depaseste cota deversorului
apare curgere peste acesta, lama de apa ce ajunge pe paramentul aval
este aruncata de nas in capota; in acest fel se pierde contactul apei in
curgere cu atmosfera, aerul existent intre capota si jet este antrenat,
aparind un vid partial;
-atunci cind tot spatiul dintre deversor si capota este ocupat de
apa sifonul este amorsat si functioneza ca o conducta sub presiune.
-la scaderea nivelului apei in lac, aerul patrunde prin conducta
de dezamorsare, coloana de apa se rupe si sifonul este dezamorsat,
curgerea facindu-se cu nivel liber, peste un deversor frontal.
2
Solutia are avantajul ca debitele evacuate sunt superioare unui

deversor frontal, dar are dezavantajul ca este o constructie susceptibila
la inghet, blocare cu plutitori, vibratii.
Descarcator canal c)Solutia descarcator canal, frontal sau lateral, se utilizeaza la barajele
la care morfologia terenului ofera o situatie avantajoasa amplasarii in
versant a acestor lucrari la cote apropiate nivelului normal de retentie
(NNR).
Este format dintr-un deversor, o zona de racord, un canal

rapid si o zona de debusare aval.
In cazul descarcatorului canal frontal, admisia apei la deversor

se face perpendicular pe axul barajului, pe cind in cazul descarcatorului
canal lateral admisia apei la deversor se face perpendicular pe versant,
adica paralel cu axul barajului.
a)frontal b)lateral
d)Solutia descarcator palnie, amplasat in lacul de acumulare, utilizat in

general la barajele din materiale locale, in situatia in care morfologia
3
terenului natural nu permite aplicarea solutiei cu descarcator canal.
Descarcator palnie Este format dintr-un turn partial suprateran, care are la
partea superioara un deversor circular (palnie), iar la partea inferioara,
subtraversind barajul, o galerie pentru debusarea apei din lac in emisar.
Zonele caracteristice sunt admisia, zona de racord I, put,

zona de racord II, galeria, zona de debusare aval.
Galeria este orizontala sau are o panta constructiva de 0,1%

si functioneaza cu grad de umplere la orice debit tranzitat.
Evacuatorii de adincime si semiadincime pot fi realizati in

varianta constructiva:
-conducta (atunci cind sunt amplasati in corpul barajului),
-galerie (daca sunt amplasati in versanti sau subtraverseaza barajul),
Solutii evacuatori -goluri in turnul evacuatorului de ape mari de tip pilnie.
adincime si
semiadincime Ei functioneaza totdeauna sub presiune.
Conducta
4
Galerie
Goluri in turnul pilniei
Evacuatorii de adincime si semiadincime sunt echipati cu

organe de inchidere (vane) care se amplaseaza:
-in casa vanelor (caz conducte sau galerii)
-obtureaza direct fereastra de admisie practicata in turnul pilniei.
Casa vanelor poate fi pozitionata:

-in amonte (prima treime a conductei ssu galeriei) - are avantajul unei
Casa vanelor lungimi mici de conducta sau galerie aflata permanent sub presiune,
avind insa un acces dificil.
-in aval (in apropierea zonei de debusare) – are avantajul unui acces
usor dar presupun o lungime mare de conducta sau galerie aflata
permanent sub presiune.
Pe lungimea pe care conducta sau galeria se afla permanent

sub presiune aceasta se prevede cu blindaj metalic.
In casa vanelor sunt prevazute doua organe de inchidere

pentru fiecare fir de in parte:
-vana de serviciu – cea cu ajutorul careia se executa manevrele curente
-vana de avarie – situata amonte de vana de serviciu, utilizata numai in
caz de avarie a vanei de serviciu.
Admisia apei se face printr-o zona profilata hidrodinamic,

usor evazata fata de sectiunea curenta, astfel incit viteza de acces a apei
sa nu depaseasca 1m/s; in aceasta sectiune se prevede un gratar rara
Detalii de executie pentru a preveni blocarea evacuatorului cu putitori.
Zona de debusare aval este si ea profilata hidrodinamic,

astfel incit sa se asigure racordarea la lucrarile de disipare a energiei
curentului de apa evacuat din lac.

a) Ce reprezintă descarcatorii hidraulici?
5
b) Care sunt functiile specifice ale descarcatorilor hidraulici de

semiadincime?
c) Descrieti elementele componente si modul de functionare ale

descarcatorului hidraulic de suprafata de tip sifon.

Descarcatorii hidraulici sunt constructii hidrotehnice
generale de evacuare-descarcare a apei din bieful amonte in bieful
aval de baraj cu rol de asigurare a functionarii in conditii de securitate
atit a structurii cit si a zonei aval, in sensul protejarii de consecintele
avarierii sau de aparitia viiturilor catastrofale.
Descarcatorii hidraulici ca functii generale devierea apelor
pe perioada de constructie a barajului, reglarea nivelului apei in lac la
prima punere sub sarcina a barajului, reglarea nivelului apei in lac si
descarcarea viiturilor fara a depasi cota de inundabilitate a albiei aval
pe perioada de exploatare a acumularii, livrarea debitului de servitute
aval, golirea lacului in ritm corespunzator in caz de avarie.
In functie de pozitia lor in elevatie descarcatorii hidraulici
pot fi de suprafata, de adincime, de semiadincime. In functie de
pozitia in plan descarcatorii hidraulici pot fi amplasati in corpul
barajului, in lacul de acumulare, in versanti.
Functia specifica a evacuatorilor de suprafata este de
tranzitare a ghetii si plutitorilor; functiile specifice ale evacuatorilor de
semiadincime se refera la realizarea amestecului apei in lac pe
adincime, evacuarea a cel mult 10% din debitele de viitura in cazuri de
fenomen catastrofal sau avarie la baraj; functiile specifice ale
evacuatorilor de adincime se refera la evacuarea a cel mult 10% din
debitele de viitura in cazuri de fenomen catastrofal sau avarie la baraj,
spalarea aluviunilor depuse in lac, furnizarea apei din „rezerva de fier”
catre folosinte in caz de seceta prelungita.
Evacuatorii de ape mari de suprafata pot fi realizati in mai
multe variante constructive, solutia concreta alegindu-se in functie de
dimensiunile barajului si conditiile naturale morfologice si geologice
ale terenului natural.
Evacuatorii de adincime si semiadincime pot fi realizati in
6
varianta constructiva conducta, galerie sau goluri in turnul

evacuatorului de ape mari de tip pilnie. Ei functioneaza totdeauna sub
presiune. Acestia sunt echipati cu organe de inchidere (vane) care se
amplaseaza fie in casa vanelor (pentru conducte sau galerii), fie
obtureaza direct fereastra de admisie practicata in turnul pilniei.

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) Descarcatorii hidraulici sunt constructii hidrotehnice generale de
evacuare-descarcare a apei din bieful amonte in bieful aval de baraj cu
rol de asigurare a functionarii in conditii de securitate atit a structurii
cit si a zonei aval, in sensul protejarii de consecintele avarierii sau de
aparitia viiturilor catastrofale.
b) Functiile specifice ale evacuatorilor de semiadincime se refera la
realizarea amestecului apei in lac pe adincime, evacuarea a cel mult
10% din debitele de viitura in cazuri de fenomen catastrofal sau avarie
la baraj.
c) Descarcatorul sifon este compus dintr-un deversor frontal acoperit
cu o capota etansa de metal sau beton armat, prevazuta cu conducte de
dezamorsare si nas aruncator aval.
Functionarea acestuia are urmatoarele faze:
-atunci cind nivelul apei din lac depaseste cota deversorului apare
curgere peste acesta, lama de apa ce ajunge pe paramentul aval este
aruncata de nas in capota; in acest fel se pierde contactul apei in
curgere cu atmosfera, aerul existent intre capota si jet este antrenat,
aparind un vid partial;
-atunci cind tot spatiul dintre deversor si capota este ocupat de apa
sifonul este amorsat si functioneza ca o conducta sub presiune.
-la scaderea nivelului apei in lac, aerul patrunde prin conducta de
dezamorsare, coloana de apa se rupe si sifonul este dezamorsat,
curgerea facindu-se cu nivel liber, peste un deversor frontal.
7
DISIPATORI DE ENERGIE
Cuprins
1. Obiectivele unităţii de învăţare
2. Disipatori de energie
 Definirea, clasificarea, functiile si descrierea solutiilor

constructive pentru disipatori de energie
2. DISIPATORI DE ENERGIE
Principii Descarcarea debitelor de viitura se face cu puteri foarte mari,

functionare concentrind importante energii cinetice excedentare. Acestea duc la
modificarea regimului de curgere aval de baraj datorita cresterii
capacitatii de antrenare a curentului ceea ce da nastere la afuieri aval.
In cazul terenurilor aluvionare nisipul, pietrisul, bolovanisul din albie
va fi antrenat, aparind eroziuni de ordinul a 1-5 ori inaltime barajului
in adincime si de 4 -20 ori inaltimea barajului in lungime. In cazul
terenurilor stincoase se produc dislocari ale fragmentelor si blocurilor
de stinca ajungind la 15 – 20 m adincime.
Disiparea acestei energii comporta transformarea energiei

cinetice suplimentare fata de energia cinetica corespunzataore
regimului natural de curgere aval. Disiparea energiei se desfasoara in
diferite forme: invingerea rezistentelor interioare din curentul de apa
(etalarea lamei de apa, aparitia vortexurilor), invingerea frecarilor
dintre aer si suprafata apei, erodarea albiei (pat si maluri).
Disipator energie Evitarea sau limitarea eroziunilor se realizeaza prin

prevederea unor constructii speciale, denumite disipatoare de energie,
care au rolul de a transforma o parte cit mai mare din energia apei
deversate prin frecare si forte interioare.
O solutie de disipare defectuoasa poate avea una dintre
urmatoarele consecinte in exploatare:
-aparitia gropilor de eroziune urmate de descoperirea fundatiilor si
pierderea stabilitatii lucrarilor anexa
-eroziunea malurilor cu degradarea folosintelor riverane
-eroziunea generala a albiei aval, urmata de scaderea nivelurilor aval.
Din punct de vedere hidraulic, cazurile in care se prevad

lucrari de disipare a energiei se pot grupa dupa natura fenomenului
1
de racordare a biefurilor in:

-lucrari de disipare a energiei asociate descarcatorilor de suprafata
-lucrari de disipare a energiei situate aval de descarcatorii de adincime
-lucrari de disipare a energiei situate in puncte de rupere de panta sau
debusare in albie a curentilor cu nivel liber.
Conjugarea biefurilor se poate face, in functie de regimurile

Cazuri de de curgere, fara salt hidraulic, atunci cind regimul de curgere aval este
conjugare a rapid, sau cu salt hidraulic, atunci cind regimul de curgere aval este
biefurilor lent. La rindul sau, saltul hidraulic se poate produce in doua moduri:
in regim de fund sau in regim de suprafata.
Regimul de fund apare cel mai frecvent la conjugarea

biefurilor si este caracterizat prin faptul ca lama deversanta este
dirijata pe paramentul aval spre fund. In aceasta situatie, vitezele de
curgere sunt mai mari in zona de fund decit in cea de suprafata. In
regimul de fund, saltul poate fi:
-salt in pozitie critica, atunci cind adincimea naturala a apei aval este
egala cu adincimea de iesire din salt:
-salt indepartat, atunci cind adincimea naturala a apei aval este mai
mica decit adincimea de iesire din salt
-salt apropiat, atunci cind adincimea naturala a apei aval este mai
mare decit adincimea de iesire din salt
2
Regimul de suprafata apare cind piciorul aval al

deversorului este curbat astfel incit la iesirea de pe parament lama de
apa este dirijata spre suprafata curentului. Vitezele vor fi mai mari la
suprafata curentului decit spre fund. In regim de suprafata, saltul poate
fi:
-salt superficial liber, caracterizat de existenta unui virtej de fund la
piciorul barajului
-salt superficial inecat, caracterizat prin existenta simultana a unui

virtej de fund si a unuia superficial
Solutii constructive
Solutiile constructive pentru disipatorii de energie sunt:

-radier aval de baraj
-bazin disipator simplu

3
-bazin disipator cu dinti
-bazin disipator cu radier inclinat
-prag vertical la piciorul aval al barajului
Rizberma -bazin cilindric
4
Energia reziduala a curentului la capatul aval al

disipatorului de energie fiind inca mare, se prevede o protectie usoara
si elastica a patului aval, denumita rizberma. Rolul functional este de
protejare a albiei in zona de tranzitie si disiparea prin frecare a
surplusului de energie a curentului. Rizberma trebuie sa fie rezistenta
si elastica pentru a putea prelua deformarile albiei aval, dar si
permeabila pentru a permite exfiltrarea debitelor din terenul de
fundare datorate infiltratiilor apei din bieful amonte.
Rizberma poate fi realizata din:

-dale si blocuri de beton (viteza admisibila pe patul albiei 6m/s)
-casoaie lestate (viteza admisibila pe patul albiei 4 m/s)
-gabioane (viteza admisibila pe patul albiei 5 m/s)
-anrocamente (viteza admisibila pe patul albiei 3,5 m/s)
-pereuri si saltele de fascine (viteza admisibila pe patul albiei 4 m/s)
5
Alegerea tipului de rizberma se face in functie de viteza

curentului, iar alcatuirea constructiva si dimensiunile depind de natura
patului albiei si disponibilul de materiale de constructie din zona.

a) Ce forme de disipare a energiei cunoaşteţi?
b) Care sunt cazurile in care se prevad lucrari de disipare?
c)Enumerati solutiile constructive de realizare a disipatorilor de

energie.

Disiparea energiei se desfasoara in diferite forme: invingerea
rezistentelor interioare din curentul de apa (etalarea lamei de apa,
aparitia vortexurilor), invingerea frecarilor dintre aer si suprafata apei,
erodarea albiei (pat si maluri).
Evitarea sau limitarea eroziunilor se realizeaza prin
prevederea unor constructii speciale, denumite disipatoare de energie,
care au rolul de a transforma o parte cit mai mare din energia apei
deversate prin frecare si forte interioare.
O solutie de disipare defectuoasa poate avea una dintre
urmatoarele consecinte in exploatare:
-aparitia gropilor de eroziune urmate de descoperirea fundatiilor si
6
pierderea stabilitatii lucrarilor anexa

-eroziunea malurilor cu degradarea folosintelor riverane
-eroziunea generala a albiei aval, urmata de scaderea nivelurilor aval.
Din punct de vedere hidraulic, cazurile in care se prevad
lucrari de disipare a energiei se pot grupa dupa natura fenomenului de
racordare a biefurilor in:
debusare in albie a curentilor cu nivel liber.
Conjugarea biefurilor se poate face, in functie de regimurile
de curgere, fara salt hidraulic, atunci cind regimul de curgere aval este
rapid, sau cu salt hidraulic, atunci cind regimul de curgere aval este
lent. La rindul sau, saltul hidraulic se poate produce in doua moduri:
in regim de fund sau in regim de suprafata.
Solutiile constructive pentru disipatorii de energie sunt:
- bazin disipator simplu
- bazin cilindric
Energia reziduala a curentului la capatul aval al
disipatorului de energie fiind inca mare, se prevede o protectie usoara
si elastica a patului aval, denumita rizberma. Rolul functional este de
protejare a albiei in zona de tranzitie si disiparea prin frecare a
surplusului de energie a curentului.
Rizberma poate fi realizata, in functie de viteza admisbila pe
patul albiei) din dale si blocuri de beton, casoaie lestate, gabioane,
anrocamente, pereuri si saltele de fascine.

DE AUTOEVALUARE
Intrebarea 1
a) Forme de disipare a energiei sunt: invingerea rezistentelor interioare
din curentul de apa (etalarea lamei de apa, aparitia vortexurilor),
invingerea frecarilor dintre aer si suprafata apei, erodarea albiei (pat si
maluri).
b) Cazurile in care se prevad lucrari de disipare a energiei se pot grupa
dupa natura fenomenului de racordare a biefurilor in:
debusare in albie a curentilor cu nivel liberc)
c) Solutiile constructive pentru disipatorii de energie sunt:
- bazin disipator simplu
7

- bazin cilindric

Ah Examen PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ah Examen PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Amenajari Hidrotehnice

AMENAJARI SI CONSTRUCTII HIDROTEHNICE PENTRU

4.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 4

 Definitii eroziune, clasificarea tipruilor de eroziune si a

 Modul de amenajare a bazinelor hidrografice torentiale

 Particularitatile amenajarilor si constructiilor hidrotehnice de

4.2. DEFINITII, CLASIFICARE

Eroziune Eroziunea este fenomenul natural ce consta din desprinderea,

In functie de raportul dintre antrenarea si sedimentarea de

In functie de modul in care se indeparteaza particulele de sol

Formele eroziiunii in adincime sunt:

Torentul este formatiunea hidrografica nepermanenta

b) Cum se clasifică eroziunea din punctul de vedere al raoprtului

c) Care sunt formele eroziunii de adincime?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

4.3. SCHEME DE AMPLASARE SI LUCRARI IN BAZINUL

Retinerea apei Aceste constructii pot avea rol de:

– canale de nivel, pentru terenuri cu pante de 15 – 35%

– terase, pentru terenuri cu pante mai mari de 35%

Evacuarea apei -evacuare a surplusului de apa de pe versanti – debusee, construite pe

Test de autoevaluare Intrebarea 2

b) Care sunt lucrarile de retinere a apei pe versanti si dupa ce element

tehnic se alege intre ele?

c) Pe ce directie se construiesc debuseele?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

4.4. SCHEME DE AMPLASARE SI LUCRARI PE CURSUL

Lucrari Constructiile pe cursul torentului au rol de retinere a

Sectiune transversala baraj de CES

Profil longitudinal baraj de CES

-imbracaminti ale taluzurilor

b) Precizati inaltimea fiecarui tip de lucrare hidrotehnica transversala

c)Enumerati lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul torentului.

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

4.5. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE

b) Lucrarile de retinere a apei pe versanti sunt valurile de pamint,

4.6. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 4

Întrebările / cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt

1. Ce reprezintă erzoiunea şi cum se clasifică dupa toate

2.Figurati lucrarile de retentie a apei pe vesranti bazinului

1. Enumerati lucrarile hidrotehnice longitudinale pe cursul

4.7. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. Priscu, R. 1983 – Constructii Hidrotehnice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

 Conditii de amplasament si fundare

 Alcatuire constructiva generala si solutii constructive

Acumulare Se numeste acumulare o lucrare de gospodarirea apelor

Baraj Se numeste baraj o constructie hidrotehnica de retentie cu rol

b.dupa tipul constructiv:

d.dupa folosinta amenajarii din care fac parte:

e.dupa conditiile de descarcare a apei:

Test de autoevaluare – Intrebarea 1

c) Dupa ce criterii se clasifica barajele?

d) Care sunt tipurile constructive de baraje?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

principal, tipul constructiv, scop, folosinta amenajarii din care fac

3. AMENAJARI HIDROTEHNICE CU FRONT DE RETENTIE DE TIP

Calitatile care se cer terenului de fundare sunt:

Din punct de vedere morfologic, se prefera inscrierea barajelor

In sectiune transversala un baraj de greutate din beton poate