Cursul 8

PATOLOGII EPIDEMICE
.
1.HOLERA

Def: este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire,
prin tulburări digestive care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului . Boala evoluează frecvent atipic, dar e
recunoscută ușor prin mortalitatea ridicată de 85 % in stadiul primar, ulterior letalitatea să scadă între 20 și
70 % la cazurile netratate.
Istoric :Boala este semnalată in anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră .În
secolul XIX epidemii de holeră în Londra, Viena ,in „Războiul Crimeii”, in Afganistan care se extinde în
Rusia, în portul Hamburg .Ultima epidemie mare de holeră în 1991 în Peru / America Latină (400 000 de
cazuri).

Cauze :
- vibrionul holeric care produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii .
- apare frecvent în țările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:
- apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor
- canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în apa de băut
- bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare, stătătoare sau pești
- în țările industriale din cauza respectării regulilor de igienă, holera apare foarte rar și sporadic

Simptome: După o perioadă de incubație între 2-3 zile urmează de obicei trei stadii de evoluție:
1.Stadiul de vomitare, fecalele fiind moi, cu aspect de orez, apar rar colici
2.Stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie, apar riduri, față suptă cu oase proeminente
3. Stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu erupții cutanate. În cazul complicațiilor apar
forme de pneumonie, parotidită și septicemie, persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuse la
îmbolnăvire.

Diagnostic :certificat prin identificarea vibrionului holeric în fecale sau în coținutul vomitat.

Tratament
- rehidratarea organismului prin administrare pe cale orală de soluții ce conțin glucoză, carbonat de sodiu,
clorură de sodiu și clorură de potasiu.
Antibioticele folosite sunt: ciprofloxacina , azitromicina, Sulfamide ,Chimioterapice
Profilaxie : respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea cu apă potabilă , vaccinare pe cale orală.

Ricketti

1. Tifos

Def: boala infectioasa si contagioasa cauzata de diverse rickettsii.

Exista doua varietati
a. Tifosul exantematic sau tifosul european de paduche,
- este transmis omului prin intepatura sau prin dejectiile paduchelui, animalul vector, plecand de la omul
purtator de rickettsii. Masurile sanitare au redus in mod considerabil frecventa acestei afectiuni.
b. Tifosul murin,
- este o infectie de o gravitate mai mica, transmisa prin purecii sobolanului, afecteaza omul accidental.

Simptome :
- incubatia tifosului poate dura trei saptamani, boala se declara brutal prin
- frisoane, dureri dorsale si musculare, cefalee violenta si o febra ridicata care poate atinge 40 grade celsius.
- eruptie cutanata pete rosii pe toata suprafata corpului, cu exceptia palmelor si plantelor picioarelor.
– apare confuzia mintala, simpt. Neurologice , delirul, boala dureaza doua saptamani;

Complicatiile: in principal, cardiace, arteriale si nervoase.

Tratament :administrarea pe cale orala de antibiotice din grupa ciclinelor.
Prevenire - combaterea paduchilor, utilizand insecticide.
- vaccinarea este obligatorie pentru persoanele care calatoresc in zone suspecte.

2. Febra Q

Def. reprezinta o infectie bacteriana cauzata de bacteria gram-negativa Coxiella burnetii ce se gaseste
cel mai frecvent la bovinele, ovinele si caprinele din intreaga lume.

Cauze
Febra Q este cauzata de infectia cu bacteria Coxiella burnetii. Aceste bacterii sunt de obicei prezente la
bovine, ovine si caprine. Animalele transmit bacteria prin contactul cu:
• Urina; Fecalele; Laptele;
• Lichidul amniotic; Placenta.
Aceste produse biologice contamineaza mediul inconjurator, infectand oamenii prin praful respirat.
Bacteriile nu pot fi raspandite de la o persoana la alta.In anumite cazuri, consumul de lapte nepasteurizat
poate cauza o infectie. Frecventa exacta a febrei Q nu este cunoscuta deoarece majoritatea cazurilor nu sunt
raportate.

Simptome: apar dupa aproximativ 2-3 saptamani de la infectare dar pot fi si asimptomatice :
• Febra inalta; Frisoane si transpiratii; Tuse;
• Durere toracica; Dureri de cap; Dureri musculare si articulare; Dureri abdominale;
• Diaree; Greata; Icter; Dispnee.

Diagnostic :
-este diagnosticata prin teste de sange. Aceste teste pot oferi un rezultat negativ in primele 10 zile de la
infectare, prezenta unei infectii cronice, se recomanda o radiografie toracica si alte teste pentru a examina
plamanii si inima.

Complicatii
• Diferite boli cardiace; anomalii ale vaselor de sange; endocardita bacteriana
• Sistem imunitar slabit; functia renala compromisa;
• Femeile insarcinate

Alte complicatii grave, mai putin frecvente, sunt:

- pneumonia sau alte probleme pulmonare;
- avortul spontan sau nasterea prematura;
- hepatita (inflamatie a ficatului);
- meningita (inflamatie a meningelui).

Tratament : depinde de severitatea simptomelor.

Infectie usoara : se trateaza de la sine in cateva saptamani.
Infectie severa: antibiotic/ Doxiciclina reprezinta tratamentul de electie folosit pentru tratarea adultilor si
copiilor cu febra Q , 2-3 saptamani. Persoanele cu endocardita au nevoie totusi de un diagnostic precoce si
de antibiotice pe o perioada de timp de cel putin 18 luni pentru un rezultat favorabil.

Prevenire :
In Australia exista un vaccin ce este administrat persoanelor ce au un risc crescut de infectare cu bacteria.
Daca o persoana prezinta un risc ridicat de febra Q si nu este vaccinat, va trebui :
- sa dezinfecteze si sa decontamineze in mod corespunzator mainile;
- sa izoleze animalele infectate si sa testeze regulat animalele pentru a descoperi o eventuala infectie
3. Febra fluviala de Japonia

Def : boala infectioasa cauzata de o bacterie, Rickettsia

Cauze :
- febra fluviala este transmisa prin intermediul acarienilor (larva capuselor) si se observa in Extremul Orient.
- rezervorul de microbi il constituie un rozator de padure.
- durata incubatiei este de 10 zile.

Simptomatologie :
- infectia se traduce printr-o febra si prin frisoane care preced aparita unei escare la punctul de intepatura,
-adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici)
- exantem macular (eruptie cutanata difuza de pete rosii neproeminente).
Complicatii : pneumopatie, encefalita, miocardita

Tratament : Antibioticele sunt eficace in 36 de ore.

4. Febra patata a muntilor stancosi

Def : boala infectioasa cauzata de o bacterie Rickettsia ,se intalneste in mod deosebit in Statele Unite;
Cauze : boala ea este transmisa de la anumite mamifere (iepurele de casa) la om prin intermediul capuselor
Simptome : stare febrila si un exantem (eritem cutanata) uneori hemoragie care se declanseaza a 6-a zi.
Tratament :administrarea de antibiotice si vaccinare disponibil in Statele Unite dupa testarea anticorpilor Ig
G si Ig M

Cursul 9

FUNGI

1. Histoplasmoza

Def : cunoscuta sub numele de boala Darling este o infectie cauzata de un fung, ciuperca ce se localizeaza mai ales
la nivelul parenchimului pulmonar, pot fi afectate si alte organe prin diseminare / inmultire , in special daca
histoplasmoza se complica . Aceasta afectiune apare mai frecvent la pacientii cu un sistem imunitate scazuta ,
pacientilor imunosupresati, al celor cu infectie HIV / SIDA, sau pacientii cu transplant de organ recent.

Cauze:
- infectarii pulmonare aerogene cu un fung, apare in tarile cu climat temperat, mai frecventa in Statele Unite. Infectia
se poate raspandi in intregul organism.
- se gaseste in solurile cu un bogat continut organic asociat cu putrefactie sau excremente de pasari iar prin inhalare se
pot elibera infectii ce se stabilesc in plamani
- turistii care aleg involuntar zone infectate , pot dezvolta la randul lor boala deoarece particulele pot calatori sute si de
kilometri purtate de vant.

Simptomatologie
- variaza foarte mult in functie de tipul si localizarea infectiei, adesa asimptomatica, la aproximativ 90%
a. in faza acuta la pacientii cu imunodepresie prezinta: febra, frisoane, tuse, dureri toracice intense la inspir,
dispnee. - simptomele apar la 3-14 zile de la expunere.
b. in faza cronica : durere toracica, tuse cu expectoratie, transpiratii profuze, febra, hemoptizie, dispnee.
Uneori simptomele in aceasta faza sunt foarte similare celor din tuberculoza pulmonara.
Histoplasmoza diseminata prezinta: febra, cefalee, redoare de ceafa, dureri generalizate, leziuni tegumentare.
Alte simptome ce pot sa apara in cadrul histoplasmozei sunt:
- Artralgii - apar mai ales la femei; Eruptii cutanate;
- Noduli tegumentari (numiti eritema nodosum).
- Histoplasmoza oculara apare la 10% din pacientii care uneori duce la orbire, cand este afectata macula.

Tratamentul : este foarte complex si stabilit de o echipa de medici( pneumolog, cardiolog si un chirug cardiotorac)
- administrarea de medicatie specifica antifungica, fluconazolului, ketoconazolului sau itraconazolului la indicatia
medicului
Daca tratamentul e insuficient, se recomanda tratamentul chirugical, care isi propune sa amelioreze complicatiile
pulmonare ale histoplasmozei: fibroze, calcificari si cicatrizari.

Pronostic :-depinde foarte mult de extinderea infectiei, de cantitatea fungica cu care pacientul a venit in
contact, precum si de starea sa de imunitate.
- mortalitatea este relativ ridicata in special in cadrul celor cu histoplasmoza cronica sau / si diseminata si
cu stare imuna compromisa, insa de cele mai multe ori histoplasmoza acuta raspunde favorabil la
tratamentul antifungic prompt instalat.

2. NOCARDIA

Def : Nocardioza este o boala cu caracter acut, subacut sau cronic care poate sa apara atat la nivel pulmonar
cat si cutanat, sau in forma diseminata, in intregul organism. In forma pulmonara boala se manifesta ca o
pneumonie si apare mai ales la gazdele imunodeprimate.
Cauze:
inhalarea bacteriilor si raspandirea in parenchimul pulmonar urmata de extindere in intregul organism.
- bolile cronice care evolueaza cu imunosupresie, infectia HIV/SIDA, transplanturile de organe, terapia
corticosteroida prelungita.
- antecedentele de afectiuni pulmonare recente, de boala pulmonara cronica obstructiva, emfizem,
tuberculoza,
Alti factori de risc importanti includ:
- Ciroza hepatica; Alcoolismul cronic;
- Lupus eritematos sistemic; Insuficienta renala; Neoplazii limforeticulare;
Simptomatologie :
a.locale: in functie de poarta de intrare si de locul in care se va cantona microorganismul,
b. generale : febra remitenta, stare generala alterata , transpiratii nocturne, uneori importante cantitativ.
Simptomele gastrointestinale: greata, varsaturi, hepatosplenomegalie, scadere neintentionala in greutate.
Simptome parenchimului pulmonar: insuficienta pulmonara progresiva, durere toracica, hemoptizie, tuse
productiva cu expectoratie mucopurulenta, dispnee, tahipnee.
Simptomatologia musculara : mialgii, dureri articulare si uneri impotenta functionala limitata.
Tratament:
- se indica antibiotice sulfonamide, care trebuie administrate sub supraveghere medicala si a caror
administrare trebuie efectuata strict conform recomandarilor medicului curant in functie de antibiograma,
timp de 6 luni.
Pronostic : favorabil, mai ales cand pacientul se prezinta in timp util la medic,
In caz tardiv, infectia se extinde, prognosticul este adesea rezervat,
Complicatii
- Formarea abceselor pulmonare;
- Extinderea infectiei la nivel parietal toracic;
- Dezvoltarea unor infectii tegumentare
Cursul 10

PROTOZOARE
1. Malaria

Definiție : este o boală infecțioasă transmisă de țânțar la oameni și animale, cauzată de protozoare
parazitare unicelulare

Epidemiologie :
Boala este larg răspândită în zonele tropicale și subtropicale, din jurul ecuatorului: Africa Subsahariană,
Asia și America Latină.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în 2012, au fost 207 milioane de cazuri de malarie , urmata
de decesul a peste 500 .000 oameni, mulți dintre ei fiind copii din Africa.
Malaria este asociată, de obicei, cu sărăcia și are un impact negativ major asupra dezvoltării economice.

Cauze
În mod normal, boala se transmite prin înțepătura unei femele țânțar infectate,
- paraziții din saliva țânțarului ajung în sânge, se deplasează către ficat, ajung la maturizare și se reproduc
- există cinci specii de Plasmodium care pot infecta cu malarie și aceasta poate fi răspândită de către oameni.

Diagnostic :
- examinarea sângelui la microscop, utilizând frotiuri sanguine sau prin teste de diagnosticare rapidă bazate
pe antigen.

Simptome : febră, oboseală, stări de vomă , cefalee (10-15 zile din momentul inteparii )
Complicatii : piele îngălbenită, convulsii, comă sau deces .

Tratamentul : recomandat împotriva malariei reprezintă o combinație de medicamente antimalarice ce

conțin artemisinină alaturi de sulfadoxină/pirimetamină.
Chinina, alături de doxiciclină pot fi utilizate, în cazul în care alta medicatie nu este disponibilă.
Boala a dezvoltat o rezistență la câteva medicamente antimalarice; se recomandă ca malaria să fie
confirmată, dacă este posibil, înainte de începerea tratamentului

Prevenire
- prevenirea înțepăturilor de țânțari, utilizând plase de țânțari și produse insectifuge
- medicamente pentru prevenirea malariei la călători, doze ocazionale de sulfadoxină/pirimetamină
- nu există niciun vaccin eficient, deși eforturile de a crea unul sunt în desfășurare.

2.TRYPONASOMA Africana / BOALA SOMNULUI :

Def : este o boală parazitară care afectează oamenii și animalele, provocată de un parazit din specia
protozoarelo r si se transmit de obicei prin mușcătura muștei țețe infectate și sunt mai des în zonele rurale.

Istoric :Boala apare cu regularitate în unele regiuni din Africa Subsahariană, iar populația expusă
riscului este de aproximativ 70 de milioane de oameni din 36 de țări. Conform datelor valabile în 2010,
boala provocase circa 9 000 de decese, ceea ce reprezintă o scădere în comparație cu 34 000, câte erau în
1990 Numărul estimat de persoane infectate în prezent este de 30 000, dintre care 7 000 de cazuri noi de
infecție s-au produs în 2012. Peste 80% dintre aceste cazuri se află în Republica Congo.
În istoria recentă au avut loc trei epidemii majore: una care a durat din 1896 până în 1906 și a fost localizată
preponderent în Uganda și bazinul fluviului Congo și două în 1920 și 1970, în mai multe țări africane.
Alte animale, de exemplu bovinele, pot fi purtătoare ale bolii și pot contracta infecția.

Simptomatologie :
a. în stadiul l al bolii, pacientul prezintă: febră, cefalee, prurit și dureri articulare. Acestea apar în interval
de 1-3 săptămâni de la mușcătură. b. stadiu
al doilea : în interval de câteva săptămâni sau luni, se declanșează, cu confuzie, coordonare deficitară,
amorțeală și insomnie.
Cele mai frecvente complicatii ale bolii sunt reprezentate de:
- Anemie, astenie si oboseala fizica accentuata;
- Sindrom muscular dureros
- Pneumonie de aspiratie;
- Meningoencefalita, convulsii sau coma urmata de deces

Diagnosticul : se stabilește prin identificarea parazitului într-un frotiu de sânge sau în lichidul dintr-un
ganglion limfatic. Frecvent este necesară o puncție lombară pentru a se determina dacă boala este în primul
sau în al doilea stadiu.

Tratamentul: se realizează mai înainte de apariția simptomelor neurologice.

Tratamentul pentru primul stadiu al bolii constă în administrarea de pentamidină sau suramină.
În tratamentul celui de-al doilea stadiu se folosește eflornitină alaturi de melarsoprol cu precautie din
cauza reacțiilor adverse grave.

Prevenția îmbolnăvirilor severe implică screeningul populației expuse riscului, prin efectuarea analizelor
de sânge pentru depistarea parazitului .

Metazoare

1. TRICHINELOZA

Def : este o infecţie cu un parazit numit Trichinella, apărută ca urmare a consumului de carne de porc
infestată, insuficient gătită. Deşi poate fi tratată, trichineloza poate duce în unele situaţii la complicaţii grave,
care pot pune în pericol viaţa.

 Cauze :
- consumul de carne de porc infestată crudă sau gătită incorect.
Animalele, sunt infectate cu acest parazit din cauza alimentaţiei pe bază de carne crudă sau resturi
alimentare care conţin Trichina Pe lângă porci, şi urşii, vulpile sau caii pot fi infestaţi cu acest parazit.
- când oamenii consumă carne de porc infestată, acidul din stomac dizolvă acea capsulă protectoare care
acoperă larvele de Trichinella, moment în care acestea se răspândesc în intestine, sânge şi ţesuturi, se
dezvoltă şi se reproduc, putând supravieţui în organismul uman chiar şi câţiva ani.
Trichineloza nu se transmite de la o persoană la alta!
Simptome:
- depind de stadiul şi localizarea infecţiei, dar şi starea generală de sănătate a persoanei infectate. Unele
persoane pot însă să nu prezinte deloc simptome, în timp ce altele pot avea manifestări grave.
Trichineloza se manifestă în două etape:
a. iniţial, la 1-2 zile de la dezvoltarea infecţiei, simptomele includ:
- greaţă, vărsături, diaree, prurit cutanat, crampe abdominale, febră uşoară
b. ulterior, la 7-15 zile de la debutul infecţiei, apar manifestări mai severe, care semnalează extinderea
infecţiei, cum ar fi:
- durerile musculare sau articulare, frisoanele, slăbiciunea generalizată, oboseala, tusea , febra ridicată,
- cefalee, constipaţia, edematierea feţei, în special în zona ochilor, sensibilitate la lumină
c. în cazul în care larvele paraziţilor se extind la nivelul inimii, creierului sau plămânilor, pot apărea
simptome grave, precum:
- aritmie cardiacă, dificultăţi respiratorii, tulburări de echilibru sau de coordonare, crize epileptice,
- insuficienţă cardiacă sau chiar deces

Complicaţiile trichinelozei sunt rar întâlnite, dar pot include: nefrită, sinuzită, pneumonie,
bronhopneumonie, miocardită, encefalită, meningită.

Tratament
Trichineloza nu necesită întotdeauna tratament, dar acest aspect ţine de starea generală de sănătate şi de
vârsta pacientului, infecţia cu Trichinella poate trece de la sine,
- administrarea de medicamente : antiparazitare , analgezice , corticosteroizi pentru reducerea
inflamaţiilor din organism sau antiemetice pentru eliminarea senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor.