STRATEGII DE FORMARE

În alegerea metodelor de formare ne bazăm pe o serie de criterii de selecție,

după cum urmează:
 obiectivele de formare
 natura conținutului
 cunoștințele anterioare ale cursanților despre subiect
 timpul disponibil
 mărimea grupului
 echipamentul și spațiul disponibil
 costurile metodei
 zona de confort a trainerului, zona de confort a cursanților

Dintre toate acestea, obiectivele instrucționale reprezintă criteriul esențial pe

baza căruia identificăm cele mai adecvate metode pe care să le includem în
designul nostru instrucțional. De exemplu, dacă, în cadrul unui curs de
comunicare interpersonală, obiectivul pe care îl vizăm este ca participanții să
exerseze deprinderile de ascultare activă, atunci jocul de rol va fi o metodă
potrivită pentru atingerea acestui obiectiv. În schimb, dacă obiectivul pe care îl
vizăm este ca participanții să caracterizeze tipurile și dimensiunile comunicării
interpersonale, utilizarea prelegerii interactive este o metodă mult mai adecvată
pentru realizarea acestuia. Prelegerea este o metodă care permite achiziția unei
cantități mari de informații într-un timp relativ scurt, fără a crea însă oportunități
de utilizare practică a acestor cunoștințe. Spre deosebire de prelegere, jocul de
rol, deși este o metodă consumatoare de timp, asigură condițiile prielnice pentru
aplicarea cunoștințelor.
Un alt criteriu de selecție a metodelor este cel al duratei. Durata se poate referi,
pe de o parte, la timpul necesar, în economia derulării unei secvențe de formare,
pentru utilizarea unei metode în activitățile cu cursanții. În cazul în care
intervalul de timp necesar pentru utilizarea metodei este extins, trainerul trebuie
să analizeze beneficiile pe care metoda aleasă le oferă cu privire la învățarea
cursanților, pentru a face o alegere corectă. Dacă dispune de o alternativă
metodologică ce oferă aceleași beneficii în învățare ca și metoda inițială, dar
care presupune o investiție de timp mai redusă, atunci această a doua variantă
este preferabilă. Pe de altă parte, criteriul duratei se poate referi și la timpul
necesar pentru a identifica sau pentru a dezvolta activitatea de formare dorită.
Dezvoltarea de activități, de instrumente, de studii de caz sau jocuri de rol este o
activitate consumatoare de timp. Calitatea formării sporește însă semnificativ
atunci când metodele folosite sunt personalizate și adaptate la specificul
cursanților, ceea ce justifică o asemenea investiție de timp și efort din partea
trainerului. Cu atât mai mult este de înțeles acest efort de dezvoltare a propriilor
activități, cu cât este cunoscut faptul că și pentru căutarea, pe
internet sau prin diverse colecții tipărite a unor activități și metode gata
elaborate, trainerii investesc perioade extinse de timp.
Un alt criteriu foarte important și conex celui temporal este cel referitor la
costurile metodelor și instrumentelor. De multe ori, activitățile sau instrumentele
care pot fi folosite în training presupun o serie de costuri. De exemplu,
presupunem că intenționăm să proiectăm un program de training de dezvoltare a
abilităților de leadership și dorim să-l personalizăm cât mai mult posibil. O
soluție viabilă este de a achiziționa un test de leadership validat științific. Există
pe piață multe variante accesibile, inclusiv în limba română. Testul se poate
administra și online, iar cel mai util este că putem obține un feedback de 360o,
aplicându-l atât participanților, cât și subalternilor și supervizorilor lor.
Rapoartele pe care le generează sistemul informatic asociat testului oferă
informații care permit adaptarea și calibrarea fină a trainingului la nevoile
cursanților. Astfel, în proiectarea programului se va insista pe aspectele
deficitare ale leadershipului identificate la participanții testați sau/și pe acele
aspecte care sunt considerate ca fiind mai importante la nivelul
supervizorilor/subalternilor. În plus, utilizarea unui astfel de instrument permite
și realizarea unui follow-up la finalizarea trainingului. Se poate urmări evoluția
participanților și obstacolele cu care ei se confruntă la locul de muncă, după
finalizarea trainingului. Prin urmare, chiar dacă implică costuri ridicate,
beneficiile pe care le poate oferi investiția într-un astfel de instrument se
regăsesc în toate etapele de dezvoltare a programului de training.
Aceste instrumente nu sunt însă singurele costuri pe care le poate implica
implementarea activităților de formare. Dezvoltarea de noi instrumente sau
activități presupune, de asemenea, costuri materiale sau asociate costurilor
resurselor umane implicate. La fel și implementarea activităților în timpul
trainingului poatenecesita diverse piese de recuzită, anumite materiale care
trebuie cumpărate sau închiriate. Ca în cazul duratei, și costurile materiale
trebuie raportate la beneficiile potențiale pe care le pot oferi învățării, pentru a
decide dacă investiția este sau nu justificată.
Calitatea metodelor de formare reprezintă un alt criteriu de selecție a metodelor
și poate fi definită din mai multe perspective. Calitatea se poate referi, de
exemplu, la aspectul fizic al materialelor și instrumentelor utilizate de trainer.
Un design profesionist al unor fișe de lucru sau handout-uri pot să le facă, de
exemplu, să fie mai interesante și mai credibile pentru cursanți. De asemenea,
calitatea se poate referi la valența instrucțională a metodei respective. Cât de
ușor este de înțeles și de folosit? Cât de mult facilitează insight-ul, înțelegerea,
retenția sau transferul cunoștințelor? Iar pentru a aprecia corect beneficiile unui
instrument sau ale unei activități a căror achiziție implică costuri, e important să
analizăm cum au fost dezvoltate și dacă eficiența lor a fost într-un mod sau altul
testată sau verificată. Spre exemplu, în cazul chestionarelor de evaluare
psihologică, cum sunt cele de evaluare a abilităților de leadership, a stilurilor de
comunicare sau a abilităților de negociere este cunoscut faptul că aceste
instrumente sunt dezvoltate respectând o procedură științifică riguroasă, care le
conferă validitate și fidelitate.
Alte aspecte demne de luat în considerare în identificarea celei mai adecvate
metode de formare se referă la specificul grupului de cursanți și la momentul în
care poate fi inserată respectiva activitate în economia secvenței de formare.
Spre exemplu, grupul de cursanți poate fi unul mai convențional. În acest caz,
este recomandată evitarea utilizării unor
metode de lucru care i-ar putea pune în situații delicate, riscante (de exemplu
jocuri de rol, prezentări publice). Pe de altă parte, activitățile care necesită un
nivel ridicat de activare și efort fizic nu trebuie planificate la finalul trainingului,
seara, când toți participanții sunt obosiți, ci dimpotrivă, în prima parte a
programului.
În final, trainerul trebuie să ia în calcul și propriul nivel de experiență în
formare. Atât în proiectarea unei activități, cât și în implementarea ei, un
formator are nevoie de anumite abilități pentru a obține rezultatele pe care și le-a
propus. Este important să păstreze tot timpul o imagine cât mai realistă asupra
propriilor competențe astfel încât să aleagă metodele care se pliază cel mai bine
pe nivelul său de expertiză. Cât de capabil este să inspire entuziasm sau să
activeze un grup de participanți? Cât de bine poate să explice idei sau reguli
complicate, astfel încât participanții să le înțeleagă și să le rețină? Ce tipuri de
activități a mai livrat în trecut și a fost eficient? Care sunt activitățile noi sau mai
dificile decât cele cu care a fost obișnuit să lucreze? În ce măsură poate să
faciliteze discuțiile și să țină sub control participanții dificili? Sunt întrebări
cheie care pot orienta misiunea dificilă a unui formator în identificarea celor mai
oportune metode de formare.
Acestea sunt câteva din criteriile de care un trainer trebuie să țină cont când se
decide asupra proiectării sau implementării unei metode sau activități. Important
este să ia decizii echilibrate și adaptate contextului instrucțional cu care se
confruntă.