Nu putem spune că relaţia noastră a avut un început fantastic.

Un început despre care se

scrie în cărţi sau despre care se pot face filme. Noi le facem și le scriem pe ale noastre. Însă
putem spune că datorită acestui început, continuarea a fost mai frumoasă decât se scrie în cărţi,
mai minunată decât acele poveşti de dragoste despre care se fac filme. Fără să facem special
acest lucru,ne-am lăsat purtați și du-și de vânt.
Dragostea a descoperit în mine un mare potențial, o putere incredibilă, dorința de bucurie,
de creare și de găsirea sensului în fiecare zi! Eram o copilă rătăcită în întuneric, fără să înțeleg
sensul vieții. Când ai apărut în lumea mea, ca un vânt în primăvară,chiar dacă era începutul altui
anotimp, m-ai salvat și mi-ai adus lumină. Abia atunci mi-am dat seama ce înseamnă bucuria de
a fi îndrăgostită,dar nu doream să cred că este adevărat,că putea să se întîmple acest lucru cu
mine.
Poetul din mine știe că nici o formulă matematică n-ar putea să descrie suficient de bine
iubirea.Povestea despre necunoscut, despre iubire, despre prăbușire. Despre moarte interioară și
despre cum sperăm, obsesiv aproape, să ne aducă cineva la viață,acest lucru l-ai făcut tu.

Începutul nostru a fost perfect aşa cum a fost, deoarece, uită-ne aici, în prezent am rămas
tot noi. Totul pare liniştit şi nimic ieşit din comun. Am continuat să ne cunoaştem şi am început
să ne plăcem unul pe celălalt. Parcă totul este normal însă nimic nu era normal, ce se întâmplat
între noi. Era totul atât de special şi parcă conversaţiile noastre fără sfârşit, erau atât de frumoase,
atât de ieşite din comun şi nu voiam să se termine. Poate că aş putea să încep cu întrebarea pe
care mi-o pun de multe ori : „Ce-as fi fost dacă nu te -aş fi întîlnit?”, pentru ca aşa e, asta simt.
Din acea seară, totul s-a schimbat. Îţi aduci aminte cum eram eu, rece, indiferentă, nepăsătoare,
vedeam lumea în alb şi negru,mai ales în timpul discuțiilor noastre la catedră. Ei bine, tu m-ai
schimbat, aşa cum o omidă se transformă în fluture. M-ai făcut să văd lumea cu alţi ochi, să fiu
mai bună, mai blândă, mai înţelegătoare, mi-ai arătat şi încă îmi arăţi ce înseamnă sentimente, ce
înseamnă să ai pe cineva căruia să îi pese de tine şi să te încălzească mereu cu o vorbă bună.
Parcă sunt un al om acum, aşa cum ghiocelul iubeşte primăvara, aşa cum un minion iubeşte
bananele,dar totuși deja e vară. Din acea seară, sufletele noastre s-au unit într-unul singur, un
singur suflet în doua corpuri. Am trăit momente bune şi rele împreună, certuri şi fericiri, râsete şi
lacrimi, dar şti ce e cel mai frumos? Le-am trăit împreună, niciodată. Nu-mi imaginam, la mii de
discuții la care am participat fără să emit vreo părere, nici n-aș fi avut cum, că nu înțelegeam
subiectul, că iubirea poate depăși instinctul de consevare și propria viața devine secundara în
ordinea importanței priorităților.
Avem șase luni de la prima noastră întîlnire...ne-am apropiat atât de mult unul de
celalalt...fără să ne dăm seama a apărut acel sentiment frumos ,,iubirea''....Ne respectăm...ne pasă
unul de celalalt...ne simțim atât de bine împreuna...
Ne-am cunoscut cu teama de a mai iubii...dar timpul a făcut totul...si cum e vorba
aceea ,,din greseli se învață''...am încercat...am avut âncredere și am reusit.Acel sentiment lasat
undeva de mult în urma...peste care am încercat să trecem cândva...,,iubirea'' uitata undeva într-
un colt de suflet...am renascut-o împreuna...e atat de trist fără să iubești și să fii iubit...Mi-era dor
de sentimentul împlinirii, fericirii...de acea iubire profunda și adevarata...acum pot spune că sunt
fericita pe deplin.Te-amintalnit pe tine...și simt că sunt apreciată și iubită...
Sunt convinsa de lucrul acesta...dar mi-e teama pe parcurs..nu as vrea ca acea flacara sa
se stinga la vreunul dintre noi...,,dragostea e ca si focul...dac nu pui cate un bat,cu timpul se
stinge totul''... daca as fi cu tine intr-un loc pustiu si uitat de lume...cu siguranta as
supravietuii...doar pentru ca te am pe tine:X...nu imi trebuie nimic mai mult...sunt multumita si
fericita...nu am pretentii...cred in iubirea dintre noi...sincera si atat de frumoasa...stiu...cu timpul
o sa ne apara in fata piedici si obstacole....dar imi doresc ca impreuna sa trecem peste...pe de o
parte putin ,,condiment' intr-o relatie nu strica...uneori greseala ne arata calea cea buna si ne dam
seama de anumite lucruri pe care...poate ne le descopeream atat de curand...greseala doare...iar
cand pui suflet e si mai dureroasa:(...din greseli se invata nu se trec cu vederea:|...
Azi sunt fericită,..și nu doar astăzi.Se pare ca asa e...totul e datorită ție, întîlnirile
noastre...întalniri de care imi aduc mereu aminte...și care vor rămâne pentru totdeauna în
suflet...amintiri frumoase și atît de calde....Fiecare noua experiență...orice lucru facut împreuna e
de neuitat și de neregretat...