Raport de Cercetare - CRIMA ORGANIZATA CORUPTIE PDF

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
DIRECŢIA GENERALĂ ANTICORUPŢIE
DIRECŢIA PREVENIRE
Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie
__________________________________________________________________
STUDIU PRIVIND RELAŢIONAREA DINTRE

CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ŞI CORUPŢIE
BUCUREŞTI,
DECEMBRIE 2011
Cuprins
Introducere
I. De ce un studiu privind relaţia dintre criminalitatea organizată şi corupţie?
II. Metodologia cercetării
2.1 Obiectivele studiului
2.2 Organizarea cercetării sociologice
2.3 Metodele şi instrumentele de cercetare sociologică
2.4 Grupul ţintă
2.5 Definirea termenilor
III. Percepţia generală asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie la

nivel naţional
IV. Criminalitatea organizată, corupţia şi serviciile publice
4.1 Poliţia
4.2 Vama
4.3 Justiţia
4.4 Administraţia
V. Criminalitatea organizată, corupţia şi sectorul privat
VI. Concluzii şi propuneri
Anexa: Interviu realizat cu directorul general al Direcţiei Generale Anticorupţie, chestor de

poliţie dr. Jănică ARION - ŢIGĂNAŞU
Bibliografie
Pagina 2 din 104

Lista de acronime
AID – Asociaţie pentru Implementarea Democraţiei
ANAF - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
CSM – Consiliul Superior al Magistraturii
DCCO – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate
DIICOT – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism
DGA – Direcţia Generală Anticorupţie
DGIPI - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă
DIF – Direcţia de Investigare a Fraudelor
DNA - Direcţia Naţională Anticorupţie
DRPCIV – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor
EUROPOL – Oficiul European de Poliţie
GRECO – Grupul Statelor Anticorupţie al Consiliului Europei
IGPF - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române
IGPR – Inspectoratul General al Poliţiei Române
MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor
MFP – Ministerul Finanţelor Publice
MJ – Ministerul Justiţiei
MP - Ministerul Public
OCTA – Organized Crime Threat Assessment – Raportul privind Ameninţările Criminalităţii Organizate
ONPM – Oficiul Naţional de Protecţie a Martorilor
ORI - Oficiul Român pentru Imigrări
PICCJ – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
SAR – Societatea Academică Română
TI – Transparency International
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
UNDP – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

Pagina 3 din 104
Motto:
Există crimă organizată fără corupţie?
Pagina 4 din 104

Introducere
Proiectul de cercetare intitulat Studiu privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi

corupţie a fost prezentat conducerii Direcţiei Generale Anticorupţie în a doua parte a lunii mai
2011, fiind aprobat din perspectiva contribuţiei sale la Strategia Ministerului Administraţiei şi
Internelor de prevenire şi combatere a corupţiei pentru perioada 2011 – 2013, potrivit căreia
sunt vizate noi pârghii şi instrumente de lucru, […]produse de cercetare ştiinţifică menite să
pună în lumină riscurile şi vulnerabilităţile sectoriale identificate, în vederea estompării şi
eliminării lor, răspunzând obiectivului I, direcţia de acţiune 1.1 Evaluarea corupţiei
instituţionale din perspective multiple, ca fundament al politicilor de prevenire şi combatere.
În acelaşi timp, studiul răspunde eforturilor constante şi susţinute ale Direcţiei Generale
Anticorupţie de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului MAI concretizate în
Planul de măsuri pentru implementarea recomandărilor din Raportul Comisiei Europene dat
publicităţii în luna iulie 2011, obiectivul 6 Generarea unui produs de cercetare ştiinţifică menit
să deceleze eventualele întrepătrunderi dintre cele mai nocive forme de manifestare ale
criminalităţii.
Structura raportului de cercetare ştiinţifică urmăreşte o succesiune logică care porneşte de la

motivaţiile pentru un studiu referitor la relaţionarea dintre criminalitate organizată şi corupţie,
prezintă metodologia cercetării şi rezultatele obţinute grupate în câteva secţiuni: percepţia
generală asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie (1), criminalitatea organizată,
corupţia şi serviciile publice (2) şi criminalitatea organizată, corupţia şi sectorul privat (3).
Capitolul care întregeşte demersul desprinde concluzii şi propuneri rezultate din cristalizarea
analizei complexe a temei cercetate. Pentru ilustrarea eforturilor concrete de implicare a
conducerii Direcţiei Generale Anticorupţie este anexat interviul realizat cu directorul general al
structurii, domnul chestor de poliţie dr. Jănică ARION – ŢIGĂNAŞU.
În realizarea cercetării sociologice, Direcţia Generală Anticorupţie a colaborat cu şi mulţumeşte

pe această cale reprezentanţilor, colaboratorilor şi participanţilor din următoarele structuri şi
instituţii:
- Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia

Naţională Anticorupţie;
- Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
- Ministerul Justiţiei;
Pagina 5 din 104

- Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

şi structurile sale teritoriale, Direcţia de Investigare a Fraudelor, Centrul de Cooperare
Poliţienească Internaţională, Agenţia Naţională Antidrog, Biroul Psihosociologie;
- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi structurile sale teritoriale, Direcţia de
Combatere a Migraţiei Ilegale şi a Infracţionalităţii Transfrontaliere, Compartimentul Psiho
– Sociologie;
- Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Colegiul Naţional de Afaceri Interne;
- Institutul de Studii pentru Ordine Publică;
- Transparency International România;
- Societatea Academică Română;
- Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei;
Nu în ultimul rând, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie mulţumeşte conducerii Direcţiei

Generale Anticorupţie pentru implicarea directă, efectivă în realizarea cercetării de teren,
Direcţiei Investigaţii, colaboratorilor şi participanţilor de la serviciile judeţene anticorupţie
precum şi sprijinului acordat de Serviciul Tehnic şi Direcţiei Suport.
Informaţii suplimentare despre studiile realizate de Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie sunt
disponibile pe site-ul oficial al Direcţiei Generale Anticorupţie, http://www.mai-dga.ro.
Direcţia Generală Anticorupţie face public această cercetare sociologică în speranţa că

parcurgerea sa va contribui la conştientizarea formelor insidioase pe care le poate lua asocierea
dintre corupţie şi criminalitate organizată şi, în acelaşi timp, va sprijini proiectarea şi aplicarea
de strategii destinate prevenirii şi combaterii acestui tip particular de relaţionare. Nu în ultimul
rând, studiul poate constitui un embrion al unei cercetări la nivel naţional cu implicarea tuturor
instituţiilor cu atribuţii în domeniile de referinţă. Salutăm opiniile şi comentariile angajaţilor
MAI care doresc să le împărtăşească cu echipa Serviciului Studii şi Proiecţii la adresa
studii.dga@mai.gov.ro.
Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Interpretările şi opiniile exprimate

în prezentul raport de cercetare ştiinţifică nu angajează decât pe autorul acestuia, comisar şef de
poliţie Otilia FILIP.
Pagina 6 din 104

Capitolul I
De ce un studiu privind relaţia dintre criminalitatea organizată şi corupţie?
Ideea desfăşurării unui studiu privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi corupţie este
neexplorată, nu numai la nivelul Ministerul Administraţiei şi Internelor dar şi la nivel naţional.
La nivel internaţional există preocupări începând cu anii ”90, iar la nivel european sunt
semnalate referiri în documentele din ultimii zece ani.
Încă în 1994, în Declaraţia de la Napoli1, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) recunoştea că

ameninţarea crescândă a criminalităţii organizate are o influenţă coruptă asupra instituţiilor
fundamentale sociale, economice şi politice. Doi ani mai târziu, aceeaşi organizaţie
internaţională se referea la folosirea, de către criminalitatea organizată, a violenţei, intimidării şi
corupţiei pentru a obţine profit sau pentru a controla teritorii şi pieţe.2 Aceste abordări au fost
incluse în elaborarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate, document care conţine şi măsuri ce se adresează corupţiei în relaţie cu criminalitatea
organizată, dar care se limitează la corupţia din sectorul public.
Consiliul Europei, cu autoritatea celor 47 de state membre, a atras atenţia asupra existenţei
legăturilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie astfel că, unul dintre cele 20 de principii
care ghidează lupta împotriva corupţiei3, adoptate în 1997, ia în considerare, în fiecare aspect al
luptei împotriva corupţiei, conexiuni posibile cu criminalitatea organizată şi spălarea de bani.
Grupul Statelor Anticorupţie al Consiliului Europei (GRECO) includea, în timpul primei sale
runde de evaluare, în chestionarul comprehensiv adresat statelor membre, două întrebări
relevante:
1
UN GA Resolution 49/159 Naples Political Declaration and Global Action against Organized Transnational Crime,
23.12.1994, disponibil pe http://www.un.org.
2
UN GA Resolution 1996/27, Implementation of the Naples Political Declaration and Global Action Plan against
Organized Transnational Crime, 24.07.1996, disponibil pe http://www.un.org.
3
Council of Europe: Resolution (97)24 on the 20 Guiding Principles for the fight against corruption, 06.11.1997,
diponibil pe http://.www.coe.int.
Pagina 7 din 104

Există vreun motiv de a crede că există o legătură între corupţie şi criminalitatea organizată?
respectiv Cooperează serviciile specializate anticorupţie cu serviciile specializate de combatere
a criminalităţii organizate?
În anul 2004, Oficiul European de Poliţie (EUROPOL) atrăgea atenţia asupra legăturilor dintre
criminalitatea organizată şi corupţie recomandând o evaluare acurată a vulnerabilităţilor
sectoarelor public şi privat la corupţie, cu luarea în considerare a folosirii corupţiei de către
grupurile de crimă organizată4. Sondajul Eurobarometrul Special5 al celor 25 de state membre
UE, desfăşurat în anul 2005, a chestionat cetăţenii UE şi asupra aprecierii potrivit căreia, cea mai
mare parte a corupţiei este cauzată de criminalitatea organizată. Mai mult de jumătate dintre
aceştia (54%) au fost de părere că, în ţara lor, enunţul reflectă realitatea.
Cercetarea academică în domeniu este destul de săracă. Unul dintre studiile disponibile6 oferă o
abordare statistică propunând un index compozit al corupţiei şi al criminalităţii organizate.
Studiul se bazează pe un eşantion de 25 din 27 de state membre UE (excepţie fac Luxemburg şi
Cipru) şi pune în evidenţă o corelaţie puternică şi dinamică între cei doi indicatori. Astfel,
corupţia este văzută ca un fenomen generator de oportunităţi pentru grupurile emergente de
crimă organizată care, la rândul lor, atunci când dobândesc o poziţie dominantă contribuie la
creşterea corupţiei din sectorul public. Studiul identifică cinci niveluri ale infiltrării sectorului
public de către criminalitatea organizată de la actele sporadice de mituire până la aşa-numita
„captivitate” a statului, care determină anomalii ale politicilor şi legislaţiei.
În 2008, Comisia Europeană observa că politicile şi dezvoltările din aceste două domenii au loc
separat, fără susţinerea unor cercetări privind relaţionarea dintre cele două fenomene7. În
perspectiva dezvoltării unui concept strategic privind combaterea criminalităţii organizate la
nivel european, Programul Haga8 solicitase anterior o examinare a legăturilor dintre
4
The vulnerability to corruption of the public and private sector needs to be properly evaluated. A clear-cut picture
of the use of corruption by OC groups does not exist. Europol 2004 Organised Crime Report, disponibil pe
http://www.europol.europa.eu.
5
Opinions on organized, cross-border crime and corruption, Special Eurobarometer Survey No. 245, published
March 2006, diponibil pe http://ec.europa.eu.
6
Van Dijk, J (2007), Mafia markers: assessing organized crime and its impact upon societies: Trends in organized
crime, disponibil pe http://arno.not.nl
7
An examination of the links between organized crime and corruption, Commission of the European Communities,
Brussels, 8.2.2001, SEC (2008) 196, p. 3, diponibil pe http://ec.europa.eu.
8
Consiliul European invită la dezvoltarea unui concept strategic referitor la combaterea criminalităţii organizate
transfrontaliere la nivel UE […] Din această perspectivă, vor fi studiate problemele legate de corupţie şi
criminalitatea organizată . Anexa 1, Paragraful 2.7, Concluziile Consiliului European, noiembrie 2004, disponibil
pe http://ec.europa.eu.
Pagina 8 din 104
criminalitatea organizată şi corupţie, pe care Oficiul European de Poliţie a materializat-o

sporadic în rapoartele anuale de evaluare a criminalităţii organizate.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, cunoscut sub
denumirea de Tratatul de la Lisabona (The Treaty on the Functioning of the European Union,
TFEU), la 1 decembrie 2009 şi al Programul Multianual Stockholm9 (2010 – 2014), care
defineşte strategia şi planul operaţional şi legislativ în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei,
în conformitate cu art. 68 al TFEU, s-a mai făcut un pas în abordarea, în acelaşi cadru
conceptual, a celor două infracţiuni.
Uniunea trebuie să reducă numărul oportunităţilor aflate la dispoziţia crimei organizate ca

rezultat al economiei globale, în special în timpul unei crize care exacerbează vulnerabilitatea
sistemului financiar, şi să aloce resurse adecvate pentru a gestiona corespunzător aceste
provocări10.
O primă abordare ştiinţifică a temei a fost realizată cu sprijinul Comisiei Europene11, care a
finanţat un proiect de cercetare desfăşurat în cele 27 de state membre şi publicat în anul 200912.
Între studiile de caz ale lucrării sunt cuprinse însă numai cinci state membre13. Decizia Comisiei
din septembrie 2011 de instituire a Grupului de experţi în domeniul corupţiei14 include
necesitatea prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate sau de alt tip, inclusiv a corupţiei.
Preocupările de la nivel internaţional şi european constituie unul dintre motivele pentru care
considerăm că este necesar un studiu în domeniu şi în România. La acestea se adaugă
preocupările MAI în general, respectiv ale DGA în special de evaluare a corupţiei instituţionale
din perspective multiple. Astfel, studiul vine în întâmpinarea Strategiei MAI de prevenire şi
combatere a corupţiei pentru perioada 2011 – 2013 potrivit căreia sunt vizate noi pârghii şi
instrumente de lucru, […]produse de cercetare ştiinţifică menite să pună în lumină riscurile şi
9
The Stockholm Programme - an open and secure Europe serving and protecting citizens, (2010 / C 115/01),
disponibil pe: http://eur-lex.europa.eu
10
Programul Stockholm, p. 23, disponibil pe: http://eur-lex.europa.eu.
11
An examination of the links between organized crime and corruption, Commission staff working document,
Brussels, 8.2.2008, SEC (2008) 196, diponibil pe http://ec.europa.eu.
12
Study to examine the links between organised crime and corruption, Directorate General “Justice, freedom and
Security”, European Commission, 2009, diponibil pe http://ec.europa.eu.
13
Italia, Olanda, Spania, Bulgaria, Grecia şi Franţa.
14
Decizia Comisiei din 28 septembrie 2011 de isntituire a Grupului de experţi în domeniul corupţiei (2011/C
286/03) disponibilă pe http://eur-lex.europa.eu.
Pagina 9 din 104
vulnerabilităţile sectoriale identificate, în vederea estompării şi eliminării lor răspunzând

obiectivului1, direcţiei de acţiune 1.1 Evaluarea corupţiei instituţionale din perspective multiple,
ca fundament al politicilor de prevenire şi combatere.
În acelaşi timp, studiul răspunde eforturilor constante şi susţinute ale Direcţiei Generale
Anticorupţie de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului MAI concretizate în
Planul de măsuri pentru implementarea recomandărilor din Raportul Comisiei Europene dat
publicităţii în luna iulie 2011, obiectivul 6 Generarea unui produs de cercetare ştiinţifică menit
să deceleze eventualele întrepătrunderi dintre cele mai nocive forme de manifestare ale
criminalităţii.
Nu în ultimul rând, studiul răspunde unei nevoi de materializare şi sintetizare a percepţiilor

publicului faţă de tema de cercetare oferind un fundament ştiinţific, sociologic, chiar dacă
embrionar, răspunsului spontan, empiric la întrebarea Există o relaţie între criminalitatea
organizată şi corupţie?
Direcţia Generală Anticorupţie nu poate acoperi, din raţiuni obiective, anvergura unui proiect de
cercetare la nivel naţional. Cu toate acestea, instrumentele de cercetare sociologică folosite,
modalitatea de eşantionare şi calitatea respondenţilor permit desprinderea unor concluzii care
constituie deopotrivă fundamente pentru îmbunătăţirea politicilor în domeniu şi premisele pentru
un studiu de anvergură naţională.
Pagina 10 din 104

Capitolul al II-lea
Metodologia cercetării
2.1 Obiectivele studiului
Obiectivul general al studiului Direcţiei Generale Anticorupţie este îmbunătăţirea capacităţii

structurilor de specialitate din MAI de prevenire şi combatere a corupţiei în general şi a corupţiei
generate criminalitatea organizată, în special.
Obiectivul specific ale studiului este identificarea şi analiza legăturilor între criminalitatea
organizată şi corupţie şi realizarea unei analize cantitative şi calitative a cauzelor şi a dinamicii
acestei relaţii prin:
- identificarea cauzelor şi a factorilor care conduc la folosirea corupţiei de către criminalitatea

organizată în relaţie cu sectorul public, ca şi impactul asupra instituţiilor relevante din acest
sector şi asupra societăţii în general;
- identificarea celor mai bune practici de prevenire şi combatere a contactelor sau relaţionării
între oficialii din aceste sectoare şi infractori;
- identificarea unui cadru de evaluare a tendinţelor în ceea ce priveşte relaţia dintre
criminalitate organizată şi corupţie.
Proiectul este rezultatul unei analize sistematice şi funcţionale bazate pe opinia experţilor care îşi
desfăşoară activitatea în domeniile de referinţă. Cercetarea sociologică porneşte de la ipoteza că
nu se poate dezvolta criminalitatea organizată în absenţa corupţiei, punând totodată în evidenţă
vulnerabilităţi instituţionale deopotrivă la corupţie şi criminalitate organizată. Conexiunile dintre
criminalitatea organizată şi corupţie sunt identificate printr-o analiză de corelaţie care nu implică
în mod necesar efecte cauzale.
2.2 Organizarea cercetării
Cercetarea sociologică propriu-zisă a fost precedată de documentarea preliminară şi întocmirea

unui proiect de cercetare care a fost prezentat conducerii Direcţiei Generale Anticorupţie şi a fost
aprobat în luna mai 2011. Colectarea datelor primare (aplicarea chestionarelor de opinie,
efectuarea interviurilor şi desfăşurarea unui focus-grup) s-a realizat pe teren în perioada iunie –
septembrie 2011, constituirea bazei de date cu rezultatele acesteia fiind finalizată la jumătatea
lunii septembrie 2011. În paralel a avut loc colectarea datelor secundare din rapoarte şi statistici
Pagina 11 din 104
ale unor instituţii naţionale şi internaţionale, organizaţii neguvernamentale, organizaţii

internaţionale, media, etc.
Analiza şi prelucrarea datelor a avut loc în perioada septembrie – octombrie 2011 şi s-a bazat pe
o triangulare a datelor colectate şi pe cercetarea combinată cantitativă şi calitativă (fig. 1):
- consultarea literaturii secundare: publicaţii academice, literatura de specialitate, rapoarte

naţionale şi internaţionale privind criminalitatea organizată şi corupţia, rapoarte ale
organizaţiilor neguvernamentale;
- analiza statistică: pe baza răspunsurilor a 29 itemi selectaţi din chestionarul de opinie
privind corupţia şi criminalitatea organizată s-a realizat o analiză cantitativă cu ajutorul
software SPSS;
- analiza calitativă a interviurilor şi a datelor rezultate la focus-grup s-a realizat, în absenţa
unui software special, de către cercetător prin codificarea, identificarea şi distilarea
temelor comune ale interviurilor precum şi consolidarea lor cu extrase din literatura de
specialitate şi analizele statistice.
Fig. 1 Abordarea metodologică
Analiza calitativă Analiza cantitativă
Interviuri semi-structurate
Sondaj de opinie
Focus-grup
Rapoarte / literatura de specialitate Date statistice
Pagina 12 din 104

2.3 Metodele şi instrumentele de cercetare sociologică
Un aspect important al cercetării conexiunilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie este

determinarea zonei în care cele două sunt inter-relaţionate. Dacă, pentru unii cercetători,
măsurarea frecvenţei şi cazurilor în care criminalitatea organizată foloseşte corupţia este un lucru
important şi chiar dezirabil, pentru alţii este un lucru imposibil. În ciuda unei modalităţi general
acceptate de măsurare a celor două fenomene, au existat încercări de a le cuantifica şi chiar
câteva încercări de a stabili o relaţie între acestea.
Corupţia se măsoară într-o varietatea de moduri, multe dintre acestea fiind criticate şi
problematizate. Fără a merge în detaliile dezbaterii privind avantajele şi dezavantajele diferitelor
metode, este important de menţionat că sunt diferite aspecte ale corupţiei care pot fi măsurate:
frecvenţa faptelor, tipurile, costurile şi efectele, factorii favorizanţi şi percepţia corupţiei.
Metodele folosite în măsurarea corupţie sunt focus – grupul, studiul de caz, observaţiile pe teren,
sondajul de opinie, evaluarea instituţiilor, reglementărilor şi practicilor.
Sondajele de opinie privind percepţia sunt metodele cele mai folosite la nivel internaţional. Sunt
cunoscute Transparency International (TI) Corruption Perception Index, „Opinii privind
criminalitatea organizată transfrontalieră şi corupţia” (Eurobarometru 2006), „Atitudinea
europenilor fată de corupţie” (Eurobarometru 2008), Altă modalitate de măsurare a corupţiei
folosită tot mai des este cuantificarea experienţelor de corupţie. The European International
Crime Survey (EU ICS)15, TI’s Global Corruption Barometer16 şi Eurobarometru17 sunt trei
exemple de sondaje care măsoară experienţele cetăţenilor obişnuiţi legate de corupţie. La nivel
naţional, cele mai multe state membre UE nu au dezvoltat un mecanism de măsurare a corupţiei.
Măsurarea criminalităţii organizate este o problemă îndelung contestată de către cercetători.

Chiar şi studiile care nu au avut pretenţia de a măsura fenomenul au fost supuse contestărilor.
Raportul anual al EUROPOL privind ameninţările criminalităţii organizate (OCTA) nu conţine
măsurători cuantificabile.
15
Diponbil pe Http://www.gallup-europe.be.
16
Disponibil pe Http://www.transparency.org.
17
Disponibil pe http://www/ec.europa.eu.
Pagina 13 din 104

Începând cu anul 2004, s-a dezvoltat o metodologie de evaluare a criminalităţii organizate la

nivel european folosindu-se o nouă abordare. În urma evidenţierii problemelor şi dificultăţilor
existente în reconcilierea datelor statistice diverse ale structurilor de implementare a legii, a fost
propusă o abordare comună europeană (NECA – New European Common Approach18). În
NECA atenţia s-a mutat de la grupurile infracţionale, activităţile infracţionale şi infractorii
individuali la modus operandi al grupurilor şi la noile metode de culegere a datelor primare.
Singurul sondaj serios care a încercat să măsoare criminalitatea organizată a fost sugerat de Jan
Van Dijk19 care, pornind de la ideile lui Buscaglia a creat un index compozit al crimei
organizate. Nici aceasta metodă nu s-a bucurat de succes incluzând anumiţi indicatori
problematici şi oferind măsurători de meta – nivel.
Pentru scopul prezentei cercetări sociologice a Direcţiei Generale Anticorupţie a fost folosit un
set de trei metode de cercetare complementare şi anume: sondajul de opinie, interviul semi-
structurat şi focus-grupul.
Sondajul de opinie a fost realizat cu ajutorul unui chestionar intitulat Percepţia relaţiei dintre
criminalitatea organizată şi corupţie, care a cuprins 31 de itemi grupaţi în şase categorii:
- percepţia generală asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie;

- percepţia asupra relaţiilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie la nivelul structurilor
Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- cunoştinţe, atitudini şi practici referitoare la relaţia dintre corupţie şi criminalitatea
organizată;
- percepţii privind cauzele relaţionării criminalităţii organizate cu corupţia;
- date socio-demografice.
Chestionarul a fost structurat pe întrebări, în general închise, care să permită cuantificarea

opiniilor în jurul indicatorilor de interes pentru punerea în evidenţă a relaţiei dintre
criminalitatea organizată şi corupţie. Întrebările deschise, în ciuda faptului că au îngreunat
codificarea, au permis culegerea unor informaţii suplimentare care au consolidat răspunsurile la
întrebările închise. Răspunsurile precodificate multiplu din chestionar au implicat o bună
cunoaştere a realităţii de către subiect crescând calitatea cercetării. Aplicarea chestionarelor s-a
făcut de către operatori specializaţi, instruiţi în baza unui ghid întocmit de autor şi cu experienţă
derivată din participările anterioare la astfel de activităţi.
18
Disponibil pe http://www.organized-crime.de.
19
Edgardo Buscaglia şi Jan van Dijk, Controlling Organized Crime and Corruption in the Public Sector, 2005, în
Berkely Program in Law & Economics, Working Paper Series, Paper 195, disponibil pe
http://www.unodc.org/pdf/crime/forum.
Pagina 14 din 104

Ghidul privind desfăşurarea pe teren a sondajului de opinie s-a referit, în esenţă, la modalitatea
de completare a chestionarului de către operatorul aflat faţă în faţă, în dialog cu respondentul, cu
parcurgerea următoarelor etape: pregătirea, desfăşurarea sondajului de opinie, încheierea
sondajului de opinie, transmiterea chestionarului completat. Acest ghid a fost însoţit de
informări anterioare către şefii structurilor implicate şi, de asemenea, informări către şefii
structurilor de psiho-sociologie şi prevenire ai căror membri urmau să exercite calitatea de
operatori de teren. De la caz la caz au avut loc discuţii de clarificare cu autorul studiului fie
telefonic, fie faţă în faţă.
Interviul semi-structurat a fost realizat pe baza ghidului de interviu care a cuprins 45 de itemi
grupaţi în secţiuni referitoare la poliţie, vamă, justiţie, administraţie, sectorul privat. Întrebările
deschise, complementare celor din chestionarul de opinie şi temelor de discuţie din focus-grup,
au lăsat libertatea intervievaţilor să dezvolte subiectele potrivit experienţei personale,
profesionale, a interesului sau implicării în domeniile aflate în cercetare, a evaluării cazurilor cu
care s-au confruntat personal sau pe care le-au cunoscut din media, permiţând culegerea unor
informaţii bogate, fără riscul sugestibilităţii, probând astfel însăşi valoarea cercetării.
Discuţiile din cadrul focus – grupului au fost desfăşurate pe baza unui set de zece întrebări
prestabilite concepute, de asemenea, pentru a completa itemii din celelalte două instrumente de
cercetare sociologică.
Utilizarea complementară a celor trei instrumente de cercetare sociologică a permis reducerea

riscului conformităţii, potrivit căruia opiniile particulare se acordă şi se grupează între ele şi, în
acelaşi timp, a permis consolidarea sau nuanţarea rezultatelor obţinute în cercetare.
2.4 Grupul ţintă
Unul dintre cele mai nedorite efecte ale sondajului de opinie constă în punerea subiecţilor în
situaţia de a răspunde unor întrebări pe care nu şi le-au pus sau cu privire asupra unor lucruri
despre care nu au cunoştinţele necesare. Acest efect este mult diminuat în studiul de faţă, având
în vedere că grupul ţintă al sondajului de opinie este rezultatul eşantionării dirijate, având drept
criterii reprezentativitatea persoanelor selectate, reprezentativitatea opiniei expertului, fiind astfel
format din specialişti aflaţi în contact direct cu unul sau altul dintre cele două tipuri de
infracţiuni. În acest fel şi procentul de răspunsuri raportat la gradul de proximitate al subiecţilor
în raport cu obiectul cercetării este mult mai reprezentativ. În acest tip de grup ţintă, cu cât este
mai mare gruparea răspunsurilor într-un anumit sens cu atât coeziunea temei cercetate este mai
mare. Acest nivel superior de organizare numit opinie permanentă este opus curentelor de
Pagina 15 din 104
opinie. De altfel, consubstanţialitatea unor itemi din prezenta cercetare cu itemi similari din
cercetări desfăşurate în anii anteriori la Direcţia Generală20 consolidează ideea de opinie
permanentă.
Din perspectiva mai sus înfăţişată, unul dintre punctele forte ale acestui studiu este grupul său
ţintă. Observaţiile care se aduc statisticilor efectuate de diverse organizaţii internaţionale şi
naţionale privind corupţia, se referă la calitatea persoanelor respondente. De foarte multe ori,
aceste persoane nu au tangenţă cu domeniul despre care îşi exprimă părerea, astfel că
generalizările făcute, ca urmare a cuantificării răspunsurilor, sunt contestate de experţii din
domeniu. Prin criteriile de selectare ale participanţilor la sondajul de opinie, la interviul semi-
structurat şi la focus-grup s-a urmărit eliminarea, pe cât posibil, a acestei erori de eşantionare.
Criteriile de selectare a participanţilor la cercetarea sociologică au fost: desfăşurarea directă a
activităţii profesionale fie într-unul dintre domeniile de studiu, fie în imediata proximitate a
acestuia, fie deţinerea unei experienţe relevante în unul, altul sau ambele domenii. Toţi
respondenţii la chestionar şi participanţii la focus-grup au calitatea de manageri de poliţie de
nivel mediu. Aceeaşi calitate de manager, dar de nivel superior, a fost păstrată pentru persoanele
intervievate, excepţie făcând reprezentanţii media care, au însă un profil de activitate ce include
monitorizarea cazurilor de corupţie, respectiv criminalitate organizată.
Astfel, grupul ţintă pentru respondenţii la chestionar a fost constituit din şefi ai structurilor de
combatere a criminalităţii organizate de la nivel central şi teritorial din 41 de judeţe şi Bucureşti,
şefi ai structurilor de investigare a fraudelor din Inspectoratul General al Poliţiei Române, şefi ai
structurilor de combatere a migraţiei ilegale şi a infracţiunilor transfrontaliere din Inspectoratul
General al Poliţiei de Frontieră Române, şefi ai inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră
din judeţele aflate la graniţele României (14 judeţe), şefi ai structurilor centrale şi teritoriale
anticorupţie din 42 de judeţe, în total 155 de persoane.
Chestionarul de opinie a fost aplicat, în funcţie de locaţia respondenţilor, fie de către autorul
studiului, fie de către psihologii de la structurile centrale şi teritoriale ale Poliţiei Române şi ale
Poliţiei de Frontieră Române, fie de către ofiţerii de prevenire de la structurile teritoriale
anticorupţie. Operatorii de chestionar au primit instrucţiuni clare, scrise, cu privire la modalitatea
completării chestionarului şi au avut discuţii faţă în faţă sau telefonice cu autorul studiului, astfel
încât au fost reduse deformările involuntare provenind din prezentarea şi organizarea internă a
chestionarului sau riscul de sugerare a răspunsurilor.
Prin folosirea unor operatori de sondaj calificaţi, cu experienţă anterioară în administrarea

chestionarelor de opinie, au fost reduse la minimum erorile de înregistrare sau deformări
voluntare sau involuntare ale răspunsurilor. Provenienţa operatorilor din mediul profesional al
20
Disponibile pe http://www.mai-dga.ro.
Pagina 16 din 104
respondenţilor la sondajul de opinie a redus până la neutralizare erori posibile provenite din
reacţia de prestigiu (reacţia automată a respondentului corespunzătoare temerii de a se face mai
puţin apreciat din cauza răspunsului său), reacţia de apărare la întrebările personalizate sau
deformări introduse prin relaţia operator – respondent.
Instrumentele de cercetare ştiinţifică complementare chestionarului de opinie, şi anume interviul

semi-structurat şi focus-grupul, au fost aplicate personal de către autorul studiului.
Interviul de profunzime semi-structurat a fost aplicat unor reprezentanţi ai unor instituţii de stat:
Ministerul Finanţelor Publice / Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Public /
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie,
Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor (structuri din Poliţia Română: Direcţia
de Combatere a Criminalităţii Organizate, Direcţia de Investigare a Fraudelor, Agenţia Naţională
Antidrog, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională; Poliţia de Frontieră Română:
Direcţia de Combatere a Migraţiei Ilegale şi Infracţiunilor Transfrontaliere; Direcţia Generală
Anticorupţie, Academia de Poliţie); unor reprezentanţi ai media (cotidianele „Adevărul” şi
„Puterea”); unor reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale (Transparency International
România, Societatea Academică Română şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei) şi
unui reprezentant al unei profesii liberale (avocat). Au fost intervievate 18 persoane.
Focus-grupul a fost alcătuit din şapte persoane, manageri de nivel mediu de la structuri teritoriale
ale Ministerului Administraţiei şi InternelorI, aflaţi la Programul de pregătire „Management
strategic” de la Institutul de Studii pentru Ordine Publică. În total au fost chestionate şi
intervievate 180 de persoane.
2.5 Definirea termenilor
Prezenta cercetare sociologică operează cu două concepte: crimă sau criminalitate organizată şi
corupţie.
În ceea ce priveşte prima sintagmă, facem încă de la început câteva precizări referitoare la o
anumită ambiguitate terminologică. Termenul crime din limba engleză a fost tradus, în funcţie de
contextul din limba română prin criminalitate, crimă sau infracţiune. Astfel, UN Convention
against Transnational Organized Crime este Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
Criminalităţii Transnaţionale Organizate (Legea nr. 565) şi nu împotriva crimei transnaţionale
organizate; organized criminal group este grup infracţional organizat şi nu grup sau organizaţie
criminală, cum apare în Legea nr. 682. Legea nr. 39, pe de altă parte a preluat termenii legii
româneşti de ratificare a Convenţiei. În Codul penal român apar infracţiuni şi nu crime.
Termenul crimă în limba română se foloseşte în limbajul curent pentru a desemna o infracţiune
care prezintă un grad înalt de pericol social şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai
Pagina 17 din 104

mari. În opinia noastră, un demers ştiinţific trebuie să păstreze termenul criminalitate, în

accepţiunea în care apare în dicţionarele sociologice şi juridice, alăturat termenului organizată.
Conceptul de crimă organizată poate fi rezervat definiţiilor operaţionale din cercetări şi uzului
structurilor de aplicare a legii. Înţelegerea noastră asupra conţinutului celor două sintagme este
însă identică, ea sprijinindu-se pe elementele comune pe care le-am identificat în urma studierii
unui număr important de definiţii elaborate de legiuitor în diferite acte normative (tratate,
convenţii, legi, etc), definiţii operaţionale formulate de agenţiile de aplicare a legii, organizaţiile
internaţionale de profil sau de către practicieni ai dreptului, la care se adaugă definiţii formulate
din perspectiva ştiinţifică, fie aceasta politologică, criminologică, psihologică sau sociologică.
Demersul ştiinţific a presupus stabilirea limitelor celor două concepte după următorul model
logic:
- definirea setului de comportamente infracţionale şi a fenomenelor sociale care se regăsesc

sub conceptul de „criminalitate organizată”. Delimitarea este importantă deoarece colectarea
datelor cantitative şi calitative despre folosirea corupţiei de către structurile de crimă
organizată s-a făcut numai în limitele acestei definiţii;
- definirea setului de comportamente infracţionale cunoscute generic sub denumirea de
„corupţie”. Aici limitele sunt cât mai largi posibil pentru identificarea întregului set de
acţiuni de corupţie legate de criminalitatea organizată.
În ultimele decenii, la nivel academic, sintagma „criminalitate organizată” a fost conceptualizată

în termeni de grupuri, reţele şi întreprinderi infracţionale. Definiţiile rigide şi abordările de timp
„alb sau negru’ au lăsat puţin spaţiu studiilor nuanţate. Definiţiile precum „serious
crime”adoptate de UK Home Affairs Committee au îngustat înţelesul, lăsând deoparte un set
întreg de fenomene care, din punct de vedere analitic, respectiv social constituie criminalitate
organizată.
Pentru desfăşurarea prezentei cercetări am propus o definiţie de lucru care combină conceptele
tradiţionale de criminalitate organizată (trafic de droguri, trafic de persoane, furturi auto, etc) cu
criminalitatea gulerelor albe (criminalitatea economico-financiară, infracţiuni legate de plata
taxelor, a TVA, fraude imobiliare, delapidare). În ambele cazuri unitatea de analiză este fie piaţa
ilegală (exp: piaţa drogurilor), fie activitatea ilegală (exp: frauda TVA). Atenţia noastră este
îndreptată asupra modalităţii în care este folosită corupţia de către actorii participanţi (grupuri
sau reţele infracţionale) pe respectiva piaţă infracţională sau în activitatea respectivă. Desigur,
am luat în considerare şi faptul că nu toate grupurile infracţionale stabilesc legături cu
criminalitatea gulerelor albe, multe dintre ele limitându-şi activitatea la pieţele ilegale.
Pagina 18 din 104

Corupţia este, în general definită ca fiind folosirea abuzivă a puterii publice în scopuri
personale21 pentru motive de obţinere a prosperităţii, puterii, unui status social. În funcţie de
acceptanţa sa socială, în literatura de specialitate găsim o clasificare în corupţie albă (acceptată
social), gri şi neagră (neacceptabilă social). Alţi autori22 fac diferenţa intre următoarele niveluri
de corupţie:
- sistemică, atunci când corupţia este intrinsecă sistemului de aplicare a legii în întregimea sa
sau într-unul dintre domeniile sale;
- instituţională, atunci când instituţia afectată este tolerantă cu practicile de corupţie;
- individuală – în care persoana efectuează activităţi ilegale pentru că statutul de angajat îi
oferă ocazia de a exploata poziţia pe care se află, în scop personal;
Toate aceste niveluri sunt importante pentru discutarea legăturilor dintre criminalitatea
organizată şi corupţie. În timp ce unele interpretări limitează corupţia la sectorul public, acest
studiu Direcţiei Generale Anticorupţie va lua tangenţial în considerare şi corupţia din sectorul
privat, cunoscută, de regulă, sub denumirea de fraudă. Perspectiva este una dublă: aceea în care
compania sau firma devină ţintă pentru crima organizată şi aceea în care firma însăşi apelează la
practici corupte pentru obţinerea unor facilităţi.
21
European Bank for Reconstruction and Development, International Monetary Fund, Transparency International.
22
Spencer et al (2006) apud Examining the links between organized crime and corruption, disponibil pe
http://ec.europa.eu.
Pagina 19 din 104

Capitolul al III-lea
Percepţia generală asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie la nivel

naţional
Pentru conturarea percepţiei generale asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie
în România, itemii din această secţiune a chestionarului de opinie au fost grupaţi în patru
categorii referitoare la:
- reflectarea asupra şi conştientizarea importanţei celor două infracţiuni;

- perceperea unei relaţii între criminalitatea organizată si corupţie;
- identificarea structurilor vulnerabile la corupţia generată de criminalitatea organizată;
- perceperea evoluţiei în timp a relaţiei dintre cele două infracţiuni.
Aceşti itemi au fost sprijiniţi de întrebări corelate, deschise, din interviul semi-structurat şi de
temele dezbătute în focus - grup. Datele furnizate ne permit să observăm că, mai mult de 91%
dintre cei chestionaţi sunt de părere că, în România, corupţia este o problemă majoră,
aproximativ 58% dintre aceştia fiind „total de acord” cu această afirmaţie. În acelaşi timp, mai
mult de 95% dintre persoanele chestionate sunt de părere că, în ţara noastră, criminalitatea
organizată este o problemă importantă. Aproximativ 97% dintre cei chestionaţi emit opinia că
există o relaţie între criminalitatea organizată şi corupţie, majoritatea (57%) fiind puternic în
favoarea acestei afirmaţii. Cu toate că aceste date trebuie interpretate având în vedere grupul
ţintă al sondajului de opinie format din ofiţeri de poliţie din structurile cu atribuţii directe de
combatere a criminalităţii organizate, respectiv a corupţiei, observăm că, în acelaşi trend se
înscrie opinia cetăţenilor UE23 potrivit căreia, cea mai mare parte a corupţiei din ţara lor este
produsă de criminalitatea organizată (54%).
23
The attitudes of Europeans toward corruption în Special Eurobarometer 291 (p. 17) disponibil pe
http://ec.europa.eu/public_opinion_archives/ebs/ebs_291_en.pdf la 19.09.2011.
Pagina 20 din 104
Fig. 2 Majoritatea persoanelor chestionate (97%) este de acord (total sau parţial) că există o relaţie între
criminalitatea organizată şi corupţie
Persoanele intervievate au subliniat că există interconexiuni extrem de puternice între cele două
tipuri de activitate. Ele se sprijină reciproc. (intervievat TI România) Potrivit altei opinii,
criminalitatea organizată şi corupţia fac parte dintre ameninţările noului mileniu reprezentând
ameninţări la adresa siguranţei naţionale. (intervievat ANAF)
Nu trebuie să privim separat criminalitatea organizată de corupţie, ci complementar: corupţia

ca instrument al crimei organizate şi crima organizată ca etapă ulterioară de dezvoltare a
corupţiei. Astfel obţinem o imagine completă a celor două fenomene care sunt complementare.
(intervievat structură Poliţia Română)
Procentul mare de răspunsuri din sondajul de opinie care exprimă perceperea unei relaţii între
criminalitatea organizată şi corupţie se regăseşte şi la nivelul celorlalte două instrumente de
cercetare utilizate. Persoanele intervievate au arătat că, cele două componente importante ale
infracţionalităţii – corupţia şi crima organizată – sunt un tot unitar (intervievat Direcţia
Generală Anticorupţie), că nu poate exista criminalitate organizată fără corupţie (intervievat
AID), prima continuând să existe şi să funcţioneze atâta timp cât este lăsată să funcţioneze
(intervievat media), în fine, că este vorba despre o relaţie bidirecţională: se potenţează una pe
alta şi îşi servesc interesele una alteia, e un fel de parteneriat. (membru focus grup)
Cei care fac parte din structurile de criminalitate, după ce s-au organizat, au căutat căile prin
care să îşi uşureze activitatea infracţională. Punctul meu de vedere, evident, este că întâi avem
Pagina 21 din 104

crimă organizată, iar palierul prin care crima organizată reuşeşte să penetreze diferite structuri
instituţionale este cunoscut în momentul de fată ca fiind corupţie. (intervievat PÎCCJ)
82,5 % dintre persoanele chestionate emit opinia că relaţia dintre criminalitatea organizată şi
corupţie se manifestă deopotrivă la nivelul instituţiilor şi companiilor de stat şi al instituţiilor şi
firmelor private.
Aproximativ 79% dintre chestionaţi sunt de părere că o mare parte a actelor de corupţie este
cauzată de criminalitatea organizată. Cu această afirmaţie, 49% dintre respondenţi au fost
„oarecum de acord”, 29% fiind „total de acord”.
Fig. 3 Majoritatea persoanelor chestionate (79%) afirmă că o mare parte a actelor de corupţie este cauzată de crima
organizată
Crima organizată este şi o rezultantă a corupţiei. N-ar putea să ajungă aceste clanuri de tip
mafiot să înregistreze o aşa bunăstare fără sprijinul unor funcţionari publici corupţi. Este clar o
legătură directă între criminalitatea organizată şi corupţie. (intervievat structură Poliţia de
Frontieră)
Crima organizată este, sigur, ajutată prin mecanisme corupte. Aceste lucruri se pot face cu greu
dacă nu au o participare activă din partea autorităţilor publice, cel puţin un ajutor informal
oferit de acestea. Ori, de cele mai multe ori, acest ajutor informal este generat prin diverse fapte
de corupţie. Şi atunci, chiar dacă fapta de corupţie legată de oficialul public este
nesemnificativă, valoarea sumei date este nesemnificativă, dacă este privită în contextul
Pagina 22 din 104
fenomenului mai grav pe care-l permite, cum ar fi traficul de persoane, atunci ea, sigur, capătă
o altă importanţă (intervievat SAR).
Invitaţi să menţioneze care dintre sectoarele poliţie, vamă, justiţie, administraţie publică, mediul
politic, sectorul privat sunt mai vulnerabile la corupţie, trei din cinci intervievaţi au apreciat că
există vulnerabilităţi la toate aceste sectoare în funcţie de specificul său.
Corupţia este prezentă în fiecare sector. Nivelul de corupţie este cu atât mai grav cu cât nivelul
decidenţilor este mai înalt (intervievat structură Poliţia Română).
Cred că e o problemă endemică, prezentă la toate sectoarele pe care le-aţi menţionat. Se

manifestă diferit la fiecare, dar este prezentă la toate (intervievat AID)
În acelaşi timp, unul din cinci intervievaţi a menţionat mediul politic urmat de structurile vamale
ca fiind sectoarele cele mai vulnerabile la corupţie.
Fără un vameş corupt n-ai putea aduce în ţară bunuri de contrabandă. Ele sunt circulate prin
firme fantomă pentru neplata taxelor şi a impozitelor. În spatele lor se află un politician, un
primar… (intervievat media)
Mediul politic are un rol determinant şi poate influenţa şi celelalte sectoare. (intervievat ANAF)
Mediul politic, de la care pleacă toate celelalte cu implicaţii şi în poliţie şi în vamă şi în

administraţie. Corupţia e generată de mediul politic prin numiri politice, prin promovări de
natură politică şi nu profesională, cu repercusiuni mari în MAI, în ultimii patru, cinci ani.
Aceasta a dus şi la deprofesionalizarea muncii în MAI. (intervievat structură Poliţia Română)
Daca ne referim la administraţia publică centrală, cred că cea mai rezistentă este vama în a-şi
combate corupţia. În ceea ce priveşte mediul politic, eu nu mai împărtăşesc de mult opinia altor
colegi din societatea civilă potrivit căreia acesta este cel mai corupt. Eu cred că administraţia
corupe politicul şi nu politicul corupe administraţia. […]Cunoscând-o din ce în ce mai mult, îmi
dau seama de asta. (intervievat AID)
Aceste opinii sunt concordante cu statistica pusă la dispoziţie de Barometrul Global al Corupţiei
201024 potrivit căreia partidele politice şi parlamentul sunt considerate în România instituţiile
cele mai afectate de corupţie, cu un scor de 4,5 (pe o scală de la 1 la 5 unde 1 semnifică „deloc
corupt” iar 5 „foarte corupt”), urmate îndeaproape de justiţie (4), poliţie (3,9) şi funcţionari
24
Transparency International Global Corruption Barometer 2010, p. 44, accesat pe http://www.transparency
.org/policy_research/survey_indices/gcb/2010. Barometrul reprezintă cel mai vast sondaj de opinie culegând
percepţiile publicului dintr-o ţară referitoare la corupţia din statul respectiv şi la rezultatele guvernamentale ale
eforturilor împotriva corupţiei. Barometrul 2010 s-a desfăşurat pe un eşantion de 91 500 de persoane din 86 de state,
ceea ce îl face cel mai comprehensiv raport din 2003 (de când a fost lansat) şi până în prezent.
Pagina 23 din 104
publici (3,8). Indicatorii externi de evaluare a percepţiei şi a impactului corupţiei poziţionează

România sub media statelor membre UE: 4,4 – partide politice, 3,5 – parlamentari, 3,4 – justiţie,
3,1 – poliţie, 3,5 – funcţionari publici.
76% dintre respondenţii la chestionarul de opinie apreciază că, în ultimii ani, relaţia dintre
corupţie şi criminalitatea organizată a crescut (41%) sau este constant crescută (35%). Cu toate
că opinii în acest sens au fost exprimate şi de participanţii la focus grup, totuşi, tendinţa generală
printre aceştia din urmă a fost de ameliorare a situaţiei, ca urmare a ripostei destul de ferme a
autorităţilor statului. Corelăm tonul optimist al participanţilor la focus grup şi cu expectaţiile
personale de avansare profesională, consecutive parcurgerii cursului de management strategic la
care aceştia participau în perioada respectivă.
Fig. 4 Percepţia evoluţiei până în prezent a relaţiei dintre crima organizată şi corupţie
Spre comparaţie, în acelaşi Barometru Global al Corupţiei 2010, 87% dintre români consideră că
nivelul corupţiei din România a crescut în ultimii trei ani, în timp ce media UE este de 73%.
Răspunsurile respondenţilor la chestionarul de opinie privind percepţia relaţiei dintre

criminalitatea organizată şi corupţie se corelează cu răspunsurile acestora la aprecierea privind
caracterul corupţiei în general. Între „caracter sporadic / întâmplător” şi „caracter cronic / de
lungă durată”, 83% dintre chestionaţi optează pentru cea de a doua variantă. Corelăm acest
Pagina 24 din 104

rezultat şi cu creşterea semnificativă a pesimismului în rândul personalului MAI, de trei ori mai
mare în 2011 (26,4%) decât în 2008 (9,6%), semnalată într-un studiu DGA din 201125.
În oglindă, în ceea ce priveşte percepţia surprinsă prin intermediul celor două instrumente de
cercetare sociologică, se prezintă şi proiecţia în viitor a relaţiei corupţie – criminalitate
organizată: numai 33% dintre respondenţii la chestionar apreciază că aceasta va scădea.
Diferenţa (58,5%) este de părere că aceasta va creşte sau va rămâne la acelaşi nivel ca şi în
prezent. Între membrii focus grupului s-a menţinut tonul optimist: dacă se merge în ritmul
acesta, se aplică legea şi se lucrează în cooperare cu toate instituţiile abilitate pentru a
desfăşura activităţi de stoparea şi combaterea acestor fenomene, mergem într-un trend
descendent pentru ei, ascendent pentru noi.
Fig. 5 Proiecţia evoluţiei viitoare a relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie
Analiza cantitativă a datelor obţinute în urma sondajului de opinie plasează justiţia (51%) şi
poliţia (50%) pe primele locuri în topul instituţiilor responsabile, la nivel naţional, de prevenirea
şi combaterea corupţiei în relaţie cu crima organizată, urmate de guvern (38%) şi parlament
(29%).
25
Mediul professional şi incidenţa corupţiei la nivel instituţional – percepţii ale personalului MAI , coordonator
Liviu ALEXE, disponibil pe http://www.mai-dga.ro.
Pagina 25 din 104
Capitolul al IV-lea
Criminalitatea organizată, corupţia şi serviciile publice
4.1 Poliţia
Pentru creionarea percepţiei asupra conexiunilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie la

nivelul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, itemii din chestionarul Direcţiei
Generale Anticorupţie au fost grupaţi în două categorii:
- reliefarea unei vulnerabilităţi specifice crescute la structurile cu competenţe în domeniu;

- ierarhia structurilor MAI expuse sau vulnerabile la corupţia generată de criminalitatea
organizată;
Această secţiune, alături de următoarele din chestionar (C. Cunoştinţe, atitudini şi practici
referitoare la relaţia corupţie – crimă organizată şi D. Percepţii privind cauzele relaţionării
criminalităţii organizate cu corupţia) au fost substanţial sprijinite de răspunsurile la itemii
corelaţi din ghidul de interviu.
Marea majoritate a persoanelor intervievate afirmă că, în poliţie, corupţia este o problemă. Acest
răspuns este însoţit de nuanţări care, de la caz la caz, subliniază fie importanţa existenţei în sine a
fenomenului la nivelul poliţiei, indiferent de amploare, fie amplificarea fenomenului prin efectul
de bumerang al monitorizării susţinute a instituţiei.
Nu e cea mai mare şi nici de nedepăşit (N. red: corupţia). Ca şi la magistraţi, atâta timp cât
avem cazuri de poliţişti condamnaţi pentru fapte de corupţie, este o problemă. Fiecare poliţist
corupt denaturează mersul normal al justiţiei. Corupţia e periculoasă în orice sistem, dar mult
mai periculoasă în instituţii care vizează îndeplinirea actului de justiţie (intervievat DNA).
Nu numai în poliţie. Întâmplător, poliţia este instituţia cel mai mult monitorizată din acest punct
de vedere. E şi vizibilă la nivelul cetăţeanului. Aşa cum este vizibilă şi în instituţia în care vă
aflaţi şi în justiţie şi în toate instituţiile care lucrează cu cetăţeanul. (intervievat ANAF).
Pagina 26 din 104

Spre comparaţie, un sondaj de opinie desfăşurat în rândul populaţiei în anul 2010 26 situează
angajaţii poliţiei pe un al patrulea loc între angajaţii unor instituţii care au cerut sau au aşteptat
mită pentru serviciile prestate, după angajaţii din domeniul sănătăţii (69%), autorităţi locale
(32%) şi din domeniul educaţiei publice (20%). Acelaşi loc (19%) este valabil şi pentru
autorităţile judeţene şi pentru oficialii care acordă autorizaţii pentru construcţii.
Vizibilitatea asigurată de către structura specializată de prevenire şi combatere a corupţiei din

MAI şi anume Direcţia Generală Anticorupţie are şi un revers, au arătat participanţii la focus
grup. Ea a atras atenţia opiniei publice asupra cazurilor de corupţie din Ministerul Administraţiei
şi Internelor, lăsând în umbră situaţia prezentă în alte ministere care nu dispun de o astfel de
structură de specialitate şi care, în plus, nu folosesc instituţia purtătorului de cuvânt pentru a
aduce la cunoştinţa opiniei publice cazurile de corupţie, creând astfel aparenţa unei situaţii mai
bune. Astfel, opiniile culese reflectă eforturile constante şi determinate ale Direcţie Generale
Anticorupţie de combatere fermă şi prevenire susţinută a corupţiei în interiorul Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi de asigurare, în acelaşi timp, a transparenţei instituţionale, eforturi
care, paradoxal, au şi un efect neaşteptat: acela de atragere a atenţiei publicului către structurile
MAI ecranând percepţia legată de corupţia din alte sectoare ale statului.
Singurul minister care şi-a creat „câinele de pază” este MAI. În loc să se scoată în evidenţă
preocuparea de asanare (la noi în minister corupţia este mică în raport cu cea din alte instituţii)
a apărut clipul cu poliţistul, ca să se arunce încă o dată cu noroi asupra imaginii ministerului.
Nu există nici un minister care să aibă propria structură care să lupte împotriva corupţiei.
Aceasta ar trebui scos în evidenţă. (membru focus grup)
Mai mult decât atât, există o confuzie în rândul populaţiei între lucrătorii vamali şi poliţiştii de
frontieră. Acest lucru a fost subliniat de către participanţii la focus grup. Această suprapunere sau
mai curând o tratare la comun a celor două categorii profesionale (poliţişti de frontieră şi vameşi)
se regăseşte şi în sondaje ale unor organizaţii neguvernamentale
Am citit un studiu al Ministerului Public şi am avut surpriza neplăcută să constat că majoritatea

sondajelor postau vama pe ultimul sau penultimul loc în ceea ce priveşte vulnerabilităţi şi
cazuistică. Ceea ce nu este real. Eu mă întreb câţi bani au intrat în acel sondaj. De ce pe vameşi
îi puneau ultimii în sondaj? Răspuns: Pentru că ei credeau că vorbesc de poliţistul de frontieră.
(membru focus grup)
Foarte puţini cetăţeni conştientizează cine este cu adevărat în vamă: vama nu are, ca poliţia,
purtător de cuvânt. Dvs. aveţi purtător de cuvânt, transmiteţi mesaje presei. Populaţia află
despre instituţie, vede ce drepturi are în raport cu instituţia. Vameşii nu au site-uri pe care să-şi
26
Barometrul corupţiei în România 2010 realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), disponibil
la http://www.ires.com.ro/articol/62/barometrul-coruptiei-in-romania-2010.
Pagina 27 din 104
publice veniturile. Ei dispar din orizontul public. De ce au arestat poliţişti de frontieră? Pentru
că am scos nişte rotiţe din angrenaj, dar angrenajul se învârte în continuare. Dacă scoteau
vameşii sistemul se gripa. (membru focus grup)
Interviul semi-structurat a permis consideraţii individuale pe marginea fiecărei teme de discuţie

şi punctarea unor conexiuni cu mediul politic, cu influenţa media, cu transparenţa instituţională,
etc., potrivit experienţelor şi cunoştinţelor în domeniu ale fiecărui participant.
Corupţia este o mare problemă oriunde în aparatul statului şi nu poate fi decât în zona puterii.
Poliţia este o putere: are putere de decizie, are putere de coerciţie. Este evident că este
coruptibilă. (intervievat media).
Percepţia publică spune că da. Ea (N. red: corupţia) este alimentată de stimuli, date şi
informaţii din media, informaţii pe care le prezintă poliţia prin DGA. Dacă n-ai rezultate se
pune problema necesităţii instituţiei, dacă ai rezultate publicul înţelege că ai un fenomen
răspândit. Toate aceste date despre suspiciuni privind corupţia în poliţie nu-mi arată decât că
am un mecanism care produce date. Faptul că nu avem informaţii cu privire la alte sectoare nu
înseamnă că acele sectoare nu sunt expuse la corupţie. Înseamnă că aici este un loc în care am
dezvoltat anticorpi şi acest lucru produce rezultate. Ar fi interesant să comparăm datele de
dinainte şi după înfiinţarea DGA. (intervievat Ministerul Justiţiei)
La polul diametral opus se află opinia unui reprezentant media conform căreia corupţia nu este o
problemă în poliţie de când a fost înfiinţată Direcţia Generală Anticorupţie. Lumea s-a temut să
mai ia şpagă. A apărut şi mediatizarea cazurilor de corupţie. Dar, după această reducere
salarială drastică, mă aştept la creşterea corupţiei mici. Au familie, au copii, au credite la bănci.
Nu te poţi descurca din salariu. (intervievat media) Venită din partea unui reprezentant media,
exterior sistemului, opinia are o greutate deosebită, ea reflectând percepţia pozitivă de gardian al
corectitudinii de care se bucură Direcţia Generală Anticorupţie şi în afara MAI. Tonul pesimist
din final avertizează asupra contextului actual dificil economic pe care îl traversează toate statele
europene şi nu numai.
Aproximativ 84% dintre respondenţi sunt de părere că, structurile cu competenţe în domeniu sunt
expuse riscurilor de corupere din partea grupurilor de crimă organizată. În continuare, 69,5%
arată că unele structuri specializate sunt mai vizate de crima organizată decât altele.
Pagina 28 din 104

Fig. 6 Repartiţia opiniilor privind riscurile structurilor specializate MAI la corupţia generată de crima organizată
Interviurile în profunzime relevă că zonele ţintă pentru criminalitatea organizată sunt atât
structurile de combatere a criminalităţii organizate cât şi structurile de combatere a
infracţionalităţii economice. Acestea subliniază creşterea vulnerabilităţii primelor odată cu
încorporarea celor din urmă, în urma reorganizărilor instituţiei.
Zonele vizate şi cu sensibilitate deosebită sunt exact cele puse să combată acest fenomen:
structurile de combatere a criminalităţii organizate, cele care lucrează cu cauze financiare mari,
dosare economice complexe de la infracţiuni de un anumit grad de periculozitate, trafic de
droguri, trafic de persoane. E vorba de infracţiuni grave, nu neapărat prin pedeapsa care li se
aplică, ci prin faptul că generează venituri consistente, foarte mari şi dau posibilitatea coruperii
poliţistului. (intervievat structură Poliţia Română)
Poliţiştii de la economic sunt cei mai vulnerabili. Ei trebuie să combată fraudele. Tentaţia e
mare atunci când, într-un dosar cu un prejudiciu de un milion de euro poliţistului i se oferă
50 000 euro ca să închidă ochii. (intervievat media).
Pagina 29 din 104

S-au întâmplat foarte multe lucruri de interferare a activităţii de combatere a criminalităţii

organizate cu grupurile respective când, în 2006, în structurile de combatere a criminalităţii
organizate au venit şi structuri de economic. Atunci lucrurile s-au complicat. Până atunci totul
era ok, cazurile problematice erau foarte rare, aproape inexistente. După aceea, lucrurile s-au
schimbat. Vulnerabilitatea structurilor de combatere a criminalităţii organizate este dată de
aceste structuri care combat marea criminalitate economico – financiară, respectiv spălarea
banilor. (intervievat structură Poliţia Română)
Răspunsurile la chestionare permit o ierarhizare a structurilor din MAI vulnerabile la corupţia

generată de criminalitatea organizată, ilustrată în graficul de mai jos. Primele trei structuri
expuse sunt Poliţia de Frontieră (82,5%), Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare
a Vehiculelor (76%) şi Direcţia de Investigare a Fraudelor (70,1%). În ierarhia rezultată, Poliţia
Română totalizează aproximativ 66% vulnerabilitate mare şi foarte mare. Direcţia de Combatere
a Criminalităţii Organizate şi structurile sale teritoriale înregistrează procente aproximativ egale
de vulnerabilitate crescută (49%) şi scăzută (47,5%).
Cele mai puţin vulnerabile la corupţia generată de criminalitatea organizată sunt DGA
(aproximativ 84% vulnerabilitate mică şi foarte mică) şi Direcţia Generală de Informaţii şi
Protecţie Internă (73%).
Pagina 30 din 104

Fig. 7 Ierarhia structurilor MAI vulnerabile la corupţia generată de crima organizată
Analiza calitativă şi cantitativă a datelor colectate decelează importanţa poziţiilor ierarhice în

ecuaţia structurilor MAI vulnerabile la corupţie. Dacă răspunsurile la chestionare arată că
poziţiile de conducere şi poziţiile de execuţie sunt vizate aproximativ în egală măsură de către
criminalitatea organizată (62%), cu o uşoară tendinţă de creştere înspre primele (17,5%) în raport
cu celelalte (16%), interviurile înclină spre vulnerabilitatea poziţiilor de conducere punctând
efectul deficienţelor de încadrare în sistem, greutatea poziţiilor ierarhice înalte, relaţiile
oficialilor cu lumea interlopă, profilul personal psiho-moral al individului, seducţia puterii,
absenţa controlului.
Structurile nu sunt mai vizate sau mai penetrabile. Este vorba de oamenii care ocupă poziţii şi
funcţii în aceste structuri. Un poliţist cu o carieră normală are o rezistenţă mai mare la corupţie.
Aceia care se trezesc peste noapte în poziţii de decizie au anumite obligaţii morale sau materiale
faţă de cei care i-au propulsat. Actul lor decizional este influenţat sau influenţabil. (intervievat
structură Poliţia Română).
Eu sunt convins că adevăraţii membri ai crimei organizate ştiu responsabilităţile şefilor din MAI
sau din Poliţia Română mai bine decât le cunosc eu. (intervievat PÎCCJ)
Pagina 31 din 104
Ordinele vin de sus în MAI. Am un caz în Maramureş în care şeful de inspectorat a dispus să nu
se facă cercetări într-un anume caz. În general, judeţele aflate la mare distanţă de Bucureşti
funcţionează pe principiul „stat în stat”. Găseşti interlopi care au afaceri cu rudele şefului
poliţiei, ale unui procuror, ale unui judecător. (intervievat media)
Crima organizată, în mod sigur, va încerca să corupă la vârf. Acolo le convine marilor
infractori. Ierarhia este foarte importantă, au fost celebrele stenograme din dosarul Cămătarilor
unde se vedea că ei ţinteau către sus, deşi Cămătarii, ca grupare interlopă, nu deţineau decât
două cartiere: Berceni, în mare parte şi Ferentari. (intervievat media)
Poziţiile de conducere sunt supuse unor presiuni mult mai mari. E greu de spus dacă
vulnerabilitatea în sine este mai mare sau mai mică, depinde şi de structura individului.
(intervievat TI România)
Ierarhia este foarte importantă. Sunt anumite poziţii ierarhice mai vizate de către crima
organizată decât altele cu siguranţă, pentru că decizia afectează în mult mai mare măsură un
segment sau altul. Într-un fel discutăm despre corupţie la baza unităţii respective şi altfel la
nivelul celui care decide şi care acoperă un segment de o importanţă mult mai mare. (intervievat
structură Poliţia Română)
Corupţia apare acolo unde există putere, decizie şi forţă de a lua măsuri fără un control riguros.
De obicei, aceste atribute se regăsesc spre funcţiile înalte. (reprezentant Ministerul Justiţiei)
Funcţiile de conducere, pentru corupţia generată de crima organizată. (intervievat AID)
Cu pondere mai mică, atât în răspunsurile la chestionar (16%) cât şi în interviurile efectuate apar
poziţiile de execuţie Structurile care au relaţii directe cu publicul sunt percepute ca fiind mai
vulnerabile la aşa-numita corupţie mică. În opinia unui singur intervievat din cei 18,
vulnerabilitatea la corupţia generată de criminalitatea organizată apare la nivelele de execuţie.
Balanţa înclină uşor spre zonele de execuţie. Ceea ce interesează pe corupători, pe criminali,
este nu neapărat pe cine au în sistem, ci cât de eficient este cel căruia îi cotizează sau cel pe
care îl plăteşte să îl protejeze. Pentru că, în fond despre asta e vorba, de o anumită protecţie sau
de afaceri judiciare soluţionate favorabil pentru grupul de crimă organizată.[…]Din punctul de
vedere al infractorului e mai important să aibă pulsul din teren, de la cei care instrumentează,
culeg informaţii, decât de la un anumit şef care ar putea stopa un anumit caz (o dată demarat e
mult mai greu de stopat). Cred că balanţa ar înclina uşor chiar spre zonele de execuţie sau spre
zona de activitate concretă. (intervievat structură Poliţia Română)
Opiniile care pledează pentru o apreciere echilibrată, majoritare (62%) între cele două tipuri de
poziţii în structurile MAI subliniază:
Pagina 32 din 104
Din perspectiva corupţiei medii şi mari, orice nivel este vulnerabil. Corupţia este mai rară dar
cu impact mai mare pe măsură ce urci în ierarhie. Ierarhia este foarte importantă. Un şef cu o
conduită ireproşabilă imprimă acest model de lucru şi subalternilor. (intervievat DNA)
Contează şi omul. Că ocupă o funcţie de execuţie sau de conducere, dacă este predispus să
săvârşească astfel de fapte, le va săvârşi oricum. (intervievat structură Poliţia Română)
Analiza calitativă a interviurilor surprinde percepţii referitoare la corupţia sistemică, înţelegând

prin aceasta situaţia în care corupţia este intrinsecă sistemului de aplicare a legii în întregimea sa
sau într-unul din domeniile sale. Trei din cinci intervievaţi afirmă că există cazuri de corupţie
sistemică în MAI, în multe din aceste situaţii exemplul ilustrativ fiind cel al fostului secretar
general al ministerului, demis în luna mai 2011, pentru conexiuni într-un caz de contrabandă şi
evaziune fiscală. Alte exemplificări s-au referit la cazurile de contrabandă cu ţigări de la
frontieră, de la începutul anului 2011, care au implicat poliţişti de frontieră şi vameşi.
Sunt absolut convins: corupţie sistemică. Cred că în România, crima organizată a penetrat la un
moment dat instituţiile, acum mai puţin. (intervievat AID)
Cazul care a implicat secretarul general al MAI este un caz de corupţie sistemică. (intervievat
structură MAI)
Ceea ce se întâmpla în frontieră unde vameşul, poliţistul de frontieră şi contrabandistul făceau

echipă realizând venituri importante zi de zi şi ceas de ceas este formă de infracţionalitate
sistemică. Dar am depistat-o şi la Piteşti, la regim permise şi înmatriculări. Este o organizare de
reţea. Există o corupţie asociată cu crima organizată pe care o putem numi sistemică.
(intervievat DGA)
Situaţiile de corupţie sistemică descriu, în înţelegerea unei părţi dintre intervievaţi, reţele
constituite în interiorul unor instituţii, după modelul reţelelor infracţionale organizate, cu o
structură pe verticală şi pe orizontală. Altfel spus, procesul funcţionează ca un virus grefat pe
mecanismele şi resursele sistemului, virus al cărui pattern informaţional are capacitatea de auto-
replicare şi infectare a proximităţii.
Cei care corup încearcă, de regulă prin persoanele din sisteme apropiate sau cu care
cooperează la administrarea legii, să se extindă în permanenţă şi să coopteze cât mai mult dintre
aceştia în perimetrul lor. Apar adevărate echipe care generează criminalitate organizată, de o
manieră foarte clară, cu sarcini pentru a identifica potenţialele fapte, potenţialele sarcini, de a
colecta resursele, de a implica alte persoane sau de a le şantaja în anumite condiţii. Practic,
apare un sistem integrat de criminalitate. (avocat)
Pagina 33 din 104

Ştiu că, de la ultimul poliţist până la şeful IJP, toţi îl slujeau pe acel Mararu, care făcea absolut
ce vroia el. Ca dovada că, cealaltă grupare, care ştia clar ce făcea el, n-a putut să-l oprească
decât cu pistolul. (intervievat media)
Ce am văzut pe frontieră şi în vamă, vama nefiind la interne, e un caz tipic de corupţie sistemică.
Vorbeam cu judecători care îmi spuneau că, sunt surprinşi de faptul că toată lumea ia. Faptul că
au fost prinşi doar 50% nu înseamnă că ceilalţi sunt curaţi. Înseamnă că numai asupra primei
părţi s-au putut întocmi dosare penale. Asta e îngrozitor pentru privitor. (intervievat SAR)
Am în vedere nu numai ierarhia cotizării în interiorul unei instituţii ci şi colaborarea în

activitatea infracţională a funcţionarilor corupţi din structuri cu atribuţii convergente sau
complementare într-o anumită zonă de activitate. Exemplul poliţiştilor de frontieră şi al
vameşilor implicaţi în comun în activităţi infracţionale este un caz clar de corupţie sistemică, în
condiţiile în care organul judiciar reuşeşte instrumentarea până la capăt a firului infracţional,
până la vârful piramidei. E greu de crezut că, într-un punct de frontieră lucrurile se întâmplă de
o uşurinţă debordantă, de un cotidian debordant, fără să ne gândim că undeva, la un nivel
superior şi în poliţie şi în vamă nu există nişte persoane care dau girul sau care acceptă aşa
ceva. Corupţia sistemică este un fenomen mai mult decât evident pus în evidenţă de ultimele
cazuri mediatizate. În plus, acolo unde sunt numai zvonuri şi, din diverse motive, nu se reuşeşte
probarea infracţiunii penale potrivit legii, potrivit Codului de Procedură Penală, acolo este
corupţie sistemică. Unde ştim cu toţii că există şi nu putem să o dovedim. (intervievat structură
Poliţia Română)
Pentru evidenţierea cunoştinţelor atitudinilor şi practicilor referitoare la relaţia corupţie –

criminalitate organizată, itemii chestionarului au fost grupaţi într-o categorie privind riscurile de
corupţie generate de criminalitatea organizată în relaţia cu poliţia şi o categorie privind
experienţa directă cu astfel de cazuri.
Analiza cantitativă permite ierarhia unei palete de riscuri la corupţie generate de criminalitatea
organizată în relaţia cu poliţia. Ponderea semnificativă este dată de divulgarea de informaţii
(69,5%) urmată de protejarea activităţilor ilegale (59%), favorizarea suspecţilor (56,5%) şi
acoperirea activităţilor ilegale (59%). O desfăşurare completă a riscurilor şi ponderii acestora în
ansamblul răspunsurilor este dată în graficul din fig. 8.
Cu cele mai mici riscuri (rar sau foarte rar / deloc) au fost înregistrate: deconspirarea activităţilor
sub acoperire (83%), şantajul (79%), deconspirarea activităţilor de flagrant (73%) şi riscul de
implicare directă (71%).
Pagina 34 din 104

Fig. 8 Riscurile de corupţie generate de crima organizată în relaţie cu poliţia
Complementar, analiza calitativă desprinde opinii privind principalele cauze de eşuare într-o
cercetare penală. Printre cele mai importante se numără dubla subordonare a poliţiei judiciare,
închiderea dosarului la parchet cu „neînceperea urmăririi penale” în ciuda existenţei materialului
incipient care să permită cel puţin continuarea investigaţiilor, gestionarea defectuoasă a
informaţiilor, scurgerea de informaţii şi influenţe asupra celor care desfăşoară activitatea de
cercetare penală, mai ales în teritoriu.
Informaţiile anchetelor să nu fie făcute publice la momentul la care se poate rata momentul
operativ al cauzei. Avem exemple de cauze în care divulgarea informaţiilor a vulnerabilizat
cauza în sine. E necesară accentuarea responsabilităţii fiecăruia, în toate sectoarele de interes
pentru MAI. Câteodată se reduce raportul între scopul public al muncii noastre şi seducţia
puterii. (intervievat DNA)
Scurgerea de informaţii nu neapărat din interiorul echipei de investigare dar şi cu ocazia unei
simple verificări la fisc. Fie că scurgerea informaţiilor se produce din interiorul echipei de
cercetare, fie că se produce din zonele cu care intrăm în contact (care ar trebui să aibă aceeaşi
Pagina 35 din 104
discreţie ca şi noi în instrumentare), aceasta o consider una din principalele cauze. Scurgere de
informaţii care nu duce neapărat la eşuarea cazului, ci la îngreunarea lui sau să-l facă
inexploatabil, ineficient la nivel maxim, să-ţi blocheze ancheta, să nu-l conducă spre nucleul
activităţii criminale sau spre iniţiatorul activităţii criminale structurate. (intervievat structură
Poliţia Română)
Una din preocupările crimei organizate este de a-şi proteja activitatea. Ca urmare, poliţia este
un obiectiv care trebuie penetrat, trebuie create relaţii care să asigure atât deconspirarea
acţiunilor cât şi o influenţare a cercetărilor. (intervievat structură Poliţia Română)
Sunt, de asemenea, incriminate lipsa profesionalismului, proasta documentare, necunoaşterea

legislaţiei, a procedurilor, diferenţele de pregătire profesională şi de percepţie a fenomenului
dintre poliţişti şi procurori, vicierea intenţionată a calităţii anchetei, frauda prin lege, lipsa
spiritului de echipă, reorganizările succesive ale Poliţiei care au subminat autoritatea şi
capacitatea unor structuri operative (cercetarea penală, combaterea criminalităţii organizate),
lupta între structuri pentru deţinerea informaţiei.
Să ştiţi că nu se câştigă în instanţă decât prin vicii de procedură. Dacă, cei care întocmesc acte
procedurale, nu ştiu să o facă superprofesionist, la nivelul profesorilor de procedură care sunt
avocaţi în instanţă, să-şi depăşească profesorul, dosarul acela ţine foarte greu sau aproape nu
ţine. Şi atunci iarăşi ai o altă cauză; lipsa de pregătire de înalt nivel. Ori, în momentul în care tu
desfiinţezi structurile de cercetare penală ale poliţiei sau le disipezi în loc să le profesionalizezi
astfel încât să devină o forţă în cauza şi în dosarul respectiv, sigur că ai alte probleme şi, într-un
final, şi corupţie, cea care intervine la structurile de intervenţie. (intervievat structură MAI)
Ştiţi că există o vorbă: informaţia valorează putere. Dar valorează putere în contextul în care
deţii informaţia adevărată. Pentru că, dacă deţii o părticică din informaţie, nu eşti deloc
puternic. Eşti, dimpotrivă, mult mai vulnerabil. Şi de aceea spuneam că, fiecare structură din
poliţie, în mod cert are cunoştinţă în activitatea investigativă pe care o desfăşoară şi de partea
asta ce înseamnă crimă organizată. Acolo unde cei de la investigaţii criminale, când
investighează infracţiunile cu violenţă, sigur dau şi de „şmecheri”. (intervievat PÎCCJ)
În ’’97 – ’’98 aveam foarte multe dosare de bancrută frauduloasă. Printr-o iniţiativă legislativă
infracţiunea a fost dezincriminată. La data aceea am inventariat vreo trei sute şi ceva de dosare,
care au fost închise cu soluţie de „neînceperea urmăririi penale”. Aceasta, în ciuda faptului că,
o lună mai târziu, fapta a fost incriminată din nou. A fost un mecanism creat care se cheamă
fraudă prin lege. Au existat mai multe situaţii de acest gen când anumite cercuri de interese
aflate la putere au manipulat legislaţia în interesul propriu. (intervievat DGA)
Pagina 36 din 104

În fine, alţi factori enumeraţi ca fiind responsabili de eşuarea unui caz de cercetare penală au
fost: numărul scăzut al procurorilor, pregătirea de specialitate deficitară a acestora, lipsa de
colaborare între structurile operative, instabilitatea din domeniul fiscal, cauze legislative, lipsa de
loialitate faţă de instituţie.
Procurorii nu sunt pregătiţi pentru a desfăşura activităţi de tip informativ, nu au o pregătire

prealabilă de tip investigativ.[…]Structurile tradiţionale de cercetare penală care şi-au dovedit
eficienţa au fost practic paralizate, funcţionează cu sincope mari, în raport cu dorinţa şi
experienţa celor care le conduc, raporturile între aceşti oameni, care nu se regăsesc într-o
formulă compactă conduc, de asemenea, la sincope în efectuarea cercetărilor. (avocat)
Legea e interpretativă şi din punct de vedere al competenţei. În ultima perioadă s-a clarificat
competenţa DIICOT şi DNA. Toate cauzele economice aveau o limitare de prejudiciu. La
începutul investigării unei cauze economice nu poţi să ai un prejudiciu determinat, cert. Acesta
poate fi estimat pe parcursul investigării. Odată ce depăşea un milion erai nevoit să te opreşti
din investigare şi să declini cauza la DNA. Întâmpinam o întrerupere a activităţii de cercetare şi
investigare până ajungea procurorul să cunoască cauza, să o analizeze. Impediment în stabilirea
vinovaţilor şi în dispunerea cu operativitate a măsurilor. Insatisfacţia rezultatelor muncii. Lipsa
de finalitate. (intervievat structură Poliţia Română)
În opinia majorităţii chestionate dar şi a intervievaţilor, expresia corupţiei în relaţia dintre poliţie
şi infractori îmbracă forma mitei (71%) şi mai puţin a traficului de influenţă (25%). În plus,
analiza calitativă decelează abuzul în serviciu pentru beneficii private, obţinerea unor poziţii
favorabile, de conducere, în anumite structuri, protecţia grupurilor de crimă organizată, obţinerea
unor favoruri din partea mediului politic.
A evoluat în timp tipologia corupţiei în sistem. Dacă acum zece ani vorbeam în principiu de
clasica mită şi poate trafic de influenţă, în prezent, ceea ce domină este protecţia acordată
grupărilor de crimă organizată, coalizarea cu grupările de crimă organizată, pregătirea
terenului ca, în momentul în care părăseşti sistemul să poţi să lucrezi pentru cei pe care i-ai
protejat, scurgerea de informaţii, trădarea sistemului poliţienesc pentru a câştiga favoruri din
partea grupului de crimă organizată. Ceea ce n-am amintit este, pe lângă colaborarea cu crima
organizată, favorurile pe care poliţistul le caută, nu la traficantul de droguri, ci la un anumit
baron sau influent (şef de grupare şi el) politic. Asta e o problemă care nu poate fi delimitată de
subiectul discuţiei noastre. Sunt grupări pe care, în mod necinstit, un poliţist le serveşte sau
cărora le face anumite favoruri în mod contrar legii. Aceste grupări capătă diverse forme: de la
grupări de traficanţi, infractori, criminali, grupări de oameni cu activitate infracţională, dar
sunt şi grupări pe care poliţiştii sunt tentaţi să le servească, să le deservească, grupări cu
activitate aparent legală, dar cu influenţă importantă pentru poliţistul nostru, ca şi a grupării pe
care noi o numim de crimă organizată. Exemplele în care influenţa politică a mers mână în
Pagina 37 din 104
mână cu tentaţia încălcării legii sunt publice, tentaţia încălcării legii, care a avut un anumit
grad de complexitate: ierarhie, structuri, oameni poziţionaţi pe diverse nivele în diverse
instituţii, care să răspundă la o comandă politică contrară legii, ori să răspundă la doleanţa
unui traficant de minori sau de droguri. Din punct de vedere al fair play-ului profesional, al
deontologiei, al legii este acelaşi lucru. Cu consecinţe în planul autorităţii. Una din principalele
probleme pe care le are poliţia este prăbuşirea autorităţii în faţa acestui flagel al corupţiei, în
faţa acestei deserviri, acestei supuneri. (intervievat structură Poliţia Română)
Mai mult de o treime din grupul ţintă al respondenţilor la chestionarul de opinie s-au confruntat,
în calitate de investigator, cu unul sau mai multe cazuri de corupţie generată de crima organizată
(35%). Mai mult de jumătate (58%) nu s-au confruntat cu astfel de situaţii iar 4% s-au confruntat
în calitate de victimă sau ţintă (fig. 9).
Fig. 9 Mai mult de o treime dintre respondenţi s-au confruntat cu cazuri de corupţie generată de crima organizată
Numai 27% dintre respondenţii la chestionar au perceput presiuni din partea crimei organizate în
timpul investigării unui caz (10% sunt „total de acord” cu afirmaţia, iar 17% sunt „oarecum de
acord” că au perceput astfel de presiuni), în timp ce majoritatea (93%) nu a perceput presiuni din
Pagina 38 din 104

partea şefilor sau subordonaţilor în timpul investigării unui caz de crimă organizată (dintre
aceştia 82% exprimă „total dezacord” cu afirmaţia, iar 11% exprimă „parţial dezacord”).
Item De acord Dezacord Nu ştie

(total şi oarecum) (total şi / nu răspunde
oarecum)
Aţi perceput presiuni din partea unor reprezentanţi ai 27,5% 71,5% 1%
crimei organizate în timpul investigării unui caz?
Aţi perceput presiuni din şefilor sau colegilor în timpul 2,5% 93% 4,5%
investigării unui caz de crimă organizată?
Analiza calitativă a datelor colectate la focus-grup consolidează rezultatele statistice.
Când instrumentezi o lucrare mai mare, cu implicaţii economice, cu siguranţă o să ai ori

ameninţări, ori tentative. Dar astea sunt sporadice. Nu poţi spune că acela a avut influenţă.
Hoţul încearcă toate tertipurile. Este o formă de intimidare a mea, ca să nu mai continui
cercetările. Nu mi-a dat niciodată nimeni telefon să-mi spună: „scoate-l pe acela”. Am avut
intervenţii din partea infractorului. El încearcă cu orice. Astea-s vorbe. Şi la nivelul acela au
rămas. După 25 de ani de muncă, în care am lucrat operativ, am cercetat şi hoţi cu gulere albe
şi hoţi de ceilalţi, n-am avut intervenţii de genul acesta. (participant focus grup)
Prin 2003 am făcut primul dosar de trafic de persoane în judeţul X. Foarte bine documentat,
totul făcut ca la carte. Fapta e definită în lege. Faptele erau foarte bine probate, atât video cât şi
audio, şi pe investigaţii şi pe declaraţiile victimelor. Am avut surpriza ca, după ce am
documentat cazul şi l-am înaintat către structura DIICOT, pe lângă faptul că procurorul
respectiv era un neprofesionist în domeniu (şi chiar a proclamat „bine, măi, aţi inventat voi
traficul de persoane în localitatea X) […], prin diferite modalităţi şi influenţe, mi-a ajuns la
ureche, ca şi ofiţer care instrumenta cazul, că cineva, prin altcineva, ar fi fost dispus să dea nişte
bani pentru a schimba declaraţiile victimelor. Am tratat chestiunea ca pe o încercare: tu încerci,
nu-ţi merge, la revedere. Soluţia în dosar a fost „neînceperea urmăririi penale. […] Am avut
surpriza să îmi ajungă la urechi că, dacă n-am vrut eu cei 15 000 de euro, i-a luat cine a trebuit
şi problema s-a rezolvat. Poate că relaţia dintre crima organizată şi corupţie e biunivocă, dar
iniţiativa aparţine, cu siguranţă, reţelei. Procurorul, poliţistul din poliţia judiciară sau chiar
judecătorul nu acţionează ei, „hai să închid ochii, să măsluiesc nu ştiu ce probe, şamd”.
(participant focus grup)
Pentru surprinderea percepţiei grupului ţintă privind cauzele relaţionării criminalităţii organizate
cu corupţia, itemii chestionarului au fost grupaţi în două categorii: pe de o parte, factori generali,
Pagina 39 din 104

respectiv factori specifici unor instituţii iar, pe de altă parte, măsuri şi responsabilităţi de
prevenire şi combatere a corupţiei în relaţie cu criminalitatea organizată.
Datele cantitative astfel obţinute au fost completate cu analiza calitativă care a relevat opiniile cu
privire la principalele motive de corupere a poliţiştilor de către structurile de crimă organizată,
cele mai frecvente fiind: protejarea activităţilor ilegale, obţinerea beneficiilor materiale finale
scontate de către infractor (asigurarea profitului ilicit), nevoia infractorilor de a obţine informaţii
în legătură cu eventuala supraveghere de către structurile de specialitate.
Una dintre întrebările sensibile ale interviului („de ce poliţiştii sunt vulnerabili la corupţia
generată de crima organizată”) a aglutinat răspunsurile intervievaţilor pe un continuum, de la
determinări de ordin personal (psihologic), de grup (psihosocial), de colectivitate (social).
Astfel, au putut fi desprinse două mari categorii de vulnerabilităţi: unele care vin dinspre subiect
/ sunt generate / produse de subiect şi altele care vin dinspre instituţie. Vulnerabilităţile dinspre
subiect sunt determinări de ordin personal şi aparţin planului subiectiv. Interviul în profunzime a
surprins următoarele aspecte:
- auto-motivare profesională, vocaţie, satisfacţie profesională insuficiente;

- interacţiunea personală cu actorii sau intermediarii mediului infracţional;
- şantajul în urma unei erori;
- profil psiho-moral vulnerabil la corupţie, caracter necinstit, lipsa unor repere valorice
(moralitate / etică îndoielnică, rezistenţa scăzută la tentaţie), integritate personală scăzută;
- pregătirea profesională personală lacunară.
În MAI au pătruns persoane care nu îndeplineau condiţiile necesare pentru a fi încadrate în

această structură. Oameni care aveau o problemă de moralitate, foarte uşor de atras la
colaborare de grupări care, psihologic, se potrivesc cu structura psihologică a actualului
angajat al MAI. Verificările care se fac sunt minime şi constatăm ulterior că avem un potenţial
infractor pe care l-am luat dintr-un mediu infracţional din care făcea parte. El a venit în
instituţie să-şi protejeze grupul. (intervievat ANAF)
Unii sunt corupţi pentru că trebuie să-şi păstreze funcţia de decizie, pe traiectoria logică a
coruperii omului politic. Alţii, pentru că este o funcţie de putere. Depinde ce motivează pe
fiecare: banii, puterea, influenţa. Şi ca să rămână acolo au nevoie de sprijin. Dacă aceste reţele
ajung să penetreze destul de departe, au nevoie să-şi protejeze funcţia respectivă. Şi atunci
trebuie să facă nişte compromisuri în sensul acesta. (intervievat AID)
A doua categorie de vulnerabilităţi este cea a vulnerabilităţilor dinspre instituţie spre individ, pe
care le-am grupat în determinări de grup / colectivitate / corp profesional şi, respectiv
determinări organizaţionale / instituţionale. Primele sunt determinări de ordin psihosocial, din
Pagina 40 din 104
perspectiva studiului nostru fiind important grupul, colectivitatea sau corpul profesional al
poliţiştilor. Interviul a pus în evidenţă:
- lipsa sentimentului de apartenenţă la o organizaţie profesională respectată, cu autoritate;

- pregătirea profesională neunitară;
- necunoaşterea şi / sau neluarea în considerare a vulnerabilităţilor personale ale poliţistului;
- lipsa de sprijin din partea instituţiei;
- lipsa stimulării pozitive a personalului, neîncurajarea valorilor profesionale, a meritocraţiei;
- lipsa modelelor pozitive în instituţie;
- presiunea anturajului nepotrivit;
- natura profesiunii;
- necunoaşterea personalului de către psihologii de unitate.
Corupţia apare pe un teren tulbure din organizaţie. Dacă structura ar fi solidă (sigur, istorie şi
brand are), dacă ar stimula personalul, dacă ar avea modele, dacă ar avea autoritate… Acel
sentiment de apartenenţă la organizaţie, care trece dincolo de orice aspect material, acea
satisfacţie de a-ţi face munca şi de a fi mândru că ai rezolvat un caz, asta ţine foarte mult de
autoritatea pe care ar trebui să o aibă poliţia, poliţistul. De-a lungul timpului am văzut cum
această autoritate scade. A scăzut atât formal, legal prin măsuri care s-au dovedit puţin
eficiente: mă refer la momente în care s-au luat din competenţele coercitive ale sistemului;
practic scăderea continuă a autorităţii afectează sentimentul de mândrie, de apartenenţă la
grup şi te face să gândeşti într-un mod egoist, personal. (intervievat structură Poliţia Română)
Cazuri de corupţie la nivel mai ridicat sau la nivel înalt au loc, în cea mai mare parte, la
persoane nepregătite, neşcolite, care n-au trăit spiritul de combatere a criminalităţii, persoane
venite prin diverse portiţe, mijloace, telefoane şi care niciodată nu au pus osul la treabă şi n-au
mirosit transpiraţia unui infractor. (intervievat structură MAI)
Sunt coruptibili prin natura meseriei lor. Şi eu am o meserie coruptibilă. S-a întâmplat să am
anchete în lucru despre care să afle individul vizat, să mă contacteze şi să-mi propună bani. Ca
şi mine este şi poliţistul, el având în lucru dosare penale devine coruptibil. Lumea este interesată
să-l corupă ca să nu-şi facă treaba. (intervievat media)
Spre deosebire de alte ministere, influenţa ministrului în MAI este mult diminuată faţă de
influenţa pe care o au structurile constante ale ministerului. Şi atunci pun accentul şi spun că,
dacă în aceste structuri s-ar schimba mentalitatea, aproape că n-ar mai conta ce zice ministrul.
Dacă poliţia şi-ar construi realmente un sistem de promovare bazat pe meritocraţie, cu greu ar
putea să vină ministrul să-l ia pe unul şi să-l pună şef. În condiţiile în care avem şefi de structuri
care ajung acolo după ce au fost şoferi, mă întreb dacă se mai poate vorbi despre meritocraţie.
(intervievat Societatea Academică Română)
Pagina 41 din 104
Determinările organizaţionale sau instituţionale sunt vulnerabilităţi de ordin social generate de

sistem în particular şi de mediu (societate) în ansamblu:
- întocmirea de strategii fără asigurarea resurselor;

- răspunsul descurajator al sistemului (lipsa şanselor oferite de sistem, volatilitatea reperelor
de planificare a carierei cu inducerea unui sentiment de nesiguranţă şi lipsa de orizont în
carieră);
- structuri de specialitate dimensionate neadecvat la nivel naţional;
- resurse şi tehnologie insuficiente sau prost exploatate;
- dimensionarea descurajatoare a sarcinilor pe lucrător;
- restructurări succesive ale structurilor de specialitate care au facilitat regruparea structurilor
de crimă organizată şi scăderea autorităţii structurilor de aplicare a legii;
- nedezvoltarea unei adevărate culturi organizaţionale;
- promovarea profesională pe criterii fluctuante;
- lipsa unui management unitar şi durabil;
- testări psihologice insuficiente, ineficiente;
- lipsa transparenţei instituţionale reale;
- selecţie defectuoasă la încadrarea în sistem;
- educaţie neadecvată în şcolile şi Academia de Poliţie;
- calitatea macro – mediului (societatea în ansamblu);
- lipsa modelelor din societate;
- influenţa mediului politic;
- nivelul scăzut al calităţii vieţii (salarizare nesatisfăcătoare) care nu acoperă necesităţile
minime ale familiei.
Gradul de coruptibilitate al unui poliţist depinde de educaţie, de modul în care înţelege să-şi
îndeplinească misiunea. Este influenţat şi de mediul în care trăieşte. Întreaga societate
românească este impregnată de acte de corupţie (mică şi mare). Câteodată este apreciată
nonvaloarea, capacitatea unora de a se „descurca”, de a avea succes material şi social
bazându-se pe corupţie. (intervievat structură Poliţia Română)
Un ministru politic va dispune în teritoriu ceea ce se dispune la centru. Aceste lucruri nu se fac
„pe faţă”, dar se simte. Nu este scris, este verbal, se ştie. Cum era şi cu împărţirea asta de
posturi: se ştie că postul de la conducerea unei structuri este al unui partid politic anume.
(intervievat media)
Zona aceasta de modelare a societăţii e foarte importantă pentru că, astăzi, după 50 de ani de
comunism, nu prea avem oameni la care să ne uităm în sus. O societate în care fiecare membru
al ei se uită de sus în jos la toţi ceilalţi, o societate în care fiecare dintre noi este cel mai bun, cel
Pagina 42 din 104
mai deştept, cel mai performant e o societate bolnavă pentru că înseamnă că, fie n-are valori,
ceea ce e imposibil, fie nu şi le recunoaşte. Adică, nu mai există acele standarde la care să ne
raportăm şi prin care să ne privim şi să ne măsurăm. Din păcate. Asta se rezolvă în timp însă nu
văd un efort în România pentru identificarea acestor oameni sau a acelor momente în care
oamenii au fost speciali, momente sau indivizi la care ne-am putea raporta. (intervievat SAR)
Restructurările succesive ale structurilor de combatere a criminalităţii organizate au avut, cu

siguranţă, un efect negativ. Ele s-au realizat des şi au oferit posibilitatea regrupării crimei
organizate, care a putut să se dezvolte. Practic, era voinţa cuiva de a se întâmpla o schimbare de
genul acesta. Se ştie foarte bine că, dacă vrei să ţii pe loc o structură care să nu performeze, o
schimbi de câte ori este nevoie. Sunt foarte mulţi colegi care au avut aceeaşi percepţie în
momentul schimbării structurilor de specialitate. Aceste modificări masive, structurale au creat
şi au generat probleme serioase pentru o combatere eficientă. (intervievat structură Poliţia
Română)
Schematic, cele două categorii mari de vulnerabilităţi identificate care corespund celor două
planuri (subiectiv şi obiectiv) şi care acoperă tripla determinare (de ordin personal, de ordin
psiho-social, organizaţional) sunt ilustrate în figura de mai jos.
Pagina 43 din 104

Cauze ale vulnerabilităţii poliţiştilor la corupţia generată de crima organizată
Planul obiectiv
Întocmirea de strategii fără asigurarea resurselor _______________________________________________

Răspunsul descurajator al sistemului (lipsa şanselor
oferite de sistem, volatilitatea reperelor de planificare a
carierei cu inducerea unui sentiment de nesiguranţă şi Determinări organizaţionale
lipsa de orizont în carieră); Structuri de specialitate
dimensionate neadecvat la nivel naţional; Resurse şi
I. Vulnerabilităţi tehnologie insuficiente sau prost exploatate;
Dimensionarea descurajatoare a sarcinilor pe lucrător
dinspre instituţie Restructurări succesive ale structurilor de specialitate
care au facilitat regruparea structurilor de crimă
organizată şi scăderea autorităţii structurilor de aplicare a
legii; Nedezvoltarea unei adevărate culturi
organizaţionale;Promovarea profesională pe criterii
fluctuante; Lipsa unui management unitar şi durabil;
Testări psihologice insuficiente, ineficiente ; Lipsa
transparenţei instituţionale reale; Selecţie defectuoasă la
încadrarea în sistem; Educaţie neadecvată în şcolile şi
Academia de poliţie; Calitatea macro – mediului
(societatea în ansamblu); Lipsa modelelor din societate
Influenţa politicului; Nivelul scăzut al calităţii vieţii
(salarizare nesatisfăcătoare) care nu acoperă necesităţile
minime ale familiei.
Lipsa sentimentului de apartenenţă la o organizaţie

Determinări de grup / colectivitate profesională
profesională respectată, cu autoritate; Pregătirea
profesională neunitară; Necunoaşterea şi / sau neluarea în
considerare a vulnerabilităţilor personale ale poliţistului
Lipsa de sprijin din partea instituţiei; Lipsa stimulării
pozitive a personalului, neîncurajarea valorilor
profesionale, a meritocraţiei; Lipsa modelelor pozitive în
instituţie; Presiunea anturajului nepotrivit
Natura profesiunii;Necunoaşterea personalului de către
psihologii de unitate.
_______________________________________________
Auto-motivare profesională, vocaţie, satisfacţie
profesională insuficiente; Interacţiunea personală cu
II. Vulnerabilităţi actorii sau intermediarii mediului infracţional
Planul subiectiv
Şantajul în urma unei erori; Profil psiho-moral
dinspre subiect vulnerabil, caracter necinstit, lipsa unor repere valorice Determinări de ordin personal
(moralitate / etică îndoielnică, rezistenţa scăzută la
tentaţie), integritate personală scăzută; Pregătirea Pagina 44 din 104
profesională personală lacunară
Determinările de ordin economico – financiar subsumate vulnerabilităţilor de ordin social

generate de sistem în particular şi de mediu (societate) în ansamblu au polarizat răspunsurile
intervievaţilor. Numai una din şapte persoane a exclus parţial sau total includerea salarizării
scăzute printre factorii care creează vulnerabilitate.
Nu sunt de acord cu salarizarea scăzută. Este o cauză, dar nu cea mai importanţă. Nu te ţine
nimeni cu forţa în poliţie sau magistratură sau în alt sector public. Motivele pentru care te afli în
astfel de poziţii trebuie să depăşească nevoia de a fi răsplătit financiar. (intervievat PÎCCJ)
Pentru ceilalţi intervievaţi (şase persoane din şapte), indiferent că s-a situat în prim-plan sau a
fost menţionată şi motivată alături de alţi factori de vulnerabilitate, salarizarea (scăzută, mică,
necorespunzătoare, deficitară, insuficientă) este un factor constant de vulnerabilitate. Ponderea
sa în interviuri se corelează cu ponderea acordată (88%) nivelului scăzut al veniturilor şi calităţii
vieţii, văzut în sondajul de opinie ca principala cauză de dezvoltare a corupţiei în relaţie cu
criminalitatea organizată. Acesta este urmat de (fig. 10) cauzele referitoare la contactul direct cu
infractorii sau cu intermediarii acestora (79%) şi contactul direct cu pieţele ilegale (62%)
Pagina 45 din 104

Fig. 10 Principalele cauze care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţie cu crima organizată
Munca este riscantă, generează anumite privaţiuni dar, cred că poliţistul, indiferent unde ar
lucra trebuie să aibă un standard social care să impună respect, care să-i dea o anumită
libertate de a interveni, de a lua decizii. Să nu se gândească că ajunge acasă, unde soţia şi copiii
se confruntă cu lipsuri de diverse feluri. (intervievat DGA)
Şi în alte ţări din Europa există un anumit nivel de corupţie în rândul forţelor de poliţie.
Probabil aşa este făcut sistemul să funcţioneze. Dacă eu câştig 100 000 euro pe an şi vine unul
şi-mi oferă această sumă îmi spun: oricum eu câştig banii ăştia într-un an. Dar dacă îi câştig în
20 de ani, încep să mă mai gândesc. Şi atunci mă „înmoi” şi sunt in măsură să accept mita
respectivă. Dacă ar fi salariile mai mari, poate că asta ar fi una din soluţii. (intervievat structură
Poliţia de Frontieră)
Pagina 46 din 104

Pentru completarea unui tablou de ansamblu, prezentăm mai jos rezultatele analizei cantitative
comparative (fig. 11) a cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţie cu
criminalitatea organizată la structurile de poliţie, vamă, justiţie, administraţie locală şi mediul
privat.
Nivelul scăzut al veniturilor şi calităţii vieţii înregistrează cel mai mare procent la poliţie nu
numai în ierarhia cauzelor corupţiei pentru această structură dar şi ca pondere, în comparaţie cu
ponderea înregistrată la celelalte structuri din sectorul public sau privat. Această valoare se
datorează şi faptului că grupul ţintă al sondajului de opinie a fost format din ofiţeri de poliţie
astfel că, subiectivitatea răspunsului a s-a regăsit în procentajul înregistrat. Acest fapt nu
diminuează însă locul ocupat de cauza în discuţie în topul cauzelor percepute ca generatoare de
corupţie.
Contactul direct cu infractorii sau cu intermediarii acestora este văzută ca a doua cauză, ca
importanţă şi pondere, pentru poliţie (79%), inferioară însă ca pondere procentului înregistrat de
structurile vamale (80,5%). Indicatorul atinge valori importante şi pentru autorităţile publice
locale (62%). Poliţia ocupă un al treilea loc din cinci la indicatorii presiunile şefilor /
superiorilor, respectiv moralitate. Scorul atribuit de respondenţii la chestionarul de opinie
plasează indicatorul presiunile reprezentanţilor crimei organizate pe al patrulea loc din cinci al
cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu crima organizată, după justiţie,
administraţia publică locală şi structurile vamale.
Vama ocupă primul loc între structurile de referinţă şi la indicatorii contactul direct cu pieţele
infracţionale (71%), cultura şi mentalitatea (obişnuinţa de a da sau a lua mită), moralitate şi
control insuficient / ineficient al activităţii. Autorităţile publice locale înregistrează cele mai
ridicate scoruri în comparaţie cu restul structurilor la indicatorii intervenţia politicului (79%),
presiunile şefilor / superiorilor. Percepţia acestor cauze pentru structurile de justiţie
înregistrează, în general, o poziţie mediană. Excepţie face aici indicatorul presiunile exercitate
de reprezentanţii crimei organizate (58,4%), cel mai ridicat atât în topul cauzelor corupţiei
pentru justiţie cât şi în comparaţie cu celelalte structuri.
Pagina 47 din 104

Fig. 11 Percepţia cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu crima organizată şi ponderea lor
pentru diferite instituţii
Invitaţi să răspundă dacă apreciază că există măsuri speciale împotriva coruperii reprezentanţilor
structurilor de aplicare a legii, măsuri care să afecteze abilitatea de corupere din partea crimei
organizate, aproximativ 73% dintre chestionaţi afirmă că există astfel de măsuri. Mai mult de
jumătate însă (45,5%) opinează că, deşi există măsuri, acestea nu sunt eficiente, în timp ce 27,3%
sunt de părere că există măsuri şi sunt eficiente.
Din analiza calitativă a răspunsurilor la întrebarea deschisă imediat următoare reiese faptul că
aceştia din urmă şi-au sprijinit afirmaţia pe considerente care privesc direct activitatea şi
competenţele Direcţie Generale Anticorupţie: existenţa cadrului legal corespunzător,
recunoaşterea problemei şi căutarea de soluţii, înfiinţarea structurilor de specialitate şi stabilirea
Pagina 48 din 104

procedurilor în activitatea de investigare a infracţionalităţii, desfăşurarea activităţilor specifice de

prevenire (mediatizarea cazurilor, afişele anticorupţie, prelucrarea cazurilor instrumentate de
DGA şi prezentarea modalităţilor de intervenţie, conştientizarea cadrelor privind riscurile la care
se expun la contactul cu crima organizată, şamd), controlul eficient al şefilor ierarhici,
efectuarea testelor de integritate, întocmirea registrului de riscuri la corupţie, fermitatea
structurilor de combatere a corupţiei, eficienţa programelor naţionale sau sectoriale de prevenire
a corupţiei, pregătirea antiinfracţională a lucrătorilor din poliţie prin cursuri ţinute de lucrători ai
structurilor specializate şi activitatea Grupului de lucru împotriva corupţiei, pregătirea
profesională a personalului, accesul la informaţie potrivit principiului nevoii de cunoaştere,
teama insuflată de activităţile instituţiei specializate în combaterea corupţiei, transparenţa
activităţilor în relaţia cu publicul.
Aceste percepţii decelează în fapt concretizarea măsurilor luate de Direcţia Generală

Anticorupţie în conformitate cu Strategia MAI de prevenire şi combatere a corupţiei pentru
perioada 2011 – 2013, Concepţia privind activitatea de prevenire a faptelor de corupţie în
cadrul structurilor MAI pentru perioada 2009 – 2012, Strategia de dezvoltare a Direcţie
Generale Anticorupţie 2010 – 2013 şi Planul de implementare, Planul Unic al Direcţiei
Generale Anticorupţie 2011 şi Programul de dezvoltare a sistemului de control intern /
managerial al Direcţiei Generale Anticorupţie pentru anul 2011.
Fig. 12 Există măsuri împotriva coruperii poliţiştilor
Procentul de 45 % care a apreciat că există măsuri speciale împotriva coruperii poliţiştilor dar
care nu sunt eficiente şi-a motivat punctul de vedere corelând eficienţa activităţii de prevenire cu
Pagina 49 din 104

necesitatea lărgirii sferei de adresabilitate a fenomenului în afara MAI, recunoaşterea şi

asumarea fenomenului şi de alte ministere şi instituţii, de către societate în general, cu măsurile
de reducere salarială, reducere a personalului şi încărcarea cu sarcini suplimentare a celor rămaşi
în sistem, cu zădărnicia iniţiativelor de prevenire adresate unor persoane afectate de patologia
funcţiei, cu nevoia de îmbunătăţire a măsurilor prin vizarea cauzelor şi nu a efectelor, cu
controlul ineficient al subordonaţilor, cu influenţa negativă a politicului în toate domeniile din
societate, cu neasigurarea unei protecţii reale poliţiştilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste
domenii, cu neaplicarea corespunzătoare a legii. Observăm că, în timp ce o parte dintre opinii
identifică nişe de consolidare şi îmbunătăţire a măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei de
către DGA, o altă parte lărgeşte sfera de adresabilitate către alte instituţii, aspecte care exced
competenţelor Direcţiei Generale Anticorupţie, dar care proiectează expectaţii pozitive ale
respondenţilor faţă de activitatea şi rezultatele DGA şi nevoia de generalizare a unor astfel de
rezultate şi la nivelul altor instituţii de stat.
La Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate salarizarea era diferenţiată.

Ceea ce a întărit însă structura a fost elementul de cultură organizaţională, o legătură apropiată
între oameni, formarea de echipe care se suplineau, beneficiul relaţiilor internaţionale,
beneficiul dotărilor superioare, o logistică calitativ crescută. Acestea au fost bonusuri şi măsuri.
Au contat şi pot fi definite ca măsuri serioase. (intervievat structură Poliţia Română)
Mesajele privind rezultatele bune ale DGA suferă de politizare excesivă prin preluarea acestora
şi prezentarea lor de către mediul politic. Credibilitatea mesajului are de suferit. (intervievat TI
România)
Când am avut ofiţeri ameninţaţi nu ni s-a acordat nici un sprijin. DGIPI ne-a spus că nu poate
proteja ofiţerul, ci doar instituţia. Dar ofiţerul al cui era? Aceşti ofiţeri merg ca investigatori sub
acoperire, cumpără droguri, sunt solicitaţi să participe ulterior în instanţă, sunt recunoscuţi de
infractori care află unde locuiesc, dar nu beneficiază de protecţie. Avem protecţie pentru
martori dar nu pentru poliţişti. (intervievat structură Poliţia Română)
În scopul completării datelor despre percepţia referitoare la cauzele relaţionării criminalităţii

organizate cu corupţia, am procedat la analiza calitativă a opiniilor exprimate în interviuri cu
privire la folosirea intermediarilor în activitatea de corupere a poliţiştilor, respectiv a existenţei
anumitor grupuri criminale mai abile să corupă poliţişti decât altele. În ceea ce priveşte primul
aspect, opinia unanim împărtăşită este că sunt folosiţi intermediari, persoane care au, de regulă,
(pre)configurat un mod particular de inter-relaţionare care derivă din profesiune (colegi, avocaţi,
foşti angajaţi, cunoscuţi ai mediului poliţiştilor), familie (rude), prieteni.
Pagina 50 din 104

Da, nici capul reţelei de crimă organizată nu va risca şi nici şeful unui post de poliţie nu se va
duce să se compromită. Sunt intermediari de ambele părţi: infractori trepăduşi şi poliţişti
trepăduşi. (intervievat media)
Există intermediari peste tot. Există relaţii de încredere care se construiesc de-a lungul timpului
între cel care ia mită şi cel de la care primeşte mită. […] Dar dacă vorbim de criminalitate
economică sau de trafic de droguri sau de trafic de fiinţe umane probabil că se merge prin
intermediari, aceia de la care poliţistul a luat şpagă în mod constant şi nu a păţit nimic.
Înseamnă că poate să aibă încredere în ei şi să ia şpagă în continuare. Şi în justiţie vedem
acelaşi fenomen, avocaţii fiind folosiţi ca intermediari. (reprezentant SAR)
Jumătate dintre persoanele intervievate sunt de părere că există grupuri de crimă organizată mai
abile să corupă poliţişti decât altele, grupuri care au atras în reţea poliţişti sau oameni din
anturajul poliţiştilor, oameni din structurile de putere, grupuri care au conexiuni cu mediul
politic.
Cazul Cămătaru. În grupare erau poliţişti, foşti, avocaţi, oameni politici. Acolo am văzut liderul
aparent şi în spate oameni foarte bine poziţionaţi în structurile de stat. (intervievat ANAF)
Formulele de afinitate, naşi, fini, permit ca, întotdeauna, cel mai necinstit poliţist să îl ochească
pe cel mai isteţ tânăr poliţist. Îl cunună, îi botează şi, câţiva ani mai târziu, îl aduce într-o
anume parte. E o formulă care s-a practicat şi se practică. (intervievat structură MAI)
Aici e pericolul. Criza nu aduce un beneficiu poliţiei. Vor pleca specialişti. Foarte mulţi poliţişti
cu experienţă au devenit consilierii unor persoane dubioase. Există un risc mare ca, în perioada
următoare, aceştia să se întărească şi mai mult prin servicii aduse de foşti poliţişti. (intervievat
Analiza cantitativă a datelor obţinute în urma sondajului de opinie plasează DGA (89%) pe
primul loc în topul instituţiilor responsabile, la nivelul MAI, de prevenirea şi combaterea
corupţiei în relaţie cu criminalitatea organizată, urmată de DGIPI (38%), IGPR (30,5%), IGPF
(21%).
La nivel macro, al întregii societăţi existenţa conexiunilor dintre criminalitatea organizată si

corupţie se sprijină pe o serie de premise ierarhizate după importanţa cu care sunt percepute,
astfel (fig. 13): absenţa meritocraţiei, legăturile dintre mediul de afaceri şi politicieni,
neangajarea reală în lupta împotriva acestor tipuri de infracţiuni, mediul favorabil infracţiunilor
determinat de calitatea scăzută a vieţii, lipsa transparenţei în cheltuirea banilor publici,
neaplicarea corespunzătoare a legii, nepedepsirea corespunzătoare a infracţiunilor de crimă
organizată şi corupţie, acceptarea din inerţie socială situaţiei ca parte a realităţii obişnuite
Pagina 51 din 104

Fig. 13 Premisele conexiunilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie
Pagina 52 din 104

4.2 Vama
Corupţia relaţionată cu criminalitatea organizată la nivelul structurilor vamale a fost percepută,

cu ocazia aplicării tuturor instrumentelor de cercetare, ca fiind o problemă.
Măsurarea gradului în care anumite structuri din România sunt vulnerabile la corupţia generată
de criminalitatea organizată explicitează ierarhia următoare: structurile aparţinând Ministerului
Finanţelor Publice sunt vulnerabile în procent de 92% (proporţii aproximativ egale de „foarte
mare măsură” 45,5% şi „mare măsură” 46,8%), autorităţile publice locale 82,5% (48,1% în
„mare măsură”, 34,4% în „foarte mare măsură”), structurile aparţinând MAI 68% (56 % în
„mare măsură, 12% în foarte mare măsură”).
Fig. 14 Gradul în care unele instituţii sunt mai vulnerabile la corupţia generată de criminalitatea organizată
Pagina 53 din 104

Comentariile care susţin opţiunea intervievaţilor reţin pentru structurile vamale lipsa
mecanismelor de control, a managementului activităţii, reglementarea legală insuficientă a
domeniului, organizarea tip reţea infracţională a funcţionarilor corupţi.
Corupţia relaţionată cu criminalitatea organizată este o problemă uriaşă pe care o vedem în

dosarul cu Vama de la Constanţa. (intervievat SAR)
Vama a fost creată să controleze. Şi ca să nu controleze, trebuie să interacţioneze într-un sistem.

Sistemul acesta este de crimă organizată. Pot să vă dau un exemplu din 2004, dau o cifră de
atunci, unul din patru vameşi avea urmărirea penală începută, fără zgomot şi scandal.
(intervievat structură MAI)
Vama nu a încercat niciodată să facă ceva în, ceea ce noi am numit, management. Acolo nu
există nici o regulă. Cred că singura regulă este cu câţi bani te duci acasă în afară de salariu.
(intervievat PÎCCJ)
Corupţia în relaţie cu crima organizată este o problemă reală pentru structurile vamale.
(intervievat DNA)
Vama: domeniu insuficient de bine reglementat, care creează posibilitatea unor acte de corupţie
de profunzime şi continuitate. (avocat)
Crima organizată este vama. Sunt două reţele de crimă organizată foarte bine puse la punct care
cooperează: contrabandiştii şi vameşii. (intervievat media)
Şi acţiunile desfăşurate ale DGA au fost bine făcute şi au demonstrat că în vămile externe din
România lucrurile sunt foarte grave. Cotizaţia este o cotizaţie de tip ierarhic. Nu sunt influenţat
de media. (intervievat Poliţia Română)
Este o structură piramidală […]. E puţin probabil ca oamenii din vamă, chiar şi de la frontieră
să solicite bani de la agenţii economici fără ca şefii lor să ştie. E clar o reţea de crimă
organizată, că este exclusiv în interiorul instituţiei, că este cu cei din afară (eu cred că, de cele
mai multe ori, este cu cei din afară). În ciuda cazurilor recente din vamă, eu cred că problema
nu vine din şpăgile de la persoanele fizice, ci din marile deal-uri cu oamenii de afaceri. Avem
de-a face cu o reţea de crimă organizată. (intervievat AID)
Cu privire la vulnerabilitatea posibil mai accentuată a anumitor funcţionari vamali sau anumitor
structuri vamale, părerile persoanelor intervievate au indicat fie frontierele externe, fie punctele
vamale de interior, fie poziţiile de conducere din Ministerul Finanţelor Publice, fie punctele de
trecere a frontierelor de la graniţa cu statele nemembre UE. Unul din cinci intervievaţi este de
părere că vulnerabilitatea este aceeaşi indiferent de locaţie sau nivel ierarhic.
Pagina 54 din 104

Tot ce are contact cu vama, începând de la portar, face parte din acest fenomen. S-a creat şi
dezvoltat un fenomen. Spuneam că nu poţi fi mai bun sau mai rău decât societatea. În vamă este
o particularitate: „cine nu face cu noi este împotriva noastră”. Într-o vamă în care toţi vameşii,
toată poliţia de frontieră sunt luaţi în bloc, oare toţi au fost aleşi pe anumite criterii? Nu.
Sistemul a creat astfel de monştri. Dacă sistemul funcţionează aşa, eu trebuia să mă integrez
sistemului. Cine a creat acest sistem? Cine l-a încurajat? Sistemul legislativ şi implicit cei care
au promovat aceste legi. (intervievat ANAF)
Dacă are decizie egală şi cel care stă în punctul de frontieră şi cel care închide un import într-o
vamă de interior, e clar că poţi să ai corupţie organizată, activitate criminală organizată în
ambele locuri. (intervievat structură Poliţia Română)
Sunt toţi în aceeaşi oală, din punctul meu de vedere, pentru că nu au reguli, nu au mecanism de
organizare. Singurul lor mecanism de organizare sunt nişte norme, dar de fapt nu au nici o
responsabilitate, nici o previzibilitate. Contactul cu organul vamal este lăsat la voia întâmplării.
Sau la simpla lor alegere. Nu există nici un mecanism previzibil de organizare. Deşi există
Direcţia Vamală, o mie de şefi, supra-şefi şi mini-şefi. Dar cred că aceştia sunt şefi să ştie cu
câţi bani merg acasă. (intervievat PÎCCJ)
Vama de interior este punctul cel mai nevralgic, corupt şi necontrolat. (intervievat structură
MAI).
Ierarhia este importantă. S-a văzut din interceptările DNA sau DIICOT în care spuneau exact
câţi bani se câştigă pe o tură, cât îşi opreşte poliţistul de frontieră, cât îşi opreşte vameşul şi
grosul pleca mai departe. E clar că e o ierarhie […]că nici acum n-am aflat cine e regina.
(intervievat media)
Portul Constanţa este un loc extrem de vulnerabil şi nu numai el ci şi vămile de pe zona extra-
comunitară. (intervievat SAR)
Corupţia din structurile vamale, în opinia celor intervievaţi, facilitează contrabanda şi traficul
ilegal cu mărfuri contra-făcute şi / sau subevaluate, legale şi ilegale (droguri, armament, produse
toxice, deşeuri sau substanţe nucleare), evaziunea fiscală, frauda în domeniul achiziţiilor şi
livrărilor intra-comunitare de mărfuri, returnări ilegale de TVA, spălarea de bani. Actele corupte
continuă şi ulterior traversării punctelor vamale prin vânzarea produselor fără facturi, pe pieţe
legale sau ilegale, în funcţie de natura produsului. Relaţia dintre funcţionarii vamali şi membrii
grupurilor de crimă organizată este directă sau, uneori, mediată de intermediari în persoana
comisionarilor vamali, ai unor apropiaţi ai vameşului, ai reprezentanţilor firmelor care facilitează
procesul de vămuire, ai unor lucrători activi atraşi la colaborare, ai unor oameni influenţi.
Pagina 55 din 104

În opiniile respondenţilor la chestionar, riscurile de corupţie generată de criminalitatea organizată

în relaţia cu funcţionarii vamali sau funcţionari din MFP sunt: abuzul în serviciu (spre exemplu,
prin omisiunea întocmirii unor acte, diminuarea cuantumului accizelor, neverificarea
documentelor şi mărfurilor, etc.), divulgarea de informaţii, protejarea activităţii ilegale a unor
agenţi economici cu efecte de alimentare a economiei subterane şi efecte asupra sănătăţii
populaţiei, şantajarea unor agenţi economici, implicarea directă a lucrătorilor vamali în activităţi
de contrabandă şi crimă organizată, favorizarea traficanţilor, deconspirarea unor activităţi de
control în punctul vamal, constituirea de grupuri organizate cu atragerea unor funcţionari din
MFP, aplicarea de către sancţiuni contravenţionale care creează premisele apărării făptuitorului
împotriva pedepsei penale, nesesizarea infracţiunilor către organele competente.
Analiza cantitativă a cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu criminalitatea

organizată, pe aceiaşi indicatori ca şi pentru poliţie conduce la o ierarhie (fig. 15) în care
contactul direct cu infractorii sau cu intermediarii acestora este văzută drept principala cauză
care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu criminalitatea organizată, superior ca
pondere procentului înregistrat de poliţie (79%). Structurile vamale ocupă primul loc din cinci
între structurile de referinţă analizate la acest item (poliţie, vamă, justiţie, administraţia publică,
sectorul privat) şi la indicatorii cultura şi mentalitatea (obişnuinţa de a da sau a lua mită),
contactul direct cu pieţele infracţionale, moralitate şi control insuficient / ineficient al activităţii.
După structurile administraţiei publice, structurile vamale ocupă al doilea loc din cinci la
indicatorii controlul insuficient / ineficient al activităţii, presiunile şefilor şi subalternilor şi
intervenţia politicului. (vezi fig. 11)
Pagina 56 din 104

Fig. 15 Cauze care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţie cu crima organizată pentru structurile vamale
Respondenţii la interviu descriu corupţia din sistemul vamal ca având un caracter cronic,
sistemic, instituţionalizat, organizat, întreţinut de factorul politic.
În vamă […]este un fenomen sistemic şi cronic. Se strâng bani în acest mod. Ce se întâmplă cu
banii ar fi interesant de văzut. Din păcate, n-am văzut asta nici în cazul poliţiştilor de frontieră
şi al vameşilor, dosarele mari, n-am văzut unde merg aceşti bani pentru că, repet, în cazul
corupţiei sistemice este necredibil că fenomenul nu este cunoscut de conducătorii politici ai
statului, fie că este vorba despre ministrul de interne, fie că este vorba despre ministrul de
finanţe sau alţi şefi din cele două ministere. Şi dacă nu cunosc e foarte grav, înseamnă că avem
un sistem de stat mafiotizat în care conduce altcineva decât decidentul, care e aparent în acea
funcţie. (intervievat SAR)
Corupţia din vamă este ancestrală, este organizată, sistemică şi va fi greu de stârpit. Nu este
întâmplătoare, nu este accidentală, este sistematică şi sistemică. (intervievat structură Poliţia
Română)
Pagina 57 din 104

Corupţia din poliţie şi din justiţie nu are frecvenţa cazurilor de la vamă, unde intră un model
cultural acceptat, o cutumă acceptată şi de o parte şi de alta. (intervievat DNA)
E un fenomen instituţionalizat întreţinut de factorul politic. (intervievat structură Poliţia

Română)
Cronic, vorbesc faptele. Acţiuni repetate, la nivel de cutumă. (intervievat AID)
Activitatea vamală este vulnerabilă la corupţie peste tot, cred că ceea ce vulnerabilizează în
plus, în România, este caracterul acesteia de corupţie sistemică în sistemul vamal. Şi asta s-a
văzut şi în cazurile recente în care vama nu a acceptat agenţi sub acoperire. Ceea ce nu poate
să-mi spună decât faptul că această structură nu doreşte să facă nimic în ceea ce priveşte
corupţia din interior spre deosebire de poliţie care, măcar, acest prim pas l-a făcut, acela de a
accepta ca, în structura poliţiei de frontieră să fie introduse persoane care lucrau ca ofiţeri sub
acoperire. (intervievat SAR)
Şi în acest domeniu, am grupat răspunsurile intervievaţilor referitoare la cauzele vulnerabilităţii

vameşilor la corupţia generată de criminalitatea organizată în două mari categorii: vulnerabilităţi
dinspre subiect şi vulnerabilităţi dinspre instituţie. Vulnerabilităţile dinspre subiect sunt
determinări de ordin personal şi aparţin planului subiectiv. Interviul în profunzime a surprins
următoarele aspecte:
- caracter necinstit, lipsa unor repere valorice (moralitate / etică îndoielnică, rezistenţa scăzută
la tentaţie), integritate personală scăzută;
- şantajul în urma unei erori (slăbiciuni care pot fi exploatate de crima organizată);
- interacţiunea personală cu infractorii sau cu intermediarii acestora;
- necesitatea amortizării sumelor date ca mită pentru obţinerea unui post în vamă;
- influenţa anturajului;
Este aceeaşi psihologie pe care o întâlneşti la paznic sau la casierul de la bancă, la cel pus să
tipărească bancnotă, la cel pus să transporte sacii de bani. Tentaţia de a fi cu mâna în borcanul
de miere, de a vedea cum, pe sub nasul tău, trec stupi întregi şi de a te vedea în poziţia celui
care poate oricând, investit fiind cu autoritate legală, să tragă pe dreapta şi să deschidă orice
stup şi să dispună cu privire la ceea ce îi trece pe sub nas. Este pervertirea autorităţii la
funcţionarii vamali, funcţionarii fiscali în general. Putere pe care încearcă să o folosească în
interesul propriu. […] Corupţia în vămi e legată de fluctuaţia sistemului de taxare, a fiscalităţii
în stat. Cu cât fiscalitatea creşte, cu atât fenomenul corupţiei se perfecţionează şi tinde să se
transforme din simplul fapt de corupţie în activitate criminală premeditată, sistematică şi nu
sporadică. (intervievat structură Poliţia Română)
Pagina 58 din 104

În a doua categorie, a vulnerabilităţilor dinspre instituţie spre individ, am inclus vulnerabilităţile

dinspre mediul social mai larg, mediate sau nu de mediul instituţional:
- lipsa unei instituţii de pregătire profesională pentru funcţionarii vamali;

- promovarea profesională pe criterii străine de criteriile profesionale;
- lipsa controlului activităţilor;
- prezenţa unor cutume de comportament corupt;
- motivare salarială scăzută;
- nedezvoltarea unei culturi organizaţionale sănătoase;
- schimbarea frecventă a regulamentului vamal;
- lipsa de transparenţă instituţională;
- legislaţie deficitară sau intenţionat deficitară;
- răspunsul descurajator al sistemului;
- complicitatea vinovată a decidentului politic şi guvernamental.
Fără o legislaţie corespunzătoare, structurile care previn şi combat vor face acţiuni de
cosmetizare. Prea departe a ajuns fenomenul corupţiei în vamă. Nu trebuie să aşteptăm DNA
sau alte structuri care iau măsuri după un număr de ani, timp în care fenomenul proliferează şi
aduce prejudicii bugetului de stat (miliarde de euro pe an). Legislaţia care reglementează
domeniul vamal trebuie să fie revizuită. Fără aceasta, toate celelalte acţiuni vor rămâne de
cosmetizare. (intervievat ANAF)
Pentru a-şi amortiza sumele pe care le dau pentru a ocupa un post în vamă. […] Când salariul
este mic, dar atâta lume îşi doreşte să ocupe un post în vamă, înseamnă că se completează cu
altceva. (intervievat DNA)
Există deja în anumite sisteme cum este cel vamal, cel al finanţelor, anumite cutume. Foarte
puţini din sistemul respectiv rezistă să nu se angreneze în activităţile infracţionale. Pentru că
sistemul nu te acceptă. Şi avem experienţa acţiunilor pe care le-am făcut în frontieră […]
Vameşii fac parte din categoria funcţionarilor prost plătiţi, cu venituri foarte mici, ţinute ani de
zile sub medie din considerente că „se descurcă”. Şi se descurcă. Asta e cert. Cei care vor să
acceadă în acest sistem (cei mai mulţi) o fac prin a corupe funcţionari de decizie. Se plătesc
anumite sume pentru a intra în sistem, pe considerentul că, odată intrat, va recupera suma. Unii
chiar continuă să dea nişte sume în contul deciziei de a fi încadraţi în sistem. Există asemenea
practici. (intervievat DGA)
Sunt angajate persoane fără nici o pregătire, uneori cu formare profesională în domenii care nu
au nimic în comun cu domeniile gestionate de vamă. Foarte frecvent se schimbă regulamentul
vamal, apare o complicitate vinovată, din această perspectivă, la nivelul decidentului politic şi
guvernamental în sensul că, am întâlnit numeroase cauze în care se emit hotărâri de guvern
Pagina 59 din 104

pentru scutire de taxe pe o perioadă de ore, zile sau săptămâni, după care se revine. Intră pe
piaţă produse care nu sunt supuse unui regim vamal corect şi care creează o concurenţă
neloială stimulând dezordinea, haosul, interesul unora de a „cumpăra” anumite persoane cu
atribuţii în acest domeniu. Această complicitate vinovată a decidenţilor politici care ar trebui să
facă o evaluare mai corectă, să ia măsuri mai aspre, mai dure merge cu jumătăţi de măsură.
Uneori sunt introduşi oameni, tocmai pentru a fi vulnerabili şi a găsi oportunităţi facile de a
introduce mărfuri în ţară care să nu fie vămuite, deci să fie prejudiciat în primul rând statul
român la capitolul impozite şi taxe, pentru a crea pentru ei acele resurse negre prin care să-şi
finanţeze activităţile politice. (avocat)
Cultura organizaţională viciată. Aşa cum a fost la poliţie până să apară DGA. (intervievat AID)
Ultima opinie surprinde, din nou, percepţia dinspre exterior, de către un reprezentant al unei
organizaţii neguvernamentale a Direcţiei Generale Anticorupţie, intervievat care afirmă tranşant
efectul pe care activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei desfăşurată de DGA o are asupra
constituirii unei culturi organizaţionale sănătoase în Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Jumătate dintre persoanele intervievate afirmă că nu cunosc despre existenţa unor măsuri
împotriva corupţiei din structurile vamale. Cele care au cunoştinţă despre asemenea măsuri au
subliniat eficienţa lor îndoielnică, impactul real asupra fenomenului, caracterul reactiv al
acestora, influenţa administraţiei şi a factorului politic la nivel local.
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice ar fi necesară o structură de combatere a

infracţiunilor de corupţie şi crimă organizată din interiorul ministerului. Nu ai doar vama, ai şi
Garda Financiară şi Direcţia de Finanţe Publice de unde sunt marile recuperări de TVA, unde
crima organizată este foarte puternică. Sunt foarte mulţi bani pe nimic care vin înapoi de la
statul român. Ar fi nevoie. Acum nu ştiu câtă voinţă vor avea să şi facă. (intervievat AID)
Monitorizarea atentă de la centru. Local nu este suficient. Toată lumea ştie că la Constanţa se
fură. Şi sunt monitorizaţi pe plan local. Deci cei care monitorizează fură şi ei. La centru însă
apar factori care mă împiedică să fac o monitorizare atentă: forţa de influenţă a factorului local,
administraţia şi factorul politic care, oricât am încercat să-l minimalizăm, este foarte prezent în
tot ce se întâmplă în România. Acum este mai mult decât se poate accepta. […] E o întreagă
filosofie să schimbi un şef de vamă când ştiu că omul acela are o problemă. Inclusiv un lucrător
simplu. De ce? Eu, de la centru nu mai am autoritate asupra sistemului meu. Deci e o problemă
sistemică. Eu, sistemul, am o problemă. Trebuie să creez acea structură care să monitorizeze
permanent această activitate. Şi să o fac publică. (intervievat ANAF)
Eu cred că ei sunt acum mai bine instruiţi să se protejeze de organele de aplicare a legii decât
de crima organizată. Sistemul este greoi. Statul nu-şi poate elimina corupţii. (intervievat PÎCCJ)
Pagina 60 din 104

Nu cred că există măsuri împotriva corupţiei din vamă. În România, sistemul vamal ne-a arătat
că nu vrea să se cureţe. Doar că, acest fenomen de corupţie este extrem de non-transparent
pentru publicul larg şi atunci, dacă nu lucrezi cu oameni din sistem, este foarte greu să ajungi
mai departe, să ajungi undeva unde să conteze. (intervievat Societatea Academică Română)
4.3 Justiţia
Cu privire la corupţia din sistemul de justiţie, trei din cei optsprezece intervievaţi au apreciat că
aceasta nu reprezintă o problemă. Pentru ceilalţi (15 din 18 persoane) opinia este contrară şi
îmbracă diverse aprecieri, de la cele de problemă uriaşă sau mare la problemă negeneralizată şi
cazuri punctuale.
Corupţia din sistemul de justiţie e o problemă uriaşă pentru că, atunci când un judecător ia
şpagă, acest fapt este foarte, foarte grav. (intervievat Societatea Academică Română)
Corupţia din justiţie e cea mai mare problemă. Corupţia […] se vede şi miroase mult mai urât
ca oriunde. (intervievat structură MAI)
Dacă ai un singur magistrat corupt şi dovedit că a fost corupt, înseamnă că el a generat în

activitatea sa cazuri de inechitate care au fost percepute ca atare, care au erodat încrederea în
sistem. Numărul de cauze de corupţie înregistrate în ultimul timp mă îndreptăţesc să spun că da,
este o problemă. […]Ca impact în mentalul colectiv, actul de corupţie din sistemul de justiţie
are, evident, o semnificaţie aparte. (intervievat DNA)
Corupţia în justiţie este o problemă atâta timp cât afectează credibilitatea actului de justiţie.
(reprezentant TI România)
Foarte multe din cazurile pe care le-am avut au generat ideea că avem o problemă cu completul
de judecată. Nenumărate. Au fost cazuri în care am sesizat DNA, suspecţi aflaţi în penitenciar
cărora li s-au cerut sume de bani pentru eliberarea lor. (intervievat structură Poliţia Română)
Poate fi considerată o problemă, dar nu atât de generalizată ca în celelalte instituţii care ajung
mult mai repede în contact cu oamenii. În justiţie ajungi numai dacă ai probleme. Dar există şi
procurori care iau şpagă în continuare, judecători care iau şi ei şpagă. (intervievat media)
Corupţia e o problemă în sistem, mai ales că justiţia, la fel ca vama, nu are o structură de
control, cercetare a faptelor de corupţie la nivelul instanţelor. Este mai uşor să fie facilitat acest
proces de corupţie la judecător, la parchet, chiar decât la funcţionarii din MAI, care au o
structură cu atribuţii. (intervievat Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei)
Pagina 61 din 104

Sunt cazuri punctuale care nu se ridică la nivel de fenomen. Însă pentru justiţie, existenţa chiar
şi a unui fenomen este extrem de îngrijorătoare. Un singur caz este suficient de relevant pentru a
trebui să iei măsuri. (intervievat PÎCCJ)
Nu cred că există o problemă de corupţie în justiţie. Există doar probleme legate de practica
neunitară şi de personal. (intervievat DGA)
În ceea ce priveşte vulnerabilitatea anumitor structuri sau ale anumitor funcţionari, în opinia
persoanelor intervievate, fenomenul s-a manifestat de la grefieri la magistraţi, la judecători, la
procurori, de la nivelul structurilor de bază până la structurile superioare. Totuşi, se preferă
rezolvarea cauzei în faza poliţienească sau de urmărire penală în detrimentul rezolvării ei în faţa
unui judecător deşi, odată ajuns la nivelul instanţei care pronunţă hotărârea definitivă, presiunea
poate deveni mult mai mare.
Cel mai sigur e să mituieşti judecătorul şi nu judecătorul de la primă instanţă. În destul de multe
situaţii poliţia îl saltă, procurorul instrumentează cazul, îl trimite in judecată, prima instanţă îl
condamnă, a doua – apelul sau curtea supremă – îl achită. Sau scade sentinţa de la 20 de ani la
ceva ridicol, doi ani cu suspendare. Ceea ce mă îndeamnă să cred că mita se duce direct la
completul de la apel în sus. (reprezentant media)
În cadrul sistemului de justiţie, nivelul local sau central al autorităţilor nu influenţează

vulnerabilitatea acestora la corupţia generată de criminalitatea organizată. În rândul
intervievaţilor, opiniile sunt egal distribuite, accentuându-se fie facilităţile oferite infracţiunii de
un oraş mare, fie avantaje relaţiilor strânse şi a influenţelor reciproce din oraşele mici.
Corupţia nu este mai frecventă, spre exemplu, la instanţele mici, decât la instanţele mari. Nivelul
local sau central nu este important. Crima organizată este mai mult atrasă de oraşele mari.
Într-un oraş mare ţi se pierde urma, relaţionezi, eviţi pe cel care te-a refuzat şi găseşti pe altul.
(intervievat DNA)
Ce vedem şi ce e îngrijorător din punctul meu de vedere este că avem foarte multe dosare care
vizează persoane cu funcţii de conducere în instanţe şi parchete, ceea ce înseamnă că nu ne mai
obosim să mergem la procurorul de caz sau la judecătorul de caz. Mergem direct la şefi, care
sunt mai accesibili. De ce-or fi mai accesibili nu ştim, dar probabil că „merită” ca persoanele
care au probleme să meargă direct la şefi. Ceea ce ne spune câte ceva despre cât de
independenţi sunt in fapt judecătorii şi procurori; dacă este posibil să mergi prin procurorul şef
sau prin judecătorul care este şef de instanţă şi să influenţezi decizia într-un dosar. (intervievat
SAR)
Analiza calitativă a conţinutului interviurilor decelează tendinţa spre exemplificările care

ilustrează vulnerabilitatea la corupţie a structurilor locale.
Pagina 62 din 104

Nivelul local e mai afectat. E o lume mică, relaţiile interpersonale sunt strânse. Dacă mediul
este viciat întreg sistemul se viciază. Se constituie grupuri de favoruri reciproce, de corupţie.
Este mai accentuat la nivelul localităţilor mici. (intervievat AID).
Am avut cazuri în care nu am putut să documentăm activitatea unui grup infracţional decât de la
centru, de la Bucureşti. A fost neapărat nevoie de intervenţia noastră pentru că era ca o
cangrenă: orice încercam să fac acolo se afla tot. (intervievat structură Poliţia Română)
Structurile locale sunt stat în stat. De exemplu, la Galaţi […] era aşa: tata era procuror, fiul era
judecător, nevasta fiului era avocat. Se ştia clar, dacă vrei să câştigi un proces la Galaţi, îl iei
pe x şi ai câştigat procesul fără drept de apel. (intervievat media)
În comunităţile mici vedem o pactizare între şefii de instanţe şi parchete cu oamenii de afaceri
importanţi sau cu oamenii politici importanţi de la nivel local. Şi atunci sigur că încrederea
cetăţeanului în sistemul judiciar scade. Cel puţin în capacitatea sistemului judiciar de a ataca
aceste persoane importante. (intervievat SAR)
Analiza cantitativă a datelor colectate în cadrul sondajului de opinie plasează structurile de

justiţie pe primul loc, atât între structurile de referinţă cât şi ca pondere în ierarhia indicatorilor
proprie acestui sector, în ceea ce priveşte presiunile reprezentanţilor crimei organizate ca şi cauză
percepută care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu crima organizată (fig. 16).
Pagina 63 din 104

Fig. 16 Ierarhia cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţie cu crima organizată pentru structurile din
sistemul de justiţie
În ansamblul structurilor de referinţă, percepţia acestor cauze pentru structurile de justiţie

înregistrează, în general, o poziţie mediană (vezi fig. 11). Un al treilea loc din cinci îl ocupă
justiţia la indicatorii intervenţia politicului, şi control insuficient / ineficient al activităţii.
Este dificil de afirmat dacă există sau nu grupuri de crimă organizată mai abile să corupă
sistemul de justiţie decât altele. Din răspunsurile la interviul în profunzime rezultă că, în funcţie
de scopul acestor grupuri, şi strategia de corupere este mai bine sau mai puţin bine definită. Cu
cât scopul ar fi mai mare, cu atât şi strategia de corupere ar fi mai bine creionată. Se folosesc
diverse tehnici, inclusiv ocazii sociale în care membrii ai grupului se fotografiază / filmează
alături de / în proximitatea unor poliţişti, magistraţi, judecători, etc. În egală măsură, este
importantă şi experienţa anterioară pe care aceste grupuri o au cu sistemul de justiţie. Conform
afirmaţiilor făcute de intervievaţi, cel mai frecvent avocaţii sunt folosiţi ca intermediari între
Pagina 64 din 104

grupurile de crimă organizată şi justiţie. Mai sunt menţionaţi prieteni, cunoscuţi, rude, lucrători
corupţi din sistem, grefieri.
Cu privire la caracterizarea corupţiei din sistemul de justiţie, trei din cinci intervievaţi descriu
situaţia ca fiind sporadică, punctuală, întâmplătoare.
Caracter punctual dar riscuri asociate permanent funcţiei respective. (intervievat Ministerul
Justiţiei)
Sporadic, dar repetabil. Din când în când, dar repetabilitatea ne duce… există foarte multe
complete în teritoriu influenţate de aceste grupuri, motivate ca să ia o decizie în favoarea lor.
Nu este cronicizată. Durata lungă a proceselor naşte o suspiciune rezonabilă. E greu să explici
unui om că dosarul său va fi soluţionat peste trei ani. Pentru că se întreabă de ce. (intervievat
PÎCCJ)
Sporadică dar nu izolată. Ca la poliţie. Corupţia în poliţie este sporadică, dar nu atât de rară
încât să putem considera că a fost un caz izolat. (intervievat DNA)
În sistemul judiciar nu vorbim despre o corupţie sistemică. Dar vorbim despre coruperea unor
persoane importante din sistem şi despre vulnerabilitatea, despre deschiderea acestuia către
practic nelegale. (intervievat SAR)
Cauzele folosirii corupţiei de către grupurile de crimă organizată în relaţie cu justiţia ţin de
evitarea aplicării legii, obţinerea profitului, păstrarea puterii şi a influenţei.
Crima organizată lucrează ca orice întreprindere şi ca orice manager public. Un şef de crimă
organizată se gândeşte cum să-şi micşoreze pierderile. Şi dacă pentru el este mai ieftin să
plătească judecătorul sau procurorul, o va face.[…]Maximizarea profitului înseamnă inclusiv
imunitate la ancheta penală, înseamnă pedepse minimizate în instanţă pentru lanţul său de
traficanţi şi minimizarea cantităţii de bunuri care vor fi confiscate de instanţă ca sancţiune. Este
o atitudine absolut raţională, economică. Maximizarea profitului este ceea ce-i mână în luptă.
Nimeni nu face trafic de droguri de drag, nu vindem femei pentru că vrem noi să ne distrăm, deşi
poate şi elementul acesta are un rol de jucat. În general, oamenii se implică în crima organizată
pentru bani. (intervievat SAR)
Factorii incriminaţi responsabili de vulnerabilitatea la corupţie a lucrătorilor din justiţie sunt, în

logica abordărilor anterioare, de natură personală, de grup şi de sistem.
Factorii generaţi de către sistem sunt: presiunea exterioară dinspre mediul politic şi
compromiterea sistemului de către unii decidenţi politici, presiunea media, pregătirea
Pagina 65 din 104

profesională preponderent teoretică, volumul de muncă foarte mare, factori de natură legislativă
(legea permisivă, formalismul exagerat al procedurii civile sau penale, caracterul prea general şi /
sau generos al legii, înţelegând prin aceasta marja prea mare în care o normă poate fi
interpretată), supra-valorizarea expertizelor financiar – contabile, ne-monitorizarea activităţii,
lipsa unor sancţiuni efective, lipsa criteriilor în desfăşurarea anumitor activităţi (spre exemplu, la
transferul unui magistrat dintr-o localitate în alta), nealocarea resurselor pentru buna funcţionare
a sistemului, întocmirea de strategii ale sistemului care nu sunt duse la bun sfârşit, includerea
unui număr extrem de mare de fapte în Codul Penal, seducţia puterii.
Factorii de grup sunt contactele apropiate cu anturajul infractorilor, mai ales în oraşele mici,
tolerarea şi încurajarea faptelor corupte de către ierarhia sistemului
Factorii personali sunt aceiaşi cu cei întâlniţi şi la celelalte două categorii profesionale: caracterul
necinstit, lipsa unor repere valorice (moralitate / etică îndoielnică, rezistenţă scăzută la tentaţie,
lăcomie), integritate personală scăzută.
Toţi intervievaţii au fost de părere că motivarea salarială este una satisfăcătoare în raport cu a
altor categorii profesionale şi, în consecinţă, vulnerabilitatea acestor lucrători nu s-ar justifica
prin nimic. Aceasta denotă indirect importanţa, în fapt, a motivaţiei materiale pentru munca
depusă, importanţă care, uneori, este refuzată sau minimalizată de unii respondenţi atunci când
este vorba despre vulnerabilităţile celorlalte structuri din sectorul public.
Legea creată de „avocaţi” sau iniţiată, susţinută de avocaţi în Parlament care, înainte să fie
parlamentari erau avocaţii inculpaţilor, hoţilor. Vorbim de acte create special pentru a
soluţiona nişte litigii penale, acte care, după soluţionarea acelor litigii penale în favoarea
clienţilor acestor avocaţi cu influenţă, au rămas in vigoare. Au fost, un timp, norme de
procedură, dezincriminări, reguli create în timpul proceselor, de un anumit nivel, trecute prin
legiuitor, prin Parlament (pentru că în zona penală vorbim de lege organică), create de avocaţi
special pentru a soluţiona litigii penale. Astea au rămas după aceste cazuri s-au rezolvat şi
produc efecte în sensul că deschid portiţe de interpretare, speculaţii ale legii. Asta generează
corupţie. Avocatul ştie că şi procurorul şi judecătorul pot să interpreteze şi într-un fel şi în altul
o anumită normă pentru că legea e permisivă, lasă un cadru atât de mare de interpretare încât
un anumit lucru poate fi prezentat în anumite nuanţe. (intervievat structură Poliţia Română)
Procurorii, judecătorii sunt foarte tineri, nu au experienţă. Pe cealaltă parte, avocaţii sunt
foarte bine pregătiţi. Sunt foşti judecători, procurori cu experienţă, cadre didactice care cunosc
foarte bine legea şi mânuiesc foarte bine mecanismele de apărare. Se creează un dezechilibru
între apărare şi acuzare în favoarea apărării. (intervievat structură MAI)
Generaţia aceasta din România, din domeniul justiţiei, va fi una de proastă referinţă pentru
sistemul românesc atunci când se vor face evaluări. Un Cod Penal adoptat şi care trebuia să
Pagina 66 din 104

intre în vigoare a fost abrogat înainte de a funcţiona un minut.[…]Este nepermisă atitudinea

politicienilor de vârf vis-a-vis de justiţie. Chiar şi atunci când lucrurile sunt rezolvate după
reglementările în vigoare apar voci care, cu o forţă dată de poziţia socială în care se găsesc,
compromit ideea de justiţie. (avocat)
Unii cedează din lăcomie, dar alţii cedează pentru că le este impus acest lucru. Ca şi în poliţie,
justiţia este condusă tot de un om politic. Atâta timp cât aceste instituţii nu vor fi conduse de
oameni din interior, corupţia va exista. (intervievat media)
Din păcate, n-am văzut din partea sistemului o susţinere faţă de colegii care încearcă să limiteze
dimensiunea fenomenului. Cam cum e privită DGA în poliţie, e privită DNA în structura
Ministerului Public şi în structura sistemului judiciar: „ei sunt aceia de care trebuie să ne
ferim”. Poate că nu e rău că şi-au construit un astfel de renume. Însă, ar fi mai bine cu
siguranţă, dacă majoritatea sistemului judiciar ar susţine această încercare de curăţare a
sistemului. […] Cel mai important factor care contribuie la corupţia din justiţie este lipsa unui
răspuns potrivit din partea organelor statului. Şi în justiţie ca şi în alte părţi, lucrurile ori sunt
penale ori nu sunt deloc. Nu există mecanisme disciplinare care să funcţioneze eficient în
sistemul de justiţie. CSM închide mai degrabă ochii atunci când este vorba de scandaluri de
corupţie. (intervievat SAR)
Riscurile de corupţie generate de criminalitatea organizată în raport cu reprezentanţii sistemului

de justiţie, desprinse din evaluarea calitativă a răspunsurilor la întrebarea deschisă din
chestionarul de opinie includ schimbarea încadrării juridice, soluţii de neînceperea urmăririi
penale sau conducerea intenţionată a cercetărilor către neînceperea urmăririi penale, traficul de
influenţă şi mituirea magistraţilor, abuzul în serviciu (nesesizarea din oficiu, neînregistrarea
cauzelor în penal, tergiversarea nejustificată a cercetării penale, administrarea de probe
insuficiente în dosarele de urmărire penală, neîntocmirea unor acte procedurale), acoperirea
activităţilor infracţionale, deconspirarea unor acţiuni, activităţi procedurale complete, furnizarea
unor informaţii care nu sunt destinate publicităţii, deconspirare unor acţiuni de flagrant,
deconspirarea investigatorului sub acoperire, legătura unor procurori şi judecători cu persoane
din grupurile de crimă organizată. Au mai fost menţionate presiunile exercitate asupra
sistemului, preocuparea constantă a membrilor grupurilor de crimă organizată de a ajunge în
anturajul unor magistraţi, teama judecătorilor şi procurorilor ameninţaţi de a da soluţii corecte,
penetrarea sistemului de către membri ai grupurilor de crimă organizată prin rude, prieteni,
posibile evenimente negative (atentat la viaţa unui magistrat), informarea grupurilor de crimă
organizată despre activităţi specifice (interceptări, supravegheri), înapoierea bunurilor
indisponibilizate, timpi mari de prezentare în instanţă a faptelor constatate şi de judecare a
acestora.
Pagina 67 din 104

4.4 Administraţia
Din studiul DGA rezultă că, atunci când este vorba despre administraţie, primul nivel de
corupţie, cel al aşa – numitei mici corupţii este facilitat de interacţiunea cu cetăţeanul. Zonele în
care criminalitatea organizată interferează cu administraţia sunt zonele de decizie, unele aparent
banale, spre exemplu, de restituire a unei proprietăţi, reconstituirea unui drept, urbanism, arhive
naţionale alături de sectoarele care se ocupă de achiziţii, contractări şi gestionarea fondurilor
europene.
Crima organizată nu alege o anumită zonă; administraţie, justiţie, interne, etc. Îşi dirijează
demersurile spre o anumită ţintă care implică varii zone, în funcţie de cum converg interesele.
Nu există corupţie pură numai într-o anumită zonă. Ele se întrepătrund. Administraţia publică
centrală este cea reprezentată de ministere şi de autorităţile publice centrale, guvern şamd.
Dacă mergem la administraţia locală, care înseamnă consilii judeţene, prefecturi şi primării,
aici lucrurile pot fi nuanţate pentru că îmbracă o anumită specificitate în funcţie de fondurile pe
care le au la dispoziţie, de apartenenţa sau nu la arcul guvernamental (foarte important) şi, de
aici, accesarea mijloacelor financiare, cu achiziţii, cu angajări de personal şi tot ce decurge de
aici; la prefecturi cu retrocedările de terenuri. Există zone foarte pretabile. (intervievat structură
MAI)
Tot ce înseamnă contractare, deci tot ce înseamnă ban public dat către sectorul privat, este în
sine o zonă vulnerabilă. Cei care lucrează în achiziţii publice, în zona de aprobare de plăţi sunt
persoane vulnerabile, sigur, după decidentul politic care este primul vulnerabil în această
construcţie. Pentru că, în administraţie, decidentul politic contează. El este cel care ia marile
decizii. Spre deosebire de alte structuri în care, poate, decidentul politic nu este atât de
important, în administraţie el contează. Dacă aş diferenţia, aş zice că pe primul loc se află
decidentul politic, fie că-i vorba de miniştri, fie că-i vorba de primari şi de preşedinţi de consilii
judeţene, iar apoi cei care lucrează în zonele acestea de construire a contractărilor publice şi de
plată a lucrărilor efectuate şi de control al executării lucrărilor. (intervievat SAR)
De ce cred că administraţia este cea care corupe politicul? […] Cât timp ei sunt schimbaţi pe
motive politice, o dată la patru ani, înseamnă că este o corupţie reciprocă. Nu am văzut demisii
din cauză că cineva i-a spus unui funcţionar să fie corupt. […] Din păcate, administraţia, nu în
totalitatea ei, mă refer la oameni cu funcţii de decizie, este extrem de putredă în România şi sunt
reţele de firme ce trebuie create cu mult timp înainte să vină un ministru în minister. (intervievat
AID)
Administraţia locală poate facilita valorificarea rapidă a unei oportunităţi pentru grupul de crimă
organizată. Pentru aceasta este nevoie de o reţea constituită din timp care să permită o astfel de
reacţie rapidă.
Pagina 68 din 104

Administraţia este vulnerabilă la corupţia generată de crima organizată pentru că este nevoie şi
de tăcerea persoanelor din administraţie pentru ca, cei din crima organizată, să-şi poată vedea
liniştiţi de treabă. Într-o comunitate oarecare, administraţia publică află despre aceste lucruri.
Şi aşa cum fiecare organ al statului ar trebui să notifice aceste îngrijorări pe care le are, aşa ar
trebui să o facă şi administraţia. Asta dacă vorbim de crima organizată tipică, traficanţii. Dacă
vorbim de criminalitatea gulerelor albe, ea este legată de administraţie pentru că administraţia
este cea care are banul public, iar tentaţia acestui tip de criminalitate este către zona banului
public, încercarea de a obţine cât mai mult din banul public pentru interesul personal.
(intervievat SAR)
Urmărind aceleaşi două mari categorii de vulnerabilităţi, dinspre subiect / generate / produse de
subiect şi vulnerabilităţi dinspre instituţie, identificăm şi pentru acest sector vulnerabilităţi de
ordin personal, care aparţin planului subiectiv (caracter necinstit, lipsa unor repere valorice,
moralitate / etică îndoielnică, rezistenţa scăzută la tentaţie, lăcomie, integritate personală scăzută,
neîndeplinirea atribuţiilor din fişa postului şi vulnerabilităţi care aparţin planului obiectiv,
instituţional:
- subordonarea faţă de mediul politic; Posibilităţile de finanţare a partidelor atrag

întreprinzătorii ilegali. (intervievat ANAF);
- lipsa tradiţiei de funcţionare;
- birocraţie stufoasă care predispune la mica corupţie;
- oportunităţi de mare corupţie (exp. autorizarea construcţiei unui mare complex, depozitare
deşeuri toxice, etc);
- insuficienta informatizare a sistemului;
- insuficienta corelare a ministerelor cu administraţia locală;
- absenţa mecanismelor de control;
- proceduri greoaie;
- greşit înţeleasa autonomie locală;
- salarizare necorespunzătoare.
Vulnerabilitatea la corupţie creşte odată cu creşterea valorii contractului. Vedem mari

probleme pe lucrările de infrastructură, dar vedem probleme şi pe zona de contractare de
servicii intelectuale: studii, cercetări, analize, sondaje. Unele sunt plătite cu nişte sume absolut
fabuloase, iar rezultatul final constă în şase foi scrise la 2,5 rânduri. E altă modalitate de a
ascunde plăţile informale, adică mita. Este vorba despre o mită dată prin intermediul unei
aparenţe legale. (intervievat SAR)
La nivel naţional avem o problemă de criză morală. Nu manifestăm rezistenţă, nu manifestăm

atitudine faţă de corupţie. (intervievat structură Poliţia Română)
Pagina 69 din 104

Din acelaşi motiv pentru care sunt vulnerabili cetăţenii României care, conform cercetărilor
sociologice declară că „ar lua şpagă dacă ar fi demnitari” sau funcţionari publici cu acces la
resurse. Pentru că societatea are o anumită schimbare a valorilor în ultimii 20 de ani. Sunt
îndreptaţi către obţinerea foarte rapidă a unor avantaje materiale. Cum pot s-o facă? Ajung
într-o funcţie publică de unde au acces la resurse şi folosesc oportunitatea. Sunt diferite teorii cu
privire la cine eşti: eşti ceea ce ai, ceea ce gândeşti, ceea ce realizezi, etc. În România, marea
parte a oamenilor se identifică cu ceea ce au, inclusiv colegii din administraţie sau din politică.
E o problemă a întregii societăţi. Cei din administraţie s-au mai rotit, cei din politică s-au mai
rotit, obiceiurile nu s-au mai schimbat. (intervievat AID)
Fig. 17 Ierarhia cauzelor care contribuie la dezvoltarea corupţiei în relaţia cu criminalitatea organizată pentru
autorităţile publice locale
Pagina 70 din 104

Analiza cantitativă a datelor colectate în cadrul sondajului de opinie plasează autorităţile publice
locale pe primul loc între structurile de referinţă, dar şi ca pondere în ierarhia indicatorilor
proprie acestui sector, în ceea ce priveşte intervenţia politicului (79%). Acesta este urmat de
cultura şi mentalitatea lucrătorilor din sistem (obişnuinţa de a da şi a lua mită) şi de moralitate.
Autorităţile publice locale se află pe locul al doilea din cinci la indicatorii nivelul scăzut al
veniturilor şi calităţii vieţii şi presiunile reprezentanţilor crimei organizate şi pe al treilea loc din
cinci la indicatorii contactul direct cu infractorii sau cu intermediarii acestora şi contactul direct
cu pieţele infracţionale (vezi fig. 11).
Jumătate dintre persoanele intervievate apreciază că nu există măsuri luate de către administraţie
pentru prevenirea corupţiei în general, măsuri care să includă prevenirea corupţiei generate de
criminalitatea organizată.
Când toţi de acolo se înţeleg şi fură, ei înşişi sunt o structură. Cine să-i mai protejeze dacă n-au
control? Ce controale asupra lor? Noi suntem un minister al administraţiei şi internelor.
Controlul nu începe cu administraţia. Începe cu internele şi oboseşte până la administraţie.
(intervievat structură MAI)
Administraţia publică are o problemă: relaţia ombilicală cu politicul. Este natural conectată la
sistemul politic. Este puţin hilar să discutăm despre măsuri luate de administraţia publică pentru
a-şi preveni, combate, eradica anumite fenomene în interiorul ei. Nu blamez zona politică. Spun
doar că politicul ar trebui să dea girul, să dea susţinerea financiară, administrativă, tehnică,
legală pentru crearea mecanismelor de combatere a corupţiei în zonele cu care el lucrează,
adică în administraţie. (intervievat structură Poliţia Română)
Cred că este corupţie generalizată, nu sporadică, nu ocazională. E corupţie sistemică.

Jumătatea care apreciază că administraţia a luat măsuri de scădere a vulnerabilităţilor s-a referit
la eliminarea interacţiunii directe cu cetăţeanul (plăţi on-line), transparenţa instituţională,
evaluarea unor propuneri de colaborare din partea DGA, încercările de simplificare a
procedurilor, implementarea e-government la unele administraţii, existenţa măsurilor de audit şi
management al riscurilor la nivel naţional.
Există auditul şi managementul riscurilor, generalizat de şapte ani la nivelul administraţiei

publice locale şi centrale, care însă nu şi-a atins ţintele. O slăbiciune a managementului riscului
este că, cele patru standarde care vizează integritatea sunt evaluate foarte sumar. O
metodologie similară de evaluare a riscurilor pe care o are DGA există de şapte ani în România
şi este obligatorie la nivel naţional. Este coordonată şi anual centralizată de MFP şi vizează în
Pagina 71 din 104

special relaţia cea mai sensibilă din piramida organizaţională. Este eficientă, dar acordă atenţie
în special utilizării banului public, ceea ce e firesc. Aici apare importanţa instrumentului DGA
de suplimentare, de consolidare pe cele patru standarde care nu sunt foarte bine evaluate în
momentul de fată de acest audit. (intervievat Ministerul Justiţiei)
Fiscul, în relaţia sa cu cetăţeanul, s-a transparentizat extrem de mult în ultima vreme, având o
relaţie corectă în interacţiunea cu persoanele fizice. Nu ştiu dacă în relaţia cu persoanele
juridice se poate vedea o evoluţie pozitivă la fel de marcantă. Şi sigur că există zone care rămân
vulnerabile şi în administraţiile fiscale. Cel puţin această corupţie mică ce influenţa percepţia
publică cu privire la administraţia fiscală s-a diminuat. (intervievat SAR)
Corupţia mică ţine foarte mult de fiecare. Corupţia mare are un vid legislativ destul de serios.
(intervievat AID)
La administraţie, cu cât este mai jos, lucrurile se rezolvă curat pentru că informaţia ajunge la
cine trebuie, procedurile sunt legale, niciodată nu poate fi contestat. (membru focus-grup)
În foarte multe localităţi primarii şi-au găsit săgeţi, vectori. Au sute de hectare pe domeniul
public al primăriei […]. Vectorii despre care vorbeam cultivă terenul fără a fi traşi la
răspundere. Profitul se împarte între săgeţi şi primar. Este o reţea. Altfel cum funcţionează? Eu
am tractorul, dvs aveţi combina. Este evaziune fiscală. Acele produse nu sunt declarate nicăieri
pentru că există un contract cu primăria. Sunt zone nesupravegheate de nimeni. N-are cum să nu
fie reţea. (membru focus-grup)
Pagina 72 din 104

Capitolul al V-lea
Criminalitatea organizată, corupţia şi sectorul privat
Corupţia din sectorul privat se află mult mai puţin în dezbatere publică decât corupţia din
sectorul public27. Se consideră, probabil, că nu afectează atât de acut bugetul statului aşa cum se
întâmplă cu cea din urmă. La o analiză mai atentă însă, chiar şi de percepţie, a prejudiciului pe
care corupţia din sectorul privat îl aduce bugetului de stat, lucrurile încep să se nuanţeze. De la o
astfel de ipoteză a pornit şi secţiunea dedicată în prezentul studiu al DGA sectorului privat.
Aplicarea instrumentelor de cercetare însă numai la persoane care îşi desfăşoară activitatea în
sectorul public (excepţie făcând reprezentanţii media şi reprezentantul profesiunii liberale) nu
permit generalizarea concluziilor desprinse. Cu toate acestea, ele pot constitui un embrion pentru
extinderea acestei secţiuni într-o cercetare de amploare, la nivel naţional, care să implice şi
respondenţi, reprezentanţi ai acestui sector.
Şi în ceea ce priveşte corupţia generată de criminalitatea organizată, interferenţa acesteia cu

mediul privat este mai puţin percepută de către public. Totuşi, putem enumera cel puţin două
perspective de interacţiune: prima, în care anumite firme private pot deveni ţintă pentru grupurile
de crimă organizată care încearcă să-şi spele banii rezultaţi din activitatea infracţională. Poziţia
firmelor vizate poate depinde de domeniul economic în care aceasta activează. Firmele private se
pot afla fie în situaţia de a fi victimele acestor acţiuni, fie de a colabora cu crima organizată. A
doua perspectivă este cea în care firma însăşi desfăşoară activităţi de crimă organizată şi
reinvesteşte capitalului ilicit în afaceri licite.
Caracterizam crima organizată ca o antrepriză orientată spre scop. Sectorul privat este
eminamente orientat spre profit. Are la dispoziţie instrumente legale. Are interes să corupă
funcţionarul public pentru a scăpa de controale, pentru a facilita obţinerea unei autorizaţii,
pentru a ascunde o evaziune fiscală. Asta e latura activă a sistemului privat în raport cu
corupţia. Pe măsură ce afacerile sunt mai mari creşte fenomenul structurat de corupere dinspre
sectorul privat spre sectorul public şi se înfăţişează sub forma crimei organizate. (intervievat
27
Menţionăm aici Conferinţa regională privind integritatea în sectorul privat – mpreună pentru România,
organizată de Transparency International România în iunie 2011 şi, mai recent, proiectul Strategiei Naţionale
Anticorupţie 2011 – 2014.
Pagina 73 din 104

În ceea ce priveşte poziţia de victimă a sistemului privat în raport cu corupţia şi crima

organizată, avem o zona privată afectată de valenţa activă a celeilalte părţi din zona privată şi
anume, concurenţa. Concurenţa de pe piaţa privată are tot interesul să elimine, să reducă din
potenţa economică a celorlalţi prin metode legale (reducerea preţului) dar şi prin metode
ilegale, ilicite trimiţând fiscul, folosind ca instrument aparatul administrativ de stat, cumpărând,
corupând structuri de control, structuri de administraţie publică (control regim fiscal, eliberări
acte, autorizaţii, control asupra legalităţii activităţii private), aservind astfel structurile de
control administrativ pentru a le folosi împotriva competitorului pe piaţă. Asta e zona în care
tabloul în care sectorul privat apare în duplicitatea, dualitatea lui: victimă controlată abuziv de
către stat suportând amenzi la limita maximă şi actor activ în eliminarea concurenţei utilizând
ca instrument administraţia publică. (intervievat structură Poliţia Română)
Analiza calitativă a răspunsurilor la interviul semi-structurat arată că, în opinia intervievaţilor,

anumite sectoare ale economiei, care promit obţinerea unor câştiguri importante, prezintă un
interes mai mare pentru criminalitatea organizată. Acestea ar fi serviciile, construcţiile,
agricultura, comerţul cu bunuri puternic accizate, achiziţiile publice, infrastructura rutieră,
simularea unor activităţi de export şi încasarea TVA, sectorul energetic. În mod deosebit sunt
menţionate furtul de produse petroliere din conducte şi comercializarea lor după procesare în aşa
– numitele antrepozite fiscale, evaziunea fiscală, subevaluarea bunurilor tranzitate prin vamă,
contrabanda, exploatările minerale (pietriş, nisip), domeniul silvic. Pe de altă parte, când
evaziunea fiscală este mare, ca rezultat al controalelor ineficiente sau inexistente, oficialii publici
din acest domeniu pot fi „cumpăraţi” uşor. În această situaţie, ambii actori vor avea de câştigat:
firma va continua să plătească taxe mai mici decât cele legale, iar oficialul va primi mita.
Toate aceste sectoare pot fi afectate dar beneficiile cele mai mari ale crimei se înregistrează în
comerţul ilicit cu ţigarete, cu produse puternic accizate, în special al carburanţilor, în
comercializare legumelor, fructelor proaspete sau a altor alimente congelate. În construcţie este
un nivel ridicat al infracţionalităţii şi implicit al corupţiei în ceea ce priveşte atribuirea de
terenuri, de autorizaţii de construire. Alt domeniu este cel al privatizărilor şi al obligaţiilor post
– privatizare. Foarte acut, virulent se pune problema achiziţiilor publice trucate. (intervievat
Acolo unde sunt bani mulţi care se pot câştiga uşor. Nu în agricultură ci după, la
comercializarea produselor. Mafia din pieţe e arhicunoscută. Nu mai există producător ci numai
al treilea intermediar. Comerţ, domeniul serviciilor cu contracte din banii statului, Tot ce
plăteşte statul plăteşte foarte scump şi serviciile sunt foarte proaste. Şoselele: avem regii
asfaltului, dar asfaltul nu se vede. Construcţiile care se fac cu bani statului: vorbim de mafie, de
furturi de materiale. Statul plăteşte cel mai bun bitum şi ţie îţi toarnă pe cel mai prost. Acolo
funcţionează crima organizată. Faptul că sunt organizaţi în anumite partide politice asta nu
înseamnă că nu sunt tot crimă organizată. (intervievat media)
Pagina 74 din 104

În toate sectoarele economiei (transporturi, agricultură, construcţii, servicii, etc) există

probleme, iar indulgenţa organului de cercetare este cumpărată cu bani atunci când acesta
descoperă nereguli. Probabil că sectorul construcţiilor este mai vulnerabil decât agricultura.
Probabil că beneficiază şi de mai multă atenţie din partea organelor statului pentru că
presupune mai mulţi bani. Dacă vorbim despre infrastructură vorbim deja despre alt nivel de
corupţie, vorbim despre corupţia mare care apare atunci când discutăm despre contracte
importante cu statul. Crima organizată, pe de altă parte, din studii privind spălarea banilor, de
exemplu, rezulta că, în România, banii se spală prin achiziţionarea de terenuri importante din
diferite zone ale ţării. Citeam, de asemenea, că mafia italiană achiziţionează terenuri în
Transilvania pentru construcţia unor gropi de gunoi în care să depoziteze deşeuri periculoase.
Iată deci că nu mai vorbim doar de trafic de persoane şi de trafic de droguri dinspre România
spre vest ci şi despre influenţa din ce în ce mai mare pe care o capătă reţelele de crimă
organizată din vest în România. (intervievat SAR)
Patru persoane din cinci intervievate sunt de părere că şi sectorul privat este vizat de către
criminalitatea organizată. Uneori aceasta foloseşte firmele private pentru spălarea banilor, alteori
mediul privat foloseşte corupţia pentru maximizarea profitului, activitatea unor companii private
s-a bazat, eventual într-un moment de început al firmei, pe activităţi de crimă organizată, au
existat ţinte economice (fabrici, întreprinderi) vizate de crima organizată.
Există interferenţe între mediul privat şi crima organizată. Sunt companii private care au o
activitate legală importantă, dar care s-a bazat, cel puţin în faza incipientă pe activităţi de crima
organizată. Iar legăturile acestea nu dispar. Produsul crimei organizate trebuie consumat. Nu se
poate face în ascuns pentru că este vizibil. Şi atunci, sumele respective, prin procesele de spălare
a banilor, trebuie introduse în circuitul legal. Astfel încât, crima organizată are reprezentanţi
agenţi economici în mediul pe care-l sperăm concurenţial, dar care este afectat de aceste
practici. (intervievat structură Poliţia Română)
Şi mediul privat este vulnerabil la corupţia generată de crima organizată. Structurile de crimă
organizată investesc în afaceri legitime, licite banii pe care îi obţin din afaceri ilicite. Acest
transfer de fonduri dinspre zona neagră către zona albă ar merita o atenţie specială. (intervievat
SAR)
Revenim la evaziune fiscală. Sau la controlul administrativ. Este inadmisibil să nu ai control

asupra acestui fenomen şi să permiţi înregistrarea în România a sute de mii de firme care îşi
desfăşoară activitatea două, trei luni de zile. Vorbim de mecanisme de control. Aici există crimă
organizată şi crimă organizată transnaţională: firme care îşi desfăşoară activitatea pe o
perioadă foarte scurtă în România şi pleacă. Ori îşi transferă activele unei persoane total
nevinovate şi lasă datoriile pe umerii ei. Cauza: modul în care sistemul naţional administrativ
acordă atenţie acestor sectoare. (intervievat Ministerul Justiţiei)
Pagina 75 din 104

Privatul este cel care beneficiază de pe urma coruperii statului. Este la fel de vinovat şi este cel
care, de multe ori, iniţiază acest proces de realizare a unui grup criminal. Ce înseamnă grupul
criminal? Pe zonă de evaziune fiscală înseamnă nişte companii care trebuie să eludeze plata
unor taxe. Pe zona de contracte cu statul sunt iarăşi nişte companii care trebuie să ia nişte
contracte de infrastructură. Pe zona de energie sunt companii care trebuie să ia nişte contracte
pe care să le revândă. Evident privatul are profitul cel mai mare al acestei afaceri, dacă o
gândim ca pe o afacere. Statul este cel care facilitează prin coruperea unor funcţionari din
cadrul lui. (intervievat AID)
Măsurile anticorupţie luate de firmele private se adresează, pe de o parte, personalului care

lucrează în aceste firme, iar pe de altă parte, protecţiei şi securităţii brandului. Sunt politici
anticorupţie orientate spre firmă, dar care nu se aplică sau se aplică numai declarativ, la nivelul
aparenţelor, în relaţia firmei cu statul. Dacă directorul general a reuşit să prindă un contract,
foarte bine, a făcut-o pe barba lui; firmele sunt private şi ele nu se duc să denunţe,că nu le intră
în atribuţiuni aşa ceva. (intervievat structură MAI)
Aceste măsuri, în general, nu sunt acompaniate de reguli privind comportamentul firmei pe piaţă,
comportament care nu exclude mita pentru atingerea obiectivului firmei şi obţinerea profitului
dorit. După unii intervievaţi, pentru firmele mari, integritatea reprezintă un subiect major şi este
exclusă implicarea lor în afaceri de crimă organizată. Alte firme constituie însă paravane pentru
activităţile de crimă organizată.
Spre exemplificare, în cazul particular al contrabandei cu produse din tutun, o mare parte dintre
acestea sunt originale, nu contrafăcute. Foiţa de ţigară este produsă de o singură fabrică din lume,
iar filtrul este produs tot de o singură fabrică din lume. Iar acest produs de unic producător intră
în afacerea ilegală cu produse de tutun, ceea ce indică o interferenţă nelegală ce se produce la un
moment dat în lanţul producerii fabricării respectiv.
Prima interesată de trecerea unui container este firma privată. Cea care propune vameşului
business-ul. Deci firmele private sunt interesate de a introduce în ţară produse accizabile (şi nu
numai) fără respectarea legislaţiei şi taxelor vamale aferente. (intervievat ANAF)
La nivel european se promovează politici noi de responsabilitate socială corporativă, care au

componente de integritate şi de practici etice şi integre în interiorul companiei. În Marea Britanie
a intrat în vigoare bribery act care angajează răspunderea până la ultimul subordonat.
Pentru unii dintre respondenţi, modelul folosit de companiile private se constituie în bună
practică ce poate fi preluate şi de către instituţiile de stat.
La Ministerul Justiţiei am identificat această nişă ca una importantă de transmitere a bunelor

practici dinspre sectorul privat spre instituţiile publice. Multinaţionalele acordă importanţă
Pagina 76 din 104

programelor de „compliance”. Metodologia de evaluare a riscurilor este un program foarte

strict care îmi reduce la limitele cele mai restrânse posibilitatea fraudării şi corupţiei în cadrul
firmelor. (intervievat Ministerul Justiţiei)
Majoritatea intervievaţilor este de acord cu comportamentul corupt al firmelor private, pe

principiul „scopul scuză mijloacele”, în sensul recunoaşterii faptului că acestea dau mită pentru
obţinerea unor contracte avantajoase. Nu de puţine ori este incriminat mediul românesc de
afaceri care încurajează comportamentul fraudulos.
E de ajuns să intri pe piaţa românească şi în scurt timp deprinzi obiceiurile de aici. (intervievat
structură IGPR)
Zona de etică în companii este foarte slab dezvoltată. După scandalurile care au implicat
companii mari din lumea acesta, se discută în ultima vreme despre introducerea unor coduri de
conduită în aceste companii. Există coduri de conduită în companii, însă ele sunt formaliste.
[…]Pentru că, în mod evident, companiile sunt cele care plătesc şpăgile pentru obţinerea unor
contracte mari. (intervievat SAR)
Şi Raportul din 2011 al Băncii Mondiale28 menţionează că practicarea mitei este scăzută în noile
state membre ale UE, cu excepţia României în ceea ce priveşte mita plătită de firmele şi
companiile private. Situaţia înregistrată în 2005 (data precedentului raport) se înrăutăţise în 2008
(anul la care face referire raportul din 2011), aceeaşi tendinţă de „deteriorare severă” fiind
înregistrată în legătură cu licitaţiile publice.
Integritatea sectorului privat este o componentă care, alături de integritatea sectorului public
trebuie avută în vedere atât pentru construirea unui sistem naţional de integritate cât şi pentru
asigurarea unui climat sănătos pentru afaceri. O dezvoltare economică sustenabilă nu poate avea
loc în afara dezvoltărilor din acest sector. Conexiunile dintre corupţie şi criminalitatea organizată
din sectorul privat sunt percepute ca existente dar puţin vizibile şi, şi mai puţin, investigate şi
aduse la cunoştinţa opiniei publice, la rândul său, puţin educate în a sesiza prejudiciile
importante în asemenea cazuri. Domeniul este puţin explorat şi, ca urmare, se pretează unor
cercetări extinse.
28
World Bank Report, 2011, Trends in corruption and regulatory burden in Eastern Europe and Central Asia, pe
http://www-wds.worldbank.org.
Pagina 77 din 104

Capitolul al VI-lea
Concluzii şi propuneri
Concluzii
Pe plan internaţional, o rată de risc a ţării mai mare este asociată, în general, cu niveluri mai mari
ale criminalităţii organizate. Cu cât funcţionarea statului de drept, democratic este mai eficientă
cu atât dezvoltarea criminalităţii organizate este împiedicată şi cu cât calitatea managementului
economiei statului este mai bună cu atât vulnerabilitatea la crimă organizată este mai scăzută.
Nivelul scăzut de venit pe cap de locuitor a fost, de asemenea, asociat cu niveluri ridicate de
corupţie. În acelaşi timp, un sistem de taxe şi impozite neadecvat sau perceput ca neadecvat nu
este numai un stimulent pentru evaziunea fiscală, cu efecte directe asupra bugetului statului, dar
şi un stimulent pentru corupţie. Sistemul de impozitare este o dimensiune economică importantă
care are un impact major asupra criminalităţii organizate. Un stat în care evaziunea fiscală este
importantă este adesea caracterizat de niveluri înalte ale criminalităţii organizate asociate cu
spălarea de bani.
Prezenta cercetare sociologică a DGA a relevat un înalt nivel de percepere (97%) a conexiunilor
dintre criminalitatea organizată şi corupţie. Corupţia oferă oportunităţi pentru criminalitatea
organizată, care sunt gata de a fi exploatate de către grupurile infracţionale. Mai mult de două
treimi dintre respondenţii la chestionarul de opinie (79%) au apreciat că o mare parte a actelor de
corupţie este cauzată de criminalitatea organizată. Ca urmare, criminalitatea organizată şi
corupţia se întreţin una pe alta, iar atunci când criminalitatea organizată dobândeşte o poziţie
dominantă, corupţia din sectorul public are toate şansele să crească..
Un analist29 atrăgea atenţia asupra importanţei factorilor culturali şi a expectaţiilor atunci când
vorbim despre corupţie: Cu cât este mai răspândită credinţa conform căreia corupţia este peste
tot, cu atât mai mari sunt impulsurile de a o folosi. Acesta concluziona că, în absenţa combaterii
corupţiei oamenii vor ajunge la concluzia că există aşa de multă corupţie încât acela care nu
intră în joc este pur şi simplu „fraier”. Atât contextul socio-cultural cât şi cel psiho-social şi
personal sunt factori importanţi în propensiunea oamenilor către corupţie. Astfel, reducerea
deopotrivă a micii şi marii corupţii este un mijloc important de creştere a rezistenţei în faţa
tentativelor de influenţare dinspre criminalitatea organizată.
29
Diego Gambetta, Two types of corruption and the self-fulfilling nature of the beliefs about corruption in The
Corruption Monster Ethik, Politik and Koruption, Martin Kreutner (ed), Czernin Verleg, Wien, 2006.
Pagina 78 din 104

Evoluţia relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie, văzută în dublă accepţiune, dinspre
trecut spre prezent şi, respectiv, ca proiecţie în viitor, reflectă un trend constant crescător până la
momentul prezent (41%), urmat fie de o fază de platou (34%), fie de scădere (33%). O pătrime
dintre respondenţi proiectează o creştere a conexiunii studiate.
Studiul DGA a evidenţiat faptul că sunt numeroase situaţiile în care criminalitatea organizată se
foloseşte de slăbiciunile instituţiilor statului. Criminalitatea organizată şi corupţia au în comun
lipsa mecanismelor puternice de control ale statului şi ale societăţii civile. „Cumpărarea”
protecţiei de la stat este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea criminalităţii organizate.
Interferenţa mediului politic a fost văzută ca un factor potenţator de dezvoltare a corupţiei în
relaţie cu criminalitatea organizată (cu o pondere de 79% pentru autorităţile publice locale, 58%
pentru structurile vamale, 53% pentru justiţie şi 51% pentru poliţie). Cu cât este mai înalt şi mai
frecvent nivelul de interferenţă a mediului politic cu sectorul public, cu atât corupţia şi
criminalitatea organizată vor fi mai ridicate. Criminalitatea organizată poate influenţa statul prin
blocarea sau emiterea unor reglementări legislative în folosul propriu (frauda prin lege).
Minimalizarea riscului este o prioritate pentru membri importanţi ai crimei organizate. Acest
obiectiv poate fi atins prin construirea unei protecţii politice, prin intermediul finanţării
campaniilor electorale, stabilirea unor legături sociale sau de rudenie, mituire.
Rezultatele arată că, nivelurile de criminalitate organizată şi corupţie din sectorul public sunt
determinate esenţial de calitatea instituţiilor cheie ale statului: poliţie, justiţie, vamă,
administraţie. Măsurarea gradului de vulnerabilitate la corupţia generată de criminalitatea
organizată a evidenţiat o ierarhie în care structurile Ministerului Finanţelor Publice sunt cele mai
vulnerabile (92% „în măsură mare şi foarte mare”), urmate de autorităţile publice locale (82,5%)
şi structurile MAI (68%). Niveluri de peste 50% înregistrează guvernul (55,9%), Ministerul
Justiţiei (55,8%) şi Ministerul Public (50,7%).
Alături de palierul instituţional se situează factorul uman a cărui calitate, cu cât este mai scăzută
cu atât este mai ridicat nivelul conexiunii criminalitate organizată - corupţie. Cele două niveluri
se condiţionează unul pe celălalt astfel că, printr-un efect de feed – back, nu numai o resursă
umană de bună calitate contribuie la niveluri scăzute de vulnerabilitate, dar şi întărirea capacităţii
statului de a preveni şi controla criminalitatea organizată elimină un impediment major în
dezvoltarea calităţii resursei umane. Riscul extrem de disfuncţionalitate la cele două niveluri,
semnalat în literatura de specialitate sub denumirea de stat captiv, nu s-a regăsit în rezultatele
cercetării DGA.
Aproximativ 84% dintre respondenţi au opinat că, structurile cu competenţe în domeniu sunt
expuse riscurilor de corupere din partea grupurilor de crimă organizată, cu menţiunea că unele
structuri specializate sunt mai vizate de crima organizată decât altele (69,5%).
Pagina 79 din 104

Ierarhizarea răspunsurilor la chestionare a etalat cele mai vulnerabile structuri din MAI la
corupţia generată de criminalitatea organizată. Primele trei structuri expuse sunt Poliţia de
Frontieră (82,5%), Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (76%) şi
Direcţia de Investigare a Fraudelor (70,1%). În ierarhia rezultată, Poliţia Română totalizează
aproximativ 66% vulnerabilitate mare şi foarte mare. Direcţia de Combatere a Criminalităţii
Organizate şi structurile sale teritoriale înregistrează procente aproximativ egale de
vulnerabilitate crescută (49%) şi scăzută (47,5%).
Analiza cantitativă a permis ierarhia unei palete de riscuri la corupţie generate de criminalitatea
organizată în relaţia cu poliţia. Ponderea semnificativă este dată de divulgarea de informaţii
(69,5%) urmată de protejarea activităţilor ilegale (59%), favorizarea suspecţilor (56,5%) şi
acoperirea activităţilor ilegale (59%). Cu cele mai mici riscuri (rar sau foarte rar / deloc) au fost
înregistrate: deconspirarea activităţilor sub acoperire (83%), şantajul (79%), deconspirarea
activităţilor de flagrant (73%) şi riscul de implicare directă (71%).
O bună funcţionare a sistemului de poliţie şi justiţie şi calitatea serviciilor oferite de acestea sunt
indicatori semnificativi ai corupţiei şi au efect descurajator asupra criminalităţii organizate. Cele
două sisteme sunt, în opinia respondenţilor, în egală măsură, responsabile pentru prevenirea şi
combaterea corupţiei la nivel naţional. Un sistem independent, corect aplicat şi predictibil îşi
poate îndeplini rolul de garant al statului de drept şi asigura că toţi cei care încalcă legea sunt
pedepsiţi. Funcţionarea unor structuri speciale anti-corupţie şi anti – criminalitate organizată
conduce la scăderi semnificative ale celor două infracţiuni. DGA este văzută ca instituţia
competentă din MAI, din acest punct de vedere (89%). Resursele alocate, personalul suficient,
integru, bine pregătit şi bine retribuit constituie premise pentru rezultate mai bune în lupta
împotriva corupţiei.
Studiul reflectă eforturile constante şi determinate ale Direcţie Generale Anticorupţie de

combatere fermă şi prevenire susţinută a corupţiei în interiorul Ministerului Administraţiei şi
Internelor şi de asigurare, în acelaşi timp, a transparenţei instituţionale, eforturi care, paradoxal,
au şi un efect neaşteptat: acela de atragere a atenţiei publicului către structurile MAI ecranând
percepţia legată de corupţia din alte sectoare ale statului. Cercetarea a pus, de asemenea, în
evidenţă necesitatea generalizării acestui tip de măsuri şi la alte structuri şi instituţii ale
sistemului public, în vederea obţinerii unor rezultate consolidate pe toate segmentele şi la nivelul
tuturor instituţiilor vulnerabile la corupţie.
Există o corelaţie puternică între independenţa percepută a sistemului de justiţie şi corupţia

percepută din acest sistem. Lipsa de predictibilitate a reglementărilor în sistem este corelată cu
niveluri înalte ale corupţiei generate de criminalitatea organizată. Independenţa şi integritatea
sistemului de justiţie este cel mai important factor predictiv al extinderii criminalităţii organizate.
Deoarece o mare parte a corupţiei implică oficiali şi oameni politici de rang mediu şi înalt,
Pagina 80 din 104

condiţia pentru reprimarea acestor comportamente infracţionale este încrederea în sistemul de

justiţie, singurul competent să decidă că membrii guvernului nu acţionează în afara legii. Cu cât
dependenţa de şi imunitatea funcţionarilor publici la interferenţele politice este mai mare cu atât
corupţia este la nivel mai înalt. Procedurile greoaie sunt o barieră în accesarea serviciilor
sistemului de justiţie. Niveluri înalte de corupţie se corelează cu complexitatea procedurilor.
Structurile vamale joacă un rol cheie în prevenirea infracţiunilor specifice şi, ca urmare, se află
în atenţia crimei organizate. Cu cât eficienţa structurilor vamale este mai scăzută cu atât mai
mare este nivelul crimei organizate şi reciproc, înalta calitate a serviciilor vamale este asociată cu
niveluri scăzute de corupţie.
Niveluri înalte de corupţie sunt asociate cu abuzul de putere discreţionară în oferirea de contracte
cu statul către sectorul privat. Independenţa funcţionarilor civili este relaţionată cu calitatea
înaltă a birocraţiei. Cu cât meritocraţia este mai scăzută cu atât corupţia este mai ridicată. Cu
privire la infracţiunile legate de anumite firme private, gradul până la care este folosită corupţia
pentru facilitarea unor infracţiuni nu este suficient de clar. Cei care şi-au experimentat opinia au
avut sentimentul că, corupţia este folosită ca un instrument suplimentar de optimizare a eficienţei
şi profitabilităţii activităţilor ilegale ale gulerelor albe acompaniate de abuzul de putere şi de
folosirea unor reţelele personale pentru obţinerea unor profituri foarte mari.
În absenţa unei estimări a costurilor globale ale corupţiei, nu există date care să indice proporţia
costului care să reprezinte corupţie generată de criminalitatea organizată.
La costurile care derivă din această relaţionare şi care privesc sectorul public s-ar adăuga
costurile care privesc sectorul privat şi piaţa legală a bunurilor. Prin corupţie şi intimidare,
criminalitatea organizată a penetrat, în situaţii punctuale, sectorul afacerilor legale, înfiinţându-şi
propriile afaceri prin folosirea unor companii onorabile deja înfiinţate, coruperea sau şantajul
unor manageri sau angajaţi ai acestor companii sau prin înfiinţarea propriilor firme cu aparenţă
de legalitate.
Din perspectiva antreprizei orientate spre profit, motivele pentru care criminalitatea organizată
foloseşte corupţia cuprind facilitarea desfăşurării infracţiunilor, câştigarea licitaţiilor publice,
asigurarea transportului şi livrării mărfurilor, protejarea bunurilor obţinute din activităţile ilegale,
protejarea unor membri importanţi ai grupului.
Astfel, EUROPOL arăta că este posibil ca grupurile de crimă organizată să fi identificat ţinte din
administraţie, structuri de aplicare a legii şi din mediul de afaceri, pe care să le corupă şi să le
influenţeze30.Unele grupuri pot folosi intens corupţia pentru obţinerea unor contracte cu
30
Raportul EUROPOL, OCTA 2006, disponibil pe http://www.europol.europa.eu.
Pagina 81 din 104

autorităţile locale. Salarizarea relativ scăzută şi instruirea neadecvată sunt factori care conduc la
creşterea vulnerabilităţii în aceste sectoare. Aceeaşi agenţie europeană a atras, de asemenea,
atenţia asupra licitaţiilor din sectorul public şi asupra coruperii înalţilor oficiali pentru obţinerea
unor contracte.
Investiţiile şi strategiile pe care un grup de crimă organizată le foloseşte sunt expresia

comportamentelor raţionale ale actorului pe piaţa ilegală. Luând ca exemplu drogurile: lanţul de
la producătorul iniţial la utilizatorul final este lung şi complex. Operaţiunile tind să fie finanţate
de către întreprinzători profesionişti, adesea cu aparenţă legală. Principala problemă logistică
pentru traficul de droguri este asigurarea livrărilor către en-grosist sau către importatorul din ţara
de destinaţie. Toate aceste segmente necesită modalităţi de asigurare pentru care se foloseşte
corupţia alături de violenţă, şantaj ca instrumente de optimizare a managementului riscului.
Pentru transportul terestru grupurile de crimă organizată exploatează adesea transportatorii legali
sau îşi creează propria afacere, îndeosebi pentru facilitarea traficului de droguri. Raportul OCTA
2007 menţionează că grupurile de crimă organizată identifică şi corup personal cheie din sectorul
public şi privat dar, de asemenea, cumpără sau înfiinţează firme cu aparenţă de legalitate.
Spălarea banilor proveniţi din infracţiuni este o activitate cheie pentru care sunt create şi
dezvoltate relaţii cu o serie de profesionişti ai finanţelor şi cu angajaţi din sectorul public şi
privat. Returnările ilegale de TVA aduc câştiguri uriaşe fiind adesea facilitate de un număr de
companii-tampon care complică circuitul documentelor şi disimulează faptul că anumite bunuri
sunt trecute de mai multe ori prin acelaşi proces de returnare de TVA.
Un domeniu care continuă să rămână vulnerabil este sectorul financiar. Folosirea corupţiei sau a
altor instrumente pentru a penetra instituţiile financiare este mai eficientă pentru crima
organizată decât pentru proprietari, având în vedere controalele stricte cu care asemenea
instituţii operează, investiţiile tehnice şi financiare şi preferinţa liderilor crimei organizate de a
păstra distanţa de operaţiunile ilegale pe care le desfăşoară (OCTA 2006). Crima organizată
poate folosi lucrători neglijenţi sau corupţi pentru a desfăşura fraude non-fiscale, cum ar fi
creditarea frauduloasă sau deschiderea unor conturi bancare frauduloase. O altă cale de accesare
a sistemului financiar de către crima organizată este oferirea unui volum de afaceri şi bonusuri
atât de importante încât sa poată fi cu greu refuzate.
Costurile pe care le suportă societatea în ansamblu nu sunt numai financiare. Criminalitatea

organizată se infiltrează în domeniul construcţiilor şi al pieţei imobiliare căutând un profil legal
al activităţii şi câştigând influenţă economică şi, consecutiv, politică pe lângă posibilitatea de
asigurare pe termen lung a bunurilor provenite din infracţiuni. Abilitatea grupurilor de crimă
organizată de a se infiltra în economia legală este aproape la fel de ameninţătoare la adresa
Pagina 82 din 104

esenţei societăţii democratice pe cât este voinţa de a folosi violenţa pentru a-şi atinge acest
obiectiv.
Propuneri
Rezultatele şi concluziile cercetării sociologice conduc către o serie de recomandări care au ca

ţintă reducerea corupţiei în general şi a corupţiei generate de către crima organizată, în special.
Propunerile noastre pornesc de la enunţul potrivit căruia cele două infracţiuni trebuie privite
complementar: corupţia ca instrument al criminalităţii organizate şi criminalitatea organizată ca
etapă de dezvoltare ulterioară a corupţiei.
În această viziune, politicile publice în domeniu ar trebui să fie evaluate pornind de la verificarea
eficienţei lor (în condiţiile în care un întreg sistem sau părţi importante dintr-un sistem al statului
sunt afectate) şi ţinând cont de următoarele niveluri de infiltrare ale sectorului public de către
criminalitatea organizată:
1. Acte sporadice de mită sau abuz în serviciu determinate de criminalitatea organizată la

niveluri scăzute ale instituţiilor guvernamentale;
2. Cooptarea unor oficiali de rang inferior în grupul de crimă organizată;
3. Angajarea unor membri ai grupului de crimă organizată în instituţiile statului pentru
favorizarea operaţiunilor ilegale;
4. Compromiterea şefilor de instituţii cu competenţe în combaterea criminalităţii organizate
sau a corupţiei;
5. Identificarea strategiilor care ţintesc la „capturare a statului şi / sau a instituţiilor sale” de
către crima organizată.
Pentru fiecare dintre secţiunile identificate mai jos, propunem elemente de intervenţie care
includ, de la caz la caz, una sau mai multe paliere: prevenire, educaţie şi combatere.
La nivel macro-social
Unul dintre instrumentele de prevenire a penetrării statului de către organizaţiile criminale rezidă
în politicile din domeniul macro-social care ar trebui să fie acompaniate de către măsuri
pluridimensionale de reducere a sărăciei şi de creştere a calităţii vieţii. În acest fel se asigură un
fundament sănătos de împiedicare a creşterii insidioase a corupţiei, proces al cărui pericol de
generalizare conduce la instabilitate politică şi la creşterea vulnerabilităţii statului la tentativele
de acaparare a acestuia de către crima organizată. O politică importantă a statului ar trebui să fie
educaţia timpurie anticorupţie de-a lungul întregului ciclu de învăţământ şi, în funcţie de
vulnerabilităţi, la locul de muncă, proces care, asumat şi urmărit cu perseverenţă, ar putea
schimba, în timp, mentalităţi şi cutume.
Pagina 83 din 104

Un alt instrument este instituirea unui sistem adecvat de taxe şi impozite. Un sistem de taxe şi
impozite neadecvat sau perceput ca neadecvat nu este numai un stimulent pentru evaziunea
fiscală, cu efecte directe asupra bugetului statului, dar şi un stimulent pentru corupţie.
Cadrul legislativ
În ceea ce priveşte cadrul legislativ, Raportul GRECO31 de Evaluare a României privind

incriminările, emis în decembrie 2010, apreciază că acesta este comprehensiv şi reflectă în mare
măsură cerinţele Convenţiei Penale privind Corupţia şi ale Protocolului său. Totuşi, raportul
menţionează situaţii în care sunt necesare îmbunătăţiri, cum ar fi aplicarea prevederilor
referitoare la darea şi luarea de mită şi la traficul de influenţă la toate faptele / omisiunile (în
exerciţiul funcţiei de către un funcţionar public), indiferent dacă se află sau nu în aria de
competenţă a funcţionarului. De asemenea, raportul face recomandări de completare a cadrului
legislativ privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. Cum prezentul studiu
a relevat, există o percepţie răspândită privind suspiciunea de finanţare a partidelor politice de
către grupuri de crimă organizată, care utilizează strategic această modalitate de asigurare a unor
profituri viitoare. Ca urmare, cadrul legislativ şi consecutiv, cadrul instituţional referitor la
finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale ar trebui modificat, în paralel cu
eventuale evaluări / modificări / completări ale unor reglementări conexe.
În acelaşi timp este necesară folosirea mai intensă a instrumentelor şi mijloacelor penale în
vigoare împotriva corupţiei, fără a pierde din vedere mijloacele administrative. De altfel, din
perspectiva practicienilor, o redefinire a infracţiunilor penale (extrem de numeroase în Codul
Penal) şi aplicarea constantă şi riguroasă a sancţiunilor disciplinare şi administrative ar permite
delimitarea necesară pentru ca faptele de natură penală să rămână cele de gravitate ridicată.
O corelare a strategiilor anticorupţie existente ca şi asigurarea intervalului de timp necesar

atingerii obiectivelor şi rezultatelor acestora, urmată de evaluările corespunzătoare ar permite
continuarea demersurilor dinspre etapele deja parcurse către cele viitoare, cu valorificarea celor
mai bune rezultate şi regândirea unora dintre abordări pe baze noi, conforme trendului
problematicii în domeniu.
La nivel instituţional
Criminalitatea organizată nu se poate dezvolta fără sprijinul unor instituţii slabe ale statului.
Identificarea vulnerabilităţilor la corupţia generată de crima organizată în fiecare sector cu
evidenţierea mecanismelor corupte, aplicarea fermă a măsurilor de reducere dramatică a
acestora, crearea unor mecanisme de control la instituţiile care nu beneficiază de acest lucru sau
31
Raport de Evaluare a României privind Incriminările, disponibil pe http://www.coe.int/greco.
Pagina 84 din 104

aplicarea consecventă a acestora acolo unde ele există şi fixarea unor standarde înalte (coduri de
conduită, teste de integritate, avertizori de integritate) reprezintă condiţii sine-qua – non pentru o
îmbunătăţire reală a capacităţii de luptă împotriva conexiunii celor două fenomene.
Responsabilizarea şi conştientizarea riscurilor şi vulnerabilităţilor la corupţie sunt atribuţii nu

numai ale unor structuri precum Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Public,
Ministerul de Justiţie ci şi ale instituţiilor cu care aceste ministere colaborează în diverse cazuri
punctuale (spre exemplu: păstrarea confidenţialităţii în cazul în care poliţia face o solicitare către
fisc).
Diminuarea interferenţei factorului politic cu activitatea instituţiilor statului în paralel cu

demersuri de adoptare a unui cod etic al clasei politice ar avea efecte pozitive atât în ceea ce
priveşte rezultatele obţinute de aceste instituţii în activitatea lor cât şi asupra percepţiei
publicului privind influenţa factorului politic.
În continuare, este necesară consolidarea instituţiilor cu atribuţii în cele două domenii, care au
competenţe clare, dar separate pe cele două infracţiuni şi fructificarea recomandărilor din
rapoartele unor organizaţii internaţionale. Apreciem că ar fi utilă identificarea unor modalităţi
noi, de abordare comună a conexiunilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie, cu accent pe
infracţiunile din domeniul economico-financiar şi spălare de bani. În acest fel ar fi consolidată
capacitatea statului de a urmări, identifica, monitoriza şi confisca bunurile provenite din
infracţiuni, activitate care ar putea fi stimulată prin alocarea unei părţi importante din aceste
bunuri poliţiei şi justiţiei. De asemenea, având în vedere corelaţiile rezultate între criminalitatea
economico – financiară si criminalitatea organizată, ar trebui avut în vedere şi creşterea
capacităţii operaţionale a poliţiei, procurorilor şi judecătorilor în cazurile care implică investigaţii
financiare.
Cele mai bune practici în domeniu au demonstrat că statele care au introdus managementul
computerizat al cazurilor la nivelul poliţiei, procurorilor şi judecătorilor, sistemele multi-agenţii
de co-derulare a cazurilor şi administrarea computerizată a cazurilor în instanţă au gestionat cel
mai bine cele două fenomene şi conexiunea dintre ele. Asemenea reforme au scăzut
vulnerabilitatea la corupţia generată de criminalitatea organizată prin folosirea ingineriei
organizaţionale, eliminarea procedurilor greoaie şi prin reducere abuzului de proceduri şi putere
discreţionară. În acest sens, ar fi utilă alocarea de resurse pentru introducerea şi folosirea efectivă
a mijloacelor electronice de gestionare a cazurilor care să permită conexiunea dosarelor.
Pagina 85 din 104

Pornind de la mesajul ONU conform căruia un sistem de justiţie penală solid şi funcţional bazat
pe aplicarea legii este condiţie sine-qua-non pentru acţiunea eficientă împotriva criminalităţii
organizate transnaţionale şi a corupţiei32, o serie de măsuri sunt necesare începând cu o reformă
a sistemului de justiţie care, fie să reconsidere funcţionarea unui singur parchet în loc de trei, fie
să instituie mecanisme de cooperare eficientă între cele existente.
Cercetarea a pus în evidenţă necesitatea eliminării practicii neunitare în justiţie, controlul

ineficient, necesitatea mutării unor sancţiuni dinspre penal spre disciplinar şi administrativ,
selecţia atentă a membrilor sistemului, eliminarea practicilor de creare a unor acte speciale
pentru a soluţiona litigii penale, acte care au rămas şi produc efecte deschizând portiţe de
interpretare şi speculaţii ale legii, supralicitarea expertizelor financiar – contabile, interferenţa
politicului, necesitatea unor mecanisme disciplinare eficiente, introducerea unor sancţiuni mai
mari pentru persoanele cu funcţii de conducere.
Creşterea numărului personalului din sistemul de justiţie, îmbunătăţirea pregătirii de tip

investigativ pentru procurori, sancţionarea corespunzătoare (spre exemplu, până în 2011, în
România nu au existat dosare care să se refere la cazuri de contrabandă), asigurarea unei logistici
satisfăcătoare pentru buna funcţionare a sistemului constituie premise de bună funcţionare şi,
deci, scăzută vulnerabilitate a sistemului la corupţie.
Nu în ultimul rând, trebuie acordată o atenţie sporită formatorilor de imagine pentru instituţiile
cu atribuţii în combaterea corupţiei şi a criminalităţii organizate. Dincolo de politicile de relaţii
publice ale instituţiilor, pot fi folosiţi vectori din cadrul parteneriatului public – privat sau din
relaţia cu societatea civilă.
Natura eminamente conservatoare şi reactivă a activităţii sectoarelor publice şi bugetul din ce în

ce mai restrâns lasă structurile de specialitate pregătite insuficient în faţa noilor ameninţări. Cum
arătam mai sus, politicile deja familiare şi care derivă dintr-o concepţie uneori depăşită a
realităţii creează sentimentul de confort şi eficienţă. Schimbările aduse de infracţiuni care nu sunt
investigate în mod obişnuit se confruntă cu inerţia instituţională şi umană. Astfel că, obişnuiţi să
privim separat cele două infracţiuni, ne este greu să le considerăm împreună. Constrângerile
financiare însă, în afară de partea restrictivă pe care o induc sunt totodată stimulente pentru
identificarea unor căi ingenioase, noi de gestionare a infracţiunilor şi de promovare a unor
politici în cooperare cu partenerii sociali, instituţii de stat, sectorul privat, universităţi, organizaţii
neguvernamentale cu includerea tuturor actorilor într-o strategie comprehensivă.
32
UN Economic and Social Council report of the Secretary General, International cooperation in combating
transnational organized crime and corruption to the Commission on Crime Prevention and Criminal Justice,
paragraph 83, 20.03.2007
Pagina 86 din 104

Strategia de acţiune a poliţiei trebuie să ţină cont de provocări şi riscuri pe care să le anticipeze şi
să pună la dispoziţie instrumente care să facă faţă acestor provocări. Astfel, disparităţile
economice între state agravate de efectele crizei economice constituie un teren fertil pentru
dezvoltarea conexiunilor dintre corupţie şi criminalitatea organizată, în statele mai puţin pregătite
să gestioneze provocarea. O atenţie deosebită ar trebui acordată reducerii incidenţelor şi
dimensiunilor pieţelor informale care oferă oportunităţi pentru criminalitatea organizată. Cum
am văzut în rezultatele cercetării, pieţele emergente, potenţial generatoare de mari profituri
(energie, infrastructură, minerale rare, deşeuri toxice) stimulează implicarea crimei organizate şi
afectează piaţa legală. Schimbările demografice (îmbătrânirea populaţiei) sunt un factor
favorizant pentru migraţia forţei de muncă şi, o dată cu ea, a traficului de persoane şi a migraţiei
ilegale. Instabilitatea politică a statelor din vecinătatea UE poate favoriza naşterea unor
comunităţi în diaspora, vulnerabile la influenţa grupurilor infracţionale.
Pe termen scurt, sunt necesare măsuri care să consolideze şi să pregătească instituţia pentru a
face faţă acestor provocări. Reconfigurarea instituţională cu conferirea unei atenţii speciale
structurilor cu atribuţii în cele două domenii, acordarea unei greutăţi şi importanţe instituţionale
semnificative fiecăreia dintre ele, accentuarea cooperării între acestea, crearea unei structuri care
să se ocupe de cercetarea penală propriu – zisă (fie că e vorba de judecătorul de instrucţie, fie că
e vorba de ofiţerul de poliţie) ar consolida sentimentul de apartenenţă la o organizaţie
profesională respectată, recunoscută şi cu autoritate. Această măsură ar trebui consolidată cu
politici de resurse umane corespunzătoare (selectare, încadrare, carieră, pregătire profesională
adecvată, susţinută, potrivit profilului, promovare după principiul meritocraţiei), resurse
financiare şi logistice cel puţin apropiate de nevoile specificului de activitate. Poliţistul trebuie să
simtă că este sprijinit de sistem în activităţile sale legitime. Asigurarea unui standard social
minim conferit deopotrivă de prestigiul profesiunii şi de o calitate corespunzătoare a vieţii
(salarizare corespunzătoare) atrage în sistem personal de bună calitate, fidel sistemului şi cu
vulnerabilitatea crescută la tentativele de corupţie. Pentru asigurarea calităţii personalului este
necesară educaţia anticorupţie în Academia şi şcolile de poliţie, testări psihologice repetate (şi
după încadrarea în sistem), îmbunătăţirea calităţii corpului didactic.
Consolidarea şi capacitarea unei structuri care să studieze, din perspectivă ştiinţifică, corupţia din
România, care să coopereze şi să obţină date de la toate instituţiile relevante ar permite obţinerea
unui material valoros care ar sta la baza îmbunătăţirii substanţiale a eforturilor în domeniu şi ar
oferi perspectiva instituţională, guvernamentală ca alternativă la studii ale unor organizaţii
neguvernamentale. Indirect, acesta ar submina imunitatea percepută a infractorilor şi a stilului de
viaţă asociat, ar conduce la scăderea profiturilor acestora şi le-ar afecta abilitatea de a influenţa
organele statului.
Pagina 87 din 104

De asemenea, este cunoscut faptul că, lipsa de cooperare dintre instituţii este exploatată de
criminalitatea organizată, care caută breşe de penetrare folosind corupţia. De aceea este necesară
încurajarea cooperării şi extinderii investigaţiilor în plan transfrontalier.
Cooperarea cu societatea civilă şi media
Atragerea societăţii civile este un element cheie. Eficienţa sistemului de justiţie în combaterea
corupţiei şi a criminalităţii organizate se bazează şi pe sprijinul şi voinţa societăţii civile de a
colabora cu structurile de implementare a legii. Construirea încrederii publicului în sistemele de
poliţie şi justiţie înseamnă mai întâi prezentarea unor rezultate tangibile ale reformelor de succes
ale sistemului. Înalţii reprezentanţi ai sistemului trebuie să fie în afara oricăror suspiciuni ale
publicului, să aibă standarde etice înalte şi să adopte proceduri stricte. Şi într-o asemenea
situaţie, voinţa politică şi capacitatea de a implementa reformele este o precondiţie pentru
construirea încrederii publicului. Reformele sistemului de justiţie trebuie să se bucure de
sprijinul celorlalte instituţii cu competenţe în domeniu. De o egală importanţă este construirea
legăturilor între sectorul public şi actorii societăţii civile. Informarea publicului, campaniile de
educare, consolidarea culturii organizaţionale sunt catalizatori care contribuie la reducerea
efectului patologic, pernicios al criminalităţii organizate şi al corupţiei în societate. Parteneriatul
public – privat este un veritabil forum pentru înţelegerea conexiunilor, conştientizare, şi
dezvoltarea vigilenţei.
Rolul media ar trebui dezvoltat şi potenţat. Cu cât activitatea media de prezentare a rezultatelor,
politicilor şi eforturilor în domeniu este mai intensă, cu atât nivelul de corupţie va fi mai scăzut.
Informarea constantă şi în măsură suficientă este o forţă importantă de control în programele
anti-corupţie.
De un real impact apreciem că ar fi un proiect de anvergură de educare al societăţii, în care

cetăţeanul să fie instruit şi conştientizat să raporteze la poliţie cazurile pe care le consideră
suspicioase sau în afara legii.
Derularea studiului Direcţiei Generale Anticorupţie a pus în evidenţă faptul că, identificarea cu
acurateţe a trendurilor privind relaţia dintre criminalitatea organizată şi corupţie ar necesita
dezvoltarea unei analize extinse la nivel naţional, care ar constitui un factor fundamental în
îmbunătăţirea înţelegerii naturii şi dinamicii acestei relaţii. Consolidarea şi capacitarea unei
structuri care să studieze, din perspectivă ştiinţifică, corupţia din România, care să coopereze şi
să obţină date de la toate instituţiile relevante ar permite obţinerea unui material valoros care ar
sta la baza îmbunătăţirii substanţiale a eforturilor în domeniu şi ar oferi perspectiva
instituţională, guvernamentală ca alternativă la studii ale unor organizaţii neguvernamentale.
Indirect, aceasta ar submina imunitatea percepută a infractorilor şi a stilului de viaţă asociat, ar
conduce la scăderea profiturilor acestora şi le-ar afecta abilitatea de a influenţa organele statului.
Pagina 88 din 104

***
Au fost făcute multe progrese în ceea ce priveşte lupta împotriva criminalităţii organizate şi a
corupţiei ca fenomene separate. Rămân multe de făcut în ceea ce priveşte relaţia dintre cele două
fenomene. Propunerile de mai sus ţintesc să contribuie la reducerea incidenţei crimei organizate
şi a corupţiei. Măsurile în vigoare au numai un impact întâmplător asupra conexiunilor de vreme
ce nu sunt destinate acestui scop specific. Mai mult decât atât, este dificil să descrii cu siguranţă
aceste relaţionări şi, cu atât mai mult să le analizezi cu acurateţe în perspectiva elaborării de
politici şi legislaţie, în absenţa datelor cantitative necesare. Este necesară continuarea muncii
dincolo de acest stadiu incipient pentru a ajunge la o înţelegere deplină şi, implicit, la o abordare
actualizată a acestor conexiuni.
Pagina 89 din 104

Anexa
Interviu realizat în cadrul
Studiului privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi corupţie
Chestor de poliţie, dr. Jănică ARION - ŢIGĂNAŞU
Director general, Direcţia Generală Anticorupţie
Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre cunoştinţele şi experienţa dvs. privind relaţia dintre
crima organizată şi corupţie?
De-a lungul carierei de ofiţer de cercetare penală am parcurs toate treptele profesionale
posibile, de la cea mai mică funcţie la intrarea în Poliţie până la funcţia de adjunct al
Inspectorului General al Poliţiei Române şi actualmente director general al Direcţiei
Generale Anticorupţie.
Ca ofiţer de cercetare penală am avut tangenţă cu întreaga paletă de criminalitate. De o

experienţă deosebită am beneficiat de-a lungul celor nouă ani de activitate efectivă la
comanda Direcţiei Cercetări Penale, structură care includea şi componenta de combatere
a criminalităţii organizate. Din perspectiva cazuisticii, al volumului şi al importanţei
cauzelor dar şi al impactului pe care îl aveau rezultatele obţinute, Direcţia Cercetări
Penale era una dintre structurile cele mai bine pregătite şi poziţionate din instituţie.
Astfel, am putut să-mi formez o imagine asupra criminalităţii în general şi asupra marii
infracţionalităţi în particular. Sunt de părere că, cele două componente importante ale
infracţionalităţii, şi anume corupţia şi crima organizată, sunt un tot unitar. Indiferent cum
se manifestă, crima organizată nu se poate desfăşura fără corupţie. Crima organizată
afectează cele mai profunde structuri ale statului, valorile importante ale unei societăţi.
Fie că este vorba de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, criminalitate
economico – financiară, contrabandă, evaziune fiscală, crima organizată nu se poate
desfăşura fără corupţie.
Dacă fiecare structură abilitată să-şi facă treaba ar face-o aşa cum scrie la carte, vă spun,
din experienţa de treizeci de ani de muncă, nu ar putea să mişte nimeni în front. Legislaţia
noastră este suficient de acoperitoare. Din păcate, aşa cum rezultă şi din analiza riscurilor
şi vulnerabilităţilor la corupţie din MAI, există verigi slabe. Iar infractorii, care sunt
Pagina 90 din 104

foarte versaţi, exploatează aceste verigi. Ce înseamnă verigă slabă? Înseamnă persoane cu
anumite slăbiciuni, predispoziţii, tare exploatate cu abilitate de infractori. Aceste
persoane sunt atrase în activitatea infracţională sau, uneori, iniţiază ele însele activităţi
infracţionale pentru că simt că trăiesc într-o cămaşă care nu este a lor. Nu se regăsesc în
mediul profesional şi îşi îndreaptă interesul către alte zone decât serviciul.
O altă categorie de indivizi intră în structurile de autoritate din dorinţa de a realiza

venituri ilicite. O definiţie foarte succintă spune: corupţia este capitalizarea funcţiei.
Adică, vrei să ocupi o funcţie pentru a dobândi mai mult decât salariul. Există aici o
legătură indisolubilă între crima organizată, între marea infracţionalitate şi corupţie. Banii
care sunt obţinuţi prin infracţiunile de crimă organizată sunt folosiţi pentru coruperea
unor funcţionari, care sunt atraşi în reţelele de crimă organizată.
Corupţia este influenţată de foarte mulţi factori. Unul dintre factori, important din punctul
meu de vedere, este nivelul de salarizare. La noi s-a făcut mult timp, şi se face şi acum,
abstracţie de necesităţile zilnice ale omului, de acel coş zilnic. Principiul a fost aplicat
vameşilor, lucrătorilor gărzii financiare, lucrătorilor de poliţie. Această concepţie
dăunează. Plata trebuie făcută pe măsura efortului şi a importanţei muncii.
Există deja în unele sisteme cum este cel vamal, cel al finanţelor, anumite cutume. Foarte
puţini lucrători din sistemul respectiv rezistă să nu se angreneze în activităţile
infracţionale, pentru că altfel nu sunt acceptaţi de sistem. Avem experienţa acţiunilor pe
care le-am desfăşurat în frontieră, ocazie cu care am luat pulsul acestor grupări cu
ajutorul unor ofiţeri sub acoperire. Ele conştientizau că ceea ce fac este ilegal, dar nu
conştientizau că ceea ce fac este imoral. Profilaţi pe o activitate care le aducea un
beneficiu imediat şi substanţial (mă refer la contrabanda cu ţigări), considerau că totul
este normal şi că li se cuvine. Nu s-au angrenat în alt gen de fapte cum ar fi traficul de
persoane, traficul de arme sau de stupefiante. Acestea nu erau acceptate.
Care sunt principalele cauze ale eşuării cercetării penale într-un caz de criminalitate
organizată?
Cunosc evoluţia integrală a multor dosare mari, importante de crimă organizată. Cele mai
multe au fost duse la bun sfârşit. Finalizarea unei cauze complexe, cum este o cauză de
crimă organizată, nu este atributul unei singure persoane. Aici lucrează o echipă, care e
bine să fie şi coordonată. În general, eşuarea unei cauze poate avea multe motive. În faza
iniţială m-aş referi la modul de sesizare, capacitatea echipei de a surprinde, încă din faza
de constatare, toată probaţiunea. O anchetă într-un dosar este ca o construcţie care trebuie
să aibă o temelie foarte solidă pe care trebuie să se adauge, în continuare, cărămizi
rezistente pentru că altfel, va fi ulterior demolată în proces de către o apărare bine
Pagina 91 din 104

motivată. Şi dacă fiecare cărămidă nu este aşezată şi legată de celelalte - pentru că

probele nu pot fi apreciate decât într-un tot unitar - nu se ajunge la rezultatul scontat de
legiuitor.
Alţi factori care pot impieta asupra calităţii unei anchete pot fi nepriceperea,
necunoaşterea legislaţiei, a procedurilor Pe vremea când lucram la cercetări penale am
observat tineri poliţişti foarte bine pregătiţi sub aspectul intervenţiei în stradă, dar care nu
ştiau să fixeze în documente rezultatele unui flagrant. Au învăţat în timp de la colegi cu
experienţă în domeniu.
Foarte important este şi interesul celor din echipă, inclusiv a şefului echipei, de a ajunge
la un rezultat pozitiv în anchetă, cu evitarea vicierii intenţionate a calităţii anchetei. Acest
aspect este vital pentru că, pe tot parcursul cauzei, cei vizaţi au interes să influenţeze
cercetările. Şi atunci este foarte important ca, nici un membru al echipei să nu trădeze,
mai ales la infracţiunile de crimă organizată unde orice informaţie are valoarea ei şi unde,
cu precădere în faza de acte premergătoare, o divulgare de informaţii poate conduce la
eşec.
Un alt factor demn de menţionat care, în ultima perioadă, a devenit mai pregnant, este
nivelul de pregătire. Şi nu mă refer neapărat la nivelul de pregătire al poliţistului ci, la
nivelul de pregătire al procurorului şi al judecătorului. În multe cazuri, aceştia sunt foarte
tineri neavând experienţă profesională. De cealaltă parte, avocaţii sunt foarte bine
pregătiţi, de multe ori foşti judecători, procurori cu experienţă, cadre didactice care
cunosc foarte bine legea şi mânuiesc foarte bine mecanismele de apărare. Se creează
astfel un dezechilibru între acuzare şi apărare în favoarea apărării. Am studiat problema
chiar în teza mea de doctorat „Garantarea dreptului de apărare în procesul penal”
analizând legislaţiile şi practica judiciară din 20 de state.
Cam acestea sunt elementele care ar putea influenţa reuşita într-o cauză penală, luând în
considerare faptul că legislaţia românească este totuşi destul de completă.
Pe de altă parte, au existat şi situaţii în care anumite cercuri de interese aflate la putere au
manipulat legislaţia în interesul propriu. În anii ”97 – ”98 se înregistrau foarte multe
dosare de bancrută frauduloasă. Printr-o iniţiativă legislativă, infracţiunea a fost
dezincriminată. Astfel că, peste 300 de astfel de dosare au fost închise cu soluţie de
neîncepere a urmăririi penale. O lună mai târziu infracţiunea a fost incriminată din nou. A
fost un mecanism creat, a fost ceea ce se cheamă fraudă prin lege.
Pagina 92 din 104

Este considerată o problemă corupţia în poliţie?
Corupţia în poliţie este o problemă, dar nu una care să afecteze capacitatea şi

credibilitatea instituţiei, având în vedere procentele extrem de scăzute rezultate din ultima
analiză (vorbim de finalitate, de persoane cercetate şi condamnate). Nu suntem atât de
naivi încât să ne închipuim că îi prindem pe toţi. Cert este că, existenţa şi activitatea
unităţii noastre creează dificultăţi celui care încearcă se alunece înspre infracţiune.
Cazuistica demonstrează că cei care se manifestă în această zonă sunt implicaţi pentru
fapte destul de mărunte. Puţini au fost cei implicaţi în chestiuni foarte importante şi,
dintre aceştia, puţini şefi.
Sunt anumite structuri din MAI mai afectate de corupţie decât altele?
Aparent există în poliţie structuri mai vulnerabile şi mai puţin vulnerabile la corupţie.
Poliţia rutieră este expusă, vizibilă dar vulnerabile la corupţie sunt şi structuri mai puţin
vizibile. Astfel, am avut şi ofiţeri de la structurile de combatere a criminalităţii
organizate racolaţi de anumite reţele. În aceste situaţii se lucrează mult mai ermetic.
Chiar cei care îi mituiesc pe poliţişti se bazează pe un aşa-numit cod al onoarei. Dacă un
act de mituire a unui agent de circulaţie este rapid difuzat în public chiar de către
mituitor, în cazul structurilor de combatere a criminalităţii organizate este mai greu de
descoperit un act de corupţie. Vulnerabilităţi la corupţie există şi la structurile de achiziţii
dar şi de resurse umane (în care există o anumită presiune de obţinere a unui loc de
muncă, de păstrare, de promovare.).
Pentru infractorii de crimă organizată contează orice element de sprijin pentru că, în afară
de a-şi acoperi urmele, ei au nevoie de informaţii din sistem. Vor să ştie cu ce se ocupă
sistemul, au nevoie şi contează pe informaţii cu caracter general (anumite reglementări,
instrucţiuni, norme) dar doresc să cunoască şi anumite iniţiative ale poliţiei despre
descinderi, filtre, etc.
Dacă ar fi să descrieţi corupţia, apreciaţi că aceasta are un caracter sporadic, întâmplător sau
dimpotrivă un caracter cronic, de lungă durată? În acest din urmă caz, care credeţi că ar fi
circumstanţele particulare care ar fi putut contribui la acest caracter?
Cazurile din frontieră instrumentate de noi în lunile februarie şi martie au îmbrăcat

caracterul corupţiei sistemice. „Activitatea echipei” din frontieră, alcătuită din vameş,
poliţist şi contrabandist, care realiza venituri importante zi de zi şi ceas de ceas este o
formă de infracţionalitate sistemică.
Pagina 93 din 104

Şi cauza referitoare la permisele de conducere de la Piteşti - activitate în care erau

angrenaţi lucrători de la regim permise, de la posturile şi secţiile de poliţie care operau
mutaţii ale domiciliului contra unei sume de bani, personalul de la şcolile de şoferi – tot
un caracter de corupţie sistemică a îmbrăcat. Exista o adevărată colaborare „inter-
instituţională”, în afara legii însă, între lucrători din diferite structuri.
Am citit un sondaj în rândul tinerilor despre motivele care îi determină pe aceştia să

aleagă cariera de poliţist. În 50% din cazuri răspunsul era: „pentru bani, pentru că se
obţin bani uşor”. Acesta este un sondaj al zilelor noastre, efectuat în rândul tinerei
generaţii, nu unul care vine din trecutul grevat de tare de diferite feluri.
Există corupţie în poliţie şi avem instrumente pentru a o combate. Ne ajută atitudinea,

sensibil schimbată în bine în ultimul timp, a managerilor care, în urmă cu câţiva ani erau
oarecum revoltaţi când Direcţia Generală Anticorupţie aresta un poliţist. Acum, nu numai
că salută orice efort în sensul acesta, fiind mulţumiţi că îi ajutăm la curăţirea colectivelor
de cei care nu au ce căuta acolo, dar vin şi cu iniţiative, cu informaţii. Acţiunea recentă
din Teleorman soldată cu arestarea tuturor celor trei lucrători de la un post de poliţie s-a
făcut cu sprijinul inspectorului şef. Acţiunile din această primăvară de pe frontieră s-au
desfăşurat cu sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, care a acceptat
colaborarea şi sprijinul Direcţiei Generale Anticorupţie.
De ce sunt vulnerabili poliţiştii la corupţia generată de crima organizată?
Conform unui sondaj recent, 50% din funcţionarii MAI sunt de părere că veniturile şi
salarizarea scăzute sunt cauze ale corupţiei. Salarizarea ar trebui pusă în corelaţie cu
nevoia unui anumit standard social. Munca este riscantă, generează anumite privaţiuni
dar, sunt de părere că poliţistul, indiferent unde ar lucra, trebuie să aibă un standard social
care să impună respect, care să-i dea o anumită siguranţă de a interveni, de a lua decizii.
Să nu se gândească că ajunge acasă, unde soţia şi copiii se confruntă cu lipsuri de diverse
feluri. Oricât de chibzuit ai fi, cu un salariu de 1200 -1500 lei este greu să asiguri o
calitate satisfăcătoare a vieţii. Caut explicaţii, nu justificări. Posibilelor cauze ale
corupţiei le-aş adăuga factorii de natură individuală, psihologici, de personalitate,
mentalitate, educaţie, cultură şi deopotrivă influenţa de grup, mediul în care lucrează.
Există măsuri speciale împotriva coruperii poliţiştilor care, în opinia dvs., au afectat abilitatea
de corupere din partea crimei organizate?
Dacă ar fi să trag spuza pe turta noastră, aş zice că un rol foarte important în luarea
măsurilor anticorupţie în poliţie l-a avut activitatea Direcţiei Generale Anticorupţie,
deopotrivă prin activitatea de prevenire şi de combatere. În paranteză fie spus, ştim că
Pagina 94 din 104

factorul determinant în activitatea de prevenire este activitatea de combatere. Lucrurile se

schimbă în bine când se conştientizează că există o structură cu capacitate şi determinare,
care se ocupă de acest tip de infracţionalitate. Activităţile noastre preventive au avut ca
rezultat şi acele desistări: poliţişti care denunţă că se încearcă mituirea lor, fiind traşi la
răspundere cei care încearcă să dea mită. Sunt cazuri insuficient popularizate care ar da
un semnal puternic acestor indivizi care trebuie să ştie că, pentru 100 de lei, ajungi la
puşcărie.
Ne-am propus să avem o atitudine ofensivă în materie de prevenire. Ne-am lărgit gama
de acţiune. Dacă, până de curând acţionam numai în Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi, sporadic în afara sa, acum venim în întâmpinarea administraţiei publice
locale, primăriilor şi consiliilor judeţene. Reprezentanţii acestora au fost rezervaţi iniţial,
neştiind ce implică colaborarea cu noi, ulterior manifestându-şi interesul faţă de oferta
noastră.
În acelaşi timp, am semnat un protocol de colaborare cu Ministerul Muncii, avem

solicitări din partea Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Apărării Naţionale, care
doresc să le împărtăşim din experienţa şi expertiza noastră.
Sunt extrem de interesat, de asemenea, de strategia de creştere a vizibilităţii unităţii.

Orice om de pe stradă care se loveşte de un act de corupţie să aibă reflexul ca, prin
telefon sau prin alt mijloc de comunicare, să se adreseze Direcţiei Generale
Anticorupţie33.
Există intermediari folosiţi în activitatea de corupere a poliţiştilor?
Sunt cazuri în care grupurile de crimă organizată folosesc intermediari în relaţia cu

poliţia. Unii dintre aceştia sunt foşti poliţişti, care se bazează pe vechile relaţii şi care
reuşesc să atragă actuali lucrători în activitatea infracţională. În acelaşi timp, şi cei care
sunt pasibili de a fi corupţi preferă să trateze cu o interfaţă decât să intre în contact direct
cu infractorii. Aceştia nu conştientizează, probabil, suficient că avem mecanisme să
identificăm şi aceşti intermedieri.
33
Tel Verde Anticorupţie: 0800 806 806
Pagina 95 din 104

În care dintre sectoarele următoare ale economiei, este crima organizată mai activă: construcţii,
servicii, transporturi, agricultură?
O ierarhie a sectoarelor economiei în care ar fi activă crima organizată este greu de făcut
pentru că ar trebui să se sprijine pe nişte statistici. În principiu, nici un sector nu este
exclus. În general, sunt mai expuse acele sectoare care pot aduce bani foarte repede.
Spre exemplu, în dosarul cu portul Constanţa sunt implicaţi oameni politici, vameşi,
poliţişti de frontieră, comisionari vamali. În sfera comerţului se regăsesc multe cazuri:
comerţ cu materiale de construcţii din China, Turcia sau ţări ex-sovietice, comerţ cu
fructe din Orient sau chiar din America de Sud. Vin cu vaporul până la Rotterdam, de
acolo sunt încărcate în tiruri. O mare cantitate de mărfuri este introdusă fără plata taxelor
aferente, este vândută la preţ de dumping şi sunt obţinute profituri foarte mari. Alt
exemplu ar fi simularea unor activităţi de export în care, în complicitate cu vama, se
simulează exportarea unei cantităţi de marfă (produse petroliere, alcool, produse din
tutun), care rămâne de fapt în ţară şi pentru care se încasează TVA. Prejudiciul adus
statului este foarte mare.
Cu privire la activitatea vamală, este corupţia relaţionată cu crima organizată considerată o

problemă?
În decursul carierei am avut mai multe cauze care vizau infracţionalitate transfrontalieră,
contrabandă şi alte fapte legate de vamă. Ca instituţie care a suferit mai multe
transformări de-a lungul timpului, vama şi-a conservat câteva cutume. În primul rând,
este un sistem foarte închis. Spre deosebire de alte instituţii, vama îşi recrutează oamenii
din varii zone, fără a avea o instituţie specializată în pregătirea vameşilor. Totul se
realizează aleatoriu şi arbitrar sau dirijat de anumite interese. Vama, ca instituţie, este
foarte ermetică, cu reguli destul de bine stabilite, scrise şi nescrise. În acelaşi timp, având
în vedere importanţa structurii sub aspectul controlului mărfurilor care intră şi care ies
din ţară, vama are multiple atribuţii fiind cuprinsă într-un sistem de siguranţă naţională.
Să nu uităm, de asemenea, că vama este instituţia prin intermediul căreia se aduc
importante venituri la bugetul statului.
După 1990, când s-au deschis frontierele, afluxul prin vămi a fost foarte mare, inclusiv de
cetăţeni din zona ţărilor arabe care, alături de capital au venit adus şi multe metode de
eludare a legii vamale, moduri de operare inedite care nu existau şi nu erau cunoscute în
România şi pe care românii le-au învăţat foarte repede. Prima structură „atacată” din
această perspectivă a fost instituţia vamală, care era chemată să realizeze filtrul a ceea ce
intră şi iese din ţară. Din păcate, foarte mult din avuţia naţională s-a scurs peste frontieră
într-o perioadă în care nu aveam o legislaţie corespunzătoare. Şi astăzi mai înregistrăm
Pagina 96 din 104

astfel de tendinţe. A fost o perioadă în care s-a decimat şeptelul, s-au scos animale
achiziţionate la preţuri de nimic de la producători, au fost desfiinţate ferme, tăiate
pădurile şi exportat lemnul brut, neprelucrat. Similar, astăzi se exportă fierul vechi.
Indivizii care se învârt în această zonă au capacitatea de a identifica orice breşă a legii.
România a avut în general o legislaţie permisivă în domeniul vamal, din dorinţa de a
facilita, de a atrage capital străin. Această legislaţie corelată cu practicile importate de
„cointeresare” a funcţionarilor statului despre care vorbeam mai sus au facilitat
dezvoltarea împreună a crimei organizate şi a corupţiei. Au fost multe dosare de acest gen
în portul Constanţa, la Brăila, la Galaţi, dosare care au implicat funcţionari vamali,
poliţişti, lucrători din alte instituţii, până la nivele foarte înalte.
Dacă ar fi să descrieţi corupţia din vamă, apreciaţi că aceasta are un caracter sporadic,
întâmplător sau un caracter cronic, de lungă durată?
Corupţia din vamă este organizată, sistemică şi va fi greu de stârpit.
Există anumiţi oficiali vamali sau anumite structuri vamale mai vulnerabili, respectiv
vulnerabile la corupţia legată de crima organizată?
E greu de spus dacă unele structuri vamale sunt mai vulnerabile la corupţia generată de
crima organizată decât altele. Legislaţia vamală actuală permite ca, acel control care
trebuie făcut asupra mărfii să se facă la o vamă de interior. Se face intrarea, se face un
tranzit intern şi, pe traseul de la vama de frontieră la vama se interior, se întâmplă foarte
multe cu marfa, care poate să nu mai ajungă la destinaţia circulând, de fapt, numai
documentele. Există şi astfel de manopere. De la practicile mai vechi de oferire a unui
cartuş de ţigări, a unei sticle de whisky lucrătorului vamal s-a trecut la operaţiuni
elaborate, care nu se petrec în frontieră ci în terţe locuri, care implică deschiderea unor
conturi în afara ţării, legături impersonale, toate acestea îngreunând foarte mult depistarea
şi cercetarea celor implicaţi.
În acest tablou există şi piese de sacrificiu. Finanţatorii infracţiunilor transfrontaliere stau

în spate. Sunt persoane onorabile, cu bani mulţi, cu proprietăţi, persoane necunoscute în
această calitate nici de către autorităţi, nici de vameşi. Recrutează oameni pe care îi
expun şi care se implică asumându-şi riscul şi responsabilitatea asociate operaţiunii.
Aceeaşi beneficiari ai operaţiunilor din frontieră susţin financiar anumite persoane pentru
a acţiona în punctele vamale. Încearcă şi reuşesc astfel să-şi propulseze oameni în sfere
de decizie.
Pagina 97 din 104

Există măsuri împotriva corupţiei din vamă cu impact asupra criminalităţii organizate?
Se fac paşi mici în ceea ce priveşte activitatea de prevenire a corupţiei în rândul

lucrătorilor vamali. Din discuţiile cu oficiali din Administraţia Naţională de Administrare
Fiscală a rezultat că aceştia intenţionau să acţioneze în acest sens. Le-am pus la dispoziţie
practicile noastre. Există însă rezerve în rândul cadrelor din Ministerul Finanţelor Publice
şi, în special, din vamă în legătură cu oportunitatea unei astfel de activităţi.
De ce sunt vameşii vulnerabili la corupţia generată de crima organizată?
Lucrătorii vamali fac parte din categoria funcţionarilor prost plătiţi, cu venituri foarte
mici, ţinute ani de zile sub medie din considerente că „se descurcă”. Şi am văzut cât de
bine se descurcă. Cei mai mulţi dintre cei care vor să acceadă în acest sistem o fac prin
coruperea funcţionarilor de decizie. Se plătesc sume de bani pentru a intra în sistem, pe
considerentul că, odată intrat, suma va fi recuperată. Unii chiar continuă să dea ofere bani
în contul deciziei de a fi încadraţi în sistem.
Este corupţia din sistemul de justiţie considerată o problemă?
În justiţie problemele se prezintă cu totul altfel. Dacă ne referim la procurori şi

judecători, trebuie să individualizăm perspectivele. Parchetele, în general, sunt structuri
mult mai dinamice. Prin procesul de specializare pe care le-au suferit, parchetele au
evoluat foarte mult (DNA, DIICOT). Singurul neajuns este numărul mic de procurori faţă
de numărul mare de lucrări. Prin desfiinţarea cercetării penale, ca structură în Poliţia
Română, s-a făcut un mare deserviciu inclusiv parchetelor, s-a eliminat un filtru care
dădea posibilitatea procurorilor să aibă o lejeritate în a se pronunţa. Acum au foarte multe
sarcini începând de la aprobarea începerii urmăririi penale, probleme de recuperare a
prejudiciului, emiterea ordonanţelor de sechestru. Foarte multe fapte sunt în prezent de
competenţa exclusivă a parchetului, sarcinile sunt extraordinar de mari, la acestea
adăugându-se susţinerea cauzelor în instanţă.
Dacă ne referim la judecători, numărul lor este, de asemenea, mic, indiferent că ne

referim la judecătorii de la judecătorie, de la tribunal sau de la curţile de apel. Numărul
foarte mare de dosare creează un dezechilibru între capacitatea de a pătrunde în substanţa
unui dosar şi argumentaţie. E omeneşte imposibil să le cuprinzi pe toate, pe când, în
fiecare dosar cei implicaţi au câte un avocat care cunoaşte foarte bine cauza. Şi atunci
apare tendinţa de amânare, de prelungire a termenelor şi lipsa de celeritate în soluţionare.
Pagina 98 din 104

Nu cred că există o problemă de corupţie în justiţie. Există doar probleme legate de

practica neunitară şi de personal. În acelaşi timp, oficialii din justiţie sunt suficienţi de
pregătiţi pentru a-şi da seama despre repercusiunile unui fapt de corupţie.
Ce intermediari sunt folosiţi de către crima organizată în relaţia cu justiţia?
În relaţia cu sistemul de justiţie, crima organizată foloseşte intermediari, de regulă

avocaţi, mulţi dintre ei foşti judecători, procurori, care cunosc slăbiciunile sistemului.
Dacă ar fi să descrieţi corupţia din justiţie, apreciaţi că aceasta are un caracter sporadic,
întâmplător sau un caracter cronic, de lungă durată?
Cazurile de corupţie din justiţie reflectate de media sunt cazuri punctuale, izolate. Mai
există un aspect care influenţează percepţia generală şi care ar merita să fie cunoscut
publicului: justiţiei îi este proprie o modalitate de abordare a soluţiilor care, nu
întotdeauna, satisface opinia publică, opinia celor care sunt la putere sau opinia celor care
lucrează în dosar.
Sistemul juridic a fost gândit prin verigi, pe următorul principiu: cel care constată nu
cercetează, cel care cercetează nu condamnă. Cel care constată vine cu o încărcătură
emoţională dată de efortul şi lupta sa pentru prinderea infractorului. Cel care anchetează
trebuie să fie detaşat de această emoţie pentru a fi corect. Cel care judecă trebuie să fie
liber de încărcătura emoţională a anchetatorului. Cel care constată şi cu cel care
anchetează vor ca cel anchetat să ajungă la puşcărie. Pe principiul rolului activ, instanţa
trebuie să administreze probe şi în apărare şi în acuzare. E una să ştii că cineva a comis o
faptă şi alta este să o probezi. Judecătorul readministrează probatoriul şi judecă pe baza
probelor existente. Nu poţi să acuzi un judecător că nu a fost drept pentru că nu ai reuşit
să transpui faptele în probe în dosar. În plus, procesul penal, în partea de judecată, este un
proces public în care se interacţionează cu avocatul, sunt principii mai largi decât în faza
de urmărire penală.
În sistemul judiciar judecătorii beneficiază de inamovibilitate. Ei se pronunţă potrivit

conştiinţei. Controlul se face prin instanţe ierarhice şi prin căile de atac. Instanţa ierarhică
care sancţionează hotărârea din dosar, nu persoana care a luat-o.
Vicierea unei hotărâri judecătoreşti poate avea consecinţe cu semnificaţii profunde. O

hotărâre dată în favoarea unei părţi care nu are dreptate creează dezechilibre, nemulţumiri
şi neîncredere în justiţie. Dacă cel care primeşte actul de justiţie nu are convingerea că
acea hotărâre este dreaptă, se creează o nemulţumire socială extraordinară. Justiţia este
ultima redută care poate să-ţi dea un anumit echilibru social.
Pagina 99 din 104

De ce administraţia vulnerabilă la corupţia generată de crima organizată?
Trebuie precizat un fapt: crima organizată nu alege o anumită zonă: poliţie, vamă, justiţie,
politic sau administraţie ci îşi dirijează demersurile în funcţie de interese.
Vulnerabilităţile la corupţie la nivelul administraţiei locale pot fi date de prezenţa
fondurilor pe care acestea le au la dispoziţie, de apartenenţa sau nu la arcul
guvernamental (foarte important), de accesarea mijloacelor financiare, de achiziţii,
angajări de personal, etc.
Există anumite măsuri împotriva corupţiei din administraţie care ţintesc prevenirea corupţiei în
general şi a corupţiei generate de crima organizată în particular?
Am venit în întâmpinarea administraţiei publice locale cu o ofertă. Dincolo de faptul că

diferiţii ei reprezentanţi vorbesc pe multe voci şi nu coagulează o concepţie unitară, sunt
uşor nedumeriţi. Dar există o anumită receptivitate, probabil şi din perspectiva faptului că
anul următor vor fi alegeri iar asocierea cu prevenirea şi combaterea corupţiei este
benefică în ochii alegătorului.
Cred că, în cea mai mare parte a administraţiei publice locale sunt oameni cinstiţi.
Desigur există mica corupţie. Dar şi oportunităţi de mare corupţie. Gândiţi-vă la
autorizarea construcţiei unui complex comercial mare, situaţie care presupune schimbarea
planului urbanistic, eliberarea diferitelor autorizări de către arhitectul şef, o întreagă
încrengătură şi birocraţie stufoasă care facilitează corupţia.
De ce crima organizată foloseşte corupţia în relaţie cu sectorul privat?
Cu referire la sectorul privat, nu cred că există ţinte de corupere dinainte stabilite.

Investitorii privaţi, fie autohtoni, fie străini, îşi modulează acţiunile în funcţie de chestiuni
concrete. Angajează firme de avocaţi, consilieri, firme de consultanţă care le acordă
asistenţă privind funcţionarea, prospectarea pieţei, etc. Birocraţia în general şi
comportamentul funcţionarilor (fie din administraţia centrală, fie locală) sunt cele care
determină comportamentul de a mitui. Firmele serioase, care nu obţin venituri din
evaziune au un comportament normal. Media reflectă cazuri în care concluzia este că „în
România nu poţi face o afacere din cauza funcţionarilor care sunt corupţi”. Multe firme
se „aclimatizează” cu comportamentul balcanic şi cedează. Ele trebuie să-şi atingă scopul
şi folosesc pentru aceasta mijloacele care le stau la îndemână. E ca deplasarea unei forţe
militare în teren când trebuie să foloseşti oportunităţile locului pentru a putea înainta în
teatrul de operaţii.
Pagina 100 din 104

Cum credeţi că a afectat criza economică şi financiară globală nivelul corupţiei în România?
Corupţia se dezvoltă în momentele de criză şi în sărăcie. Corupţia e determinată de

sărăcie şi deopotrivă determină sărăcie. Într-o societate în care există bunăstare, reguli
stricte, în care oamenii au asigurată o anumită calitate a vieţii, corupţia este mult
diminuată. Într-o societate în care fiecare vrea să ajungă în faţă, în detrimentul celuilalt,
se folosesc diferite mijloace printre care şi corupţia.
Este greu de cuantificat care sunt veniturile obţinute de crima organizată. Dar, cu cât
instituţiile statului sunt mai active şi îşi fac treaba mai corect, sfera de desfăşurare a
crimei organizate se restrânge.
Acţiunile Direcţiei Generale Anticorupţie din frontieră, la care s-au adăugat eforturile
conjugate ale tuturor instituţiilor statului: poliţie, parchete, servicii de informaţii, finanţe
au condus la creşterea încasărilor la bugetul statului. S-a mediatizat de curând faptul că
vânzările societăţilor care fabrică ţigări în România au crescut şi că piaţa neagră a scăzut
de la 36% la 11%. E un progres semnificativ.
Părerea mea este că, cu cât reuşim să avem funcţionari corecţi în toate domeniile, cu atât
bugetul va creşte şi, de asemenea, şi nivelul de trai. Este o conexiune în care fiecare
element îl determină pe celălalt.
Trebuie să investim în structurile statului care combat cele două fenomene: corupţia şi
criminalitatea organizată. În acelaşi timp, ar fi contraproductiv dacă nu am investi
deopotrivă în prevenire. Prevenire care să dezvolte instrumente şi concepte noi, care să
persuadeze şi să inducă atitudini şi comportamente dezirabile. Trebuie să dezvoltăm
cultura organizaţională, să acţionăm în sensul creşterii prestigiului profesional şi al
mândriei apartenenţei la corpul profesional. Comportamentul lucrătorilor cinstiţi trebuie
să determine modificarea comportamentului lucrătorilor necinstiţi sau scoaterea acestora
din urmă din sistem. Prevenirea trebuie realizată în toate zonele. Noi am făcut câţiva paşi
cu studiul privind riscurile şi vulnerabilităţile la corupţie. Este abia începutul lungului
drum pe care ni l-am propus.
Ce consideraţii, pe care întrebările noastre nu vi le-au oferit, doriţi să faceţi în încheiere?
Tema interviului este foarte interesantă şi de mare actualitate. Există o simbioză între
crima organizată şi marea corupţie. Ea se întâlneşte, din păcate, în zone în care în factorul
politic, factorul de decizie şi cei care dispun de bani necontabilizaţi încearcă să-şi
promoveze reprezentanţi în sferele de decizie pentru a-i putea folosi ulterior în actele lor,
inclusiv în elaborarea legislaţiei. Se încearcă uneori lobby pentru modificarea sau
promovarea unui act normativ pe lângă parlamentari.
Pagina 101 din 104

Ne amintim că a existat o perioadă în care ministerul abilitat emitea o normă de exceptare

de la taxele vamale a unui produs, pe o anumită perioadă de timp. Cei avizaţi erau deja cu
produsul în frontieră şi, până se trezeau alţii să-şi ia avizele, se încheia perioada de
exceptare. Aceasta este fraudă prin lege.
Interviu realizat la data de 13.07.2011
Pagina 102 din 104

Bibliografie
Buscaglia, E. şi van Dijk, J, Controlling Organized Crime and Corruption in the Public Sector,
2005, în Berkely Program in Law & Economics, Working Paper Series, Paper 195.
Gambetta, D., Two types of corruption and the self-fulfilling nature of the beliefs about
corruption in The Corruption Monster Ethik, Politik and Koruption, Martin Kreutner (ed),
Czernin Verleg, Wien, 2006.
van Dijk, J (2007), Mafia markers: assessing organized crime and its impact upon societies:
Trends in organized crime.
An examination of the links between organized crime and corruption, Commission staff working
document, Brussels, 8.2.2008, SEC (2008) 196.
Council of Europe: Resolution (97)24 on the 20 Guiding Principles for the fight against
corruption, 06.11.1997.
Decizia Comisiei Europene din 28 septembrie 2011 de instituire a Grupului de experţi in

domeniul corupţiei (2011/C 286/03)
Mediul professional şi incidenţa corupţiei la nivel instituţional – percepţii ale personalului MAI
– studiu DGA / MAI.
Opinions on organized, cross-border crime and corruption, Special Eurobarometer Survey No.
245, published March 2006.
Study to examine the links between organised crime and corruption, Directorate General
“Justice, freedom and Security”, European Commission, 2009.
The attitudes of Europeans toward corruption în Special Eurobarometer 291 (p. 17).
The Stockholm Programme - an open and secure Europe serving and protecting citizens, (2010 /
C 115/01).
The vulnerability to corruption of the public and private sector needs to be properly evaluated. A
clear-cut picture of the use of corruption by OC groups does not exist. Europol 2004 Organised
Crime Report.
Pagina 103 din 104

UN Economic and Social Council report of the Secretary General, International cooperation in
combating transnational organized crime and corruption to the Commission on Crime
Prevention and Criminal Justice, paragraph 83, 20.03.2007
UN GA Resolution 49/159 Naples Political Declaration and Global Action against Organized
Transnational Crime, 23.12.1994.
UN GA Resolution 1996/27, Implementation of the Naples Political Declaration and Global

Action Plan against Organized Transnational Crime, 24.07.1996.
World Bank Report, 2011, Trends in corruption and regulatory burden in Eastern Europe and
Central Asia.
Surse internet
http://arno.not.nl
http://www.gallup-europe.be
http://.www.coe.int
http://ec.europa.eu
http://www.europol.europa.eu
http://eur-lex.europa.eu
http://www.mai-dga.ro
http://www.organized-crime.de
http://www.transparency.org
http://www.un.org
http://www-wds.worldbank.org
Pagina 104 din 104

Raport de Cercetare - CRIMA ORGANIZATA CORUPTIE PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport de Cercetare - CRIMA ORGANIZATA CORUPTIE PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

DIRECŢIA GENERALĂ ANTICORUPŢIE

STUDIU PRIVIND RELAŢIONAREA DINTRE

I. De ce un studiu privind relaţia dintre criminalitatea organizată şi corupţie?

II. Metodologia cercetării

2.1 Obiectivele studiului

2.2 Organizarea cercetării sociologice

2.3 Metodele şi instrumentele de cercetare sociologică

2.4 Grupul ţintă

2.5 Definirea termenilor

III. Percepţia generală asupra relaţiei dintre criminalitatea organizată şi corupţie la

IV. Criminalitatea organizată, corupţia şi serviciile publice

V. Criminalitatea organizată, corupţia şi sectorul privat

VI. Concluzii şi propuneri

Anexa: Interviu realizat cu directorul general al Direcţiei Generale Anticorupţie, chestor de

Pagina 2 din 104

AID – Asociaţie pentru Implementarea Democraţiei

ANAF - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

CSM – Consiliul Superior al Magistraturii

DCCO – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

DIICOT – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism

DGA – Direcţia Generală Anticorupţie

DGIPI - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă

DIF – Direcţia de Investigare a Fraudelor

DNA - Direcţia Naţională Anticorupţie

DRPCIV – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor

EUROPOL – Oficiul European de Poliţie

GRECO – Grupul Statelor Anticorupţie al Consiliului Europei

IGPF - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române

IGPR – Inspectoratul General al Poliţiei Române

MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor

MFP – Ministerul Finanţelor Publice

ONPM – Oficiul Naţional de Protecţie a Martorilor

ORI - Oficiul Român pentru Imigrări

PICCJ – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

SAR – Societatea Academică Română

ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

UNDP – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

Există crimă organizată fără corupţie?

Pagina 4 din 104

Proiectul de cercetare intitulat Studiu privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi

Structura raportului de cercetare ştiinţifică urmăreşte o succesiune logică care porneşte de la

În realizarea cercetării sociologice, Direcţia Generală Anticorupţie a colaborat cu şi mulţumeşte

- Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia

Pagina 5 din 104

- Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

Nu în ultimul rând, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie mulţumeşte conducerii Direcţiei

Direcţia Generală Anticorupţie face public această cercetare sociologică în speranţa că

Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Interpretările şi opiniile exprimate

Pagina 6 din 104

De ce un studiu privind relaţia dintre criminalitatea organizată şi corupţie?

Încă în 1994, în Declaraţia de la Napoli1, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) recunoştea că

Pagina 7 din 104

criminalitatea organizată şi corupţie, pe care Oficiul European de Poliţie a materializat-o

Uniunea trebuie să reducă numărul oportunităţilor aflate la dispoziţia crimei organizate ca

vulnerabilităţile sectoriale identificate, în vederea estompării şi eliminării lor răspunzând

Nu în ultimul rând, studiul răspunde unei nevoi de materializare şi sintetizare a percepţiilor

Pagina 10 din 104

2.1 Obiectivele studiului

Obiectivul general al studiului Direcţiei Generale Anticorupţie este îmbunătăţirea capacităţii

- identificarea cauzelor şi a factorilor care conduc la folosirea corupţiei de către criminalitatea

2.2 Organizarea cercetării

Cercetarea sociologică propriu-zisă a fost precedată de documentarea preliminară şi întocmirea