Sunteți pe pagina 1din 1

1 Zidăria istorică folosită la bisericile vechi

1.1 Introducere
Zidăria este un material compus din blocuri naturale sau fabricate manual legate între ele prin intermediul
unui mortar proaspăt. În Africa și Asia, cea mai veche zidărie este realizată din piatră sau pământ. În America,
zidăriile ceramice au fost utilizate la sfârșitul secolului XIX.
Conservarea clădirilor de patrimoniu necesită o serie de cunoștiințe pentru obținerea celei mai bune
intervenții. Materialele de construcție se degradează odată cu trecerea timpului, mai ales atunci când sunt în
contact cu mediul exterior. Acesta este un proces natural inevitabil.

Tabel 1-1. Avantaje și dezavantaje ale zidăriei istorice

Zidăria istorică
Avantaje Dezavantaje
Cost redus Rezistențe scăzute la întindere
Necesită fundații capabile să realizeze transferul
Estetica
eforturilor la terenul de fundare
Manopera redusă Necesitatea de forță de muncă calificată
Rezistența ridicată la foc
Izolarea temică
Izolarea fonică
Durabilitatea
Consumul de energie redus
Întreținerea și reparațiile ușoare
Disponibilitatea de material
Reciclabilitatea
Principala funcțiune arhitecturală a zidăriei este de a asigura o anvelopare a clădirilor pentru protejarea
locuitorilor și a bunurilor de agenții de mediu.
Din punct de vedere structural zidăria se clasifică în portantă și neportantă.
Aplicarea metodei elementului finit folosind elemente modelate cu comportare neliniară este un instrument
de verificare a pagubelor și a stării de efort din zidăriile istorice. Pentru ca modelul de calcul sa conducă la
rezultate credibile sunt neceare teste de laborator și de teren.