TEMA 2

Organizarea sistemului de protecție

a informațiilor clasificate

2.1 Considerații generale privind sistemul de protecție a

informațiilor clasificate

În baza angajamentelor clare ale României de a proteja şi apăra

informaţiile şi materialele clasificate ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale
membrilor acesteia, obligaţii asumate prin semnarea Acordului de securitate
cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (8 iulie 1994) şi a Codului de
conduită (10 septembrie 1994), în anul 2000 a fost înfiinţată, cu caracter
tranzitoriu, Autoritatea Naţională de Securitate - ANS (HG nr. 864 din
10.10.2000), instituţie învestită cu atribuţii de reglementare, autorizare şi
control în conformitate cu standardele minime privind protecţia informaţiilor
clasificate ale NATO. ANS reprezenta organismul naţional de legătură cu Oficiul
de Securitate NATO (NOS) şi cu celelalte structuri de securitate ale Alianţei
Nord-Atlantice, asigurând aplicarea şi coordonarea unitară a activităţii de
protecţie a informaţiilor clasificate NATO pe teritoriul României.
Printre atribuţiile ANS se număra emiterea certificatelor individuale de
securitate, documente care atestau accesul la documente clasificate NATO sau
permiteau participarea la activităţi pentru care Alianţa le solicita.
Având în vedere caracterul tranzitoriu al ANS, prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 153/07.11.2002 (aprobată prin Legea nr. 101/24.03.2003) s-a
înfiinţat Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS,
pentru a asigura implementarea unitară, la nivel naţional, a măsurilor de
securitate a informaţiilor naţionale clasificate, precum şi a celor echivalente
care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau
multilaterale la care România este parte.

ORNISS reprezintă organismul naţional de legătură pentru informaţiile

clasificate cu NOS, cu structurile de securitate similare din statele membre si
1
partenere ale Alianţei Nord-Atlantice, precum si cu cele ale statelor cu care
România a încheiat tratate, înţelegeri sau acorduri care prevăd protecţia
informatiilor clasificate.

Prin legea de înfiinţare, ORNISS a preluat atribuţiile ANS, inclusiv pe cea

referitoare la eliberarea certificatelor de securitate pentru acces la informaţii
NATO clasificate şi pentru participarea la activităţi organizate în cadrul Alianţei
Nord-Atlantice.
Prin urmare, nu există nici o contradicţie între prevederile HG 353/15.04.2002
pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale
Organizaţiei Atlanticului de Nord în România (act normativ anterior
Ordonanţei de urgenţă nr. 153/07.11.2002 privind organizarea şi funcţionarea
ORNISS), conform cărora "accesul la informaţiile clasificate NATO se acordă în
baza certificatului de securitate eliberat de ANS" (art. 16), şi faptul că, după
înfiinţarea ORNISS, eliberarea certificatelor de securitate pentru acces la
informaţii NATO clasificate şi pentru participarea la activităţi organizate în
cadrul Alianţei Nord-Atlantice este o atribuţie a acestuia, în calitatea sa de
"autoritate la nivel naţional în domeniul securităţii informaţiilor clasificate"
(OUG 153/2002, art. 1, alin. 1).

(De altfel, toate referirile la ANS din textul HG 353/2002 se vor înţelege
ca referiri la ORNISS.)

- Autorizaţie de acces la informaţii clasificate - document eliberat cu avizul

instituţiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deţinătoare de astfel
de informaţii, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuţiilor profesionale,
posesorul acestuia poate avea acces la informaţii secrete de stat de un anumit
nivel de secretizare, potrivit principiului necesităţii de a cunoaşte (HG
585/2002, art. 3). Vezi şi: Certificat de securitate.

- Autorizaţie de securitate industrială - document eliberat de Oficiul

Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS - unui obiectiv
industrial, prin care se atestă că este abilitat să participe la procedura de
negociere a unui contract clasificat (HG 585/2002, art. 3).

- Autorizaţie specială - document eliberat de către ORNISS prin care se atestă

verificarea şi acreditarea unei persoane de a desfăşura activităţi de
2
fotografiere, filmare, cartografiere şi lucrări de arte plastice pe teritoriul
României, în obiective, zone sau locuri care prezintă importanţă deosebită
pentru protecţia informaţiilor secrete de stat (HG 585/2002, art. 3).

- Aviz de securitate industrială - document eliberat de către ADS prin care se

atestă că obiectivul industrial contractant a implementat toate măsurile de
securitate necesare protecţiei informaţiilor clasificate vehiculate în derularea
contractului încheiat (HG 585/2002, art. 3).

- Certificat de securitate –

Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate defineşte

certificatele de securitate ca documente care atestă verificarea şi acreditarea
persoanei de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate
(Legea 182/2002, art. 15). În practica protecţiei informaţiilor clasificate,
termenul "certificat de securitate" se foloseşte în două accepţiuni diferite.
Astfel, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 585/13.06.2002
pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor
clasificate în România, certificatul de securitate este un document eliberat
persoanei cu atribuţii nemijlocite în domeniul protecţiei informaţiilor
clasificate, respectiv funcţionarului de securitate sau salariatului din structura
de securitate, care atestă verificarea şi acreditarea de a deţine, de a avea acces
şi de a lucra cu informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare (HG
585/2002, art. 3). Acest certificat este eliberat de către conducătorul instituţiei
în baza aprobării obţinute de la ORNISS, care, la rândul ei, este dată în funcţie
de avizul comunicat de autoritatea desemnată de securitate care a efectuat
verificarea de securitate. (HG 585/2002, art. 141, alin. 4 şi 5; OUG 153/2002,
art. art. 1, alin. 4, lit. e) Certificatul de securitate eliberat în baza prevederilor
HG 585/2002, ca şi autorizaţia de acces la informaţii clasificate, conferă acces
la informaţii naţionale clasificate din clasa secrete de stat.
Accesul la informaţii NATO clasificate şi la activităţi organizate în cadrul
Alianţei Nord-Atlantice se acordă tot în baza unui certificat de securitate, care
însă este eliberat de către ORNISS în baza concluziilor transmise de către ADS
care a efectuat verificarea de securitate. (HG 353/2002, art. OUG 153/2002,
art. art. 1, alin. 4, lit. f ) Vezi şi: Autorizaţie de acces la informaţii clasificate.

3
- Certificat de securitate industrială - document eliberat de ORNISS unui
obiectiv industrial, prin care se atestă că este abilitat să deruleze activităţi
industriale şi/sau de cercetare ce presupun accesul la informaţii clasificate (HG
585/2002, art. 3).

- Clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu (Legea

182/2002, art. 15).

- Clasificarea informaţiilor - încadrarea informaţiilor într-o clasă şi nivel de

secretizare (HG 585/2002, art. 3).

- Componentă a sistemului naţional de registre (CSNR) - vezi: Sistemul naţional

de registre.

- Contract clasificat - orice contract încheiat între părţi, în condiţiile legii, în

cadrul căruia se cuprind şi se vehiculează informaţii clasificate (HG 585/2002,
art. 3).

- Contractant - unitate industrială, comercială, de execuţie, de cercetare-

proiectare sau prestatoare de servicii în cadrul unui contract clasificat (HG
585/2002, art. 3).

- Contractor - parte dintr-un contract clasificat care are calitatea de beneficiar

al lucrărilor sau serviciilor executate de contractant (HG 585/2002, art. 3).

- Controlul informaţiilor clasificate - orice activitate de verificare a modului în

care sunt gestionate documentele clasificate (HG 585/2002, art. 3).

- Controlul informaţiilor clasificate NATO reprezintă totalitatea activităţilor de

verificare a modului în care sunt gestionate documentele clasificate NATO (HG
353/2002, art. 15).

- CSNR - Componentă a sistemului naţional de registre.

4
 - Declasificare - suprimarea menţiunilor de clasificare şi scoaterea informaţiei
clasificate de sub incidenţa reglementărilor protective prevăzute de lege (HG
585/2002, art. 3).

- Diseminarea informaţiilor clasificate - activitatea de difuzare a informaţiilor

clasificate către unităţi sau persoane abilitate sa aibă acces la astfel de
informaţii;

- Document clasificat NATO semnifică acel document care conţine informaţii

clasificate NATO (HG 353/2002, art. 12).

- Document semnifică toate tipurile de medii de stocare a informaţiilor, cum ar

fi: documentele pe suport hârtie (documentele tipărite, copii, traduceri, schiţe,
hărţi, planşe, fotografii, desene, note, hârtii de indigo, listinguri etc.), mediile de
stocare ale calculatoarelor (suporturi optice, benzi magnetice, casete, dischete,
hard-discuri, memorii PROM şi EPROM etc.), microfilme, riboane de printare,
dispozitivele de procesare portabile (agende electronice, laptop) la care hard-
discul este folosit pentru stocarea informaţiilor clasificate NATO (HG
353/2002, art. 11).

- Document clasificat - orice suport material care conţine informaţii clasificate,

în original sau copie, precum:

a) hârtie - documente olografe, dactilografiate sau tipărite, schiţe, hărţi,

planşe, fotografii, desene, indigo, listing;
b) benzi magnetice, casete audio-video, microfilme;
c) medii de stocare a sistemelor informatice - dischete, compact-discuri,
hard-discuri, memorii PROM şi EPROM, riboane;
d) dispozitive de procesare portabile - agende electronice, laptop-uri - la
care hard-discul este folosit pentru stocarea informaţiilor (HG 585/2002,
art. 3).

- Funcţionar de securitate - persoana care îndeplineşte atribuţiile de

protecţie a informaţiilor clasificate în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice,
agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi altor persoane
juridice de drept public sau privat (HG 585/2002, art. 3).

5
- Gestionarea informaţiilor clasificate - orice activitate de elaborare, luare în
evidenţă, accesare, procesare, multiplicare, manipulare, transport, transmitere,
inventariere, păstrare, arhivare sau distrugere a informaţiilor clasificate (HG
585/2002, art. 3).

- Gestionarea informaţiilor clasificate NATO reprezintă totalitatea activităţilor

de primire, de evidenţă a elaborării şi consultării, verificare, evidenţă,
distribuţie, transmitere, transport, multiplicare, distrugere, inventariere şi
arhivare a informaţiilor clasificate NATO (HG 353/2002, art. 14).

- Incident de securitate - orice acţiune sau inacţiune contrară reglementărilor

de securitate a cărei consecinţă a determinat sau este de natură să determine
compromiterea informaţiilor clasificate (HG 585/2002, art. 3).

- Indicator de interdicţie - text sau simbol care semnalează interzicerea

accesului sau derulării unor activităţi în zone, obiective, sectoare sau locuri
care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor clasificate
(HG 585/2002, art. 3).

- Informaţie clasificată compromisă - informaţie clasificată care şi-a pierdut

integritatea, a fost rătăcită, pierdută ori accesată, total sau parţial, de persoane
neautorizate (HG 585/2002, art. 3).

- Informaţie clasificată semnifică acea informaţie sau material care necesită

protecţie împotriva dezvăluirii neautorizate, atribuindu-i-se în acest scop o
clasificare de securitate (HG 353/2002, art. 8).

- Informaţie semnifică acea noţiune care poate fi comunicata în orice formă

(HG 353/2002, art. 7).

- Informaţii - orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport,

formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie (Legea 182/2002, art. 15).

- Informaţii clasificate - informaţiile, datele, documentele de interes pentru

securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor
6
care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie
să fie protejate (Legea 182/2002, art. 15).

- Informaţii clasificate NATO se referă la toate informaţiile clasificate de natură

politică, militară şi economică, vehiculate în cadrul NATO, elaborate în cadrul
structurilor NATO sau primite de la statele membre ori de la alte organizaţii
internaţionale (HG 353/2002, art. 10).

- Informaţii secrete de serviciu - informaţiile a căror divulgare este de natură

să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat
(Legea 182/2002, art. 15).

- Informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea naţională,

prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării
(Legea 182/2002, art. 15).

- Instituţie abilitată - vezi: Instituţie cu atribuţii de coordonare a activităţii şi de

control al măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate sau
instituţie abilitată.

- Instituţie cu atribuţii de coordonare a activităţii şi de control al măsurilor

privitoare la protecţia informaţiilor clasificate sau instituţie abilitată -
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei,
Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de
Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, potrivit competenţelor
stabilite prin lege (HG 585/2002, art. 3).

- Marcare - activitatea de inscripţionare a nivelului de secretizare a informaţiei

şi de semnalare a cerinţelor speciale de protecţie a acesteia (HG 585/2002, art.
3).

- Material clasificat - document sau produs prelucrat ori în curs de prelucrare,

care necesită a fi protejat împotriva cunoaşterii neautorizate (HG 585/2002,
art. 3).

7
- Material include documente şi orice elemente ale unui echipament, mecanism
sau armament prelucrat ori în curs de prelucrare (HG 353/2002, art. 9).

- Necesitatea de a cunoaşte - principiul conform căruia accesul la informaţii

clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informaţii
sau să aibă acces la acestea (HG 585/2002, art. 3). Vezi şi: Nevoia de a şti
(need-to-know).

- Need-to-know - vezi: Necesitatea de a cunoaşte şi Nevoia de a şti.

- Negocieri - activităţile circumscrise adjudecării unui contract sau

subcontract, de la notificarea intenţiei de organizare a licitaţiei, până la
încheierea acesteia (HG 585/2002, art. 3).

- Nevoia de a şti (need-to-know), principiul în virtutea căruia nici o persoană

nu este îndreptăţită doar prin rang, funcţie sau certificat de securitate sa aibă
acces la informaţii clasificate NATO. Numărul persoanelor care au acces la
informaţii şi documente clasificate NATO trebuie restrâns la cele ale căror
activitate şi îndatoriri profesionale impun lucrul cu astfel de informaţii (HG
353/2002. art. 20). Vezi şi: Necesitatea de a cunoaşte.

- Nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete

de stat şi sunt:
- strict secret de importanţă deosebită - informaţiile a căror divulgare
neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională
securităţii naţionale;
- strict secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură
să producă daune grave securităţii naţionale;
- secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să
producă daune securităţii naţionale (Legea 182/2002, art. 15).

- Obiectiv industrial - unitate de cercetare sau cu activitate de producţie, care

desfăşoară activităţi ştiinţifice, tehnologice sau economice ce au legătură cu
8
siguranţa sau cu apărarea naţională, ori prezintă importanţă deosebită pentru
interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României (HG 585/2002, art. 3).

- Obiectiv, sector sau loc de importanţă deosebită pentru protecţia

informaţiilor secrete de stat - incintă sau perimetru anume desemnat, în care
sunt gestionate informaţii secrete de stat (HG 585/2002, art. 3).

- Parte contractantă - oricare dintre părţile care convin să negocieze, să încheie

sau să deruleze un contract clasificat (HG 585/2002, art. 3).

- Protecţia personalului - ansamblul verificărilor şi masurilor destinate

persoanelor cu atribuţii de serviciu în legătură cu informaţiile clasificate, spre a
preveni şi înlătura riscurile de securitate pentru protecţia informaţiilor
clasificate (Legea 182/2002, art. 15).

- Protecţia surselor generatoare de informaţii - ansamblul măsurilor destinate

protecţiei informaţiilor elaborate, stocate sau transmise prin sisteme ori reţele
de prelucrare automată a datelor şi/sau de comunicaţii (HG 585/2002, art. 3).

- Protecţie fizică - ansamblul activităţilor de pază, securitate şi apărare, prin

măsuri şi dispozitive de control fizic şi prin mijloace tehnice, a informaţiilor
clasificate (Legea 182/2002, art. 15).

- Protecţie juridică - ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte

dispoziţii legale în vigoare, care reglementează protejarea informaţiilor
clasificate (Legea 182/2002, art. 15).

- Protecţie prin măsuri procedurale - ansamblul reglementărilor prin care

emitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate stabilesc măsurile interne de
lucru şi de ordine interioară destinate realizării protecţiei informaţiilor (Legea
182/2002, art. 15).

- Punctul de lucru reprezintă CSNR care are doar atribuţii de evidenţă,

consultare, distribuţie, păstrare şi control al informaţiilor clasificate NATO (HG
353/2002, art. 31).
9
- Registrul Central reprezintă CSNR care este constituită şi funcţionează în
cadrul ORNISS şi răspunde, la nivel naţional, de gestionarea şi controlul tuturor
informaţiilor clasificate NATO (HG 353/2002, art. 27).

- Registrul extern reprezintă CSNR aflată în exteriorul ţării, subordonată

Registrului Central, care gestionează informaţiile clasificate NATO primite de la
sau transmise la NATO şi/sau celelalte structuri de securitate ale Alianţei Nord-
Atlantice (HG 353/2002, art. 28). - Registrul intern reprezintă CSNR care
gestionează şi controlează, la nivelul unei structuri instituţionale, informaţiile
clasificate NATO (HG 353/2002, art. 29).

- SECRET - vezi: Niveluri de secretizare.

- SECRET DE SERVICIU - vezi: Informaţii secrete de serviciu.

- Securitate industrială - sistemul de norme şi măsuri care reglementează

protecţia informaţiilor clasificate în domeniul activităţilor contractuale (HG
585/2002, art. 3).

- Securitatea documentelor clasificate NATO reprezintă ansamblul

procedurilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind gestionarea şi controlul
documentelor clasificate NATO (HG 353/2002, art. 13).

- Securitatea personalului - ansamblul procedurilor de securitate care se aplică

persoanelor care urmează să aibă acces la informaţii clasificate NATO (HG
353/2002, art. 97).

- Sistem de protecţie a informaţiilor clasificate - ansamblul de măsuri de natură

juridică, procedurală, fizică, de protecţie a personalului şi a surselor
generatoare de informaţii, destinate securităţii materialelor şi documentelor
clasificate (HG 585/2002, art. 3).

- Sistemul naţional de registre reprezintă totalitatea compartimentelor

responsabile cu gestionarea şi consultarea informaţiilor clasificate NATO,
organizate în ministerele, instituţiile, autorităţile, agenţiile, agenţii economici
etc. care gestionează astfel de informaţii. Fiecare din aceste compartimente
constituie o componentă a sistemului naţional de registre (CSNR).
10
Componentele sistemului naţional de registre sunt: Registrul Central, Registrul
extern, registrele interne, subregistrele şi punctele de lucru (a se vedea: HG
353/2002, art. 22-24).

- STRICT SECRET - vezi: Niveluri de secretizare.

- STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ - vezi: Niveluri de secretizare.

- Structură de securitate - compartiment specializat în protecţia informaţiilor

clasificate, organizat în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice, agenţilor
economici cu capital integral sau parţial de stat şi al altor persoane juridice de
drept public sau privat (HG 585/2002, art. 3).

- Structură instituţională este orice minister, organism central, instituţie,

autoritate, agenţie, agent economic etc. în care sunt sau vor fi utilizate
informaţii clasificate NATO (HG 353/2002, art. 22).

- Subcontractant - parte care îşi asumă executarea unei părţi a contractului

clasificat sub coordonarea contractantului (HG 585/2002, art. 3).

- Subregistrul reprezintă CSNR subordonată unui registru intern şi care

gestionează şi controlează, la nivel departamental, informaţiile clasificate
NATO (HG 353/2002, art. 30).

- Trecerea la un alt nivel de clasificare sau de secretizare - schimbarea

clasificării, respectiv a nivelului de secretizare a informaţiilor secrete de stat
(HG 585/2002, art. 3).

- Unitate - vezi: Unitate deţinătoare de informaţii clasificate.

- Unitate deţinătoare de informaţii clasificate sau unitate - autoritate sau

instituţie publică, agent economic cu capital integral sau parţial de stat ori o
altă persoană juridică de drept public sau privat care, potrivit legii, are dreptul
de a deţine informaţii clasificate (HG 585/2002, art. 3).

- Verificare de securitate - totalitatea măsurilor întreprinse de Autorităţile

Desemnate de Securitate, conform competenţelor, pentru stabilirea onestităţii
11
şi profesionalismului persoanelor, în scopul avizării eliberării certificatului de
securitate sau a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate (HG 585/2002,
art. 3; vezi şi: HG 585/2002, art. 152).

- Zonă de securitate - perimetru delimitat şi special amenajat unde sunt

gestionate informaţii clasificate (HG 585/2002, art. 3).

2.2 Atribuțiile Direcției Generale de Protecție Internă

Direcția Generală de Protecţie Internă este structură specializată cu

atribuții în domeniul securității naționale, în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, cu personalitate juridică, care desfășoară activități de
identificare, contracarare și înlăturare a amenințărilor, vulnerabilităților și
factorilor de risc la adresa informațiilor, patrimoniului, personalului,
misiunilor, procesului decizional și capacității operaționale ale structurilor
Ministerului Afacerilor Interne, precum și a celor care pot duce la tulburarea
gravă a ordinii publice. Prin personal specializat din cadrul structurii
Registrul intern, asigurĂ gestionarea şi controlul fluxului informaţiilor
NATO şi UE clasificate, pe spațiul Ministerului Afacerilor Interne.

Registrul intern este structura instituțională a Ministerului Afacerilor

Interne ce funcționează în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă, având
în subordine subregistre şi puncte de lucru, organizate la nivelul structurilor
Ministerului, a căror activitate este autorizată de către ORNISS, în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.

Registrul intern este o structură Componentă a Sistemului National de

Registre (CSNR), subordonată Registrului Central din cadrul ORNISS, ce asigură
îndrumarea, coordonarea şi controlul aplicării standardelor de protecţie a
informaţiilor NATO şi UE clasificate, la nivelul instituțiilor/structurilor
Ministerului Afacerilor Interne, pe domeniul de competență.

12
Registrul intern din cadrul DGPI are ca principale atribuții:
• coordonarea şi verificarea aplicării metodologiilor specifice pentru
asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate NATO şi UE în structurile
MAI;
• coordonarea activităților necesare în vederea acreditării, reacreditării şi
desființării Componentelor Sistemului National de Registre-CSNR din
MAI;
• asigurarea pregătirii personalului CSNR din MAI;
• asigurarea fluxului informaţional către CSNR, prin activitatea de curierat,
cu respectarea nivelului de clasificare pentru care acestea au fost
acreditate;
• cooperarea cu CSNR aparţinând altor instituţii, în scopul asigurării
disponibilității informaţiilor şi realizării unui flux eficient la nivelul MAI.

Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI) are următoarele atribuții:

a) desfășoară activități de informații, contrainformații și de protecție în scopul

identificării, prevenirii și contracarării amenințărilor, vulnerabilităților și
factorilor de risc care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice sau care
vizează informațiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional și
capacitatea operațională ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne;
b) asigură coordonarea și controlul activităților pentru protecția informațiilor
clasificate naționale, ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și ale
Uniunii Europene, precum și pentru securitatea cibernetică, la nivelul
structurilor Ministerului Afacerilor Interne (MAI).
În vederea identificării amenințărilor, vulnerabilităților și factorilor de risc
care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice sau care vizează
informațiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional ori
capacitatea operațională ale structurilor MAI, DGPI desfășoară activitățile

13
prevăzute la art. 13 lit. a) – e) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea
naţională a României, republicată, cu completările ulterioare.
În situațiile care constituie amenințări la adresa securității naționale care
vizează tulburarea gravă a ordinii publice sau informațiile, patrimoniul,
personalul, misiunile, procesul decizional ori capacitatea operațională ale
structurilor MAI, DGPI desfășoară activitățile prevăzute la art. 14 alin. (2) din
Legea nr. 51/1991, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 15-21 din
aceeași lege, care se aplică în mod corespunzător.

ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

Organizarea, coordonarea și planificarea strategică a activității DGPI se

realizează, în condițiile legii, prin ordine și instrucțiuni ale ministrului
afacerilor interne, prin raportare la strategiile și politicile de ordine publică,
apărare și securitate națională, în concordanță cu obiectivele și prioritățile
informative naționale.
Structura organizatorică și numărul de posturi se stabilesc, în condițiile
legii, prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita posturilor aprobate
pentru MAI.
DGPI are competență teritorială generală.
La nivel central, DGPI are în componență direcții, servicii, birouri și alte
structuri funcționale, iar la nivel teritorial – servicii, birouri și alte structuri
funcționale.

14
 2.3 Atribuțiile Serviciului Român de Informații

Serviciul Român de Informaţii este serviciul organizat de stat specializat

în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte
componenta a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi
coordonată de Consiliul suprem de Apărare a Ţării. Activitatea Serviciului
Român de Informaţii este controlată de parlament. Anual sau cînd Parlamentul
hotărăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia
rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de
Informaţii, potrivit legii. În vederea exercitării controlului concret şi
permanent, se constituie o comisie comuna a celor doua Camere.
Organizarea, funcţionarea şi modalităţile de exercitare a controlului se
stabilesc prin hotărîre adoptată de Parlament.

Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru

culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii,
prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii,
ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.

Serviciul Român de Informaţii asigură apărarea secretului de stat şi

prevenirea scurgerii de informaţii care, potrivit legii, nu pot fi divulgate. În
aplicarea prevederilor legale privind apărarea secretului de stat, Serviciul
Român de Informaţii organizează şi execută transportul corespondentei
oficiale cu asemenea caracter pe întreg teritoriul României.

La cererea conducătorului instituţiei publice, regiei autonome sau

societăţii comerciale, Serviciul Român de Informaţii verifică şi oferă date cu
privire la persoanele care urmează să ocupe funcţii în respectivele unităţi, ce
presupun accesul la informaţii şi activităţi cu caracter secret de stat sau care,
potrivit legii, nu pot fi divulgate. Sunt excepţii de la prevederile alin. 1
judecătorii, procurorii, funcţionarii publici din Ministerul Apărării Naţionale,
Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe şi
Serviciul de Protecţie şi Pază, care îşi stabilesc măsuri proprii de apărare a
secretului de stat, potrivit legii.

15
 La cererea persoanelor fizice şi juridice din sectorul privat, Serviciul
Român de Informaţii acordă asistenta de specialitate pentru apărarea
secretelor aflate în posesia acestora şi prevenirea scurgerii de date sau
informaţii ce nu pot fi aduse la cunoştinţa publicului. Asistenta de specialitate
se acorda, contra cost, potrivit tarifelor convenite. Asistenta de specialitate se
acordă gratuit persoanelor prevăzute la alin. 1, care execută comenzi pentru
stat, în limita şi pe durata acestora, precum şi celor care desfăşoară activitate
de cercetare ori de producţie în probleme sau cu privire la aspecte de interes
naţional.

Prin Unităţile sale, Serviciul Român de Informaţii:

a) execută activităţi informative şi tehnice de prevenire şi combatere a

terorismului;

b) execută intervenţia antiteroristă asupra obiectivelor atacate sau

ocupate de terorişti, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării
ostaticilor şi restabilirii ordinii legale. Intervenţia antiteroristă se realizează cu
aprobarea Biroului executiv al Serviciului Român de Informaţii;

c) a sigura protecţia antiteroristă a demnitarilor români şi străini,

precum şi a altor persoane oficiale, conform normelor stabilite de Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării.

Serviciul Român de Informaţii concura la realizarea protecţiei

antiteroriste a demnitarilor gardaţi de Serviciul de Protecţie şi Pază, în situaţia
când aceştia sunt vizaţi de ameninţări cu acte de terorism.

Serviciul Român de Informaţii poate asigura protecţie antiteroristă şi

altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite.

16
 2.4 Atribuțiile Serviciului de Informații Extern

Serviciul de Informaţii Externe este organul de stat specializat în

domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională şi apărarea
României şi a intereselor sale.

Serviciul de Informaţii Externe face parte din sistemul naţional de

apărare. Activitatea sa este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării.

În scopul îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, precum şi pentru asigurarea

unei politici unitare şi coerente a comunităţii informative în plan extern
Serviciul de Informaţii Externe conlucrează cu ministere, instituţii publice şi
alte persoane juridice stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Serviciul de

Informaţii Externe poate stabili relaţii cu organisme similare din străinătate.

Organizarea şi conducerea Serviciului de Informaţii Externe

Serviciul de Informaţii Externe se organizează şi funcţionează ca
autoritate administrativă autonomă.

Structura organizatorică, efectivele în timp de pace şi mobilizare,

regulamentul de funcţionare şi atribuţiile Serviciului de Informaţii Externe se
aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Conducerea Serviciului de Informaţii Externe se asigură de către un

director, cu rang de ministru, numit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării la
propunerea Preşedintelui României.

În cadrul Serviciului de Informaţii Externe funcţionează Consiliul

director, organ consultativ, compus din adjuncţii directorului şi şefii unor
unităţi din structura Serviciului de Informaţii Externe. Lucrările Consiliului
director sunt conduse de directorul Serviciului de Informaţii Externe, iar în
lipsa acestuia, de unul dintre adjuncţii săi, desemnat de acesta.

17
 Adjuncţii directorului Serviciului de Informaţii Externe au rang de
secretar de stat şi sunt numiţi de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării la
propunerea directorului Serviciului de Informaţii Externe.

Funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe

Serviciul de Informaţii Externe (SIE) este instituţia de stat speciali
zată în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa
naţională, apărarea României şi a intereselor sale.

Misiune

Ca parte a sistemului de securitate naţională, activitatea SIE începe acolo unde

ceilalţi nu mai pot înainta. Pentru a-și atinge obiectivele, realizează:

• culegerea de informaţii relevante pentru securitatea naţională a României,

informaţii care asigură baza de decizie pentru autorităţile statului;
• avertizarea timpurie asupra riscurilor şi ameninţărilor, precum şi întocmirea
de evaluări strategice ale mediului internaţional de securitate;
• desfăşurarea de operaţiuni pentru apărarea şi promovarea intereselor
României.

Cooperare

SIE este organizat ca autoritate administrativă autonomă cu

personalitate juridică, componentă a sistemului de securitate naţională a
României. SIE face parte din Comunitatea Naţională de Informaţii (conform
Hotărârii CSAT nr. 146/2005), şi este reprezentat în Comitetul coordonator
pentru comunitatea naţională de informaţii de către Directorul instituţiei şi în
Consiliul operativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii de către adjunctul
pentru activitatea operativă. De asemenea, prin specialişti şi experţi este
reprezentat în Oficiul pentru Informaţii Integrate din cadrul comunităţii.
Cooperarea SIE cu celelalte structuri cu atribuţii în domeniul securităţii

18
naţionale se materializează printr-un schimb operativ de informaţii pe
problematica de interes comun, precum şi în alte aspecte sau forme de lucru
care concură la asigurarea securităţii naţionale.

Dat fiind caracterul indivizibil al securităţii şi preponderenţa factorului extern

în constituirea ameninţărilor asimetrice, Serviciul de Informaţii Externe este
parte a unui sistem complex de contacte şi schimburi în comunitatea de
intelligence internaţională. Contribuţiile SIE la activitatea diverselor forme de
cooperare externă se traduc nu numai în operaţiuni reuşite de contracarare a
unor ameninţări la adresa ţării noastre, ci şi în consolidarea profilului
României de contributor la asigurarea securităţii europene şi aliate.

Organizare, coordonare, control

Activitatea Serviciului de Informaţii Externe este organizată şi coordonată de

către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Directorul SIE prezintă CSAT, anual
sau ori de câte ori se impune, rapoarte referitoare la modul de îndeplinire de
către Serviciu a atribuţiilor care îi revin. Controlul asupra activităţii SIE este
exercitat de Parlamentul României, prin Comisia parlamentară specială, cu
respectarea secretului asupra mijloacelor şi surselor de informare. Controlul
parlamentar are ca obiectiv verificarea concordanţei activităţii Serviciului de
Informaţii Externe cu Constituţia României şi cu politica statului român. În
exercitarea atribuţiilor care îi revin, comisia solicită SIE, prin intermediul
directorului acestuia, documente, date şi informaţii şi poate audia persoane în
legătură cu problemele analizate.

Activitatea Serviciului de Informaţii Externe are caracter de secret de

stat.

Serviciul de Informaţii Externe îşi desfăşoară activitatea în conformitate

cu Constituţia României, cu legile ţării, cu hotărârile Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării, precum şi cu regulamentele militare.

19
 Serviciul de Informaţii Externe este autorizat să folosească persoane
juridice sub acoperire, înfiinţate în condiţiile legii, să utilizeze metode specifice,
să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, protecţia,
evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la
siguranţa naţională.

Activitatea contrainformativă în exterior şi de protecţie a personalului

propriu, atât în ţară, cât şi în străinătate, precum şi controlul întregii activităţi
operative, de pază, curierat diplomatic, cifru de stat, asigurare tehnico-
materială, financiară şi sanitară se realizează de Serviciul de Informaţii Externe
prin organe proprii.

20