Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gestiune
Gestiune
Autor:
Lect. univ. dr. Claudiu Boţoc
Timişoara, 2015/2016
Gestiunea financiară a întreprinderii
Cuprins
1.1. Obiective .......................................................................................................... 2
1.2. Forma și conţinutul situaţiilor financiare anuale .............................................. 3
1.3. Bilanțul contabil ............................................................................................... 9
1.3.1. Activul contabil ...................................................................................... 13
1.3.2. Pasivul contabil ...................................................................................... 16
1.4. Contul de profit și pierdere............................................................................. 17
1.5. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................ 23
1.6. Lucrarea de verificare..................................................................................... 23
1.7. Rezumat.......................................................................................................... 23
1.8. Bibliografie..................................................................................................... 24
1.1. Obiective
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
Prezentaţi utilitatea situaţiilor financiare
Identificaţi care sunt situaţiile financiare întocmite de companii
Prezentaţi structura unui bilanţ contabil
Prezentaţi structura contului de profit şi pierdere
Conţinutul curricular
2
Gestiunea financiară a întreprinderii
1
Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 86/2008.
2
Ordin nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
3
Buglea A., Lala Popa I. (2009), Analiză economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara, pag. 41
3
Gestiunea financiară a întreprinderii
Activele sunt resurse controlate de companie, care provin din evenimente trecute
şi sunt purtătoare de avantaje economice viitoare.
Datoriile sunt obligaţii actuale ale companiei, care provin din evenimente trecute
şi care trebuie să antreneze, cu ocazia plăţii lor, o ieşire de resurse (active) generatoare
de avantaje economice.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei companii, după
deducerea tuturor datoriilor. Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o
componentă separată a situaţiilor financiare ale companiei, prezentând detaliat toate
variaţiile pe care capitalurile proprii le-au suferit pe perioada unui exerciţiu financiar. Pe
baza informaţiilor furnizate de acest document se poate analiza capacitatea de menţinere
a capitalului şi profitul sau pierderea companiei.
Situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să evidenţieze:
a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;
b) fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este
recunoscut direct în capitalul propriu şi totalul acestor elemente;
c) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor
fundamentale.
Companiile trebuie să prezinte fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii,
fie în notele explicative:
- tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;
- soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei şi la
data bilanţului şi modificările pe parcursul perioadei;
- o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la
începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare este:
Capital propriu (Activ net contabil) = Activ total – Datorii totale (1)
Poziţia financiară a unei companii este cu atât mai bună cu cât capitalul propriu
este mai mare decât datoriile totale. În acest caz compania are posibilitatea să-şi
plătească datoriile faţă de terţi, atât în cazul funcţionării normale cât şi în cazul apariţiei
unor disfuncţionalităţi.
Performanţa financiară este reflectată în contul de profit şi pierdere prin
evidenţierea veniturilor (de exploatare, financiare şi extraordinare), a cheltuielilor
generate de aceste venituri şi a rezultatului exerciţiului, ca măsură contabilă a
performanţei. Rezultatul exerciţiului cuprinde rezultatul din exploatare, rezultatul
financiar, rezultatul curent (suma rezultatului din exploatare şi a rezultatului financiar),
rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, impozitul pe profit, rezultatul net
al exerciţiului financiar şi rezultatul pe acţiune.
Dacă bilanţul contabil exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns în urma
încheierii unui exerciţiu financiar, contul de profit şi pierderi reflectă cum s-a ajuns la
respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au
determinat traiectoria evoluţiei companiei.
Contul de profit şi pierderi oferă informaţii asupra activităţii de producţie,
comercializare şi financiară a companiei şi cuprinde:
- cifra de afaceri;
- veniturile şi cheltuielile grupate după natură şi ordonate pe trei tipuri de
activităţi: exploatare, financiară şi extraordinară;
- rezultatele (profit sau pierdere) degajate pe cele trei activităţi;
- rezultatul brut al exerciţiului, impozitul pe profit şi rezultatul net.
4
Gestiunea financiară a întreprinderii
6
Gestiunea financiară a întreprinderii
4
Buglea A., Lala Popa I. , op.cit., pag. 44
5
Tabără, N., Horomnea, E., Toma, C. (2001), Analiza contabil – financiară, Tipografia Moldova, Iaşi,
pag.110
6
Ordin nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
7
Gestiunea financiară a întreprinderii
9
Gestiunea financiară a întreprinderii
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă
acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare
4. Alte creanţe
7
Ordin nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
10
Gestiunea financiară a întreprinderii
C. Cheltuieli în avans
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
11
Gestiunea financiară a întreprinderii
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
8
Ordin nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
12
Gestiunea financiară a întreprinderii
Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul
de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o
asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.
9
Buglea A., Lala Popa I. , op.cit., pag. 47-48
10
Buglea A., Lala Popa I. , op.cit., pag. 49
14
Gestiunea financiară a întreprinderii
b1) Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor care intervin în cadrul ciclului
de exploatare fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau la terminarea procesului de
producţie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări, sub forma activelor
fizice: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, producţie
neterminată, produse finite, semifabricate, mărfuri, ambalaje, alte stocuri.
b2) Creanţele sunt drepturi potenţiale pe termen scurt ale companiei, ce decurg din
relaţiile cu diverse persoane fizice sau juridice realizabile la anumite termene. Aceste
drepturi pot fi generate de relaţiile cu clienţii sau de cele necomerciale cu personalul,
statul, asociaţii sau alţi debitori.
b3) Investițiile financiare pe termen scurt numite şi titluri de plasament sau valori de
trezorerie reprezintă valori financiare investite de companie în vederea realizării unui
câştig pe termen scurt şi cuprind acţiuni proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate,
obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de
11
Buglea A., Lala Popa I. , op.cit., pag. 52
15
Gestiunea financiară a întreprinderii
17
Gestiunea financiară a întreprinderii
18
Gestiunea financiară a întreprinderii
CHELTUIELI VENITURI
Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Cheltuieli extraordinare Venituri extraordinare
Impozit pe profit
(+) Rezultatul exerciţiului (-)
Figura 2 Contul de profit şi pierdere
12
Ordin nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
19
Gestiunea financiară a întreprinderii
care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o
tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită
diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate
în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar.
Spre deosebire de bilanţul contabil care este un document de ordin financiar,
contul de profit şi pierdere este un document de ordin economic care descrie viaţa
companiei într-un trecut recent fără a oferi informaţii despre ce s-a întâmplat anterior. În
acest fel, contul de profit şi pierdere oferă informaţiile necesare pentru înţelegerea şi
explicarea profitului sau pierderii înregistrată de companiei.
În mod practic contul de profit şi pierdere este un tablou al veniturilor şi
cheltuielilor unei perioade având ca şi sold rezultatul net. Acest rezultat este determinat
în cascadă, pe următoarele nivele:
rezultatul exploatării;
rezultatul financiar;
rezultatul curent;
rezultatul extraordinar;
rezultatul brut al exerciţiului;
rezultatul net al exerciţiului.
Informaţiile reflectate în contul de profit şi pierdere sunt structurate în funcţie de
natura activităţii desfăşurate (exploatare, financiară, extraordinară) şi îmbracă forma
veniturilor şi cheltuielilor aferente perioadei de gestiune.
Veniturile companiei corespund resurselor obţinute din realizarea operaţiunilor
industriale, comerciale, financiare şi extraordinare, pe când cheltuielile corespund
resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operaţiuni.
Indiferent de forma de prezentare a veniturilor şi cheltuielilor, informaţiile
contului de profit şi pierdere sunt structurate pe tipuri de activitate.
Astfel, activitatea curentă cuprinde operaţiuni curente care au un caracter
ordinar, obişnuit şi repetitiv, regăsite în operaţiunile de exploatare şi în cele financiare.
Aceste operaţiuni sunt legate de activitatea de bază a companiei (industrială sau
comercială), identificându-se cu obiectul de activitate al companiei, spre deosebire de
operaţiunile extraordinare care au un caracter accidental, nerepetitiv.
Veniturile şi cheltuielile clasificate după natură sunt prezentate în practica românească
sub formă de listă, cu date comparative pentru exerciţiul încheiat şi pentru cel
precedent.
Cheltuielile se grupează, pe categorii de cheltuieli, după natura lor în:
cheltuieli de exploatare - reprezintă expresia bănească a asigurării de
resurse pentru obţinerea de produse, executarea de lucrări sau prestarea de
servicii şi cuprind:
- cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile;
- cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi;
- cheltuieli cu personalul;
- cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
- cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- alte cheltuieli de exploatare.
cheltuieli financiare - reflectă echivalentul monetar pe care compania îl
suportă pentru folosirea resurselor acordate de alţi agenţi economici pe
termen lung, pentru acoperirea pierderilor care apar în condiţiile
imposibilităţii de a recupera total sau parţial investiţiile efectuate pe termen
lung sau pierderile generate de factori conjuncturali.
Aceste cheltuieli cuprind următoarele elemente:
21
Gestiunea financiară a întreprinderii
22
Gestiunea financiară a întreprinderii
1.7. Rezumat
23
Gestiunea financiară a întreprinderii
1.8. Bibliografie
1. Buglea A., Lala Popa I., Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timișoara,
2009.
2. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu C., Boţoc C., Managementul financiar al
companiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2010.
3. Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV –a , Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
4. *** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, aprobată cu modificări prin
5. Legea nr. 86/2008.
6. *** Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale.
7. *** Ordinul nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, actualizat prin OMF nr. 2001/2006 și OMF 2374/2007.
8. *** Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, actualizat şi modificat.
24
Centrul de Educaţie Continuă şi Învăţământ la Distanţă FEAA
Autor:
Lect. univ. dr. Claudiu Boţoc
Timişoara, 2015/2016
Gestiunea financiară a întreprinderii
Cuprins
2.1. Obiective .......................................................................................................... 2
2.2 Ciclul financiar versus ciclul de exploatare ...................................................... 3
2.3 Activele circulante – concept şi clasificare ....................................................... 6
2.4 Managementul stocurilor................................................................................. 10
2.4.1 Optimizarea mărimii stocurilor în mediu cert ......................................... 11
2.4.2 Optimizarea mărimii stocurilor în mediu volatil ..................................... 12
2.4.3 Metoda ABC de gestiune a stocurilor ..................................................... 14
2.4.4. Planificarea necesarului de finanţare al stocurilor.................................. 15
2.5. Managementul creanţelor ............................................................................... 17
2.5.1. Formele creditului comercial .................................................................. 17
2.5.2. Politica şi gestionarea creditelor clienţi .................................................. 18
2.5.3. Metode de estimare a calităţii clienţilor ................................................. 20
2.5.4. Instrumente utilizate pentru acordarea creditului clienţi ........................ 22
2.6. Managementul riscului valutar ....................................................................... 23
2.6.1. Definirea şi măsurarea riscului valutar ................................................... 23
2.6.2. Modalități de acoperire împotriva riscului valutar ................................. 24
2.7. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................ 25
2.8. Lucrarea de verificare..................................................................................... 28
2.9. Rezumat.......................................................................................................... 29
2.10. Bibliografie................................................................................................... 30
2.1. Obiective
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
Dimensionaţi nivelul stocului optim în mediul cert
Dimensionaţi nivelul stocului de siguranţă în mediul volatil
Utilizaţi componentele gestiunii creanţelor în vederea modificării
politicii creanţelor
Preveniţi riscul valutar în cazul gestiunii creanţelor
Conţinutul curricular
2
Gestiunea financiară a întreprinderii
1
Stancu I, Finanțe, Ediția a patra revizuită, Ed Economică, București, 2007,
3
Gestiunea financiară a întreprinderii
4
Gestiunea financiară a întreprinderii
exploatării, de mărimi fizice diferite şi de valori crescătoare pe unitatea de stoc. Valoarea unei
unităţi de stoc este crescătoare, pe măsura înaintării ciclului de exploatare, la valoarea iniţială
adăugându-se cheltuielile de stocare şi cele de prelucrare sau de transport a acesteia până la
încasarea clienţilor beneficiari2. Procurarea, păstrarea, prelucrarea şi circulaţia acestor stocuri
generează cheltuieli băneşti, care dau conţinut noţiunii de „necesar de finanţare al ciclului de
exploatare”. În raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, necesarul de finanţare al ciclului
de exploatare (NFCE) are impact diferit asupra situaţiei trezoreriei (excedent sau deficit).
Spre exemplu, dacă un comerciant obţine din partea furnizorului său un credit
comercial (credit-furnizor) de 15 zile, iar mărfurile sale sunt revândute şi încasate în 10 zile,
aceasta determină derularea întregii afaceri fără a fi nevoie de un capital iniţial pentru
cumpărarea mărfurilor. Comerciantul dispune, pe durata a 15 zile, de o trezorerie gratuită ce
poate fi folosită pentru alte scopuri până la data plăţii furnizorului (figura următoare).
2
Stancu I, Bran P, Ilie V, Finanţele unităţilor economice prin metoda instruirii active, Ediţia a III-a, Ed. ASE Bucureşti, 1989.
5
Gestiunea financiară a întreprinderii
volumului şi duratei creanţelor asupra clienţilor. Necesarul de finanţare va scădea (chiar până la
degajarea unei trezorerii disponibile) odată cu creşterea volumului şi duratei datoriilor şi
creditelor primite de la furnizori. Altfel spus, fragilitatea sau stabilitatea unei companii depinde
de 3 factori:
1. Stocurile şi intervalul lor de stocare;
2. Clienţii şi intervalul lor de încasare;
3. Furnizorii şi intervalul lor de plată.
Sinteza acţiunii celor 3 factori poate fi surprinsă prin „durata medie de conversie a numerarului”
:
Activele circulante ale companiei sunt elemente patrimoniale de activ care, potrivit
naturii lor şi a destinaţiilor date în procesul reproducţiei economice, au calitatea de a-şi schimba
forma de manifestare, în funcţie de procesele de transformare la care sunt supuse. În acest sens,
activele circulante sunt acele active ale companiei care, în cursul ciclului de exploatare, se
transformă în durate scurte şi foarte scurte de timp dintr-o formă funcţională în alta, cu
finalitatea dobândirii formei băneşti (lichide) iniţiale3.
Faţă de activele fixe, activele circulante se deosebesc în funcţie de:
durata de existenţă a formelor lor concrete de manifestare în patrimoniul companiei sau
de imobilizare în timp;
modul de transmitere a valorii lor în costul produselor, lucrărilor, serviciilor şi/sau
activităţilor în care sunt încorporate/substanţializate;
gradul de lichiditate.
Din punct de vedere existenţial, activele circulante ale unei companii se manifestă pe
traseul: aprovizionare (A) → producţie/activitate lucrativă (P) → desfacere (D)→ realizare (R),
iar durata de imobilizare a capitalului alocat pentru formarea acestora depinde de durata fazei
circuitului economic în care se află.
Din punct de vedere al modului de transmitere a valorii, activele circulante se deosebesc
faţă de activele fixe prin aceea că valoarea lor se transmite integral, într-un singur circuit, în
costul noilor produse, lucrări, servicii şi/sau activităţi realizate prin utilizarea/participarea lor.
În ceea ce priveşte gradul de lichiditate4 , acesta este mai mare în cazul activelor
circulante, decât cel al activelor fixe. Corespunzător gradului crescător de lichiditate, activele
circulante evidenţiate în bilanţul companiei cuprind următoarele elemente:
Stocuri materiale (Sm), ordonate astfel: materii prime, materiale consumabile, obiecte
de inventar, baracamente, stocuri aflate la terţi, produse în curs de execuţie,
semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale, mărfuri şi ambalaje;
Creanţe asupra terţilor (Cr/t), constituite din: furnizori-debitori, clienţi şi alte creanţe;
Decontări cu asociaţii privind capitalul (Dac);
3
Ross St A, Westerfield R W, Jaffe J, Corporate Finance, 2nd canadian edition, Mc Graw Hill Ryerson Ltd, 1999.
4
Gradul de lichiditate al activelor patrimoniale măsoară posibilitatea transformării acestora în monedă, într-un anumit interval de
timp.
6
Gestiunea financiară a întreprinderii
Investiţii financiare (If), realizate cu scopul obţinerii de câştiguri din obligaţiuni, bonuri
de tezaur, acţiuni;
Disponibilităţi băneşti (Db), constituite din soldurile debitoare, în monedă naţională
şi/sau în valută, ale conturilor deschise la bănci şi ale contului “casa”;
Valori realizabile pe termen scurt (Vrts), incluzând acreditivele deschise, valorile de
încasat şi alte valori.
Ccc
Chelt.
de realizare
Cc
Cuz Chelt. • Creanţe asupra
de desfacere terţilor (Cr/t);
Chelt. • Prod. finite (Pf); (Clienţi de
de prelucrare • S emifabricate (S); încasat, Debitori,
• Lucrări (L); Alte creanţe).
Ca • S ervicii (Serv);
• Materii şi materi-• Prod. neterminată • Activităţi (Act);
ale (M m); (Pn) sau în curs de
• Piese de schimb execuţie;
(Ps); • Chelt. privind per.
• Ob. de inventar şi viitoare (Chpv)
asimil.acest. (Oia); sau efectuate în
• Ambalaje (A); avans.
• Combustibil (C);
• Mărfuri (M);
APROVIZIONARE PRODUCŢIE/ACTIVITATE DESFACERE/VÂNZARE REALIZARE Timp
t0 ta şi tst tp/Dc td tr tf
B————M————————P——————————M’———————————B’
7
Gestiunea financiară a întreprinderii
5
Gallinger G W, Healey P B, Liquidity Analisys and Management, 2nd edition, Addison-Wesley Publishing Company, Reading,
Mass, 1991.
6
Bran P, Relaţiile financiar-bancare ale societăţii comerciale, Editor “Tribuna Economică”, Bucureşti, 1994, p.136.
8
Gestiunea financiară a întreprinderii
Active
circu lante
50- (3) Pol itica
defen sivă
20-
10-
10
Gestiunea financiară a întreprinderii
Chelt. de depozitare
pt ½ din S
Timp
Figura 8 Relaţia dintre caracterul variabil al stocului
şi mărimea cheltuielilor de depozitare
11
Gestiunea financiară a întreprinderii
N S ∗ pa
CT = Ca + Cd = ∗ ca + ∗ cd (2)
S 2
Costul total minim se obţine în punctul în care derivata de ordinul 1 a costului
total, în raport cu mărimea stocului, este egală cu 0:
dCT
=0 (3)
dS
de unde rezultă:
2 ∗ N ∗ ca
S= (4)
pa ∗ cd
în care:
S – mărimea optimă a stocului
N – necesarul anual din materialul, produsul sau marfa de aprovizionat
ca – costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aprovizionări
pa – preţul unitar de aprovizionare
cd – costul de depozitare pe unitatea de stoc
12
Gestiunea financiară a întreprinderii
i=
∑ qi ∗ t i (7)
∑ qi
În continuare, stocul curent (Sc) se determină în funcţie de necesarul mediu
zilnic de aprovizionat (N⁄360) şi de intervalul mediu între aprovizionări (i):
N
Sc = ∗i (8)
360
Pentru stocul de siguranţă, se determină un interval mediu de abatere faţă de
intervalele curente (s), ca medie a zilelor de întârziere (ts) ponderate cu cantităţile
aprovizionate la termenele întârziate (qi):
s=
∑ qi ∗ t s (9)
∑ qi
7
Gagnon J M, Khoury N, Trate de gestion finanicere, Gaetan Morin, Quebec, 1981
13
Gestiunea financiară a întreprinderii
14
Gestiunea financiară a întreprinderii
P o n d e re a 1 0 0
a rtico le lo r
în v a lo a re a
to ta lă a
sto cu rilo r 90
80
70
60
50
40
A
30
20
B
10
C
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
P o n d e re a a rtico le lo r
în n u m ă ru l to ta l
d e a rtico le
15
Gestiunea financiară a întreprinderii
Având estimări asupra cifrei de afaceri din trimestrele anului următor (CAtrim),
8
Cristea H., Talpoș I., Corduneanu Carmen, Lăbuneț Aurora, Pirtea M., Gestiunea financiară a societăților comerciale, vol. I-IV,
Ed. Mirton, Timișoara, 2001.
16
Gestiunea financiară a întreprinderii
17
Gestiunea financiară a întreprinderii
clienţi acceptate şi/sau avansurile plătite către unii furnizori, cât şi în ipostaza de a
beneficia de credite comerciale, prin creditele-furnizori ce i-au fost acceptate şi/sau
avansurile primite de la unii clienţi, potrivit următoarei reprezentări grafice:
CREDITELE VÂNZĂTOR
SOCIETATEA
FURNIZORI CLIENŢI
COMERCIALĂ “X”
CREDITELE CUMPĂRĂTOR
18
Gestiunea financiară a întreprinderii
19
Gestiunea financiară a întreprinderii
din cumpărare/aprovizionare.
Informaţiile privind evaluarea celor 5 factori provin din experienţele anterioare
ale companiei cu clienţii săi, la care se adaugă cele furnizate de bănci sau de o seamă de
organisme specializate, cum ar fi: Oficiul Registrului Comerţului, Registrul de
înregistrare a ipotecilor, Administraţia Financiară, Casa Asigurărilor Sociale de
Sănătate.
Funcţia lui Altman este tranşantă, în sensul că are în vedere o singură valoare indicativă.
Astfel, pentru Z ≥ 2,675, situaţia financiară a agentului economic este caracterizată ca bună, iar
21
Gestiunea financiară a întreprinderii
Funcţia Conan-Holder este mai nuanţată, având la bază 3 valori semnificative, în funcţie
de care a fost evaluată probabilitatea apariţiei falimentului:
pentru Z = -0,164, probabilitatea este de 10%;
pentru Z = -0,068, probabilitatea este mai mare de 50%;
pentru Z = 0,210, probabilitatea este de 100%.
Pragul limită al acestei funcţii este -0,068, iar depăşirea sa relevă riscul ridicat al
apariţiei falimentului, care se manifestă prin creşterea riscului neplăţii contravalorii facturilor
diverşilor furnizori.
Prin inițierea acestor operațiuni rezultă o poziție inversă (short sau long) și egală
cu cea de acoperit (long sau short). Costul inițierii și derulării acestor operațiuni este
asumat de companie ca și cost al acoperirii împotriva riscului valutar. În caz de apariție
a riscului valutar, mărimea acestui cost este marginală și de mai mică importanță, în
raport cu pierderea evitată. În caz contrar, acesta apare ca un cost suplimentar ce poate
fi absorbit parțial sau integral de câștigul valutar din variația favorabilă a cursului.
Pentru a evita costurile angajării unor asemenea operațiuni de acoperire,
compania poate iniția unele operațiuni interne și permisive de reducere sau eliminare a
poziției deschise:
alegerea valutei de decontare care să aibă o stabilitate consacrată, prin care se
anulează riscul valutar;
anticipări sau întârzieri în decontarea creanțelor/datoriilor. În cazul creșterii
cursului valutar, se va întârzia depunerea la bancă a documentelor de livrare,
până la limita de valabilitate a acreditivului. În același timp, se va urgenta plata
datoriilor pentru a evita cât mai mult creșterea de curs, operațiunile fiind
inversate în cazul previzionării unei scăderi a cursului valutar;
acordarea unor sconturi pentru încasarea imediată a creanțelor. Se evită astfel
riscul valutar, crește trezoreria companiei, iar plata scontului este asumată de
24
Gestiunea financiară a întreprinderii
1) Rezolvare:
2 * N * ca 2 *1.500.000 * 3.828
S= = = 29.166
pa * cd 30 * 0,45
a) kg
N 1.500.000
Nr = = = 51,43
b) S 29.166 aprovizionări
25
Gestiunea financiară a întreprinderii
S * 360
i= =7
N zile
N 1.500.000
Ca = * ca = * 3.828 = 196.871,8
c) S 29.166 lei
S* pa 29.166 * 30
Cd = * cd = * 0,45 = 196.871,8
2 2 lei
CT = Ca + Cd = 393.743,6 lei
2) Rezolvare:
N 1.500.000
Ss = *5 = * 5 = 20.833
a) Politică prudentă 360 360 kg
1.500.000 0 + 1 + 2 + 3 + 4 + 5
Ss = * = 10.417
b) Politică agresivă 360 6 kg
c) Politică realistă
Pentru o zi Ss = 20.833/5 = 4.167 kg. Un stoc de siguranță de 4.167 kg determină:
- Când nu sunt întârzieri, costul suplimentar pentru o zi = 4.167*0,45*30/360 =
156 lei
- Când este o zi întârziere, un cost zero, întrucât acesta s-a consumat pentru a
acoperi lipsa de stoc
- Când sunt 2 zile de întârziere, un cost de 390 pentru o zi lipsă (rupere stoc),
prima zi fiind acoperită din stocul constituit
- Când sunt 3 zile întârziere, un cost de 910, corespunzătoare rupturilor de stoc
Costul total pe fiecare scenariu:
Zile de Mărimi ale stocului de siguranţă
întârziere 0 kg 4.167 kg 8.333 kg 12.500 kg 16.667 kg 20.833 kg
0 zile 0 156 312 468 624 780
1 zi 390 0 156 312 468 624
2 zile 910 390 0 156 312 468
3 zile 1.430 910 390 0 156 312
4 zile 1.950 1430 910 390 0 156
5 zile 2.470 1950 1430 910 390 0
Matricea consecinţelor:
Zile de Mărimi ale stocului de siguranţă
Frecvent
întârzier 4.167 8.333 12.500 16.667 20.833
a
e 0 kg kg kg kg kg kg
0 zile 0,1 0 15,6 31,2 46,8 62,4 78
1 zi 0,1 39 0 15,6 31,2 46,8 62,4
2 zile 0,3 273 117 0 46,8 93,6 140,4
3 zile 0,3 429 273 117 0 46,8 93,6
4 zile 0,1 195 143 91 39 0 15,6
5 zile 0,1 247 195 143 91 39 0
TOTAL 1 1183 743,6 397,8 254,8 288,6 390
Stocul optim = 12.500
26
Gestiunea financiară a întreprinderii
3) Rezolvare:
∑ qi * t i N
i= = 7,3 S= * i = 30.357,21
a) ∑ qi 360
∑ qi * t a N
s= = 3,3 S= * s = 13.690,55
b) ∑ qi 360
4) Rezolvare
a) ACnete= 24.000 – 16.000 = 8.000 lei
ACnete * 360
Dz = = 80
CA zile
b) CAprev=36.000 * 1,083 = 38.988 lei
80 * 38.988
ACnete pr = = 8.664
360 lei
c) ACnete pr= 8.000 * 1,083= 8.664 lei
5) Rezolvare
Scenariu CA Dz Cr-Cl
actual 1.950 81 438,75
A 2150 90 537,5
B 1940,19 41,5 223,66
Profit
Scenari Rentabilitat Soldul Creștere Cost de Risc de net
u e marginala clienților a de sold oportunitate neplata margina
l
438,75
A 50,00 537,5 98,75 10,36875 32,25 7,38
B -9,81 223,66 -215,09 -22,58 0 12,77
Rmg=(CApr-CAef) * MCV%
∆ Cr-Cl = (Cr-Clpr) – (Cr-Cl)ef
Cop = ∆ Cr-Cl * 0,75 * 0,14
Riscneplata = CA* 0,75 * 0,02
∆ Pnm = Rmg – Cop - riscneplata
6) Rezolvare
Total
Euro Dolar Lira (RON)
Poziţia netă 30.000 -10.000 0 99.700
Poziţia valutară Lungă Scurtă Închisă Lungă
Risc valutar -2.700 1.700 0 -1.000
Risc valutar = Poziţia netă * variaţie curs
Cost împrumut = Risc valutar * dobânda = 1.000 * 0,15 / 4 = 37,5 RON
27
Gestiunea financiară a întreprinderii
28
Gestiunea financiară a întreprinderii
Știind că ponderea cheltuielilor variabile este de 70 % în total vânzări și că rata privind costul de
oportunitate al investiției de capital este de 11 %, să se analizeze componentele gestiunii
creanțelor pentru cele 2 politici comerciale.
2.9. Rezumat
Activele circulante sunt acele active ale companiei care, în cursul ciclului de
exploatare, se transformă în durate scurte şi foarte scurte de timp dintr-o formă
funcţională în alta, cu finalitatea dobândirii formei băneşti, manifestându-se pe traseul:
aprovizionare → producţie/activitate lucrativă → desfacere → realizare. Corespunzător
gradului crescător de lichiditate, activele circulante evidenţiate în bilanţul companiei
cuprinde următoarele elemente: Stocuri materiale, Creanţe asupra terţilor, Decontări cu
asociaţii privind capitalul (Dac); Investiţii financiare, Disponibilităţi băneşti şi Valori
realizabile pe termen scurt.
Stocurile reprezintă imobilizări de capital ce nu pot fi recuperate până când
29
Gestiunea financiară a întreprinderii
2.10. Bibliografie
1. Berk Jonathan, DeMarzo Peter, Corporate finance: the core, 2nd ed., Global ed.,
Publication info: Boston, Mass.: Pearson, 2011.
2. Brealey R.A., Myers S.C, Marcus A., Principles of Corporate Finance,
McGraw-Hill Inc., 2011.
3. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu C., Boţoc C., Managementul financiar al
companiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2010.
4. Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV –a , Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
5. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a VI –a revizuită,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
30
Centrul de Educaţie Continuă şi Învăţământ la Distanţă FEAA
Autor:
Lect. univ. dr. Claudiu Boţoc
Timişoara, 2015/2016
Gestiunea financiară a întreprinderii
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3.
FINANŢAREA CICLULUI DE EXPLOATARE
Cuprins
3.1. Obiective .......................................................................................................... 2
3.2. Fundamentarea deciziei de finanțare a exploatării ........................................... 3
3.3. Surse de finanțare ale ciclului de exploatare .................................................... 3
3.3.1. Surse durabile ........................................................................................... 4
3.3.2. Sursele atrase (datoriile din exploatare) ................................................... 5
3.3.3. Finanțarea prin credite pe termen scurt .................................................... 6
3.4. Echilibrul financiar al unei companii ............................................................... 6
3.4.1. Metode statice ........................................................................................... 7
3.4.2. Metode dinamice .................................................................................... 22
3.5. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................ 27
3.6. Lucrarea de verificare..................................................................................... 31
3.7. Rezumat.......................................................................................................... 32
3.8. Bibliografie..................................................................................................... 33
3.1. Obiective
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
Calculați și să interpretați indicatorii echilibrului financiar static
Calculați și să interpretați indicatorii echilibrului financiar dinamic
Identificați sursele de finanțare ale ciclului de exploatare
Conţinutul curricular
Obiectul deciziei de finanțare a ciclului de exploatare îl constituie selecția și
mobilizarea operativă a surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurării
acestora și în condiții de reducere a riscurilor. Mijloacele de procurare ale capitalurilor
circulante sunt sursele proprii, atrase și împrumutate. Decizia de finanțare a ciclului de
exploatare dă finalitate întregii gestiuni a capitalurilor circulante, respectiv echilibrului ce
trebuie asigurat între necesarul de finanțare al ciclului de exploatare (NFCE) și sursele de
finanțare ale acestuia (SFCE). Practic, este vorba de rezolvarea egalității NFCE = SFCE, în
condiții de eficiență economico-financiară
2
Gestiunea financiară a întreprinderii
NFCE SFCE
3
Gestiunea financiară a întreprinderii
4
Gestiunea financiară a întreprinderii
Datoriile curente (din exploatare) rezultă din relațiile contractuale ale companiei cu
terții (care asigură furnizarea de materii prime, materiale, manoperă, servicii), cu statul
(impozite și taxe) și cu personalul (salarii datorate, salarii neridicate). Pe intervalul de timp de la
apariția acestor datorii și până la momentul plății efective, compania beneficiază în mod gratuit
de o sursă de capitaluri, furnizată de acești terți.
Având în vedere caracterul avantajos al acestei surse de capital, compania ar putea
profita prin creșterea, ca volum, a datoriilor și prin amânarea termenului efectiv de plată, dar
poate fi și penalizată pentru depășirea termenului de plată (datoriile sunt reglementate prin
contracte sau prin legi de impozitare).
Cu toate acestea, amenzile și penalizările pentru amânarea plății furnizorilor, fie nu se
aplică, fie nu sunt destul de penalizatoare, ceea ce face ca amânarea plății furnizorului să devină
un fenomen real și critic în economia românească. Din motive ce țin de companie (lipsa de
lichidități) sau de sistemul bancar (întârzieri în decontarea plăților), se ajunge frecvent la blocaj
financiar, în special la companiile furnizoare de servicii publice.
Un serviciu de trezorerie activ va căuta să angajeze întotdeauna datorii cu scadențe
relaxate, în raport cu stocurile și creanțele-clienți pe care va căuta să le transforme cât mai
operativ în bani. Dacă trezorierul va ajunge să aibă datorii curente mai mari decât stocurile și
creanțele companiei, atunci el va reuși să realizeze o economie de ACnete, adică să aibă un
surplus de pasive circulante, concretizat într-un surplus de trezorerie, provenit gratuit de la terți.
Fiind surse gratuite de capital, o gestiune eficientă a pasivelor circulante ar fi aceea care
reușește un volum al decalajelor favorabile de plăți, mai mare decât al decalajelor nefavorabile
de încasări. Aceste datorii ale companiei către terți au un caracter repetabil, deoarece sunt atrase
și se reînnoiesc continuu. În mărime efectivă, acestea se evaluează la nivelul soldurilor curente
din bilanț, iar ca mărimi previzionate se estimează după metoda procent din vânzări, prin
coeficientul de rotație, metodă identică cu cea folosită în previzionarea necesarului de finanțare
al stocurilor, creanțelor și al activelor circulante nete.
Ca și în cazul activelor circulante, previziunea pasivelor pornește de la relația de
proporționalitate dintre datoriile curente și cifra de afaceri, relație considerată constantă în timp:
Datorii de exploatare
Coeficient de rotatie = (3)
Cifra de afaceri
Datorii de exploatare
sau: Durata medie a platilor = ∗ 360 (4)
Cifra de afaceri
5
Gestiunea financiară a întreprinderii
6
Gestiunea financiară a întreprinderii
2
Josette Peyrard – Gestion financiere, Presses Universitaires de France, Paris, 1990, p.44.
7
Gestiunea financiară a întreprinderii
3
Pierre Conso – La gestion financiere de l’entreprise, Ed. Dunod, Paris, 1991, p. 182.
8
Gestiunea financiară a întreprinderii
4
Pierre Conso – La gestion financiere de l’entreprise, Ed. Dunod, Paris, 1991, p. 188.
9
Gestiunea financiară a întreprinderii
nu satisfac aceste cerinţe, sunt eliminate din calculul fondului de rulment total:
- imobilizări corporale;
- imobilizări necorporale;
- imobilizări financiare > 1an;
- stocuri depreciate;
- stocuri greu vandabile;
- stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă care au ieşit din sezon sau nu mai
corespund cu structura de producţie;
- cheltuieli în avans > 1 an.
În consecinţă, tendinţa de a pune semnul egalităţii între fondul de rulment total şi
activele circulante nu este recomandată. Se impune, în prealabil, analiza structural-
calitativă a activului bilanţier;
11
Gestiunea financiară a întreprinderii
FRP
G AC = ∗100 (12)
FRT
unde:
GAC – gradul de acoperire al activelor circulante
FRP – fondul de rulment propriu
FRT – fondul de rulment total
Atunci când CP < Ai, o parte din Dts constituie, alături de Cpr şi Dtml, o
componentă a CP. Dezvoltarea analitică a celor două metode de calcul reflectă
conţinutul fondului de rulment străin.
12
Gestiunea financiară a întreprinderii
atragerea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung, într-un ritm superior activelor
imobilizate sau diminuarea acestora din urmă, ca urmare a unor decizii de dezinvestiţii
(vânzări de active necorporale, corporale, financiare), contribuie la creşterea gradului de
finanţare pe seama FRN.
În schimb, o politică activă de distribuţie a dividendelor, înregistrarea de
pierderi, rambursarea datoriilor contractate pe termen lung, promovarea unei politici
active de investiţii, necorelate cu resursele permanente disponibile, generează reducerea
gradului de finanţare. Valorile sub 100% reflectă faptul că o parte din activele
imobilizate sunt finanţate pe seama datoriilor pe termen scurt.
Gradul de finanţare restrâns al activelor imobilizate Indicatorul reflectă
participarea capitalurilor proprii la finanţarea activelor imobilizate. Valorile
peste 100% reflectă faptul că resursele proprii contribuie la finanţarea integrală a
investiţiilor şi parţială a nevoilor curente de exploatare. În situaţia contrară,
compania recurge în completare la datorii pe termen mediu şi lung.
Cpr
GrAI = ∗ 100 (20)
AI
Gradul de finanţare extins şi respectiv restrâns a activelor imobilizate reflectă
autonomia financiară pe termen lung a companiei. Studiul evoluţiei trecute şi viitoare a
fondului de rulment net trebuie să releve măsura în care se asigură continuitatea plăţilor
şi onorarea angajamentelor la termenele contractuale. Activităţile desfăşurate la nivelul
companiei sunt generatoare şi consumatoare de fond de rulment, de unde şi
variabilitatea acestuia.
Vânzarea producţiei realizate generează creşterea încasărilor şi efectelor
comerciale de primit (majorarea FRN). Fabricarea produselor generează scăderea
stocurilor, creşterea efectelor de plătit în cazul aprovizionărilor, concomitent cu
creşterea cheltuielilor de exploatare (diminuarea FRN). Plata dobânzilor, drepturilor
salariale, obligaţiilor fiscale, cotizaţiilor sociale, rambursarea creditelor, realizarea de
noi investiţii diminuează FRN. În schimb, dividendele şi dobânzile provenind din
investiţii pe pieţele de capital, alături de creşterea capitalurilor proprii, datoriilor
contractate pe termen mediu şi lung, valorificarea unor active imobilizate contribuie la
majorarea FRN. Rezultatul acestor fluxuri este reflectat în variaţia FRN.
Companiile nou înfiinţate şi cele aflate în expansiune se pot confrunta cu
insuficienţa capitalurilor destinate finanţării creşterii activelor imobilizate, stocurilor şi
creditelor acordate clienţilor (valoare şi durată). Unele alocă o parte importantă din
fondul de rulment pentru finanţarea investiţiilor destinate creşterii activelor imobilizate,
în detrimentul finanţării activităţii de exploatare. Există situaţii în care managerii
manifestă reţineri, întâmpină dificultăţi sau renunţă la obţinerea de resurse de pe piaţa
monetară a creditului. Existenţa fondului de rulment asigură realizarea investiţiilor,
finanţarea stocurilor, rambursarea datoriilor, plata dividendelor.
În consecinţă, analizarea variaţiilor trecute şi previzionarea evoluţiei viitoare a
fondului de rulment asigură diagnosticul lichidităţii, solvabilităţii, stării de echilibru şi
elaborarea politicii de finanţare a ciclului investiţional şi a ciclului operaţiunilor curente.
14
Gestiunea financiară a întreprinderii
curente când abaterea este pozitivă şi care o numim NFR pozitiv sau un excedent de
resurse numit NFR negativ5.
În vederea estimării capitalului necesar finanţării ciclului operaţiunilor curente
se exclud: disponibilităţile băneşti, plasamentele financiare, creditele bancare curente şi
soldurile creditoare la bănci. Relaţiile de calcul utilizate în vederea determinării
necesarului de fond de rulment (NFR) pe baza bilanţului financiar sunt:
NFR = Utilizări curente – Resurse curente (21)
unde:
Utilizări curente=Active curente – Disponibilităţi băneşti – Plasamente financiare (22)
si
Resurse curente = Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt – Solduri cred.la
bănci (23)
de unde rezultă
NFR = Stocuri + Creanţe totale – Datorii şi resurse curente (24)
Sub aspectul naturii operaţiunilor curente, capitalul necesar finanţării acestora cuprinde
5 Cristea H., Talpoș I., Corduneanu Carmen, Lăbuneț Aurora, Pirtea M., Gestiunea
financiară a societăților comerciale, vol. I-IV, Ed. Mirton, Timișoara, 2001
15
Gestiunea financiară a întreprinderii
necesarul de fond de rulment din exploatare şi respectiv din afara exploatării. Estimarea
acestor două componente poate fi realizată pe baza informaţiilor din bilanţul funcţional.
Necesarul de fond de rulment funcţional din exploatare (NFRFexpl), se
determină ca diferenţă între alocările şi resursele aferente exploatării. Nivelul
utilizărilor (alocărilor) este determinat de valoarea:
- stocurilor de materii prime şi materiale;
- producţiei în curs de execuţie;
- produselor finite şi mărfurilor;
- avansurilor pentru cumpărări de mărfuri;
- furnizorilor-debitori;
- efectelor comerciale de primit de la clienţi;
- clienţilor incerţi sau în litigiu;
- cheltuieli efectuate în avans aferente exploatării;
- creanţe de natură fiscală şi socială.
Nivelul resurselor este reprezentat de valoarea:
- avansurilor încasate de la clienţi;
- efectelor comerciale de plătit;
- datoriilor faţă de furnizori;
- datoriilor fiscale şi sociale;
- provizioanelor pentru deprecierea stocurilor şi creanțelor;
- veniturilor înregistrate în avans din exploatare.
Necesarul de fond de rulment funcţional din afara exploatării (NFRFafexpl), se
determină ca diferenţă între alocările şi resursele din afara exploatării. Nivelul
utilizărilor (alocărilor) este determinat de valoarea:
- creanţelor de încasat din interese de participare;
- titlurilor de participare pe termen scurt;
- cheltuielilor în avans din afara exploatării.
Nivelul resurselor este reprezentat de valoarea:
- vărsămintelor de efectuat pentru imobilizări financiare;
- datoriilor ce privesc investiţiile financiare;
- datoriilor privind interesele de participare;
- venituri în avans;
- dobânzi diverse de plătit.
16
Gestiunea financiară a întreprinderii
C. TREZORERIA NETĂ
17
Gestiunea financiară a întreprinderii
Această relaţie reflectă faptul că, orice fluctuaţie a FRN şi NFR influenţează
asupra trezoreriei nete, care constituie soldul disponibilităţilor resurselor financiare pe
termen scurt sau excedentul capitalului permanent faţă de nevoia de active circulante
neacoperite din resurse pe termen scurt.
Fluctuaţia trezoreriei nete (TN) depinde de evoluţia fondului de rulment net
(FRN) şi necesarului de fond de rulment (NFR):
Evoluţia elementelor constitutive
Efectul asupra TN
FRN NFR
Creşte Scade Creşte
Scade Creşte Scade
Creşte Creşte Creşte Scade
Scade Scade Scade Creşte
Figura 3 Efectul elementelor constitutive asupra trezoreriei nete
18
Gestiunea financiară a întreprinderii
Trezoreria netă se mai poate determina ca diferenţă între trezoreria de activ (Ta)
şi trezoreria de pasiv (Tp), pe baza informaţiilor din bilanţul funcţional sau economic.
TN = Ta – Tp (33)
Trezoreria de activ cuprinde:
- casa;
- conturi curente la bănci;
- plasamente pe termen scurt: obligaţiuni şi acţiuni cotate şi necotate, alte titluri de
plasament;
- avansuri de trezorerie;
- valori de încasat;
- acreditive.
Trezoreria de pasiv cuprinde:
- credite bancare pe termen scurt;
- efecte scontate neajunse la scadenţă;
- obligaţii de plată pe bază de efecte comerciale.
Factorii care influenţează asupra soldului trezoreriei nete sunt:
valoarea producţiei încasate;
ritmul încasării creanţelor;
valoarea şi ritmul plăţilor scadente;
poziţia companiei pe piaţa monetară a creditului.
Excedentul sau deficitul capitalului disponibil, în raport cu capitalul necesar
finanţării ciclului operaţiunilor curente, se poate exprima în mărime relativă, prin
intermediul ratei generale a trezorerie:
FRN
Rgt = ∗ 100 (34)
NFR
Această rată reflectă gradul în care fondul de rulment (net, respectiv funcţional)
participă la acoperirea necesarului de fond de rulment (net, respectiv funcţional).
Capacitatea companiei de a plăti datoriile pe termen scurt la scadenţă se
analizează utilizând rata lichidităţii generale sau curente, reduse şi imediate:
AC
Lg = (35)
DTS
AC - St
Lr = (36)
DTS
19
Gestiunea financiară a întreprinderii
Disp
Li = (37)
DTS
20
Gestiunea financiară a întreprinderii
21
Gestiunea financiară a întreprinderii
22
Gestiunea financiară a întreprinderii
6
Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a VI-a, Ed Didactică și Pedagogică, București, 2006.
23
Gestiunea financiară a întreprinderii
NEVOI An RESURSE An
Dividende plătite în cursul Capacitatea de
exerciţiului pentru exerciţiul autofinanţare a
anterior exerciţiului
Achiziţionarea elementelor Cesiunea elementelor de
de active imobilizate active imobilizate
Cheltuieli de repartizat Creşterea capitalurilor
asupra mai multor exerciţii proprii
Reducerea capitalurilor Creşterea datoriilor
proprii financiare
Rambursarea datoriilor
financiare
TOTAL NEVOI - ∆ FRN TOTAL RESURSE - ∆
FRN
Figura 5 Tabloul de finanţare – partea 1
24
Gestiunea financiară a întreprinderii
25
Gestiunea financiară a întreprinderii
Variaţia trezoreriei
- Disponibilităţi
- Credite de trezorerie
TOTAL
∆TN
∆FRN = ∆NFRE + ∆NFRAE
+ ∆TN
- Nevoie netă
- Resurse nete
Figura 6 Tabloul de finanţare – partea 2
Atât prima parte, cât şi a doua parte a tabloului de finanţare vor evidenţia acelaşi
sold, dar cu semn opus. Ecuaţia fundamentală explicată prin intermediul tabloului de
finanţare este:
∆FRN = ∆NFR ± ∆TN (47)
Astfel, variaţia fondului de rulment net, rezultată din prima sau din a doua parte
a tabloului, este reconstituibilă prin însumarea variaţiei necesarului de fond de rulment
(partea a doua a tabloului) cu variaţia trezoreriei. Soldul celor două tablouri este egal,
dar de semn opus, datorită celor două modalităţi de determinare ale fondului de rulment
net (partea 1 : pasiv-activ; partea 2 : activ-pasiv). Forma completă a tabloului de
finanţare este prezentată în figura următoare:
NEVOI RESURSE
- Dividende datorate pentru exerciţiul - Capacitatea de autofinanţare
anterior - Cesiunea elementelor de activ
- Achiziţionarea elementelor de activ - Creşterea capitalurilor proprii
- Reducerea capitalurilor proprii - Creşterea datoriilor financiare
- Rambursarea datoriilor financiare
Creşterea fondului de rulment (∆FR)
1. VARIAŢIA FONDULUI DE RULMENT NET
- Creşterea activelor din exploatare - Reduceri ale activelor din
- Creşterea altor debitori exploatare
- Reducerea datoriilor din exploatare - Reducerea altor debitori
- Reducerea datoriilor către alţi - Creşterea datoriilor din
creditori exploatare
- Creşterea datoriilor în afara
exploatării
Creşterea NFR (∆NFR)
2. VARIAŢIA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
3. VARIAŢIA TREZORERIEI NETE (∆FRN-∆NFR)
Figura 7 Tabloul de finanţare
26
Gestiunea financiară a întreprinderii
Tabloul imobilizărilor
VB Creșteri Diminuări VB
început sfârșit
IN 200 60 - 260
IC 1.800 800 200 2.400
IF 700 200 100 800
TOTAL 2.700 1.060 300 3.460
Tabloul amortismentelor
Început A Diminuări Sfârșit
calculate
IN 120 50 - 170
IC 900 200 130 970
TOTAL 1.020 250 130 1.140
Tabloul provizioanelor
Început Pr Reluări Sfârșit
calculate
Pr deprecierea IF 100 - 40 60
Pr deprecierea AC 90 20 10 100
Pr riscuri și 240 160 50 350
cheltuieli
TOTAL 430 180 100 510
1) Rezolvare
27
Gestiunea financiară a întreprinderii
385.100
Lg = = 1,81
213.000
385.100 − 159.000
Lr = = 1,06
213.000
43.000
Li = = 0,20
213.000
Pe baza acestor rezultate, putem aprecia că, lichiditatea globală a companiei este
nesatisfăcătoare, situându-se sub nivelul optim de 2-2,5. De asemenea, şi lichiditatea
redusă şi cea imediată se situează sub limita normală, ceea ce reflectă capacitatea foarte
redusă a companiei de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt pe seama
lichidităţilor de care dispune, în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute.
Determinarea FRN :
Prin prisma originii FR: FRN=CP-AIN
FRN=325.000-152.900=172.100 lei
FR propriu = 261.000-152.900=108.100 lei
FR străin = C permanente - C proprii = DTML
FR străin = 325.000-261.000=64.000 lei
Determinarea NFR:
NFR=264.000-125.000=139.000 lei
28
Gestiunea financiară a întreprinderii
470 *180
trim 2 : St & Cr = = 940
90
505 *180
trim 3 : St & Cr = = 1.010
90
540 *180
trim 4 : St & Cr = = 1.080
90
b) Dt1= 764; Dt2=836; Dt3=898; Dt4=960
c) NFR = St + Cr - Dtcrt
NFR1=96; NFR2=104; NFR3=112; NFR4=120
CA * Dz ACnete
d) FR optim =
90
FR1= 382; FR2= 418; FR3=449; FR4=480
e) TN = FR – NFR
TN1=286; TN2=314; TN3=337; TN4=360
3) Rezolvare
a) calculul CAF
Rezultat net 180
+ Amortizări calculate 250
+ Prov calculate 180
+ VCEAC (VBBICC-AEAC) 70 (200-130)
- V cesiuni 80
- Reluări provizioane 100
= CAF 500
29
Gestiunea financiară a întreprinderii
c) FRNN-1=(1.000+400+150+240+1.210+1.000)-(200+1.800+700)=4.000-2.700=1.300
FRNN=(1.700+500+180+350+1.300+1.400)-(260+2.400+800)=5.430-3.460=1.970
∆FRN=FRNN-FRNN-1=1.970-1.300 = 670
NFRN-1=(800+900+500)-(400+330)=1.470
NFRN=(980+1.320+390)-(500+130)=2.060
∆NFR=2.060-1.470=590
TNN-1=1.300-1.470=-170
TNN=1.970-2.060=-90
∆TN=-90+170=-80
30
Gestiunea financiară a întreprinderii
1) Pe baza bilanțului prezentat în tabelul de mai jos, calculați și interpretați valorile indicatorilor
echilibrului financiar al unei companii (FRN, FRpropriu, FRstrăin, NFR, TN), precum și ratele
de lichiditate.
ACTIV 2010 2011 Pasiv 2010 2011
Imobilizări necorporale 365 410 Capital social 1.900 2.600
Imobilizări corporale 2.280 2.910 Rezerve 350 500
Imobilizări financiare 512 650 Rezultatul exerciţiului 200 260
Stocuri 678 870 DTML 1.600 2.025
Creanțe de exploatare 1.100 1.400 Dt exploatare 450 615
Creanțe diverse 345 430 Dt diverse 470 330
Disponibilități 30 50 Credite bancare curente 340 390
TOTAL 5.310 6.720 TOTAL 5.310 6.720
31
Gestiunea financiară a întreprinderii
Situația imobilizărilor
VB VB
Creșteri Diminuări
început sfârșit
IN 360 50 0 410
IC 1.900 860 250 2.510
IF 500 260 110 650
TOTAL 2.760 1.170 360 3.570
Situația amortizărilor
A
Început Diminuări Sfârșit
calculate
IN 200 70 0 270
IC 1.100 310 150 1.260
TOTAL 1.300 380 150 1.530
Situația provizioanelor
Pr
Început Reluări Sfârșit
calculate
deprecierea IF 80 0 30 50
deprecierea AC 110 35 25 120
riscuri și cheltuieli 250 160 40 370
TOTAL 440 195 95 540
Se cere:
a) să se stabilească prima parte a tabloului de finanțare.
b) să se stabilească a doua parte a tabloului de finanțare.
c) să se calculeze FRN, NFR și TN și să se verifice concordanța cu soldurile calculate în
tabloul de finanțare.
3.7. Rezumat
32
Gestiunea financiară a întreprinderii
exploatare care determină atât mărimea datoriilor curente cât și durata lor de exigibilitate.
Sursele împrumutate pe termen scurt prezintă principalul avantaj al mobilității lor, pentru a
amortiza variația dintre necesarul de finanțat și sursele proprii și atrase de capitaluri circulante.
În decizia de finanțare, principala alegere se face între sursele proprii și cele
împrumutate, iar criteriul de selecție îl reprezintă costul procurării capitalului, urmărindu-se
reducerea costului mediu ponderat al capitalului și, în consecință, creșterea valorii companiei.
În ceea ce privește echilibrul financiar, regula de aur a finanțării presupune ca nevoile
permanente să fie finanțate din resurse permanente, iar nevoile curente să fie finanțate din
resurse curente. Pentru aprecierea echilibrului financiar se utilizează atât metodele statice (cei
mai populari indicatori sunt lichiditatea generală, lichiditatea redusă, lichiditatea imediată,
fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă) cât şi metodele dinamice (cu
ajutorul tabloului de finanţare sau tabloul „nevoi-resurse”).
3.8. Bibliografie
1. Berk Jonathan, DeMarzo Peter, Corporate finance: the core, 2nd ed., Global ed.,
Publication info: Boston, Mass.: Pearson, 2011.
2. Brealey R.A., Myers S.C, Marcus A., Principles of Corporate Finance,
McGraw-Hill Inc., 2011.
3. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu C., Boţoc C., Managementul financiar al
companiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2010.
4. Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV –a , Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
5. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a VI –a revizuită,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
33
Centrul de Educaţie Continuă şi Învăţământ la Distanţă FEAA
Autor:
Lect. univ. dr. Claudiu Boţoc
Timişoara, 2015/2016
Gestiunea financiară a întreprinderii
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4.
CONŢINUTUL ŞI FLUXURILE TREZORERIEI
Cuprins
4.1. Obiective .......................................................................................................... 2
4.2. Conținutul trezoreriei ....................................................................................... 3
4.2.1. Totalul valorilor de casă (t.v.c.) ................................................................ 3
4.2.2. Noţiunea de active lichide ........................................................................ 4
4.2.3. Trezoreria netă .......................................................................................... 4
4.2.4. Trezoreria potenţială ................................................................................. 6
4.3. Fluxurile trezoreriei .......................................................................................... 6
4.3.1. Fluxuri de intrare ...................................................................................... 7
4.3.2. Fluxuri de ieşire ........................................................................................ 7
4.4. Cash-flow-ul (fluxul de trezorerie) .................................................................. 8
4.4.1. Conceptul de cash-flow ............................................................................ 8
4.4.2. Conţinutul şi utilitatea cash-flow-ului .................................................... 11
4.4.3. Determinarea cash-flow-ului .................................................................. 13
4.5. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................ 17
4.6. Lucrarea de verificare..................................................................................... 18
4.7. Rezumat.......................................................................................................... 19
4.8. Bibliografie..................................................................................................... 20
4.1. Obiective
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
Identificaţi componentele trezoreriei
Identificaţi care sunt fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire ale
trezoreriei
Distingeţi principalele componente ale cash-flow-ului
Utilizaţi metoda directă şi indirectă de determinare a cash-flow-ului din
exploatare.
Conţinutul curricular
2
Gestiunea financiară a întreprinderii
3
Gestiunea financiară a întreprinderii
1
IAS 7 (Standardele Internaţionale de Contabilitate nr. 7).
4
Gestiunea financiară a întreprinderii
mai vastă decât noţiunea de t.v.c. Ea constituie atât ansamblul posturilor din activ
corespunzătoare produselor de plasament ale trezoreriei excedentare, mai ales valorile
mobiliare de plasament şi titlurile de creanţe negociabile.
Valorile pasive de trezorerie corespund diferitelor credite la care compania a
putut recurge pentru a finanţa o parte din trezoreria sa sau părţii din necesarul de fond
de rulment neacoperită de fondul de rulment. Valorile pasive de trezorerie conţin mai
ales soldurile creditoare ale băncilor, corespunzătoare mobilizărilor curente de creanţe
născute în exterior (in străinătate) la care ar trebui adăugate efectele scontate nerevenite
care au dispărut din bilanţ. Alte resurse financiare ca biletele de trezorerie subscrise de
companie sau obligaţiile garantate reprezintă de asemenea valori pasive de trezorerie.
5
Gestiunea financiară a întreprinderii
6
Gestiunea financiară a întreprinderii
Plata
furnizorilor
Trezoreria
Rambursarea
Împrumuturi noi creditelor
Plata impozitelor
7
Gestiunea financiară a întreprinderii
8
Gestiunea financiară a întreprinderii
3
Stănescu C., Işvănescu A., Băicuşi A. (1996), Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, pag. 258.
4
Giurgiu A. (1995), Mecanismul financiar al întreprinzătorului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, pag. 60.
5
Popescu S. (1996), Politica şi strategia economico-financiară a firmelor, Editura Luminalex, Bucureşti, pag.157.
6
Mihai T. (1994), Finanţe şi gestiune financiară, E.D.P.R.A., Bucureşti, pag. 182-183.
7
Stancu I. (1993), Gestiune financiară, Editura Economică, Bucureşti, pag. 39.
8
Antoniu N. şi colab. (1993), Finanţele întreprinderilor, E.D.P.R.A., Bucureşti, pag.103-104.
9
Stan S.V. (1996), Evaluarea întreprinderilor, Ed. Teora, Bucureşti, pag. 36.
10
Idem.
11
Ibidem, pag. 37.
12
Stâneanu Gh., Avornicului C. (1995), Fondul de rulment al firmei, Editura Genesis, Cluj – Napoca, pag. 66.
13
Mihalciuc M. ş.c. (1995), Dicţionar poliglot explicativ. Termeni uzuali în economia de piaţă, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
pag. 33.
9
Gestiunea financiară a întreprinderii
plasament”.14
Vasile Cocriş şi Vasile Işan pun semnul egalităţii între “cash-flow” şi fluxul de
lichidităţi nete. În acest sens autorii precizează că “lichidităţile nete pot fi analizate atât
ca nivel potenţial cât şi ca mărime reală.
Fluxul de lichidităţi nete potenţial se bazează pe profitul net şi amortismente.
Fluxul de lichidităţi real constituie diferenţa între totalul încasărilor şi totalul
plăţilor unei perioade. Or, amortismentul nu constituie o plată la fel ca şi constituirea de
provizioane.”15
Din părerile exprimate mai sus rezultă că termenul “cash-flow” este de origine
anglo-saxonă care poate fi definit prin:
flux de disponibilităţi care “degajă” un surplus de capital faţă de cel investit în
afaceri;
flux de încasări al unei investiţii;
creşterea fluxurilor băneşti;
excedent de trezorerie;
flux monetar net;
metodă de actualizare a veniturilor viitoare;
flux de disponibilităţi nete (intrări şi ieşiri de numerar);
surplus monetar;
flux de lichidităţi;
flux de trezorerie.
Încercând să facem o grupare a acestor opinii, rezultă că prin “cash-flow”
analiştii români înţeleg:
flux de disponibilităţi (de trezorerie monetar, de lichidităţi) care “degajă” un
surplus (excedent) de capital (trezorerie) faţă de cel investit iniţial în afacere;
flux de disponibilităţi (monetare) nete, calculate ca diferenţă între intrările şi
ieşirile de numerar;
metodă de actualizare a veniturilor viitoare.
Cash-flow-ul este frecvent abordat în lucrările de specialitate din străinătate, în
special din ţările anglo-saxone. Prezentăm, în cele ce urmează, câteva dintre aceste
opinii.
Roman L. Weil, Clyde P. Stickney şi Sidney Davidson sunt de părere că prin
“cash-flow” se înţelege diferenţa între “încasările de numerar şi plăţile pentru bunuri
achiziţionate, într-o anumită perioadă de timp determinată.”16
Analiza financiară utilizează adesea, susţin autorii citaţi mai sus, termenul de
“cash-flow” prin care înţeleg însumarea următoarelor elemente: venitul net +
amortizarea.
John Freear, înţelege prin “cash-flow” un proces investiţional în urma căruia
compania este capabilă să obţină fonduri suplimentare, de cash.17
M. W. E. Glautier & B. Underdown, evidenţiază faptul că în analiză “fluxurile
de cash, de intrare şi de ieşire ale afacerilor unei companii sunt cele mai importante
momente pe care se bazează evaluările contabile. Managementul şi investitorii în
particular, sunt foarte interesaţi de fluxurile de cash generate de activele companiei.
Aceste fluxuri de cash constituie nu numai problema centrală a supravieţuirii unei
companii, dar în acelaşi timp fluxurile de cash sunt esenţiale în realizarea obiectivelor
14
Abil L. (1996), Dicţionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, , pag. 44-45.
15
Cocriş V., Işan V. (1995), Economia afacerilor, Editura Graphics, Iaşi, pag. 198-199.
16
Weil R. L. ş.c. (1990), Accounting: the Language of Business, Thomas Horton and Daughters, Sun Lakes, Arizona, U.S.A..
17
Freear J. (1973), Financial Decision în Business, Haymarket Publishing Limited, London, G.B., pag. 159.
10
Gestiunea financiară a întreprinderii
18
Glautier M. W. E. & Underdown B. (1991), Accounting. Theory and Practice, Pitmon Pub., London, G.B., pag.159.
19
Higgins R. (1992), Analysis for Financial Management, IRWIN, Boston, MA, U. S. A., pag. 5-6.
20
Needles Jr. B. E. ş. c. (1987), Principles of Accounting, Houghton Mifflin Co. Boston, MA, U.S.A, anexa G-3 .
21
Milling B. E. (1992), Cash Flow Problem Solver, Sourcebooks Trade, Naperville, IL, U.S.A., pag. 3.
22
Bernard & Colli (1994), Vocabular economic şi financiar, Editura Humanitas, Bucureşti, pag. 98.
11
Gestiunea financiară a întreprinderii
12
Gestiunea financiară a întreprinderii
Rfnet + A (7)
CF/acţiune =
N
13
Gestiunea financiară a întreprinderii
Metoda indirectă are în vedere rezultatul net al exerciţiului, care este corectat
cu modificările suferite de capitalul circulant şi cu ajustările unor elemente nemonetare
şi altor elemente incluse în activităţile de investiţii sau de finanţare:
± Profit sau pierdere
– variaţia stocurilor (+/-)
– variaţia creanţelor (+/-)
– variaţia altor elemente de activ (+/-)
+ amortizarea inclusă în costuri
+ variaţia furnizorilor şi clienţilor creditori (+/-)
+ variaţia altor pasive (+/-)
= CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE
(CF din exploatare)
25
IAS 7 (Standardele Internaţionale de Contabilitate nr. 7).
14
Gestiunea financiară a întreprinderii
26
Pirtea M. (1998), Cash-flow-ul şi rolul acestuia în managementul financiar-contabil, Analele Universităţii A. Vlaicu, vol. II, pag
123.
15
Gestiunea financiară a întreprinderii
16
Gestiunea financiară a întreprinderii
trimestrul următor
Trimestrul I : 2.030 mii lei
Trimestrul II : 2.200 mii lei
Trimestrul III : 2.810 mii lei
Trimestrul IV : 3.160 mii lei
c) Costuri fixe de regie – 1.500 mii lei/trim din care amortizarea reprezintă 700 mii
lei/trim
d) Regie generală variabilă
Trimestrul I : 1.930 mii lei
Trimestrul II : 1.706 mii lei
Trimestrul III : 1.980 mii lei
Trimestrul IV : 2.010 mii lei
e) Manopera directă şi asimilată
Trimestrul I : 708 mii lei
Trimestrul II : 685 mii lei
Trimestrul III : 695 mii lei
Trimestrul IV : 710 mii lei
f) Rambursări de împrumuturi
Trimestrul I : 200 mii lei
Trimestrul II : 3.500 mii lei
Trimestrul III : 4.100 mii lei
Trimestrul IV : 3.200 mii lei
1) Rezolvare:
- determinăm cash-flow-ul degajat din activitatea de exploatare:
CFexpl = încasări din vânzarea de produse finite – plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii –
plăţi salariale – plăţi fiscale = 164.900 – 82.500 – 53.450 – 22.870 = 6.080 lei
CFtotal = CFiniţial + CFexpl + CFinv + CFfin = 96.450 + 6.080 + 140.400 + 34.040 =276.970
lei
2) Rezolvare
- determinăm partea veniturilor trimestriale, încasabile, din bugetul trezoreriei:
Trim I Trim II Trim III Trim IV
Vânzări 40%*9.545=3.818 60%*9.545=5.727 60%*8.800=5.280 60%*11.205=6.723
40%*8.800=3.520 40%*11.205=4.482 40%*10.300=4.120
TOTAL / 3.818 9.247 9.762 10.843
Trim
1) În scopul contractării unui credit bancar, unei companii i se solicită cash-flow-ul previzionat
pentru anul următor. Să se determine valoarea acestuia, pe baza următoarelor date:
Cash-flow la începutul perioadei = 19.200 lei
Încasări din vânzarea de produse finite = 88.250 lei
Încasări din vânzarea de terenuri = 42.100 lei
Încasări din vânzarea de obligaţiuni = 80.000 lei
Încasări din credite contractate = 37.900 lei
Plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii = 53.700 lei
Plăţi salariale = 24.150 lei
Plăţi pentru rambursarea sumelor împrumutate = 21.720 lei
Plăţi pentru achiziţia de mijloace fixe = 50.000 lei
18
Gestiunea financiară a întreprinderii
4.7. Rezumat
19
Gestiunea financiară a întreprinderii
4.8. Bibliografie
1. Berk Jonathan, DeMarzo Peter, Corporate finance: the core, 2nd ed., Global ed.,
Publication info: Boston, Mass.: Pearson, 2011.
2. Brealey R.A., Myers S.C, Marcus A., Principles of Corporate Finance,
McGraw-Hill Inc., 2011.
3. Pirtea M., Managementul trezoreriei întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara,
2003.
4. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu C., Boţoc C., Managementul financiar al
companiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2010.
5. Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV –a , Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
6. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a VI –a revizuită,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
7. *** IAS 7, Standardele Internaţionale de Contabilitate Nr. 7.
20
Centrul de Educaţie Continuă şi Învăţământ la Distanţă FEAA
Autor:
Lect. univ. dr. Claudiu Boţoc
Timişoara, 2015/2016
Gestiunea financiară a întreprinderii
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5.
ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE
ŞI A RISCULUI UNEI COMPANIEI
Cuprins
5.1. Obiective .......................................................................................................... 2
5.2. Metode de determinare ale rezultatului ............................................................ 3
5.2.1. Marjele de acumulare (soldurile intermediare de gestiune) ..................... 3
5.2.2. Capacitatea de autofinanțare..................................................................... 7
5.3. Pragul de rentabilitate, punctul optim şi punctul critic .................................. 10
5.3.1. Costurile de producţie pe termen scurt ................................................... 10
5.3.2. Determinarea ofertei producătorului în funcţie de costuri ..................... 12
şi evoluţia preţurilor pieţei................................................................................ 12
5.3.3. Pragul de rentabilitate sau punctul mort liniar ....................................... 13
5.3.4. Pragul de rentabilitate sau punctul mort neliniar .................................... 17
5.3.5. Punctul optim (Maximizarea profitului) ................................................. 18
5.3.6. Punctul critic ........................................................................................... 20
5.3.7. Punctul de oprire sau de închidere.......................................................... 20
5.3.8. Intervalul de siguranţă ............................................................................ 20
5.4. Analiza riscurilor ............................................................................................ 21
5.4.1. Conceptul şi tipologia riscurilor ............................................................ 21
5.4.2. Analiza riscului de exploatare (economic) ........................................... 24
5.4.3. Analiza riscului financiar (îndatorării) .................................................. 25
5.4.4. Analiza riscului de faliment (solvabilitate şi lichiditate) ....................... 26
5.5. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................ 28
5.6. Lucrarea de verificare..................................................................................... 31
5.7. Rezumat.......................................................................................................... 32
5.8. Bibliografie..................................................................................................... 33
5.1. Obiective
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
Analizaţi performanţa financiară cu ajutorul marjelor de acumulare
(abordarea anglo-saxonă)
Analizaţi performanţa financiară cu ajutorul soldurilor intermediare de
gestiune (abordarea franceză)
2
Gestiunea financiară a întreprinderii
Conţinutul curricular
O componentă importantă a echilibrului este rezultatul financiar al companiei. Bilanţul
contabil este considerat ca fiind documentul ce descrie situaţia patrimonială şi implicit
financiară a unei companii (unităţi patrimoniale) la un moment dat, indicând şi mărimea
rezultatului. Apare, însă, ca necesară prezenţa unui alt instrument de modelare contabilă care să
explice modul de constituire a rezultatului şi să permită desprinderea unor concluzii legate de
performanţele activităţii companiei. Acest instrument este contul de profit şi pierdere sau contul
de rezultate.
Compania – titulara unui patrimoniu – devine şi un centru de calcul economic, calcul ce
are la bază, la nivelul cel mai general, comparaţii între:
valorile produse şi vândute pe piaţă, numite generic venituri;
valorile utilizate pentru obţinerea acestor venituri, care sunt constituite din costuri
angajate pe alte pieţe – denumite cheltuieli – acestea reprezintă remunerarea factorilor
de producţie.
1
Stancu I, Finanțe, Ediția a IV - a , Ed Economică, București, 2007.
3
Gestiunea financiară a întreprinderii
SIC 1 Franceze
1. MCV = Vexpl – CV 1. VA = Vexpl – Cons. Ext.
2. EBITDA = MCV – CF 2. EBE = VA – Sal – Alte ch.
3. EBIT = EBITDA – Am 3. RE = EBE – Am
4. EBT = EBIT – Dob 4. Rc = Re ± Rf
5. NI = EBIT – Dob – Iπ 5. Pn = Rc ± Rextr – Iπ
Figura 1 Prezentarea marjelor de acumulare/soldurilor intermediare de gestiune
5
Gestiunea financiară a întreprinderii
Profit net
+ Dobânzi * (1 – i)
= EBIT * (1 – i)
Profit net
+ Dobânzi
= EBIT - Impozit
sau:
Venituri din exploatare
- Consumuri externe (de la terți)
= VA
+ Alte venituri din exploatare
- Cheltuieli de personal
- Alte cheltuieli de exploatare
= Excedentul brut de exploatare
+ Reluări asupra provizioanelor
- Amortizări și provizioane calculate
= Rezultatul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
= Profitul înainte de impozit
+ Rezultatul extraordinar
6
Gestiunea financiară a întreprinderii
- Impozitul pe profit
= Profitul net
7
Gestiunea financiară a întreprinderii
VENITURI CHELTUIELI
CA 2.015 Cheltuieli variabile 1.605
Producţia stocată 100 Cheltuieli fixe 110
Provizioane reluate 60 Amortizări 100
Venituri financiare 62 Provizioane calculate 80
Venituri extraordinare 27 Dobânzi plătite 49
Cheltuieli extraordinare 20
Impozit pe profit 48
Să se determine marjele de acumulare, prin prisma abordării anglo-saxone, precum şi
capacitatea de autofinanţare.
2) Se prezintă următorul cont de profit şi pierdere:
VENITURI CHELTUIELI
Vânzări mărfuri 294.757 Costul mărfurilor vândute 132.021
Producţie vândută 400.201 Materii prime, materiale 287.218
consumabile
Variaţia stocurilor 133.219 Combustibil, energie, apă 22.775
Producţie imobilizată 87.554 Alte Ch materiale 15.918
Subvenţii de exploatare 30.000 Lucrări şi servicii executate de 8.973
terţi
Alte V exploatare 16.200 Impozite, taxe şi vărsăminte 8.645
asimilate
Am şi prov din exploatare 27.805 Salarii 81.639
Cesiunea AI 2.933 Asigurări şi protecţie socială 28.574
8
Gestiunea financiară a întreprinderii
9
Gestiunea financiară a întreprinderii
10
Gestiunea financiară a întreprinderii
11
Gestiunea financiară a întreprinderii
5
Beju V, op.cit.
12
Gestiunea financiară a întreprinderii
13
Gestiunea financiară a întreprinderii
14
Gestiunea financiară a întreprinderii
CA PR = Q PR xp (28)
sau:
CF
CA PR = (29)
R mcv
Conform ultimei formule de calcul, pragul de rentabilitate reprezintă valoarea
cifrei de afaceri pentru care suma cheltuielilor fixe este egală cu marja absolută asupra
costului variabil.
Pentru companiile care produc şi comercializează o gamă variată de produse,
punctul mort valoric, pentru întreaga producţie are următoarea formulă:
CF(absolut)
CA PR = (30)
MCV%
unde: MCV% - rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale.
Să se determine:
a) pârghia operaţională în cazul celor 2 companii.
b) variaţia pârghiei operaţionale ca urmare a reducerii, respectiv a creşterii cu 10% a
vânzărilor.
5) Cunoscând următoarele elemente:
Preţ unitar = 250 lei
Cost variabil unitar = 150 lei
Cantitatea vândută lunar = 400 u.f.
Ştiind că, managerul vânzărilor solicită o majorare a cheltuielilor cu reclama cu 10.000
lei/lună, ceea ce va antrena o creştere a vânzărilor cu 30.000 lei/lună, să se arate dacă se
poate realiza schimbarea propusă.
6) Cunoscând următoarele elemente:
Preţ unitar = 250 lei
Cost variabil unitar = 150 lei
Cantitatea vândută lunar = 400 u.f.
Ştiind că, managerul vânzărilor solicită o majorare a bugetului cu reclama cu 15.000 lei,
16
Gestiunea financiară a întreprinderii
Astfel, conform figurii 7, apar două praguri de rentabilitate (PR1 şi PR2). Între
6
Mărgulescu D, Niculescu M, Robu V, Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994.
17
Gestiunea financiară a întreprinderii
cele două puncte moarte se constată că activitatea companiei este rentabilă, profitabilă.
Pentru a da o complexitate mai mare noţiunii de punct mort, se introduce în cadrul
cheltuielilor fixe şi cheltuieli financiare (care nu apar la rezultatul exploatării) şi se
obţine astfel punctul mort global. Pe baza punctului mort global, care ia în calcul şi
costul îndatorării, se poate face o primă abordare asupra riscului financiar (acesta
urmând să fie abordat detaliat pornindu-se de la efectul levierului financiar, studiat deja
anterior).
Studiul pragului de rentabilitate oferă informaţii de gestiune relevante în ceea
ce priveşte calculul economic, dar mai puţin pertinente sub aspectul realităţii
economice, datorită următoarelor limite:
porneşte de la o cerere limitată, la preţ fix, cât şi de la randamente constante;
analiza se face pe termen scurt şi nu implică modificări în structura producţiei.
În realitate, delimitarea în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe nu rămâne
neschimbată în timp şi nici pentru variaţii mai mari ale cifrei de afaceri. Astfel,
modelul poate fi aplicat cu succes numai la companiile mici, la nivelul de atelier,
precum şi la companiile comerciale la care această structură nu suportă
modificări sensibile.
În ciuda acestor limite, calculul pragului de rentabilitate conferă şi o serie de
avantaje:
furnizează informaţii cu privire la nivelul minim de activitate necesar pentru a
obţine profit;
dă posibilitatea, sub diferite ipoteze, să se anticipeze profitul;
este un instrument ce ajută la luarea deciziei privind investiţiile pentru produse,
investiţiile de modernizare sau de dezvoltare a companiei;
oferă explicaţii referitoare la abaterile (ecartul) dintre previziune şi realizări. În
acest context, punctul mort arată, într-o anumită măsură, faptul că scăderea
profitului este datorată fie scăderii vânzărilor, fie unei creşteri a costurilor fixe sau
a celor variabile şi invers.
Fiecare producător îşi pune problema cât să producă pentru a realiza un profit maxim.
Mărimea profitului depinde de volumul (şi structura) producţiei, de nivelul preţurilor şi al
costurilor. Profitul (Pr) este exprimat în general ca diferenţă între încasările din vânzarea
producţiei şi costul total.
Pr = P x Q – CT (32)
Costul total fiind format din costurile variabile totale şi costurile fixe totale, se
poate scrie:
CT = Cf + f(Q) (33)
Dacă se înlocuieşte în formula profitului, avem:
Pr = P x Q – Cf – f(Q) (34)
Interpretând această relaţie ca pe o funcţie ale cărei soluţii sunt puncte critice,
calculăm derivata de ordinul întâi în funcţie de producţia Q şi o egalăm cu zero. Se vor
obţine puncte critice, dintre care vor fi selectate cele extrem de minim şi de maxim.
Astfel, se poate stabili în ce condiţii profitul poate fi minim şi în care poate fi maxim.
18
Gestiunea financiară a întreprinderii
d Pr d(P * Q) dCF
= − − f (Q) = 0 (35)
dQ dQ dQ
Cum costurile fixe pe o perioadă scurtă de timp sunt constante, derivata de
ordinul întâi a acestora este nulă:
dCF
=0 (36)
dQ
Derivata costului variabil în raport cu producţia este egală cu costul marginal:
df (Q)
= f ' (Q) = Cm (37)
dQ
Astfel, înlocuind în formula iniţială, se poate obţine:
d Pr d (PQ)
= P − f ' (Q) = 0 , întrucât =P (38)
dQ dQ)
Deci P = F’(Q), sau se mai poate scrie:
P = Cm (39)
Din această relaţie rezultă că profitul unui producător devine maxim pentru acel
volum de producţie pentru care preţul de vânzare este identic cu costul marginal al
produsului7. În această situaţie se obţine nivelul optim al producţiei, iar profitul total
este maxim. Dacă se depăşeşte acest nivel, orice unitate adiţională din produs va avea
un cost marginal crescător, mai mare decât preţul de vânzare (venitul marginal) şi se vor
înregistra pierderi, care anulează treptat profitul aferent nivelului optim de producţie.
În reprezentarea grafică din figura 27, punctul optim E se află la intersecţia
curbei costului marginal cu dreapta preţului şi corespunde unei cantităţi de producţie
QE. Profitul pe unitatea de produs se determină raportând profitul total la volumul
producţiei (Prtotal / Q), ceea ce reprezintă de fapt diferenţa dintre preţul produsului şi
costul total mediu, deci:
Pr tot. P × Q − CT
= = P − CTM (40)
Q Q
Acest profit este egal cu zero în punctele A şi T din figura 5 şi descreşte după
punctul E, până când se anulează în punctul T.
7
Beju V, op.cit.
19
Gestiunea financiară a întreprinderii
d 2 Pr
Pr’’<0, dar Pr ' ' = 0 <0
d 2Q
Pr' ' = (QxP)' ' − CT ' '
(QxP)’’ – CT’’<0
Pr ' ' < 0
De aici rezultă că:
(QxP)’’ < CT’’ (41)
Aceasta înseamnă că ritmul de creştere al încasării marginale este mai mic decât
ritmul creşterii costului marginal.
În cadrul economiei de piaţă, preţul oscilează prin jocul cererii şi ofertei. Când
acesta creşte, agentul economic are posibilitatea de a mări volumul producţiei, majorând
intervalul în care aceasta se poate realiza cu un profit maxim. Astfel, conform figurii 27,
dacă preţul ar creşte la 90 de unităţi monetare, punctul A se deplasează în stânga, iar
punctele E şi T în dreapta şi în sus.
Situaţia începe să devină critică atunci când preţurile pieţei au o tendinţă de
scădere, situaţii în care agenţii economici trebuie să-şi micşoreze costurile pentru a nu
intra în zona de pierdere. În mod concret, situaţia începe să devină critică şi se atinge
punctul critic, dacă preţul coboară până la limita minimă a costului total mediu. Punctul
critic este punctul cel mai de jos de pe curba costului mediu total. Dacă preţul coboară
la acest nivel, firma înregistrează profit zero. De altfel, acest punct este şi punctul de
intersecţie al curbei costului marginal cu curba costului mediu total8. Se poate spune că
punctul critic este dat de relaţia:
P = CTM = Cm (42)
Totodată, apare o întrebare pertinentă, în momentul în care firma atinge acest
punct, la un anumit nivel al producţiei, în urma scăderilor succesive ale preţului: ce
trebuie făcut, se opreşte sau nu producţia? Răspunsul la întrebare depinde de mai mulţi
factori, printre care şi mărimea capitalului fix neamortizat. De regulă, compania va
continua să producă atâta timp cât prin preţuri îşi acoperă costurile variabile medii şi
ceva din costurile fixe medii.
Acest punct este atins atunci când preţul coboară şi mai mult, până la nivelul
costului variabil mediu, în punctul minim al acestuia. În acest punct, curba costului
variabil mediu intersectează curba costului marginal. Altfel spus, punctul de oprire
corespunde egalităţii:
P = CVM = Cm (43)
Continuarea activităţii şi implicit a producţiei în aceste condiţii în care prin preţ
nu se recuperează costurile variabile medii este inexplicabilă.
Intervalul dintre punctul mort şi vânzările (C.A.) efective este denumit interval
de siguranţă. Procentual, acesta exprimă sau avertizează ce reduceri ale vânzărilor
8
Cristea H., Talpoș I., Corduneanu Carmen, Lăbuneț Aurora, Pirtea M., Gestiunea financiară a societăților comerciale, vol. I-IV,
Ed. Mirton, Timișoara, 2001.
20
Gestiunea financiară a întreprinderii
21
Gestiunea financiară a întreprinderii
9
Bătrâncea, I., Stâneanu, Ghe., Analiza fluxurilor de trezorerie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1997, p. 123.
22
Gestiunea financiară a întreprinderii
10
Buglea A., Lala Popa I. , Analiză economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara, 2009.
23
Gestiunea financiară a întreprinderii
24
Gestiunea financiară a întreprinderii
zero (RE = 0), atunci relaţia de calcul a coeficientului de elasticitate în acest punct
devine:
CA
e= (47)
CA − CA critica
Cu cât compania se îndepărtează de pragul de rentabilitate, cu atât elasticitatea
este mai redusă, deci riscul economic mai mic; iar cu cât se apropie de pragul de
rentabilitate, elasticitatea este mai mare, iar riscul creşte. În funcţie de valoarea
coeficientului de elasticitate, compania se poate afla în una din situaţiile următoare:
instabilă, cu un risc economic ridicat dacă e > 11;
relativ stabilă, dacă e ≈ 6;
confortabilă, cu risc redus, dacă e < 6.
Dat
rf = re + (re − rd ) ⋅ (49)
Cpr
levierul
efectul de levier
Deşi riscul financiar este determinat de un sistem complex de factori,
considerăm că în special mărimea lui depinde de riscul economic, gradul de îndatorare,
25
Gestiunea financiară a întreprinderii
11
Stancu I, Finanțe, Ediția a IV - a , Ed Economică, București, 2007.
12
Buglea A., Lala Popa I. , Analiză economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara, 2009.
26
Gestiunea financiară a întreprinderii
2. G2 – solvabilitatea =
Vanzari
3. G3 – viteza de rotaţie a creditelor clienţi =
Clienti
Profit
4. G4 – rata profitului =
⋅ 100
Cost
În funcţie de valoarea funcţiei „B”, companiile se pot afla în una din
următoarele situaţii:
B < 0,5 - zonă de faliment iminent;
0,5 ≤ B ≤ 1,1 - zonă limitată, cu risc ridicat de faliment;
1,1 ≤ B ≤ 2 - zonă intermediară, în care se manifestă starea de incertitudine;
B > 2 - zonă favorabilă, cu risc de faliment improbabil.
13
Băileşteanu, Ghe., Diagnostic risc şi eficienţă în afaceri, Ediţia a III-a, Ed Mirton, Timişoara, 2005.
27
Gestiunea financiară a întreprinderii
1) Rezolvare:
a)
MCV = Vexpl – CV = 2.015 + 100 + 60 – 1.605 = 570
EBITDA = MCV – CF = 570 – 110 = 460
EBIT = EBITDA – Am – Pr = 460 – 100 – 80 = 280
EBT = EBIT + Vfin – Chfin = 280 + 62 – 49 = 293
NI = EBT + Vextr – Chextr – Iprofit = 293 + 27 – 20 – 48 = 252
b)
deductiv CAF = Vmonetare – Chmonetare
CAF= (2.015 + 100 + 62 + 27) – (1.605 + 110 + 49 + 20 +48) = 372
aditiv CAF = Rnet + Chcalculate – Vcalculate
CAF = 252 + (100 + 80) – 60 = 372
2) Rezolvare
a)
SIG
Vânzări de mărfuri 294.757
-Costul mf vândute 132.021
=M.C. 162.736
+Q vândută 400.201
+Q stocată 133.219
+Q imobilizată 87.554
-C intermediar 334.884
=V.A. 448.826
28
Gestiunea financiară a întreprinderii
29
Gestiunea financiară a întreprinderii
4) Rezolvare:
Pârghia operaţională reflectă măsura în care costurile fixe sunt utilizate de către
companie. Când nivelul este mare, profitul va fi foarte sensibil la schimbările vânzărilor.
MCV
a) Pârghiaop =
Rnet
pentru compania A avem:
30.000
CApr = = 75.000 lei
40%
MCV = 100.000 – 60.000 = 40.000 lei
40.000
MCV% = *100 = 40%
100.000
60.000
CV% = *100 = 60%
100.000
Rnet = MCVA – CF = 40.000 – 30.000 = 10.000 lei
40.000
Pârghiaop = =4
10.000
pentru compania B avem:
60.000
CApr = = 85.714 lei
70%
MCV = 100.000 – 30.000 = 70.000 lei →
MCV% = 70% ; CV% = 30%
Rnet = 70.000 – 60.000 = 10.000 lei
70.000
Pârghiaop = =7
10.000
30
Gestiunea financiară a întreprinderii
44.000
Pârghiaop = = 3,14
14.000
∆Rnet = Rnet2 – Rnet = 14.000 – 10.000 = 4.000 lei
31
Gestiunea financiară a întreprinderii
5.7. Rezumat
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este instrumentul care explică modul
de constituire a rezultatului şi în acelaşi timp permite desprinderea unor concluzii legate de
32
Gestiunea financiară a întreprinderii
5.8. Bibliografie
1. Berk Jonathan, DeMarzo Peter, Corporate finance: the core, 2nd ed., Global ed.,
Publication info: Boston, Mass.: Pearson, 2011.
2. Brealey R.A., Myers S.C, Marcus A., Principles of Corporate Finance,
McGraw-Hill Inc., 2011.
3. Pirtea M., Cristea H., Nicolescu C., Boţoc C., Managementul financiar al
companiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2010.
4. Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV –a , Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
5. Ştefea P., Analiza rezultatelor întreprinderii, Ed. Mirton, 2002.
6. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediţia a VI –a revizuită,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
33