Virtuțile morale

 îşi au izvorul în legea morală firească zidită în sufletul omului în

conştiinţă.
 Virtuţile morale călăuzesc viaţa creştinului faţă de sine şi faţă de semeni.
 Ele se numesc şi virtuţi cardinale pentru că stau al temelia celorlalte
virtuţi, pe ele bazându-se viaţa cinstită. Se pot câştiga prin puterile fireşti
cu care este înzestrat sufletul, dar trebuie susţinute de harul dumnezeiesc
pentru a rodi fapte bune, necesare mântuirii.
 Aceste virtuţi sunt: dreptatea, curajul, cumpătarea, înţelepciunea.
Din ele izvorăsc alte virtuţi: ascultarea, bunătatea, sinceritatea, înţelegerea,
generozitatea şi valori creştine: prietenia, recunoştinţa, responsabilitatea,
respectul, corectitudinea, răbdarea, solidaritatea, iertarea, acceptarea,
fericirea, pacea, ospitalitatea.

• Virtuţile sunt florile care ne înfrumuseţează sufletul, ele ne luminează

chipul şi ne fac frumoşi înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.

răbdarea
ul
statornicia r aj ăția
cu ărb cblândețea
um
b pă
ta smerenia
re
a
Virtuți buna cuviință
înțelepciunea morale

prevederea dreptatea
sfințenia
paza bună
frățietatea
egalitatea
toleranța
Vom completa schema pe parcursul comunicării noilor cunoștințe.
  Dreptatea
• Creştinul îşi îndeplineşte cu voinţă și hotărâre liberă toate îndatoririle sale
faţă de Dumnezeu şi de semeni, ajutat de harul lui Dumnezeu;
“Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii care vin după
el.” (Pilde 20, 7).

- a trăi după poruncile lui Dumnezeu;

- “sfinţenie = dreptate”
- ideea de dreptate călăuzeşte legăturile dintre oameni.
Din dreptate se naște: toleranța, egalitatea, frățietatea, solidaritatea.
 Curajul (Bărbăţia creştină)
• Creștinul își împlinește cu statornicie îndatoririle şi înfruntă cu hotărâre
toate greutăţile şi primejdiile vieţii.
,,Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, dar pe un om lipsit de
bărbăţie, cine îl va ridica?” (Pilde 18, 14).
Din curaj de naște: răbdarea și statornicia.
 Cumpătarea creştină
• Creștinul pune cuvenita măsură în toate faptele vieţii (mâncare,
comportament, vestimentaţie etc.)
,,Să umblăm cuviincioşi ca ziua…nu în fapte de ruşine, nu în ceartă şi pizmă. Ci
îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.”
(Rom. 13, 13-14).

Roadele cumpătării creştine:

- blândeţea;
- smerenia;
- buna cuviinţă în vorbă, în purtare.
 Înţelepciunea
,, Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult
decât aurul cel curat” (Pildele lui Solomon9,10)
 • Judecata şi chibzuinţa creştinului de a se purta astfel în viaţă încât să nu
sufere prin faptă sau vorbă pe Dumnezeu sau pe semenii săi;
- “umblaţi cu înţelepciune, vorba voastră să fie întotdeauna plăcută, ca să ştiţi
cum să răspundeţi fiecăruia” (Colos. 4, 6);
- de aici se nasc: prevederea, paza bună, ascultarea de sfatul bun.

,, Înţeleptul nu spune tot ceea ce gândește, dar gândeşte tot ceea ce spune”
,, Cei fără minte, dispreţuiesc înţelepciunea.”( Pilde 1, 7)
,, Frica de Dumnezeu, este începutul înţelepciunii”( Pilde 1, 7)
,, Rodul înţelepciunii e mai bun decât aurul.”( Pilde 8,19)
,, Cel cu inima înţeleaptă, primeşte sfaturile.”( Pilde 10, 8)