Sunteți pe pagina 1din 18

Capitolul 9

Balanţa de plăţi externe

Obiective: Familiarizarea cu noţiunea de balanţă de plăţi externe, cu modul


de evidenţiere a datelor în aceasta respectiv cu structura balanţei
de plăţi externe. Prezentarea soldului balanţei de plăţi externe, a
modului de formare a acestuia şi influenţa sa asupra cursului
valutar. Reflectarea echilibrului valutar prin intermediul balanţei
de plăţi externe.

Noţiuni cheie: balanţă de plăţi externe, balanţa comercială, balanţa


serviciilor, contul de capital, erori şi omisiuni nete, grad de
deschidere al economiei.

Noţiunea de Balanţă de Plăţi este foarte veche, primii care se pare că


au utilizat noţiunea fiind mercantiliştii, secolul XVI.1 La început, evidenţia
exporturile şi importurile de mărfuri ale unei ţări, de-a lungul timpului
transformându-se într-un document complex şi complet. Azi, balanţa de plăţi
externe evidenţiază ansamblul schimburilor de bunuri şi servicii, venituri şi
capitaluri, dintre agenţii economici rezidenţi ai unei ţări şi agenţii economici
nerezidenţi ai ţării respective.
Principiile înregistrării datelor în balanţa de plăţi externe, precum şi
modul de prezentare a rezultatelor, au făcut obiectul unor codificări
internaţionale realizate sub egida Societăţii Naţiunilor (SDN), în anii 30, iar
apoi sub cea a Fondului Monetar Internaţional – după cel de al doilea război
mondial. FMI a realizat acest lucru de cinci ori succesiv, în cele 5 ediţii ale
Manualului Balanţei de Plăţi Externe, cea de a cincea ediţie fiind lansată în
septembrie 1993.
Articolul 8 al Statutului FMI cu privire la „obligaţiile generale ale
statelor membre”, în secţiunea a cincea cu privire la „comunicare şi
informare”stipulează fptul că FMI poate cere statelor membre să îi comunice
informaţiile pe care el le consideră necesare pentru conducerea în bune
condiţii a activităţilor sale şi pentru îndeplinirea misiunii ce îi revine vis-à-vis
de balanţa de plăţi internaţionale. Pentru a răspunde la obligaţiile generate de
relaţia lor cu FMI, ţările membre întocmesc balanţele de plăţi externe în
forma şi după metodologie pusă la dispoziţie de către FMI. De exemplu,
1
Gaftoniuc Simona, Finanţe Internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pp.
Franţa realizează acest lucru începând cu anul 1946.
Azi, balanţa de plăţi externe este un instrument esenţial de analiză a
relaţiilor ţărilor membre ale FMI cu restul lumii, în acelaşi timp fiind un
indicator preţios de aplicare a politicii economice.
Dintre motivele pentru care Balanţa de Plăţi Externe este considerată
un instrument important pentru orice guvern menţionăm:
- serveşte la previzionarea capacităţii comerciale a statului
respectiv în special pe termen scurt.
- după cum am văzut când am vorbit despre cursul valutar
excedentul sau deficitul balanţei de plăţi externe influenţează
direct evoluţia cursului valutar din statul în cauză;

9.1 Definire

Tranzacţiile care au loc pe plan internaţional fie ele de natură


comercială sau financiară generează creanţe şi datorii în valută. Situaţia
întocmită la nivelul unui stat în care se reflectă toate creanţele şi datoriile unui
stat exprimate în valută generate de tranzacţiile comerciale cu mărfuri sau/ şi
servicii, respectiv generate de mişcările de capital, este ceea ce numim
Balanţă de Plăţi Externe.
Este practic o situaţie centralizatoare a creanţelor şi datoriilor apărute
din raporturile statului în cauză cu străinătatea.
De-a lungul timpului Balanţa de plăţi externe a făcut obiectul unor
definiri variate. Astfel, Costin Kriţescu spune că este un „Document întocmit
de organele competente ale statului, care cuprinde înregistrarea sistematică a
ansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi
financiare dintr-o perioadaă dată ale unei ţări cu restul lumii – balanţa globală
– sau cu o ţară”2.
Conform lui Josette Peyrard balanţa de plăţi externe este „un document
statistic care evidenţiază toate operaţiile comerciale, financiare şi monetare
efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi în cursul unei perioade determinate (un
an)”3

În România sunt consideraţi Rezidenţi:


- persoanele fizice române sau străine, înregistrate sau autorizate să
desfăşoare ativităţi economice în România;
- ambasadele şi consulatele României din străinătate;
- persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în România, verificat
pe baza actului de identitate emise de organeleabilitate prin lege;
- persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, dar care

2
Kiriţescu Costiln, Monedă, mică enciclopedia, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982, pp.36
3
Josette Peyrard, Gestion financiere internationale, Ed. VUibert Gestion, Paris, 1996, pp. 39
stau, mai mult de 183 de zile pe an, în România;
- persoanele fizice străine la care se adaugă persoanele fizice fără
cetăţenie cu drept de şedere în România atestat cu un act de identitate
emis de autorităţile române şi care stau mai mult de 183 zile pe an în
România.

Nu sunt considerate persoane rezidente ale unui stat:


- ambasadele;
- consulatele;
- reprezentanţele sau misiunile permanente ale instituţiilor financiare
internaţionale găzduite pe teritoriul unui stat, în cazul nostru cele care
sunt găzduite pe teritoriul României.

Definirea general acceptată a balanţei de plăţi externe este cea dată de


FMI conform căreia aceasta este un tablou statistic/ o situaţie statistică în care
se înregistrează pentru un orizont de timp dat (un an) tranzacţiile de natură
economică sau financiară care au avut loc între economia statului care
întocmeşte documentul şi restul lumii. În general perioadele convenţionale de
timp stabilite pentru încheierea balanţei de plăţi externe sunt de luna,
trimestrul, anul, dar obligatoriu este ca aceasta să fie întocmită anual.

Dacă ar fi să clasificăm balanţa de plăţi externe am putea găsi criterii ca:

1. Din punct de vedere a numărului de state a căror operaţiunilor


comerciale şi financiare sunt reflectate de balanţa de plăţi externe
întocmită de către o ţară:
balanţa de plăţi bilaterală – reflectă doar tranzacţiile care au loc numai între
două ţări;
balanţa regională – reflectă tranzacţiile care au loc între ţara care întocmeşte
documentul şi un grup de ţări din regiunea respectivă;
balanţa globală – reflectă toate tranzacţiile care au loc între ţara care
întocmeşte docmuentul şi restul lumii.

2. Din punct de vedere al perioadei pentru care este întocmită:


Balanţa lunară – pentru o lună de zile;
Balanţa trimestrială – pentru un trimestru;
Balanţa semestrială – pentru un semestru;
Balanţa anuală – pentru un an.
3. Din punct de vedere a scopului4 pentru care este întocmită:
balanţă program – reflectă previziunile asupra intrărilor şi ieşirilor de valută
ale uni stat în raport cu celelate state în perioada următoare;
balanţa de piaţă – exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile
realizate pe piaţa valutară;
balanţa de creanţe şi angajamente – reflectă creanţele în valută şi
angajamentele de plată în valută ale unui stat la un moment dat.

9.2 Reguli şi metode de elaborare a balanţei de plăţi externe

Schimburile externe care au loc între rezidenţi şi nerezidenţi se realizează


între trei tipuri de active:
- active reale (bunuri şi servicii) şi veniturile genereate de factorii de
producţie;
- activele financiare (titluri de creantă sau titluri de prorietate);
- activele monetre.
Toate schimburile de active reale şi financiare, generază în principiu un
schimb monetar, cu excepţia schimburilor gratuite.
Balanţa de plăţi externe se prezintă ca un tabel cu patru coloane care
înregistrează activ următoarele:
Coloana Coloana 2 Coloana 3 Coloana
1 4
Natura Credit Debit Sold
operaţiil (cesiuni de active de (cesiuni de active de
or către rezidenţi către nerezidenţi către
nerezidenţilor) rezidenţi)
sau Intrări (+) sau Ieşiri (-)
- Exporturi la preţuri - Importuri la preţuri
FOB FOB
- Servicii prestate (de - Servicii de care s-a
încasat) beneficiat (de plătit)
- Dividende, dobânzi - Dividende, dobânzi
încasate plătite
- transferuri unilaterale - transferuri unilaterale
din străinătate în străinătate
- capitaluri investite de - capitaluri investite de
străini în ţară – intrări de rezidenţi în străinătate –
capital străin ieşiri de capital autohton
- credite primite - credite acordate

4
Voinea Gh, Mecanisme şi Tehnici Valutare şi Financiare Internaţionale, Ed. SedcomLibris, Iaşi, 2003, pp.
351
- creşterea activelor de - scăderea activelor de
rezervă rezervă

Coloana 1 denumită ‚Natura operaţiilor’ poate fi împărţită în titluri,


posturi, rubrici şi subrubrici. În prezent cele patru titluri ale Balanţei de plăţi
externe sunt următoarele în succesiunea în care acestea apar. Avem astfel:
- contul curent sau tranzacţii curente (în esenţă sunt tranzacţii cu active
reale);
- contul de capital sau transferuri de capital (active financiare);
- contul operaţiilor financiare sau transferuri financiare (active financiare
şi monetare);
- erori şi omisiuni nete sau ajustări.
În Balanţa de Plăţi Externe americană mai apare titlul Rezerve şi Alte
Elemente, ceea ce nu vom întâlni în cazul Franţei sau a României.

Coloana 2 denumită ‚credit’ figurează, prin convenţie, la stânga, iar


coloana 3 denumită ‚debit’ figurează la dreapta.

Coloana a patra reflectă soldul fiecărui post din balanţă.


Dacă tranzacţiile reflectate în credit sunt mai mari decât cele
reflectate în debit soldul balanţei va fi excedentar şi vom vorbi despre o
balanţă excedentară sau activă.
Dacă tranzacţiile reflectate în credit sunt mai mici decât cele
reflectate în debit soldul balanţei va fi deficitar, balanţa se va spune că
înregistrează un deficit sau că este pasivă.

Ca semnificaţie, în cazul balanţei tranzacţiilor curente şi a balanţei


capitalurilor, creditul (la stânga) corespunde întotdeauna unui câştig în valută
din exterior (intrări de capitaluri), în timp ce debitul (în dreapta) corespunde
unui câştig ieşit în exteriorul graniţelor ţării, sau cu alte cuvinte unei pierderi
sau ieşirii de capitaluri, ceea ce implică necesitatea găsirii unor valute pentru
a se putea rezova situaţia creată.

Această construire a Balanţei de Plăţi Externe, poate fi înţeleasă şi


plecând de la o concepţie patrimonială. Patrimoniul tuturor rezidenţilor
presupune existenţa activelor şi angajamentelor reale şi financiare ale
acestora. Patrimoniul va creşte odată cu sporirea activelor şi cu diminuarea
angajamentelor acestora. Şi reciproca este valabilă.
Toate operaţiile care implică o reducere a patrimoniului rezidenţilor se
înscriu în credit, iar cele care implică o majorare a patrimoniului în debit. De
exemplu, un export (credit) reprezintă o diminuarea a activelor reale ale
rezidenţilor. La fel, un împrumut în străinătate (credit), constituie o creştere a
angajamentelor.
Modul de structurare a capitolelor balanţei de plăţi externe, înainte ca
FMI să sugereze utilizarea modelului cu patru capitole a fost diferit:
- o variantă este cea în care componentele balanţei de plăţi externe sunt:
balanţa bunurilor, balanţa serviciilor, şi balanţa mişcărilor de capital;
- a doua variantă presupune existenţa balanţei contului curent şi a
balanţei mişcărilor de capital la care se adaugă aurul monetar;
- în fine a treia variantă presupunea trei componente: balanţa mărfurilor
şi serviciilor, balanţa plăţilor generate de transferuri şi balanţa
mişcărilor de capital şi aur monetar.

În continuare ne vom opri la structura generală a balanţei de plăţi externe


stabilită prin Manualul Balanţei de Plăţi Externe elaborat de FMI.

9.3 Arhitectura generală a balanţei de plăţi externe

Balanţa de plăţi externe conform FMI are 4 titluri mari: tranzacţii


curente (contul tranzacţiilor curente), transferuri de capital (contul de capital),
capitaluri (contul operaţiilor financiare) şi ajustări (erori şi omisiuni nete).
Cea de a cincea ediţie a manualului balanţei de plăţi externe a răspuns
necesităţilor integrării modificărilor structurale care au afectat schimburile
internaţionale de la începutul anilor 80: globalizarea financiară, inovaţiile
financiare, dezvoltarea schimburilor de servicii, etc.

Principalele titluri din structura balanţei de plăţi externe conform FMI

Titluri Credit Debit Sold


Contul tranzacţiilor curente
Contul de capital
Contul de operaţiuni financiare
Erori şi omisiuni nete

Principalele caracteristici ale acestei noi prezentări sunt:


- un progres sensibil şi vizibil în armonizarea cu sistemul conturilor
naţionale, adică cu sistemul revizuit de contabilitate naţională, ceea ce a
condus la îmbunătăţirea coerenţei analizei economice în acest domeniu;
- remodelarea contului tranzacţiilor curente, în ceea ce priveşte
mărfurile, serviciile şi structura veniturilor. Serviciile sunt tratate mai
amănunţit şi sunt separate de venituri. Veniturile generate de capitaluri
sunt înregistrate în funcţie de natura capitalurilor care le-au generat
(investiţii directe, investiţii de portofoliu, alte investiţii);
- transferurile de capital sunt evidenţiate într-un cont autonom, contul de
capital;
- s-a realizat o nouă abordare a contului financiar, având loc modificarea
criteriilor de clasificare. Este vorba despre suprimarea distincţiei făcute
între capitalurile pe termen lung şi cele pe termen scurt, iar rezervele
deţinute sunt reconsiderate în termeni bruţi5 şi nu mai sunt incluse în
capitaluri pe termen scurt;
- a avut loc redefinirea principiilor referitoare la metodele de determinare
a poziţiei externe a ţării şi la evoluţia acesteia.

9.3.1 Balanţa tranzacţiilor curente sau Contul Curent

Balanţa curentă sau contul curent are o importanţă deosebită, deoarece


evoluţia soldului acesteia ne arată situaţia operaţiilor definitive care au avut
loc în decurs de un an în acea ţară.
Balanţa curentă cuprinde la rândul său trei posturi:
- bunuri şi servicii
- venituri
- transferuri curente.

9.3.1.1 Bunuri şi Servicii (A)


a. Bunuri
Exporturile şi importurile de bunuri se integrează în ceea ce numim
balanţă comercială. Aici se înregistrează valoarea exporturilor şi importurilor,
iar diferenţa dintre ele ne va da soldul balanţei comerciale. Balanţa comercială
permite determinarea ratei de acoperire a comerţului exterior, adică raportul
dintre exporturi şi importuri. Această rată permite aprecierea mai corectă a
performanţelor comerţului exterior în timp, în măsura în care este independent
de nivelul la care a ajuns cursul valutar. Dacă această rată este mai mare de
100%, soldul balanţei comerciale va fi pozitiv, adică vom avea o balanţă
excedentară, iar dacă va fi mai mic de 100%, balanţa comercială va fi
deficitară.
Trebuie reţinut faptul că balanţa comercială trebuie completată, ajustată
de la un an la altul în funcţie de „termenii de schimb”, adică în funcţie de
evoluţia preţurilor relative dintre export şi import. Aceasta este o problemă ce
nu trebuie neglijată deoarece, chiar dacă soldul balanţei comerciale rămâne
constant, incidenţa comerţului exterior asupra economiei naţionale poate varia
în funcţie de aceşti „termeni de schimb”. Să presupunem o ţară A care
beneficiază în raport cu o ţară B de un sold al balanţei comerciale pozitiv de
150 u.m. în anul „n”. În anul „n+5”, soldul este acelaşi, dar între timp

5
Această distincţie nu mai avea sens dat fiind faptul că investiţiile de portofoliu au devenit predominante pe
de o parte, iar pe de altă parte nu mai pot fi tratate ca plasamente pe termen lung dată fiind creşterea
volatilităţii şi lichidităţii pieţelor financiare internaţionale.
preţurile practicate la export au progresat anual cu 2%, iar cele ale
importurilor cu 5%.
Termenii schimbului au evoluat în acest caz după relaţia:
(1,02 / 1,05)5 = 0,865
sau cu alte cuvinte, s-au deteriorat cu 13.5%. Acest lucru semnifică faptul că
pentru acelaşi sold al balanţei comerciale a fost necesar un volum suplimentar
al exportului de 13,5% pentru a se achiziţiona acelaşi volum la importuri.

b.Servicii

Balanţa serviciilor acoperă elemente destul de disparate 6, unele


referindu-se la operaţiile cu mărfuri (ex. Transporturile), altele fiind corelate
cu turismul (călători). Ansamblul operaţiilor realizate cu bunuri şi servicii 7 se
constituie în fluxurile reale dintre rezidenţi şi nerezidenţi. Aici sunt regrupate:
- serviciile legate de comerţul internaţional ca: transporturi (maritime,
fluviale, aeriene, terestre) şi asigurări;
- cheltuielile generate de activitatea de turism şi de călătoriile de afaceri;
- etc.
Acesta este motivul pentru care se utilizează în determinarea gradului
real de deschidere al unei ţări spre lume, pe baza raportului:
Grad de deschide al ţării spre exterior = Media exporturilor şi importurilor de
bunuri şi servicii / PIB
Franţa are un grad de deschidere spre exterior situat în jurul valorii de 25%.
În prezent atenţia se îndreaptă tot mai mult spre sectorul serviciilor în ultimi
ani dezvoltarea acestuia fiind remarcabilă. Nu este un sector care poate fi
neglijat dat fiind şi numai faptul că un deficit al balanţei comerciale ar putea fi
compensat de excedentul înregistrat de balanţa serviciilor. În ultimii 30 de ani
partea serviciilor în totalul schimburilor de bunuri şi servicii s-a dezvoltat
sistematic reflectând forţa în creştere a sectorului terţiar.

9.3.1.2 Venituri (B)

Acest post se referă la ansamblul fluxurilor legate de veniturile aduse


de factorii de producţie, adică de veniturile generate de investiţii efectuate în
străinătatea (dobânzi, dividende) şi de salariile celor care muncesc în
străinătate, care apar în credit, în timp ce în debit se vor înregistra dobânzile şi
dividendele care trebuiesc plătite investitorilor străini de pe teritoriul statului
care întocmenşte balanţa de plăţi externe şi salariile străinilor care munces pe
teritoriul statului care întocmeşte balanţa de plăţi externe.
6
Serviciile se grupează în 11 categorii: transporturi, călătorii, comunicaţii,servicii legate de clădiri şi
activităţi publice, asigurări,servicii financiare, servicii informatice şi de informaţie, redevenţe şi drepturi de
licenţă, alte servicii către întreprinderi, servicii prestate administraţiilor publice, servicii culturale şi
recreative.
7
Aici este integrat şi postul „alte bunuri şi servicii”.
9.3.1.3 Transferuri curente (C)

Se referă la transferurile unilaterale sau mişcările fără contrapartidă


care corespund operaţiilor de administraţie publică, fie operaţiilor sectorului
privat – transferul economiilor muncitorilor emigranţi în ţara de origine a
acestora (în debit) sau transferul de sume din străinătate realizat de cei care
muncesc în străinătate către cei rămaşi acasă (în credit). Tranzacţiile
sectorului public se referă în cea mai mare parte la contribuţia netă a statului
la organizaţiile internaţionale, respectiv la instanţele comunitare în cazul
ţărilor aparţinând Uniunii Europene, înregistrate în debit, respectiv ajutoarele
umanitare sau donaţiile primite d statul respectiv care se vor înregistra în
credit.

Concluzii
Un exerciţiu simplu ne va permite să înţelegem mai bine balanţa curentă.
Presupunem o ţară industriauzată care exportă produse manufacturate în
valoare de 200 mld. USD, dar are nevoie de importuri de energie şi materii
prime de 150 mld. USD. Această ţară efectuează operaţii legate de munca în
sectorul public în străinătate de 20 mld USD. Cheltuieli turistice ale
rezidenţilor în străinătate se ridică la 10 mld. USD, în timp ce cele ale
nerezidenţilor pe teritoriul ţării sunt de 30 mld.USD. Dobânda la
împrumuturile contractate din străinătate este de 40 mld. USD, în timp ce
dobânda vărsată de debitorii nerezidenţi este de 50 mld.USD. Ca şi toate ţările
dezvoltate şi această ţară participă la acordarea de ajutoare pentru dezvoltare
prin intermediul unei organizaţii internaţionale cu suma de 10 mld. USD. De
asemena are o populaţie imigrantă care-şi transferă o parte din venituri, în
valoare de 15 mld. USD în ţările de origine.
Balanţa curentă se va prezenta astfel:

Balanţa curentă
Mld. USD
Post Credit Debit Sold
Bunuri 200 150 50
Servicii 50 10 40
Servicii cu clădiri şi munci 20 - 20
publice
Călătorii 30 10 20
Venituri 50 40 10
Venituri din investiţii 50 40 10
Transferuri curente - 25 -25
Sector privat - 15 -15
Sector de stat - 10 -10
Sold final - - 75

9.3.2 Contul de Capital sau Balanţa transferurilor de capital

Aici sunt reflectate transferurile efective de capital respectiv achiziţiile sau


vânzările de active nefinanciare. Soldul acestui cont va reflecta dacă
transferurile sunt în favoarea statului în cauză sau în defavoarea sa.
Transferurile de capital includ:
- transferul de proprietate asupra unui bun de natura mijloacelor fixe,
- transferuri generate de anularea unei datorii de către creditori
- transferul ce rezultă prin schimbarea reşedinţei şi corespunzător a
valorii patrimoniului transferat.
- transferurile generate de acordarea/ primirea de credite guvernamentale.
- Transferuri generate de achiziţii şii cesiuni de active nefinanciare
nemateriale : proprietate intelectuală, brevete, licenţe, francize, patente,
know – how, etc.. Aceste operaţii sunt separate clar de de utilizarea
activelor.

9.3.3 Contul Operaţiilor Financiare sau Contul financiar

După cum precizează Banca Franţei8 „acest cont este structurat după
natura capitalurilor (investiţii directe, investiţii de portofoliu, alte investiţii,
deţineri de rezerve) şi nu după durata capitalurilor. Distincţia se realizează
între deţineri şi angajamente, apoi între instrumente şi în cele din urmă între
sectoare (autoritate monetară, administraţie publică, bănci, alte sectoare).
Informţiile reflectate în balanţă privesc fluxurile financiare pe termen lung şi
scurt. În acest cont sunt evidenţiate:

Investiţiile directe. Conform definiţiei date de FMI, investiţia directă este


este investiţia realizată de către o entitate rezidentă a unei economii
(investitorul direct) în scopul obţinerii unui „interes” durabil într-o
întreprindere rezidentă într-o altă economie (întreprindere în care s-a investit
direct). Prin „interes durabil” se înţelege existenţa unei relaţii pe termen lung
între investitorul direct şi întreprindere, şi faptul că investitorul exercită o
influenţă semnificativă asupra gestiunii întreprinderii în care a investit.
Investiţiile directe nu se rezumă doar la investiţia, tranzacţia iniţială ci şi la
tranzacţiile ulterioare tranzacţiei ulterioare dintre investitor şi firmele care
apar, care sunt sau nu sunt constituite în societăţi şi deci care au sau nu au
personalitate juridică distinctă. Obiectivul unei investiţii directe, spre

8
Buletinul Băncii Franţei, februarie, 1995
deosebire de al investiţiei de portofoliu, este mai mult economic şi industrial
decât financiar. Conform unor specialişti se consideră investiţie directă
operaţia în urma căreia investitorul reuşea să deţină mai mult de 10% din
capitalul social al companiei în care efectua investiţia. Dacă investiţia îl aduce
în posesia a mai puţin de 10% se consideră investiţie de portofoliu. Pragul de
10% este arbitrar deoarece o firmă poate fi controlată de un investitor care
deţine mai puţin de 10% din capitalul social dacă acesta este dispersat între un
număr mare de acţionari9

Investiţiile de portofoliu. Cel de al cincilea manual al Balanţei de Plăţi


Externe regrupează sub acest titlu nu numai titlurile privind participaţiile şi
titlurile de creanţă (obligaţiuni şi alte titluri de împrumut) ci şi instrumentele
pieţei monetare şi produsele financiare derivate. Aici sunt evidenţiate toate
tranzacţiile cu acţiuni, obligaţiuni, derivate financiare, valută, etc.

Alte investiţii de capital. Se referă la alte mişcări de capital pe termen lung.

Rezerve şi alte active. Aici sunt incluse tranzacţiile realizate asupra


deţinerilor considerate ca fiind la dispoziţia autorităţilor monetare: aur
monetar, DST, poziţia de rezervă la FMI, deţinerile de devize străine (în
monede şi în titluri) şi alte creanţe. În acest post se reflectă:
- modificările apărute în cazul activelor de rezervă: aur monetar, valute,
etc.
- creditele primite de la instituţiile financiare internaţionale pe măsura
utilizării lor;
- alte obligaţii generate de finanţarea rezervelor bancare sau de utilizarea
acestora;
- finanţările efectuate în situaţii excepţionale care nu se realizează din
rezervele oficiale.
În balanţa de plăţi externe a Statelor Unite ale Americii acest post apare ca şi
un titlu distinct al balanţei de plăţi externe, iar soldul său este egal ca sumă cu
suma soldurilor celorlaltor titluri dar este de sens opus. Practic soldul
celorlaltor titluri este acoperit, finanţat din rezervele oficiale reflectate în acest
titlu (post).

În balanţa de plăţi externe a României Contul de Capital şi Contul Financiar


sunt evidenţiate împreună, ca titlu distinct Contul de Capital şi Contul
Financiar, acesta fiind împărţit în două subtitluri A.Contul de Capital şi
B.Contul Financiar.

9
Manassa Simon, Finance Internationales - Principe, Analyse, Illustrations, ed. Economica, Paris, 2000, pp.
21
9.3.4 Erori şi Omisiuni Nete

Este titlul din cadrul Balanţei de Plăţi Externe în care sunt evidenţiate
tranzacţiile care au avut loc dar nu au apărut încă în evidenţe. Datele utilizate
pentru depistarea acestor tranzacţii sunt cele oferite de oficiile vamale, bănci,
piaţa de capital. Datorită discrepanţelor care apar concluzia este că tranzacţiile
au avut loc dar nu a fost suficient timpul pentru a fi înregistrate, drept urmare
datele din acest titlu se bazează pe estimări.
Balanţa de plăţi externe, la sfârşitul anului trebuie să fie echilibrată, chiar dacă
pe parcursul anului a avut perioade de dezechilibru.

Soldurile intermediare ale balanţei de plăţi externe sunt:


- Soldul contului curent. Dacă acesta este negativ înseamnă că economia
respectivă cheltuieşte mai mult decât produce şi va avea nevoie de
finanţare. Dacă este pozitiv situaţia se modifică, se va spune că acea
economie nu se confruntă cu o nevoie de finanţare ci are capacitatea de
a se finanţa şi de a finanţa şi alte economii. Acest sold, corelat cu alţi
indicatori macroeconomici poate conduce la formarea unei vederi de
ansamblu asupra situaţiei financiare a ţării respective.
- Soldul contului curent împreună cu soldul contului de capital arată
capacitatea sau nevoia de finanţare a ţării.
- Soldul contului curent împreună cu soldul contului de capital şi cu
soldul operaţiilor financiare din cae se exclude poziţia care desemnează
rezervele şi alte active din balanţele de plăţi europene, formează ceea
ce americanii numesc sold de bază.
- Acest sold de bază, corectat cu erorile şi omisiunile nete ne va da
soldul net al balanţei de plăţi externe care va fi egal ca valoare dar de
semn opus cu grupa E a rezervelor şi a altor active din balanţa
americană, respectiv cu postul rezervat Rezervelor şi altor active care
practic ne arată poziţia internaţională a ţării respective, numită şi
poziţie monetară externă. În condiţiile în care balanţa de plăţi externă
este excedentară (sau activă) acest post rezerve şi alte active va avea
sumele înregistrate pe debit şi va indica modul de cheltuire a
excedentului. Dacă balanţa este deficitară (pasivă), sumele din creditul
postului de Rezerve sau a Grupei E va puncta sursele de acoperire a
deficitului.
Putem spune că soldul balanţei generale sau soldul net ne arată variaţia
pe termen scurt a poziţiei internaţionale sau a poziţiei monetare a unei ţări.
Iată în continuare o formă simplificată a Balanţei de Plăţi Externe a
SUA şi a României.
Balanţa de plăţi externe a SUA
Mld.USD
Nr. Explicaţii An Sold
Crt.
1. Grupa A – Contul Curent ± Sold total cont curent = r.10 + r.11 +
r.12
2. Export de bunuri – FOB +
3. Import de bunuri – FOB -
4. Sold postul bunuri ± Sold = r.2 + r.3
5. Servicii – credit (încasate) +
6. Servicii – debit (plătite) -
7. Sold cumulat bunuri şi servicii ± Sold = r.4 + r.5+r.6
8. Venituri – credit (încasate) +
9. Venituri – debit (ieşite) -
10. Sold cumulat bunuri, servicii şi venituri ± Sold = r.7+ r.8 + r.9
11. Transferuri curente – credit (intrate) +
12. Transferuri curente – debit (ieşite) -
13. Grupa B – Contul de Capital Sold total cont de capital = r.14 + r.15
14. Cont de capital – credit +
15. Cont de capital – debit -
16. Sold Cumulat grupa A şi B ±
17. Grupa C – Contul operaţiilor financiare ± Sold total cont financiar = r.18 + r. 19+
r.20+r.23+ r.26+ r.31
18. Investiţii directe în străinătate -
19. Investiţii directe din străinătate +
20. Investiţii de portofoliu - debit din care - Sold = r.21 + r.22
21. Acţiuni -
22. Obligaţiun , titluri de credit -
23. Investiţii de portofoliu - credit, din care +
24. Acţiuni +
25. Obligaţiuni, titluri de credit +
26. Alte investiţii – debit, din care -
27. Autorităţi monetare -
28. Guvern -
29. Bănci -
30. Alte sectoare -
31. Alte investiţii – credit, din care +
32. Autorităţi monetare +
33. Guvern +
34. Bănci +
35. Alte sectoare +
36. Sold total grupa A, B, C ± Sold de bază = r.16 + r.17
37. Grupa D – Erori şi Omisiuni Nete ±
38. Sold total grupa A, B, C, D ± Sold net total = r.36 +r.37
39. Grupa E – Rezerve şi alte active ±
40. Active de rezervă ±
41. Credite primite sau împrumuturi acordate ±
42. Sume datorate în contul rezervei valutare -
43. Finanţări excepţionale -
Sursa: Eitman D.K.,Stonehill A.I., Moffett M.H., Multinational Bussines Finance, ed.8, Addison Wesley
Publishing Company, 1998, pp.61
Balanţa de plăţi externe a României
Mil. USD
Nr. Explicaţii An Tip de sold
Crt. Credit Debit Sold
1. Contul curent (A+B+C) Sold = r.2 + r.8 + r.13
2. A. Bunuri şi servicii Sold= r.3 + r.4
3. a. Bunuri
4. b. Servicii Sold = r.5 + r.6 + r.7
5. - transport
6. - turism
7. - alte servicii
8. B. Venituri Sold = r.9 + r.10 + r.11+
r.12
9. - din muncă
10. - din investiţii directe
11. - din investiţii de portofoliu
12. - din alte investiţii
13. C. Transferuri curente Sold = r.14 +r.15
14. - administraţie publică
15. - alte sectoare
16. Contul de Capital şi Financiar Sold = r.17 + r.22
(A+B)
17. A. Contul de Capital Sold = r.18 + r.21
18. a. Transferuri de capital
19. - administraţia publică
20. - alte sectoare
21. b. Achiziţionarea/vânzarea de
active nemateriale – nefinanciare
22. B. Contul Financiar Sold = r.23 + r.26 + r.29 +
r. 51+ r.52 + r.53
23. a. Investiţii directe Sold = r.24 +r.25
24. - ale rezidenţilor în străinătate
25. - ale nerezidenţilor în
România
26. b. Investiţii de portofoliu Sold = r.27 + r.28 + r.29
27. - active
28. - pasive
29. c. Derivate financiare
30. d. Alte investiţii de capital Sold = r.31 + r.42
31. - active: Sold = r.32 +
r.35+r.38+r.39
32. 1. împrumuturi şi credite pe Sold = r.33 + r.34
termen mediu şi lung
33. 1.1.credite comerciale
34. 1.2.credite financiare
35. 2. împrumuturi şi credite pe Sold = r.36+r.37
termen scurt
36. 2.1.credite comerciale
37. 2.2.credite financiare
38. 3. numerar şi depozite
39. 4. alte active Sold = r.40 + r.41
40. - pe termen lung
41. - pe termen scurt
42. - pasive: Sold = r.43 + r.44 + r.47 +
r.50 + r.51
43. 1. credite şi împrumuturi de
la FMI
44. 2. împrumuturi şi credite pe Sold = r.45 + r.46
termen mediu şi lung
45. 2.1.credite comerciale
46. 2.2.credite financiare
47. 3. împrumuturi şi credite pe Sold = r.48 + r.49
termen scurt
48. 3.1.credite comerciale
49. 3.2.credite financiare
50. 4. numerar şi depozite
51. 5. alte pasive Sold = r.52 +r.53
52. - pe termen lung
53. - pe termen scurt
54. e. active de rezervă (BNR) Sold = r.54 + r.55 + r.56 +
r.57 + r.58
55. Erori şi Omisiuni (net)
Sursa: www.bnro.ro

După cum se poate observa în cazul României este respectată în linii


generale structura dată de FMI dar, este mai puţin transparentă decât balanţa
de plăţi externe americană.
Nici soldul de bază şi nici soldul net total al acesteia nu apar explicit
determinate, cei care doresc să le determine trebuind să efectueze noi calcule
pentru a le evidenţia.
Soldul net total din varianta americană putând fi rapid observat de către
cei care cunosc structura acestei balanţe fiind dat de soldul de la rândul 53
însă cu semnul invers, unde sunt precizate activele de rezervă ale BNR, care
arată modul de acoperire a deficitului balanţei de plăţi externe sau a
destinaţiei excedentului acesteia.
Soldul de bază determinat explicit în balanţa americană, în balanţa
românească va fi obţinut ca sumă a soldului contului curent de la rândul 1 şi
soldul contului de capital şi a contului financiar de la rândul 16.

9.4. Factorii care influenţează soldul Balanţei de Plăţi Externe

Soldul balanţei de plăţi putem afirma că reflectă mişcările de capital şi


modificările în rezervele valutare ale unui stat. Acest sold este supus
influenţelor factorilor interni şi externi.
Dintre factorii interni care influenţează intrările respectiv ieşirile de
valută evidenţiate în balanţa de plăţi externe amintim:
- respectarea termenelor şi condiţiilor de calitate prevăzute în contractele
comerciale ce stau la baza exporturilor de bunuri şi servicii;
- modificarea preţurilor interne;
- modificarea structurii exporturilor (va fi un plus pentru ţara care îţi va
orienta exporturile spre produsele care încorporează tehnică ridicată);
- evoluţia productivităţii muncii respectiv a competitivităţii produselor
destinate exportului;
- evoluţia cursului valutar.
Dintre factorii externi putem puncta:
- volumul, valoarea şi calitatea produselor importate;
- evoluţia preţurilor internaţionale;
- restricţiile aplicate la export de unele state;
- scurtcircuitarea relaţiilor comerciale internaţionale ca urmare a unor
conflicte armate sau aunor catastrofe naturale;
- evoluţia cursului valutei în care urmează să se efectueze plata, etc.

Deficitul balanţei de plăţi externe poate fi diminuat sau chiar eliminat prin:
- creşterea exporturilor statului afectat;
- reducerea importurilor la care acesta recurge;
- atragerea investiţiilor străine;
- contractarea de împrumuturi de pe piaţa internaţională de capital sau de
la organismele financiare internaţionale.
- Promovarea de către statul respectiv a unei politici monetare care să
susţină creşterea ratei dobânzii în economie, ceea ce stimulează
intrările de capital;
- Promovarea unei fiscalităţi reduse va conduce de asemenea la atragerea
de capital ceea ce se va reflecta pozitiv în situaţia balanţei de plăţi
deficitare care pe această cale va reuşi să reducă deficitul.

Excedentul balanţei de plăţi externe valorifică de regulă prin:


- realizarea de plasamente în valută;
- realizarea de plasamente în titluri de valoare;
- consolidarea rezervei valutare;
- creșterea rezervelor de aur monetar.

Testarea cunoştinţelor

1. Care este definiţia dată de FMI Balanţei de Plăţi Externe?


2. Ce se înregistrează în contul curent al Balanţei de Plăţi Externe?
3. Cum se determină soldul contului curent al Balanţei de Plăţi
Externe?
4. Ce se înregistrează în contul de capital al Balanţei de Plăţi
Externe?
5. Care este structura contului operaţiilor financiare al Balanţei de
Plăţi Externe?
6. Ce se înţelege prin investiţie directă?
7. Cum se determină gradul de deschidere al unei economii?
8. Cum se determină soldul de bază al Balanţei de Plăţi Externe?
9. Ce este soldul net al Balanţei de Plăţi Externe?
10.Ce semnifică postul Rezerve şi alte active?
11.Ce deosebiri sesizaţi între Balanţa de Plăţi Externe a SUA şi cea
a României?

Bibliografie

1. Bourguinat Henri, „Finance Internationales”, Ed. PUF, Paris, 1992


2. Drăgoescu Elena: „Relaţii valutar financiare internaţionale”, lito
UBB,Cluj – Napoca, 1993
3. Eitman D.K.,Stonehill A.I., Moffett M.H., Multinational Bussines
Finance, ed.8, Addison Wesley Publishing Company, 1998
4. Gaftoniuc Simona: „Finanţe Internaţionale”; Ed. Economică Bucureşti,
2000
5. Kiriţescu Costin, „Relaţii Valutare şi Financiare Internaţionale, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti”, 1978
6. Krugman Paul, Ostfeld Maurice, „International Economics – Theory
and Policy”, ed. V, Addison-Wesley Publishing Company,
Massachusetts, 2000
7. Levich Richard M., International Financial Markets, ed. 2, Ed. McGraw
Hill International, Boston, 2001
8. Manassa Simon, Finance Internationales - Principe, Analyse,
Illustrations, ed. Economica, Paris, 2000
9. Mishkin Frederic S., Money, „Banking and Financial Markets”, ed. III,
Harper Collins Publishers, New York, 1992
10.Voinea Gheorghe, “Mecanisme şi tehnici valutare şi financaire
internaţionale”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003
11.*** Raport anual BNR 2002 – 2004
12.www.imf.org/external/np/sta/bop/bopman.pdf - Balance of Payments
Manual - IMF