Particularităţile unei opere care aparţine lui Mihail Sadoveanu, Baltagul, 2020

Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia literară
respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre lume, înţelegând prin aceasta
modul în care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează, precum şi atitudinea şi opinia lui
faţă de aspectele realităţii înfăţişate. Viziunea obiectivă este specifică romanului realist-obiectiv.

Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă încadrarea textului în categoria romanului obiectiv

Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un roman interbelic, obiectiv, realist,
mitic şi tradiţional. Are ca surse de inspiraţie trei balade: ,,Dolca’’, ,,Salga’’ şi ,,Miorita’’.

Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe
mai multe planuri, în timp şi în spaţiu precizate, antrenând un număr mare de personaje puternic
individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o imagine amplă asupra vieţii.

Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sunt: viaţa pastorală, natura, călătoria, miturile,
iubirea, familia, arta povestirii, înţelepciunea.

Tema textului şi două secvenţe sugestive

Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei iniţiatice şi justiţiare.

O primă secvenţă sugestivă o constituie dorinţa Vitoriei de a pleca în căutarea soţului, de a-i urma
traseul, deoarece întârziase 73 de zile, iar acest gând o neliniştea. Îi urmează întocmai traseul împreună cu
fiul ei, Gheorghită, călătorie educativă pentru el, iniţiatică conferindu-i operei caracter de bildungsroman.
Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţial real, concret şi comercial şi o lume ,,de semne şi minuni’’, al
căror sens ea ştie să-l descifreze.

Totodată, romanul prezintă şi monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor,
având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.

Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ studiat,

semnificative pentru tema şi viziunea despre lume

Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea simbolică: în sensul său propriu,
baltagul este un topor cu două tăişuri, iar în sensul său figurat este arma crimei şi instrumentul actului
justiţiar, reparator. Baltagul tânărului Gheorghită se păstrează neatins de sângele ucigaşilor.

Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la persoana a III-a, de către un narator
omniscient, obiectiv. Deşi naratorul este omniscient, el este unic la parastasul soţului, Vitoria preia rolul
naratorului, deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi determină pe Calistrat Bogza şi pe
Ilie Cutui să-şi recunoască vina.

Reperele spatio-temporale sunt vagi precizate: ,,aproape de Sf. Andrei’’, în ,,Postul Mare’’, ,,10 Martie’’,
în secolul al XX-lea, lucru reieşit din menţionarea trenului şi a telefonului în zona Moldovei, dar Vitoria
trăieşte într-un timp mitic. Spaţiul este vast, Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei, Balta Jijiei,
Suha, Sabasa, Cruci, Crucea Talienilor (unde sunt găsite osemintele lui Nechifor).
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată cronologic, urmărind momentele
subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părţi: I. constatarea absenţei şi
pregătirile de drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui căutat, înmormântarea şi pedepsirea
făptaşilor.

Concluzia

Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării tradiţiilor şi a setei de a face dreptate,
dar şi prin viziunea realistă asupra lumii, reuşeşte să păstreze anumite simboluri, tradiţii şi să reliefeze
faptul că ţinerii pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’ poate fi asociat cu arma crimei,
obiectul justiţiar, menit să păstreze dreptatea şi cinstea. Manolescu afirmă că ,,Baltagul este un roman
realist în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca pretext situaţia din balada ,,Miorița’’.