Sunteți pe pagina 1din 65

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

CAPITOLUL 1. SITUAŢIA FINANCIARĂ A FIRMEI – PUNCT DE PORNIRE


ÎN CADRUL ELABORĂRII STRATEGIEI DE MENŢINERE ŞI
DEZVOLTARE

1.1. DEFINIREA, NECESITATEA ŞI OBIECTIVELE ANALIZEI


FINANCIARE

Exigenţele impuse de creşterea gradului de complexitate al activităţii economice a unei


societăţi comerciale precum şi necesitatea predicţiilor asupra desfăşurării viitoare a evenimentelor
determină societatea să utilizeze, pentru a-şi cunoaşte cu exactitate potenţialul, un ansamblu de
tehnici şi metode specifice, reunite în ceea ce numim, ca ştiinţă, analiza activităţii economice.
„Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente
care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de
risc într-un mediu concurenţial dinamic.”1
Ca metodă de cercetare, analiza constă în descompunerea unui fenomen în părţile sale
componente. Astfel, aceste fenomene sunt analizate din punct de vedere al consumului de resurse şi
al rezultatelor obţinute. Se cercetează fiecare parte componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate,
factorii care le generează, se formulează concluziile şi se conturează cadrul activităţii viitoare.
Analiza economico-financiară răspunde unor necesităţi practice, este implicată în sistemul
organizării şi conducerii activităţii economico-financiare a fiecărei unităţi, indiferent de domeniul
de activitate. S-a dezvoltat ca disciplină de învăţământ independentă, puternic ancorată în realităţile
întreprinderii.
Obiectul analizei economice îl constituie studierea complexă la nivel micro şi
macroeconomic a rezultatelor obţinute într-o perioadă de timp, în folosirea resurselor materiale,
umane şi financiare, în strânsa lor legătură cu factorii care le-au determinat, în scopul identificării şi
utilizării unor noi soluţii care să ducă la dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii economice.
Analiza financiară vizează cu precădere fluxurile financiare care se formează la nivelul
unei firme, modul de gestionare şi de plasare a capitalurilor. Atunci când vorbim despre
situaţia financiar-patrimonială a unei societăţi ne referim la starea capitalului din punct de
vedere al existenţei, rezultatelor obţinute şi al componenţei sale materiale. Cei interesaţi în
cunoaşterea situaţiei financiar-patrimoniale a societăţii sunt în principal acţionarii, managerii,
băncile, partenerii de afaceri şi nu în ultimul rând concurenţii.
Analiza financiară este compusă din procurarea informaţiilor, utilizând ca sursă principală
bilanţul contabil, din analiza propriu-zisă pe baza informaţiilor, şi evaluarea societăţii pe baza unor
metode specifice.
Orice analiză a unui fenomen sau a unei entităţi economice se bazează pe evoluţiile sale
istorice anterioare. Performanţele unei societăţi comerciale pot fi evidenţiate prin intermediul
analizei datelor financiare cuprinse în bilanţurile contabile anuale şi semestriale. Aceste date, pentru
a deveni relevante vor fi regrupate sub forma bilanţului financiar şi funcţional.

1
NICULESCU MARIA – „Diagnostic global strategic”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag.21

1
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

1.2. BILANŢUL – INSTRUMENT DE BAZĂ AL ANALIZEI FINANCIARE

1.2.1. BILANŢUL CONTABIL

Conform concepţiei patrimoniale bilanţul reprezintă un inventar al avuţiei firmei, realizat în


vederea măsurării valorii reale a patrimoniului.
Bilanţul contabil este definit ca „documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul
şi pasivul unităţii patrimoniale, la încheierea exerciţiului şi în celelalte situaţii prezentate de lege”².
În activ sunt înregistrate toate drepturile de proprietate şi de creanţă ale firmei, în pasiv se regăsesc
toate obligaţiile asumate.
Bilanţul contabil are anumite limite în reflectarea situaţiei firmei şi în analiza acesteia
deoarece acesta furnizează informaţii la un anumit moment, înregistrând doar mărimile monetare.

Elementele de activ sunt clasate în bilanţ în ordinea lichidităţilor crescătoare. Lichiditatea


reprezintă capacitatea unui element din activul bilanţier de a fi transformat în numerar în condiţii
normale de utilizare. Activul bilanţier cuprinde:
- activele imobilizate;
- activele circulante;
- cheltuielile în avans.

Activele imobilizate reprezintă acele active care sunt utilizate de societate o perioadă mai
lungă de timp şi sunt formate din: imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări
financiare.
Imobilizările necorporale sunt acele active care au o durată de utilizare îndelungată şi în plus
sunt intangibile, nu pot fi individualizate fizic. Aici sunt incluse: cheltuielile de constituire,
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, fondul
comercial şi alte cheltuieli necorporale.
Imobilizările corporale sunt descrise în mod opus celor necorporale, în sensul că acestea sunt
tangibile, pot fi individualizate fizic. Imobilizările corporale cuprind: terenurile, mijloacele fixe,
clădirile, maşinile, utilajele, instalaţiile, mijloacele de transport etc.
Imobilizările financiare sunt formate din: titlurile de participare, titlurile imobilizate şi
creanţele imobilizate. Titlurile de participare reprezintă drepturile firmei sub formă de acţiuni sau
alte titluri de valoare în capitalul altor firme. Titlurile imobilizate sunt dobândite de unitatea
patrimonială în vederea realizării unor venituri financiare, fără posibilitatea de intervenţie în
gestiunea firmei emiţătoare.

Activele circulante sunt elemente patrimoniale supuse unei rotaţii rapide şi cuprind:
stocurile, creanţele, investiţiile financiare pe termen scurt, casa şi conturile la bănci.

Ordonarea elementelor de pasiv se face în funcţie de exigibilitatea lor crescătoare.


Exigibilitatea reflectă posibilitatea achitării datoriilor la anumite termene.

2
Ministerul Finanţelor Publice, Ordinul Nr. 306/2002, Capitolul II, Secţiunea I, art.1.3.

2
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Pasivul bilanţier cuprinde:


- datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an;
- datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
- veniturile în avans;
- capitalul şi rezervele.

Datoriile exprimă valoarea resurselor provenite de la alte persoane fizice sau juridice
utilizate de firmă pe o perioadă de timp. Sunt incluse aici datoriile financiare, comerciale, datoriile
fiscale şi sociale, chiar şi datoriile firmei faţă de asociaţi.

Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie la finele exerciţiului cu scopul


acoperirii elementelor a căror realizare şi plată este incertă, sau pentru cheltuieli care pot deveni
exigibile în perioada următoare: penalizări, amenzi.

Capitalul şi rezervele cuprind: capitalul, primele de capital, rezervele din reevaluare,


rezervele, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului financiar.
Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei persoane juridice,
după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de
capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului.
Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea
nominală a acţiunilor, sau a părţilor sociale.
Rezervele din reevaluare rezultă din reevaluarea imobilizărilor corporale.
Rezervele se împart în trei categorii: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.

1.2.2. BILANŢUL FINANCIAR

Denumit şi bilanţ lichiditate-exigibilitate, bilanţul financiar este utilizat pentru analiza


structurii financiare din punct de vedere al aprecierii solvabilităţii şi al evaluării firmei în scopul
vânzării, lichidării, fuzionării etc.
Bilanţul financiar studiază riscul nerambursării datoriilor de către firmă. El reflectă
solvabilitatea firmei atât pe termen lung cât şi pe termen scurt, răspunzând în special cerinţelor
creditorilor firmei.
Bilanţul financiar constă efectiv în compararea pe orizontală a activelor şi pasivelor
patrimoniale în funcţie de lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor. Bilanţul financiar este de aceea
elaborat pe baza a două principii:

- principiul ordonării posturilorşde activ în ordinea strictă a lichidităţii;


- principiul ordonării posturilor de pasiv în ordinea strictă a exigibilităţii.

Capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sunt surse de care firma dispune permanent. De
aceea exigibilitatea globală a pasivului se apreciază în funcţie de proporţiile relative dintre
capitalurile proprii, obligaţiile pe termen lung şi pe termen scurt. În mod convenţional structura
activelor şi pasivelor se realizează în funcţie de durata lor, astfel:

3
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

- mai mică de un an: activele circulante (imobilizările financiare mai mici de un an,
stocurile, creanţele mai mici de un an, valori disponibile), datoriile pe termen scurt
(datoriile din bilanţul contabil exceptând datoriile pe termen mediu şi lung şi
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli mai mici de un an).
Întocmirea bilanţului financiar presupune parcurgerea anumitor etape pe baza unor principii
după cum urmează: modificarea posturilor bilanţului contabil şi reclasarea posturilor de activ şi de
pasiv.
Modificarea posturilor bilanţului contabil:
- în activ: eliminarea nonvalorilor considerate activ fictiv, corectarea unor elemente
patrimoniale prin considerarea valorii lor reale (reevaluarea unor active), tratarea unor
elemente din afara bilanţului;
- în pasiv: se majorează capitalurile proprii datorită creşterii creanţelor şi diminuării
obligaţiilor în urma creşterii cursului valutar, se diminuează capitalurile proprii cu
valoarea capitalului subscris şi nevărsat şi cu dividendele de plată, precum şi cu valoarea
activelor fictive, se înregistrează datoria fiscală generată de reintegrarea plusurilor de
inventar, provizioanele reglementate, subvenţiile pentru investiţii virate în contul de
rezultate.
Reclasarea posturilor de activ şi de pasiv se realizează după criteriile lichiditate şi
exigibilitate. Ne referim la reclasarea acelor active de exemplu care sunt circulante, dar au o durată
de utilizare mai mare de un an. Criteriul primordial va fi deci durata de utilizare, şi nu valoarea totală
de utilizare.
1.2.3. BILANŢUL FUNCŢIONAL

Concepţia funcţională privind firma diferă de cea patrimonială de care ţine seama
contabilitatea, pentru care firma este persoana juridică care dispune de un patrimoniu. Din punctul de
vedere al abordării funcţionale, firma este privită ca o entitate economică al cărei obiectiv este
producerea de bunuri sau servicii, iar în acest scop, firma exercită următoarele funcţii economice:
producţie, comercializare, investiţii şi finanţare.
Aceste operaţii desfăşurate în cadrul firmei sunt clasificate potrivit abordării funcţionale în
patru categorii: operaţii de investiţii, operaţii de finanţare, operaţii de exploatare şi operaţii de
trezorerie.
Operaţiile de investiţii şi dezinvestiţii caracterizează activul imobilizat şi fundamentează
ciclul de investiţii. Ciclul de investiţii se numeşte ciclu lung sau de acumulare şi cuprinde operaţiile
de cumpărare şi de vânzare a imobilizărilor care rămân la dispoziţia firmei o perioadă de timp
îndelungată. Ciclul de investiţii debutează cu crearea sau cumpărarea investiţiei şi se finalizează
cu vânzarea acesteia sau cu scoaterea sa din funcţiune. Ciclul de investiţii vizează utilizările stabile
ale firmei.
Operaţiile de finanţare sunt reprezentate atât de procurarea necesarului de resurse pe
termen lung, cât şi de rambursarea creditelor, remunerarea capitalurilor obţinute, plata unor dobânzi,
distribuirea dividendelor.
Operaţiunile de exploatare cuprind activităţile de aprovizionare, producţie, stocare şi
vânzare. Ciclul de exploatare se referă la utilizările şi resursele temporare generate de activitatea de
exploatare a firmei.
Operaţiile de trezorerie se referă la distribuţie şi la încasarea veniturilor independent de
ciclul de exploatare. Ciclul de trezorerie grupează încasările şi plăţile în care se materializează

4
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

celelalte operaţii. Cuprinde şi creditele pe termen scurt obţinute de la bănci, precum şi soldurile
creditoare ale conturilor curente ale firmei.
„Între bilanţul contabil şi bilanţul funcţional există asemănări bazate pe principiile pe
care se bazează construcţia ambelor bilanţuri: principiul continuităţii exploatării, principiul costului
istoric, principiul prudenţei în evaluarea activelor şi a pasivelor”³.
Analiza orizontală a bilanţului funcţional se fundamentează pe fondul de rulment funcţional,
nevoia de fond de rulment şi trezorerie, urmărind echilibrul financiar de la sfârşitul exerciţiului,
echilibrul financiar permanent între resursele şi utilizările stabile, echilibrul ciclic între utilizările de
exploatare şi resursele de exploatare.

1.3. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI


Societatea comercială Flora Sercom S.A. a apărut în anul 1990, prin divizarea fostei
Întreprinderi Judeţene de Gospodărie Comunală şi Locativă în mai multe societăţi comerciale şi regii
locale.
S-a pornit de la nivelul unei secţii de producţie cu specific horticol (floricultură şi
dendrologie) şi cu un efectiv de 84 de salariaţi.
În anul 1993, în urma unor eforturi financiare deosebite, s-a achiziţionat o autogunoieră de
mare capacitate pentru colectarea şi transportul gunoiului, punându-se astfel bazele unei noi secţii de
producţie - salubritatea. În acest sens, pentru dezvoltarea noii secţii au fost încheiate contracte de
salubrizare cu societăţi comerciale (cu capital de stat şi privat), asociaţii de locatari şi persoane
fizice. Au fost preluate în întreţinere pieţele şi târgurile oraşului, străzi şi trotuare.
Ca rezultat al activităţii depuse, în perioada 1994-1995, au mai fost cumpărate încă două
autogunoiere si un număr mare de containere cu capacitate de 5 m.c. fiecare. De acum s-a intrat într-
o adevărată concurenţă cu regia locală a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Pentru a ţine pasul cu pretenţiile şi solicitările beneficiarilor de servicii s-a căutat sa se facă
noi investiţii în maşini şi utilaje.
Astfel, parcul auto a fost dotat cu încă două autogunoiere pentru colectarea resturilor
menajere de la persoanele fizice, patru tractoare cu remorcile aferente şi o autobasculantă de 16 tone.
Întrucât societatea şi-a mărit continuu volumul de activitate, în paralel cu aceasta, a crescut şi
numărul angajaţilor, ajungându-se în anul 1998 la circa 260. În aceste condiţii s-a hotărât
privatizarea societăţii, lucru ce s-a realizat cu participarea a 242 acţionari, proveniţi în totalitate din
rândul salariaţilor.
Cu acest prilej, conducerea societăţii a pus la cale noi strategii de dezvoltare. Astfel, în 1999,
a fost realizat un mare complex PECO ce cuprinde o modernă staţie de distribuire a carburanţilor, o
staţie pentru livrarea de auto-gas, un super-market, un snack-bar şi o parcare pentru maşini de mare
capacitate.
În anul 2002 a mai fost dată în folosinţă o staţie PECO de volum mai mic amplasată în
cartierul Crihala, iar în anul 2003 s-au sfârşit lucrările de amplasare a încă unei staţii, în partea de
N-V a municipiului.

3
MARIUS DAN DALOTĂ, SIMONA DALOTĂ – „Analiza şi evaluarea firmei”, Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 2000, pag.20

5
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Pentru viitor, societatea şi-a propus acelaşi parcurs ascendent. Astfel, în viitorul apropiat, vor
demara lucrările pentru construirea unui motel modern şi a unei agenţii de turism, în vederea
satisfacerii nevoilor cerute pe plan intern şi internaţional.
Se va continua dezvoltarea şi modernizarea parcului auto pentru salubritate cu noi tipuri de
maşini şi utilaje destinate acestui scop, se va trece în mod treptat la achiziţionarea de europubele şi
înlocuirea containerelor cu acestea, în vederea realizării unor servicii de salubritate moderne,
eficiente şi civilizate.

Obiectul de activitate al societăţii este reprezentat de:


- activitatea de întreţinere a zonelor verzi (inclusiv producerea de material dendrologic şi floricol în
pepiniera şi serele proprii în suprafaţa de 9.500 m.p).
- activitatea de salubritate ;
- vânzarea de produse petroliere şi a altor mărfuri prin trei complexe PECO, vânzarea de autogas
printr-o staţie modernă de distribuţie;
- producerea împletiturilor din răchită, producerea măturilor, aranjamentelor florale, coroanelor şi
comercializarea acestora prin magazine proprii;
- vânzarea a diverse produse în cadrul unui supermarket;
- vânzarea de autoturisme Ford, printr-o modernă reprezentanţă.
Societatea îşi desfăşoară activitatea în Municipiul Drobeta Turnu Severin, neavând filiale sau
sucursale în alte localităţi. Principala piaţă a afacerilor derulate este Municipiul Drobeta Turnu
Severin.

Cifra de afaceri pe ultimii cinci ani se prezintă astfel:

Tabelul 1.1.
- euro -
CA anuală la 31
Nr. Anul Decembrie
1. 1999 699.717
2. 2000 1.437.170
3. 2001 1.985.492
4. 2002 2.671.530
5. 2003 3.447.865
Medie/an 2.048.355

Capitalul social, în valoare de 15.663.348 mii lei, reprezintă 540.115 de acţiuni cu valoarea
nominală de 29.000 lei, privatizat 100%.

6
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Tabelul 1.2.
Principalii indicatori ai societăţii comerciale FLORA SERCOM S.R.L.
-mii lei-

Denumire indicatori 2002 2003 2004


Venituri totale 65.892.018 87.731.545 115.404.126
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Profit net 4.368.014 3.125.388 9.743.873

EVOLUŢIA PRINCIPALILOR
Evaluarea principalilor indicatori
INDICATORI ECONIMICO-FINANCIARI
economico-financiari

120.000.000
100.000.000
80.000.000
60.000.000 Venituri totale
40.000.000 Cifra de afaceri
20.000.000 Profit net
0
1 2 3
2002 2003 2004

Figura 1.1. Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari

7
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Toţi cei trei indicatori analizaţi au cunoscut o evoluţie crescătoare în perioada analizată:

- veniturile totale în 2002 reprezintă 57% din valoarea înregistrată în 2004, ceea ce
înseamnă că acestea aproape s-au dublat;
- aproape la fel de radicală a fost şi evoluţia cifrei de afaceri, aceasta reprezentând un
criteriu major de apreciere a performanţelor întrprinderii;
- evoluţia profitului net este mai mult decât satisfăcătoare, chiar dacă nivelul acestuia
ramâne unul scăzut comparativ cu cifra de afaceri.

8
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

CAPITOLUL 2. ANALIZA ACTIV / PASIV

2.1. ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR PATRIMONIALE

Analiza ratelor de structură urmăreşte reflectarea raporturilor dintre elementele patrimoniale


şi mutaţiile care se produc în cadrul utilizărilor şi cel al resurselor întreprinderii. Acest tip de analiză
se numeşte analiză pe verticală deoarece se analizează în mod distinct activul şi pasivul bilanţier şi
modul de structurare al acestora.
Ratele de structură se calculează ca raport între un post (sau grupă de posturi) din activ sau
pasiv şi totalul bilanţier, precum şi ca raport între elementele de activ sau pasiv şi nivelul total al
grupelor din care fac parte.

2.1.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVULUI

Studiul ratelor de strtuctură ale activului evidenţiază:


- destinaţia economică a capitalului investit;
- gradul de lichiditate al capitalului investit;
- capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului sub acţiunea factorilor
conjuncturali.

Cele mai importante rate utilizate în analiza structurii activului sunt:


- rata activelor imobilizate;
- rata activelor circulante.

Rata activelor imobilizate este raportul între activele imobilizate şi activele totale ale firmei
şi exprimă gradul de imobilizare al capitalului. Rata activelor imobilizate reprezintă ponderea în total
a elementelor patrimoniale utilizate permanent, reflectând şi gradul de investire al capitalului în
firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare al activului.
Formula de calcul a ratei actielor imobilizate este următoarea:
Active imobilizate
Rata activelor imobilizate = × 100
Active totale

Rata activelor imobilizate se apreciază în funcţie de specificul activităţii. Pentru o


întreprindere industrială ea trebuie să oscileze în jurul valorii de 60%, dar pentru o societate
comercială cu specificul activităţii al societăţii noastre nu este stabilită o valoare standard.

Evoluţia dinamică poate fi reprezentată de unul din următoarele trei cazuri:

Cazul 1. RAI1 > RAI0

9
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Ponderea activelor imobilizate în total activ creşte ca urmare a faptului că activele


imobilizate se modifică într-o proporţie mai mare decât activul total (I AI > IAT). Această modificare
este considerată benefică pentru întreprindere doar dacă determină creşterea cifrei de afaceri într-o
măsură mai mare decât creşterea activelor imobilizate (ICA > IAI).

Cazul 2. RAI1 = RAI0


Ponderea activelor imobilizate rămâne nemodificată (I AI = IAT). Se apreciază a fi benefică
pentru întreprindere doar dacă se obţine cel puţin aceeaşi cifră de afaceri ca şi în perioada bază de
comparaţie (ICA ≥ IAI).

Cazul 3. RAI1 < RAI0


Ponderea activelor imobilizate în total activ scade (IAI < IAT), situaţie benefică dacă se obţin
cel puţin aceleaşi rezultate ca în perioada bază de comparaţie (ICA ≥ IAI).

Tabelul 2.1.
Structura activelor imobilizate ale firmei
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata activelor imobilizate RAI=(AIM/AT)*100 72,10 91,87 89,91
Abatere A=RAI1 - RAI0 ‫־‬ 0,34 -0,02
Indicele AIM IAI=(RIM1/RIM0)*100 ‫־‬ 170,55 97,11
Indicele CA ICA=(CA1/CA0)*100 ‫־‬ 132,51 130,72

Nivelul ratei activelor imobilizate înregistrată în anul 2002 este apropiat de nivelul optim, dar
nivelul ratelor înregitrate în anii următori îl depaşesc cu mult.
Din punct de vedere dinamic situaţia este considerată nefavorabilă pentru întreprindere
deoarece ponderea activelor imobilizate în totalul activelor a crescut fără ca acest lucru să determine
creşterea cifrei de afaceri într-o proporţie mai mare. Dar în cazul societăţii analizate situaţia poate fi
explicată prin prisma investiţiilor ce s-au efectuat în această perioadă. De aceea efectele asupra cifrei
de afaceri se vor resimţi într-o perioadă mai îndelungată de timp.

Pentru aprofundarea analizei vom utiliza ratele complementare ale activelor imobilizate:

- rata imobilizărilor necorporale, care arată raportul între imobilizările necorporale şi cele
totale ale firmei;
- rata imobilizărilor corporale, care arată ponderea valorii activelor corporale în total
imobilizări;
- rata imobilizărilor financiare, care reflectă politica de investiţii financiare a firmei,
calculându-se ca raport între imobilizările financiare şi activele totale ale
unităţii.

10
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Tabelul 2.2.
Structura imobilizărilor necorporale, corporale şi financiare ale firmei
-%-

Specificaţie 2002 2003 2004


Rata imobilizărilor necorporale 0,01 0,004 0,004
  0,02 0,004 0,004
Abatere1 −  -0,69 -0,03
Indice1 −  36,93 92,64
Abatere2 −  -1,08 -0,02
Indice 2 −  28,98 94,66
Rata imobilizărilor corporale 48,65 82,98 80,59
  67,48 90,33 89,64
Abatere 1 −  34,34 -2,39
Indice1 −  170,58 97,12
Abatere2 −  22,85 -0,69
Indice2 −  133,87 99,24
Rata imobilizărilor financiare 0,00 0,00 0,00
  0,00 0,00 0,00

Ca urmare a unei politici de investiţii, se consideră un nivel al ratelor corespunzător pentru


acest domeniu de activitate. Rata imobilizărilor corporale reflectă ponderea investiţiilor materiale în
total investiţii, dar şi flexibilitatea firmei la schimbările cerinţelor pieţei şi tehnologiilor.
Ponderea covărşitoare a activelor imobilizate este dată de ponderea activelor corporale în total
active imobilizate în urma investiţiilor masive ajungându-se la un asemenea procent.
Rata imobilizărilor financiare reflectă politica de investiţii financiare a firmei, politică ce nu
se orientează spre participarea la capitalul unor firme distribuitoare.

Rata activelor circulante exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activului, adică
ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu. Măsoară indirect şi gradul
de lichiditate al patrimoniului.

Formula de calcul a ratei activelor circulante este următoarea:


Active circulante
Rata activelor circulante = × 100
Active totale

Un nivel satisfăcător este dat de valori cel puţin egale cu 40%.


Evoluţia dinamică poate fi reprezentată de următoarele trei cazuri:

Cazul 1. RAC1 > RAC0

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

11
Ponderea activelor circulante în total activ creşte ca urmare a faptului că activele imobilizate
se modifică într-o proporţie mai mare decât activul total (IAC > IAT).
Această modificare este considerată benefică pentru întreprindere doar dacă determină
creşterea cifrei de afaceri într-o măsură mai mare decât creşterea activelor imobilizate (ICA > IAC).

Cazul 2. RAC1 = RAC0


Ponderea activelor circulante rămâne nemodificată (IAC = IAT). Se apreciază a fi benefică
pentru întreprindere doar dacă se obţine cel puţin aceeaşi cifră de afaceri ca şi în perioada bază de
comparaţie (ICA ≥ IAC).

Cazul 3. RAC1 < RAC0


Ponderea activelor imobilizate în total activ scade (IAI < IAT), situaţie benefică dacă se obţin
cel puţin aceleaşi rezultate ca în perioada bază de comparaţie (ICA ≥ IAC).

Tabelul 2.3.
Structura activelor circulante ale întreprinderii
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata activelor circulante RAC=(AC/AT)*100 27,90% 8,13% 10,09%
Abatere A=RAC1 - RAC0 ‫־‬ -19,77% 1,96%
Indicele RAC I=(RAC1/RAC0)*100 ‫־‬ 29,13% 124,16%
Indicele CA I=(CA1/CA0)*100 ‫־‬ 132,51% 130,72%

Tendinţa de reducere a ponderii activelor circulante în total se datorează creşterii mai lente a
lor în raport cu creşterea celor imobilizate, asociată cu sporirea vitezei lor de rotaţie. Acest lucru
semnifică în acelaşi timp sporirea gradului de lichiditate real al lor, fiind consecinţa unei utilizări mai
eficiente, având ca efecte eliberări de resurse imobilizate.

Pentru dezvoltarea analizei vom utiliza ratele complementare ale activelor imobilizate:

- rata stocurilor reflectă ponderea activelor circulante cel mai puţin lichide în total active
circulante. Situaţia se poate considera normală când stocurile nu depăşesc 50% din
total active circulante. Această rată depinde totuşi de sectorul de activitate, precum şi
de durata ciclului de exploatare, respectiv de factorii conjuncturali;
- rata creanţelor arată ponderea creanţelor pe care societatea comercială le are în total
active circulante;
- rata disponibilităţilor băneşti arată gradul de lichiditate imediată al activelor curente ale
firmei.

Tabelul 2.4. reflectă ratele complementare ale activelor imobilizate

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

12
Tabelul 2.4.
Structura stocurilor, creanţelor şi disponibilităţilor
-%-

Specificaţie 2002 2003 2004


Rata stocurilor 11,36 4,40 4,86
  40,72 54,11 48,15
Abatere1 − -6,96 0,46
Indice1 − 38,70 110,48
Abatere2 − 13,39 -5,96
Indice2 − 132,88 88,98
Rata creanţelor 13,53 3,26 4,33
  48,49 40,08 42,93
Abatere1 − -10,27 1,07
Indice1 − 24,07 133,00
Abatere2 − -8,41 2,85
Indice2 − 82,65 107,12
Rata disponibilităţilor 2,81 0,47 0,90
  10,07 5,81 8,92

Rata stocurilor se reduce la nivelul anului 2003 faţă de anul 2002 (în anul 2004 menţinându-
se aproximativ la acelaşi nivel ca în 2003), acest lucru reflectând o sporire a gradului aparent de
lichiditate al activelor circulante. În valori absolute stocurile se diminuează sensibil ca urmare a
eficientizării activităţii de exploatare în fazele ciclului economic. Situaţia se poate aprecia ca
favorabilă. Acest lucru semnifică în acelaşi timp şi efecte pozitive de natura eliberărilor de resurse
financiare imobilizate.
Rata creanţelor la nivelul anului curent şi cea de la nivelul anului precedent sunt mai reduse
faţă de cea din anul 2002, reflectând o sporire a lichidităţii lor şi lichidităţii activelor circulante,
deoarece se datorează reducerii acumulărilor de creanţe reflectate prin reducerea semnificativă a
valorii lor. Se apreciază acest fapt ca fiind pozitiv.

CONCLUZII:

Ratele de structură ale activului arată o structură satisfăcătoare a resurselor temporare.


Ponderea activelor imobilizate în totalul activelor este însă mult peste nivelul optim. Deşi se
datorează investiţiilor majore, acest lucru este nefavorabil pentru firmă în cazul în care nici pe viitor
nu va avea loc eliberarea fondurilor ce ar trebui investite în activitatea de exploatare pentru a
contribui la îmbunătăţirea rezultatelor.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

13
Structura activului în ultimii trei ani

100%
80%
72,10% Rata activelor
60% 91,87% 89,91% imobilizate
40%
Rata activelor
20% 27,90% 8,13% 10,09% circulante
0%
1 2 3
2002 2003 2004

Figura 2.1. Structura activului în ultimii trei ani

2.1.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI

Analiza structurii pasivului urmăreşte aprecierea principalelor strategii şi politici financiare


ale firmei privind modul de formare al resurselor financiare pe categorii de surse (proprii,
împrumutate şi atrase) şi pe termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung).
Ratele de structură ale pasivului evidenţiază modul de structurare al surselor de finanţare în
funcţie de provenienţa şi de gradul de exigibilitate al acestora.
Ratele de structură ale pasivului reflectă trei principale aspecte legate de finanţarea
întreprinderii:
- stabilitatea financiară;
- autonomia financiară;
- gradul de îndatorare.

Rata stabilităţii financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu
caracter permanent faţă de total resurse şi, de asemenea, legătura dintre capitalul permanent de care
unitatea dispune în mod stabil (cel puţin un an) şi patrimonial total. Preponderenţa capitalului
permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanţării activităţii, conferind un
grad ridicat de siguranţă prin stabilitate în finanţare.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

14
Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:

Capital permanent
Rata stabilităţii financiare = × 100
Pasiv total

Stabilitatea financiară a întreprinderii este cu atât mai mare cu cât nivelul ratei este mai
aproape de 100%. Valoarea minimă ce oferă o stabilitate acceptabilă pentru o întreprindere este de
50%, valoarea normală oscilând în jurul valorii de 66%.
În dinamică valoarea indicatorului trebuie, în general, să prezinte o tendinţă de creştere,
expresie a finalizării exerciţiilor anterioare de profit, majorări ale capitalului social sau creşterea
capitalului permanent prin contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung. Evoluţia în
dinamică poate fi încadrată într-unul din următoarele trei cazuri:

Cazul 1. RSF1 > RSF0


Stabilitatea financiară creşte de la o perioadă la alta datorită faptului că sursele stabile se
modifică într-o proporţie mai mare decât totalul surselor de finanţare (ICPrm > IPT).
Cazul 2. RSF1 = RSF0
Gradul de stabilitate al firmei rămâne nemodificat (ICPrm = IPT).

Cazul 3. RSF1 < RSF0


Stabilitatea financiară scade de la o perioadă la alta ca urmare a faptului că sursele stabile se
modifică într-o proporţie mai mică decât totalul surselor de finanţare (ICPrm < IPT).

Tabelul 2.5.
Stabilitatea financiară a firmei
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata stabilităţii financiare RSF = (CPM/PT)*100 51,66 85,74 87,49
Indicele RSF I = (RSF1/RSF0)*100 ‫־‬ 165,96 102,03
Indicele PT I = (PT1/PT0)*100 ‫־‬ 270,75 107,95

Firma dispune de stabilitate financiară. Tendinţa de creştere este semnificativă şi se datorează


sporirii capitalurilor proprii pe seama rezultatului net al exerciţiului. În contrapartidă a avut loc o
reducere accentuată ca ritm a datoriilor curente. Situaţia din acest punct de vedere poate fi
considerată ca un aspect pozitiv. De menţionat este faptul că firma are contractate datorii pe termen
mediu şi lung, din care o parte reprezintă credite bancare pentru finanţarea investiţiilor, iar o altă
parte leasing financiar.
Rata autonomiei financiare arată gradul de independenţă financiară a societăţii. Autonomia
financiară pune în evidenţă măsura în care sursele de finanţare aparţin proprietarului. Cu cât sursele
proprii deţin o pondere mai importantă în totalul surselor de finanţare cu atât autonomia financiară a
întreprinderii este mai ridicată.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

15
Se consideră că existenţa unui capital propriu de cel puţin 1/3 din pasivul total constituie o
premisă esenţială pentru autonomia financiară a societăţii.
În practică se utilizează două rate de autonomie financiară, şi anume:
- rata autonomiei financiare globală, când sursele proprii se compară cu totalul surselor de
finanţare;
- rata autonomiei financiare la termen, când sursele proprii se compară doar cu sursele
permanente împrumutate.
Rata autonomiei financiare globale reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor de
finanţare şi se calculează ca raport între capitalul propriu şi pasivul total.

Formula de calcul este următoarea:


Capital propriu
Rata autonomiei financiare globale = × 100
Pasiv total

Evaluarea în dinamică se face în felul următor:

Cazul 1. RAFG > 66%


Când rata autonomiei financiare globale este mai mare de 66% înseamnă că autonomia
financiară globală este ridicată şi înteprinderea prezintă garanţii aproape certe pentru a beneficia de
credite pe termen mediu şi lung.

Cazul 2. 30% ≤ RAFG ≤ 66%


Când valoarea ratei autonomiei financiare globale este cuprinsă între 30% şi 66 % se poate
obţine creditul, dar creşte riscul acestuia.

Cazul 3. RAFG < 30%


Când rata autonomiei financiare globale nu depaşeşte nivelul de 30% întreprinderea nu
prezintă garanţii pentru a obţine creditul.
Tabelul 2.6.
Autonomia financiară a firmei
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata autonomiei financiare  RAFG=(CPR/PT)*100 51,66 85,23 82,78
Abatere  A = RAFG1 – RAFG0 ‫־‬ 33,57 -2,45
Indice I =(RAFG1/RAFG0)*100 ‫־‬ 164,98 97,12

Autonomia financiară a sporit în anul 2003 semnificativ faţă de perioada precedentă (cu
34%), ajungând la o valoare de 83% în anul curent, nivel ce reflectă un grad mare de autonomie
financiară (firma finanţând mai mult de 80% din activitate din resurse proprii).

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

16
Rata autonomiei financiare la termen reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor
permanente de finanţare şi se calculează ca raport între capitalul propriu şi capitalul permanent.

Formula de calcul:
Capital propriu
Rata autonomiei financiare la termen = × 100
Capital permanent

Atunci când ponderea surselor proprii în sursele permanente este de cel puţin 50% se
consideră că firma beneficiază de o structură financiară sănătoasă, căreia îi este asociat un grad
scăzut de risc.

Tabelul 2.7.
Autonomia financiară la termen
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata autonomiei financiare la
termen RAFT=(CPR/CPM)*100 100,00 99,41 94,62
Abatere  A = RAFT1 – RAFT0 ‫־‬ -0,59 -4,79
Indice  I=(RAFT1/RAFT0)*100 ‫־‬ 99,41 95,18

Autonomia financiară a cunoscut o diminuare în ultimii doi ani, însă aceasta nu este
substanţială. Se apreciază că firma dispune de autonomie financiară întrucât ratele autonomiei
financiare la termen au atins în ultimii trei ani un nivel ridicat (peste 90%).

Ratele de îndatorare exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma în
raport fie cu totalul surselor de finanţare, fie doar cu sursele proprii.
Astfel se poate vorbi de două tipuri de rate de îndatorare:
- rata de îndatorare globală;
- rata de îndatorare la termen.
Rata îndatorării globale compară ansamblul datoriilor pe care le are firma faţă de creditorii
săi, indiferent dacă sunt de natură financiară sau nu, cu totalul surselor de finanţare.
Se calculează utilizând formula:
Datorii totale
Rata de îndatorare globală = × 100
Pasiv total

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Nivelul de îndatorare maxim acceptat, considerând un grad de risc acceptabil, este de 66%.
În dinamică indicatorul ar trebui să se reducă permanent pe seama modificării datoriilor într-un ritm

17
mai lent decât modificarea pasivului, cea mai favorabilă situaţie fiind datorată rambursărilor de
datorii pe termen mediu şi lung, respectiv reducerii creditelor de trezorerie, cedând locul
capitalurilor proprii.

Tabelul 2.8.
Îndatorarea globală a firmei
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata de îndatorare globală RÎG=(DT/PT)*100 48,34 14,77 17,22
Abatere  A = RÎG1 – RÎG0 ‫־‬ -33,57 2,45
Indice  I=(RÎG1/RÎG0)*100 ‫־‬ 30,55 116,62

Indicatorul manifestă o tendinţă de reducere (cu 34%) în 2003, în ultimul an situaţia


ameliorându-se. Nivelul ratei pentru anul curent este unul asigurator (17%). Astfel, putem afirma că
îndatorarea globală nu prezintă pericol asupra situaţiei financiare a agentului economic.
Rata de îndatorare la termen compară datoriile financiare pe termen mediu şi lung cu sursele
permanente de finanţare.

Vom utiliza formula următoare de calcul:


Datorii financiare pe termen mediu şi lung
Rata îndatorării la termen = × 100
Capital permanent

Posibilităţile de îndatorare sunt cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută. Dacă
depăşeste nivelul de 50% firma se află în pericol de insolvabilitate.

Tabelul 2.9.
Îndatorarea la termen a firmei
-%-

Specificaţie Relaţia de calcul 2002 2003 2004


Rata de îndatorare a firmei  RÎT=(DTML/CP)*100 0,00 0,59 5,38
Abatere  A = RÎT1 – RÎT0 ‫־‬ 0,59 4,79

În anul 2002 resursele firmei sunt formate exclusiv din surse proprii. În anul următor firma
contractează împrumuturi pe termen mediu şi lung, însă acestea deţin o pondere subunitară, adică
foarte mică în raport cu totalul capitalurilor proprii. Faptul că în anul 2004 rata de îndatorare creşte
nu reprezintă un motiv de îngrijorare deoarece nivelul acesteia rămâne unul foarte mic (5,38%).

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

CONCLUZII:

18
Din punct de vedere al ratelor de structură ale pasivului care reflectă modul de formare al
resurselor financiare pe termene şi surse de provenienţă, concluzionăm că firma are o structură mai
mult decât satisfăcătoare, cu un grad bun de stabilitate şi autonomie financiară.

STRUCTURA PASIVULUI ÎN ULTIMII


Structura pasivului în ultimii trei
TREI ANI
ani
100,00%
80,00% 51,66% Capitaluri
proprii
60,00% 85,23% 82,78%
0,00%
Datorii pe
40,00%
48,34% termen mediu şi
20,00% 0,51% 4,71% lung
14,26% 12,51% Datorii pe
0,00% termen scurt
2002 2003 2004

Figura 2.2. Structura pasivului în ultimii trei ani


CONCLUZII:
Ratele de structură ale activului reflectă o utilizare mai puţin eficientă a acestora deoarece
activele imobilizate ocupă o pondere mult prea mare în totalul activelor în toată perioada analizată.
Cu toate acestea, analizând pasivul observăm că societatea se bucură de autonomie financiară.În
timp situaţia se va îmbunătăţii odată cu echilibrarea activelor imobilizate cu datoriile pe termen lung,
pe de o parte, şi cu echilibrarea activelor circulante cu datoriile pe termen scurt pe de altă parte.

Structura patrimonială
100% 91,87% 89,91% 100%
85,74% 87,49%
80% 72,10% 80%
60% 51,66% 60% 48,34%
40% 40% 27,90%
14,26% 12,51%
20% 20% 10,09%
8,13%
0% 0%
1 2 3
1 2 3
2002 2003 2004
2002 2003 2004

Active imibilizate Active circulante


Capitaluri permanente Datorii pe termen scurt

Figura 2.3. Structura patrimonială


ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

19
2.2. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR

Datorită faptului că resursele întreprinderii sunt limitate, unul dintre obiectivele importante
ale managementului este reprezentat tocmai de gestiunea raţională a acestora. Acest obiectiv se
realizează prin atingerea unui nivel ridicat de eficienţă şi rentabilitate în desfăşurarea activităţii.
O gestiune eficientă presupune obţinerea aceloraşi rezultate cu un volum mai mic de resurse
precum şi obţinerea unor rezultate superioare utilizând acelaşi volum de resurse.
Ratele de gestiune exprimă modul de gestionare al resurselor. Astfel, cu ajutorul vitezei de
rotaţie a acestora este măsurată durata de timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de
exploatare şi comercializare. Cu alte cuvinte viteza de rotaţie măsoară durata de transformare a
activelor în lichidităţi şi durata de reînnoire a datoriilor.

Pentru aprecierea vitezei de rotaţie se utilizează doi indicatori:

- numărul de rotaţii;
- durata în zile a unei rotaţii.

Numărul de rotaţii ale activelor sau pasivelor este determinat raportând cifra de afaceri la
elementele de activ sau pasiv pentru care se calculează.
Relaţia de calcul este următoarea:
Cifra de afaceri
Numărul de rotaţii = .
Element de activ sau pasiv

Durata în zile a unei rotaţii se determină raportând elementele de activ sau pasiv la cifra de
afaceri.

Durata unei rotaţii se determină utilizînd relaţia:


Elemente de activ sau pasiv
Durata în zile = × Timpul
Cifra de afaceri

Cifra de afaceri încorporează componentele valorice necesare pentru acoperirea cheltuielilor


de fabricaţie, reînnoirea stocurilor de materiale, a maşinilor şi utilajelor, pentru plata furnizorilor de
materiale şi echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor, cât şi pentru acoperirea altor nevoi.
Din această cauză fiecare element de activ va fi reînnoit într-un interval de timp prin cifra de
afaceri, iar fiecare datorie va fi achitată într-un anumit timp prin componenta valorică
corespunzătoare din cifra de afaceri
Elementele de activ sau de pasiv pot fi luate în calcul la valoarea lor de la sfârşitul perioadei
de gestiune considerate sau la un nivel mediu determinat astfel:

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

20
Nivel la începutul perioadei + Nivel la sfârşitul perioadei
Element de activ/pasiv = ×
2

Timpul se referă la perioada de gestiune pentru care se face analiza şi se exprimă în număr de
zile calendaristice ale perioadei (lună, semestru, trimestru, an).

Evoluţia acestrui indicator se poate desfăşura prin:


1. Accelerarea vitezei de rotaţie, dacă ICA > IEA/P, când are loc creşterea numărului de rotaţii,
respectiv diminuarea duratei în zile a unei rotaţii, ceea ce semnifică:
- reducerea necesarului de resurse pentru atingerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri;
- obţinerea unui nivel mai mare al cifrei de afaceri la acelaşi consum total de resurse;
- creşterea masei profitului.
2. Încetinirea vitezei de rotaţie, dacă ICA < IEA/P, când are loc reducerea numărului de rotaţii,
respectiv creşterea duratei în zile a unei rotaţii, ceea ce semnifică:
- creşterea necesarului de resurse pentru atingerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri;
- obţinerea unui nivel mai scăzut al cifrei de afaceri la acelaşi consum total de resurse;
- reducerea masei profitului.

2.2.1. ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE ALE ACTIVULUI

Viteza de rotaţie a activului reflectă eficienţa utilizării tuturor bunurilor reale ale firmei,
respectiv nivelul general de organizare al activităţii. Pentru unităţile industriale principalele valori de
referinţă sunt:
- sub o rotaţie, ceea ce reflectă o organizare nesatisfăcătoare;
- între una şi două rotaţii, reflectând o organizare satisfăcătoare;
- peste două rotaţii, care indică o organizare bună.
Tabelul 2.10.
Viteza de rotaţie a activului
- mii lei -

Specificaţie 2002 2003 2004


Active totale 28.456.162 77.045.416 83.170.733
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Număr de rotaţii 2,24 1,10 1,33
Durata în zile a unei rotaţii 160,50 327,95 270,83

Din acest punct de vedere considerăm o organizare bună a activelor pentru anul 2002 şi
satisfăcătoare pentru următorii doi ani.
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate reflectă eficienţa utilizării investiţiilor firmei.
Exprimată ca număr de rotaţii mai este cunoscută şi sub denumirea de intensitate a capitalizării.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

21
Tabelul 2.11.
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate
- mii lei -

Specificaţie 2002 2003 2004


Active imobilizate 20.516.346 70.783.756 74.778.215
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Număr de rotaţii 3,11 1,19 1,48
Durata în zile a unei rotaţii 115,72 301,29 243,50

Viteza de rotaţie a imobilizărilor, din punct de vedere static, este nesatisfăcătoare pentru
ultimii doi ani şi relativ satisfăcătoare pentru anul 2002.
Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimă numărul de rotaţii sau durata medie a unei
rotaţii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.
Cu cât activele circulante vor parcurge mai rapid fiecare stadiu al procesului de exploatare şi
comercializare, cu atât volumul implicat în acest proces va fi mai mic şi nevoile de finanţare ale
acestora vor fi mai reduse.
Nu există un nivel prestabilit privind viteza de rotaţie a activelor circulante dar se consideră
că viteze de peste 4 rotaţii pe an asigură o gestiune eficientă a acestei categorii de resurse.

Tabelul 2.12.
Viteza de rotaţie a activelor circulante
- mii lei -

Specificaţie 2002 2003 2004


Active circulante 7.939.816 6.261.660 8.392.518
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Număr de rotaţii 8,04 13,51 13,17
Durata în zile a unei rotaţii 44,78 26,65 27,33

Viteza de rotaţie a activelor circulante este satisfăcătoare pentru ultimii trei ani atât din punct
de vedere static, cât şi din punct de vedere dinamic.

2.2.2. ANALIZA RATELOR DE ROTAŢIE A STOCURILOR

Rata de rotaţie a stocurilor exprimată ca număr de rotaţii arată de câte ori într-o perioadă
de gestiune stocurile parcurg succesiv toate fazele aprovizionării, producţiei şi vânzării.
Valoarea minimă care asigură o eficienţă acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotaţii,
care corespunde unui termen mediu de parcurgere a fazelor circuitului economic şi de revenire sub
forma bănească iniţială de 45 de zile.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

22
Tabelul 2.13.
Viteza de rotaţie a stocurilor
- mii lei -

Specificaţie 2002 2003 2004


Stocuri 3.233.178 3.388.173 4.040.872
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Număr de rotaţii 19,74 24,96 27,36
Durata în zile a unei rotaţii 18,24 14,42 13,16

Durata rotaţiei stocurilor se încadrează în limitele favorabile. În plus a prezentat o tendinţă de


creştere considerabilă pentru sfârşitul anului curent, accelerarea având drept consecinţă eliberarea de
resurse financiare imobilizate în stocuri.

2.2.3. ANALIZA GESTIUNII CLIENŢILOR ŞI FURNIZORILOR

Rata de gestiune a clienţilor exprimă durata medie în zile de încasare a contravalorii


creanţelor clienţilor. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data încasării
contravalorii.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii clienţilor este de 8 rotaţii, care
corespunde unei durate medii de încasare a creanţelor de 45 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim
30 de zile.
Rata de gestiune a furnizărilor exprimă durata medie în zile de plată a contravalorii
datoriilor faţă de furnizori. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăţii
contravalorii.
Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor curente este de 6
rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată a datoriilor de 60 de zile. Valoarea optimă a
perioadei de decontare ar fi de maxim 30 de zile.
Analiza comparativă a duratelor de încasare a creanţelor faţă de duratele de achitare a
obligaţiilor de exploatare este importantă din perspectiva asigurării şi menţinerii echilibrului
financiar al firmei.
Tabelul 2.14.
Viteza de rotaţie a clienţilor şi furnizorilor
- mii lei -

Specificaţie 2002 2003 2004


Clienţi 9.692.994 8898578 10.812.038
Furnizori 6.809.958 5.574.808 7.412.359
Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
Număr de rotaţii (clienţi) 6,58 9,50 10,23
Durata în zile a unei rotaţii (clienţi) 54,67 37,88 35,21
Număr de rotaţii (furnizori) 9,37 15,17 14,91
Durata în zile a unei rotaţii (furnizori) 38,41 23,73 24,14
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

23
Viteza de rotaţie a clienţilor este mică în primul an (6,58 rotaţii în 2002), depăşind însă în
următorii doi ani valoarea medie recomandată. Decalajul între data facturării şi data încasării este
între 35 şi 54 de zile.
Viteza de rotaţie a furnizorilor este mai mare decât cea optimă pentru primul an, reflectând
valori optime pentru perioada 2003 – 2004. Firma nu foloseşte resursele furnizorilor şi îşi achită într-
o peroadă scurtă datoriile faţă de aceştia.
Vitezele de rotaţie înregistrate le depăşesc pe cele minime atât în cazul clienţilor cât şi în cel
al furnizorilor, din acest punct de vedere firma situându-se în limitele optime. Dar comparându-le
observăm ca firma încasează banii într-o perioadă mai lungă de timp decât cea în care efectuează
plăţile, acest lucru reflectând un dezavantaj pentru firmă.

Viteza de rotaţie a clienţilor şi a


furnizorilor
NUMAR DE ROTATII AL CLIENTILOR
NUMAR DE ROTATII AL FURNIZORILOR
NUMĂR DE ROTAŢII OPTIM

20
15,17112 14,91499
9,372396
10 8
9,504452 10,2252
6,584717 8 8
0
2002 2003 2004

Figura 2.4. Evoluţia vitezei de rotaţie a clienţilor şi furnizorilor

CONCLUZII:

Durata medie de încasare a clienţilor este mai mare decât durata medie de plată a furnizorilor
deoarece firma nu încasează suficient de repede banii de la clienţii săi pentru a-şi achita datoriile faţă
de furnizori. Acest lucru poate conduce la dezechilibre pe termen scurt.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

24
CAPITOLUL 3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

„Echilibrul financiar al firmei reprezintă un complex de corelaţii stabilite între diferite fluxuri
financiare.”4
Se poate afirma că echilibrul financiar se realizează atunci când firma are un fond de rulment
suficient pentru a asigura atât nevoia de fond de rulment cât şi un sold de trezorerie pozitiv.
„Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea datoriilor pe
termen scurt. În funcţie de componentele capital propriu şi capital împrumutat ale capitalului
permanent, se poate calcula un fond de rulment propriu şi un fond de rulment împrumutat.”5
Fondul de rulment propriu măsoară excedentul de capital propriu peste valoarea activelor
imobilizate. Fondul de rulment străin reprezintă diferenţa dintre fondul de rulment (net) şi fondul de
rulment propriu.
Între activele circulante notate Ac (ca lichidităţi potenţiale, obţinute prin stocuri, încasarea
creanţelor şi din disponibilităţi) şi exigibilitatea potenţială pot apărea următoarele situaţii:

Ac = DTS, FRN = 0

În această situaţie echilibrul financiar este fragil, deşi lichiditatea este în siguranţă prin
acoperirea datoriilor pe termen scurt (notate cu DTS) prin activele circulante.

Ac > DTS, FRN > 0

În acest caz se înregistrează un excedent de lichidităţi pe termen scurt comparativ cu


exigibilitatea potenţială pe termen scurt. Solvabilitatea pe termen scurt este bună, firma reuşind să-şi
achite datoriile pe termen scurt.

Ac < DTS, FRN < 0

În cazul în care activele circulante nu acoperă în totalitate exigibilităţile pe termen scurt, firma
va avea probleme cu realizarea echilibrulu financiar.
În ceea ce priveşte realizarea echilibruli financiar, se poate afirma că unele firme satisfac
realizarea echilibrului financiar, se poate afirma că unele firme satisfac cerinţele acestuia cu un fond
de rulment negativ, în timp ce alte firme pot deveni insolvabile, în ciuda unui fond de rulment pozitiv.
Din aceste raţiuni, specialiştii consideră că, fondul de rulment net ( FRN ) are o putere de cunoaştere
limitată şi nu poate reprezenta un criteriu exclusiv de fundamentare a concluziilor privind echilibrul
financiar, în analiza firmei fiind necesară considerarea şi a altor indicatori financiari.
Din multitudinea de indicatori utilizaţi în literatura de specialitate pentru analiza echilibrului
financiar, se remarcă următorii:
- rata de finanţare a stocurilor (RFS), calculată ca raport între fondul de rulment (net) şi
nivelul stocurilor;
- rata de autofinanţare a activelor (RAA), se determină ca raport între capitalul propriu
şi suma dintre activele circulante şi valoarea mijloacelor fixe;
- rata de acoperire a capitalurilor investite(RCI), reprezantând raportul între resursele
stabile şi capitaluri investite;

4,5
DALOTĂ MARIUS DAN – „Analiză microeconomică, teorie, studiu de caz, teste grilă”, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pag55
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

25
- rata de finanţare curentă a nevoii creditelor pe termen scurt şi nevoia de fond de
rulment (RFC-NFR), se determină prin raportul dintre nivelul creditelor pe termen scurt şi
nevoia de fond de rulment; arată partea din creditele pe termen scurt alocată de firmă
nevoii de fond de rulment de exploatare şi în afara exploatării.
Din multitudinea de semnificaţii ale echilibrului financiar o reţinem pe aceea care spune că
echilibrul financiar exprimă egalitatea dintre sursele financiare şi mijloacele economice necesare
desfăşurării activităţii de exploatare şi comercializare, pe termen lung şi pe termen scurt.
Analiza echilibrului financiar poate avea două abordări şi anume:
- o abordare statică – indicatorii echilibrului financiar sunt calculaţi pe baza bilanţului
financiar şi cel funcţional şi reflectă o imagine statică (la un moment dat) a modului de
realizare a echilibrului financiar;
- o abordare dinamică – echilibrul financiar este privit din perspectiva continuării
activităţii.
Pentru aprecierea echilibrului financiar se vor calcula următorii indicatori:
- fondul de rulment;
- necesarul de fond de rulment;
- trezoreria.

3.1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANŢULUI


FINANCIAR

Fondul de rulment reprezintă partea din sursele permanente utilizată pentru finanţarea
activelor circulante sau nivelul surselor stabile utilizate pentru finanţarea activelor ciclice.
În situaţia favorabilă pentru firmă în care sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile
permanente, dispunem de fond de rulment, ce poate fi utilizat în scopul reînnoirii activelor
circulante. Astfel putem defini fondul de rulment ca fiind partea din capitalul permanent care
depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante.
Fondul de rulment mai poate fi definit şi ca excedentul de active circulante peste valoarea
datoriilor pe termen scurt. Reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma
acoperirii activelor permanente din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţarea
nevoilor curente.
Practic fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea
imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante, reprezentând marja de securitate
sau de siguranţă a firmei care îi permite să facă faţă nevoilor de finanţare ale exploatării atunci când
sunt insuficiente sursele ciclice.
În funcţie de nivelul de cuprindere la care se referă noţiunea de fond de rulmentn poate avea
mai multe accepţiuni, între care două prezintă interes deosebit:
- fondul de rulment total (FR), pentru care există două modalităţi de calcul:
a) pe baza părţii de sus a bilanţului financiar, ca diferenţă între capitalul permanent (C pm) şi
active imobilizate (Ai):

FR = Cpm - Ai

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

26
b) pe baza părţii de jos a bilanţului financiar, ca diferenţă între activele circulante (stocuri +
creanţe + disponibilităţi) şi datoriile totale pe termen scurt (obligaţii de exploatare +
datorii financiare pe termen scurt):

FR = Ac – Dts
Determinarea fondului de rulment prin cele două modalităţi evidenţiază două aspecte
complementare ale aceluiaşi indicator. Astfel, pe de o parte, stabilirea mărimii fondului de rulment
pe baza părţii de sus a bilanţului financiar reflectă modul cum structura financiară a firmei
influenţează procesul de formare a surselor de finanţare aferente procesului de exploatare. Pe de altă
parte, stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părţiide jos a bilanţului financiar reflectă în
termeni concreţi problema solvabilităţii viitoare a firmei, indicatorul căpătând semnificaţia unui
excedent de lichidităţi potenţiale sau marjă de siguranţă care poate atenua riscurile activităţii de
exploatare.
- fondul de rulment propriu (FRp) apreciază cuantumul participării capitalului propriu
la finanţarea activelor circulante:
-
FRp = Cpr - Ai
FRp = FR – Îtml
- fondul de rulment străin (FRs) pune în evidenţă participarea împrumuturilor pe termen
mediu şi lung la finanţarea activelor circulante:
-
FRs = FR – FRp
Fondul de rulment total se poate găsi în următoarele trei situaţii:
a) FR = 0
Ac = Dts
Ai = Cpm
Această situaţie este mai puţin realizabilă, reflectând armonizarea totală a resurselor cu
necesităţile de alocare a acestora. În acest caz activele stabile sunt finanţate din capitaluri
permanente iar activele circulante sunt finanţate integral pe seama surselor ciclice.
În acest caz întreprinderea nu dispune de fond de rulment, solvabilitatea unităţii este
asigurată, iar riscul perturbării solvabilităţii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităţii activului
comparativ exigibilitatea pasivului, astfel:
- obligaţiile de plată sunt clar dimensionate şi au termene precizate;
- transformarea acitvelor circulante în lichidităţi este supusă unor riscuri mult mai mari,
derivate din gestionarea stocurilor, derularea procesului de aprovizionare,
desfăşurarea ciclului de fabricaţie, organizarea desfacerii, încasarea integrală şi la
termen a creanţelor, posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt.

b) FR > 0
Ac > Dts
Ai > Cpm
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanţează o parte din activele
circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete.

27
De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităţi vor permite nu numai
rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar, în acelaşi timp şi degajarea lichidităţilor
excedentare.
Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilităţii
sale, întreprinderea dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja, parţial sau integral, de
efectele perturbării ciclului de încasare sau plăţi.
c) FR < 0
Ac < Dts
Ai < Cpm
Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părţi din datoriile pe termen
scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar
principiilor de finanţare.
Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru
acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situaţie de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă
sub aspectul solvabilităţii.

3.1.1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE TERMEN LUNG


(FONDUL DE RULMENT )

Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt presupune


analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar
poate fi asigurat şi în condiţiile unui fond de rulment negativ.
Se impun totuşi câteva intervenţii corectoare în acest caz: accelerarea încasărilor, obţinerea
unor termene de plată mai lejere, apelarea la împrumuturi pe termen scurt.
Datele privind calculul fondului de rulment sunt prezentate în tabelul următor, datele iniţiale
fiind preluate din bilanţul financiar.
Tabelul 3.1.
Fondul de rulment
- mii lei –

Nr.crt. Specificatie 2002 2003 2004 Indice


1 Capital propriu 14.701.450 65.668.256 68.847.690 104,84%
2 Datorii pe termen lung 0 391.154 3.914.336 1000,71%
3 Capital permanent 14.701.450 66.059.410 72.762.026 110,15%
4 Active imobilizate nete 20.516.346 70.783.756 74.778.215 105,64%
5 Fondul de rulment -5.814.896 -4.724.346 -2.016.189 42,68%
6 Active circulante 7.939.816 6.261.660 8.392.518 134,03%
7 Datorii pe termen scurt 13.754.712 10.986.006 10.408.707 94,75%
8 Fondul de rulment -5.814.896 -4.724.346 -2.016.189 42,68%
9 Fondul de rulment propriu -5.814.896 -5.115.500 -5.930.525 115,93%
10 Fondul de rulment străin 0 391.154 3.914.336 1000,71%

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

28
Fondul de rulment

2002 2003 2004

4.000.000
2.000.000
0
-2.000.000
-4.000.000
-6.000.000

Fondul de rulment propriu Fondul de rulment străin

Figura 3.1. Evoluţia fondului de rulment

Fondul de rulment în perioada analizată înregistreză valori negative ceea ce înseamnă că


întreprinderea nu a dispus de resurse permanente pentru a-şi acoperi o parte din necesităţile
temporare (active circulante). Deşi capitalurile permanente au înregistrat o creştere semnificativă,
investiţiile corporale şi financiare ale firmei în cei doi ani au fost semnificative şi au determinat
diminuarea fondului de rulment. Investiţiile au fost însă finanţate din datoriile pe termen scurt ceea
ce a determinat creşterea riscului de faliment. Pe de altă parte rentabilitatea proiectelor investiţionale
este imposibil de determinat în lipsa posibilităţilor de estimări corecte ale costului capitalului.
Trebuie intervenit în primul rând în sensul accelerării încasărilor şi obţinerii unor termene de plată
mai lejere.
În dinamică fondul de rulment creşte, dar se menţine negativ. Această situaţie este
considerată pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capital
permanent. Această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin
apelarea la credite pe termen mediu şi lung într-o proporţie sensibil mai mare decât majorarea
capitalului permanent. Dacă evoluţia fondului de rulment va fi în acelaşi sens în perioada ce urmează
acesta va deveni pozitiv şi odată cu amortizarea investiţiilor situaţia va deveni favorabilă pentru
firmă.

3.1.2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE TERMEN SCURT


(NECESARUL DE FOND DE RULMENT)

Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanţate din
surse stabile respectiv active circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie
finanţate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).
Reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente
pe seama resurselor curente şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Practic
reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanţate din resurse stabile.
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

29
Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = Active ciclice – Pasive ciclice, sau:
NFR = (Active circulante – Disponibilităţi) – (Datorii pe termen scurt – Credite de trezorerie)
Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele situaţii:
a) NFR > 0
Aciclice > Pciclice
Valoarea pozitivă a necesarului de fond de rulment evidenţiază surplusul de nevoi temporare
(active ciclice) în raport cu resursele temporare (pasive ciclice) posibil de mobilizat.
Aceasta situaţie poate fi considerată normală dacă este determinată de politica de investiţii
care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare, de creşterea vânzărilor sau de
mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită complexităţii produselor.
Se consideră o situaţie nefavorabilă existenţa unei nevoi de fond de rulment pozitivă când
este determinată de existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanţelor şi s-a urgentat plata
obligaţiilor) sau de existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.
b) NFR < 0
Aciclice < Pciclice
Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, el semnifică un surplus de resurse temporare
(ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzătoare. În acest caz nevoia de fond de
rulment negativă constituie o sursă temporară care nu trebuie finanţată ci dimpotrivă, ea finanţează
fondul de rulment şi trezoreria.
Această situaţie este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de accelerarea vitezei
de rotaţie a stocurilor şi creanţelor sau de angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată
mai relaxante (scadenţe mai mari).
Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situaţie nefavorabilă când nu
se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi reînnoirea stocurilor sau în activitatea de
producţie.
Calculul necesarului de fond de rulment este prezentat în tabelul următor:
Tabelul 3.2.
Necesarul de fondul de rulment
- mii lei -

Nr.crt. Specificatie Relatia de calcul 2002 2003 2004 Indice


1 Stocuri + Creanţe St+Cr 7.083.228 5.897.671 7.643.821 129,61%
Datorii
nefinanciare pe
2 T.S. DTS-DFTS 0 0 0  
Necesar de fond NFR=St+Cr-
3 de rulment DNFTS 7.083.228 5.897.671 7.643.821 129,61%
4 NFR optim NFRopt=15%CA 9.573.843 12.686.417 16.583.290 130,72%
5 Cifra de afaceri CA 63.825.621 84.576.111 110.555.264  

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

30
Necesarul de fond de rulment

20.000.000
15.000.000 Necesar de
fond de
10.000.000 rulment
5.000.000 NFR optim

0
2002 2003 2004

Figura 3.2. Evoluţia necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment înregistrează atât în anul precedent cât şi în anul curent valori
pozitive ceea ce înseamnă că întreprinderea dispune de active circulante care trebuie finanţate din
resursele permanente.
Nivelul necesarului de fond de rulment a fost 5.897.671 milioane lei în anul precedent şi de
7.643.821 milioane lei în anul curent înregistrând o creştere pe intervalul analizat de 1.746.150
milioane lei în mărimi absolute, respectiv de 29,61% în mărimi relative.

3.1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR CURENT (TREZORERIA)

Trezoreria, la nivelul unei firme, este imaginea disponibilităţilor monetare şi a


plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv a
plasării excedentului monetar.
Trezoreria se poate determina pe baza adouă relaţii:
- ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment:
T = FR – NFR

- ca diferenţă între disponibilităţile băneşti (inclusiv plasamentele) şi împrumuturile pe


termen scurt (credite + soldul creditor al băncii):
T = Db – Its

Analiza trezoreriei poate evidenţia două situaţii:

a) T > 0
FR > NFR

Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanţare se va regăsi sub forma
disponibilităţilor băneşti proprii din conturi bancare şi din casă.
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

31
În acest caz spunem că firma se găseşte într-o situaţie favorabilă care se caracterizează prin
autonomie financiară pe termen scurt şi echilibru financiar.
„Această situaţie favorabilă se concretizează într-o îmbunătăţire a trezoreriei, întrucât
întreprinderea dispune din ambundenţă de lichidităţi care îi permit, atât rambursarea datoriilor
financiare pe termen scurt, cât şi efectuarea diverselor plasamente eficiente şi în deplină siguranţă pe
piaţa monetară şi/sau financiară”.6
Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situaţii favorabile, deoarece pe
termen lung abundenţa disponibilităţior ar putea semnifica şi o insuficienţă a utilizării lor.

b) T< 0
FR <NFR

Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin


angajarea de credite pe termen scurt.
Această situaţite evidenţiază dependenţa activităţii de exploatare a firmei de resursele
financiare externe care pe termen scurt pot deveni foarte costisitoare mai ales atunci când nevoia de
finanţare este acută. Starea de dependenţă a firmei faţă de resursele de capital limitează autonomia
financiară a acesteia pe termen scurt.
O trezorerie negativă poate fi favorabilă firmei doar în situaţia în care costul finanţării pe
termen scurt este inferior randamentului obţinut în activitatea de exploatare iar perioada de finanţare
este bine determinată. Calculul trezoreriei în varianta statică este prezentat în tabelul următor.

Tabelul 3.3.
Necesarul de fondul de rulment
- mii lei –

Nr.crt. Specificaţie Relaţia de calcul 2003 2004 Indice


1 F.R. FR -4.724.346 -2.016.189 234,32%
2 N.F.R. NFR 5.897.671 7.643.821 77,16%
3 Trezoreria T = FR – NFR -10.622.017 -9.660.010 109,96%
Disponibilităţi şi
4 plasamente Db 363.989 748.697 48,62%
Credite de
5 trezorerie Dfts 10.986.006 10.408.707 105,55%
6 Trezoreria T = Db – Dfts -10.622.017 -9.660.010 109,96%
6
BUGLEA A., EROS STARK L. – „Evaluarea întreprinderii”, ediţia a doua, Editura Mirton, Timişora, 2003, pag. 76
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

32
Trezoreria

2004

2003

2002

-15.000.000 -10.000.000 -5.000.000 0

Figura 3.3. Evoluţia trezoreriei nete

Atât în anul precedent cât şi în anul curent trezoreria firmei a înregistrat valori negative, ceea
ce înseamnă că fondul de rulment a fost insuficient pentru a asigura finanţarea ciclului de exploatare,
firma fiind nevoită să apeleze la credite. Situaţia trezoreriei nu s-a înrăutăţit în perioada analizată,
deşi a înregistrat valori negative şi în 2003 şi în 2004. Această tendinţă reflectă o scădere a
dependenţei faţă de finanţarea externă.

Analiza echilibrului financiar curent

10.000.000
5.000.000
F.R.
0
N.F.R.
-5.000.000
Trezoreria
-10.000.000
-15.000.000
2002 2003 2004

Figura 3.4. Echilibrul financiar

În urma analizei statice ne aflăm în cazul următor:

T<0
F.R. < N.F.R.
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

33
Deoarece trezoreria este negativă firma apelează la finanţare externă. Firma nu se află într-o
situaţie caracterizată prin echilibru financiar, dar atât trezoreria cât şi fondul de rulment evoluează
pozitiv ceea ce poate conduce pe termen lung la atingerea echilibrului.

3.2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANŢULUI


FUNCŢIONAL

Reflectând rezultatul deciziilor iniţiale ale managerilor asupra fluxurilor de utilizări şi


resurse, bilanţul funcţional permite determinarea fondului de rulment funcţional, în scopul
cunoaşterii resurselor stabile şi măsura în care acestea contribuie alături de resursele curente la
finanţarea nevoilor societăţii comerciale.
Fondul de rulment funcţional (FRF) se determină pe baza următoarei relaţii:
FRF = Resurse stabile – Utilizări stabile
Abaterea dintre utilizările şi resursele aferente ciclului operaţiunilor curente constituie
necesarul de fond de rulment care exprimă necesarul de capital destinat finanţarii ciclului
operaţiunilor curente când abaterea este pozitivă (NFR pozitiv) sau un excedent de resurse (NFR
negativ).
Necesarul de fond de rulment constituie suma algebrică a celor două componente ale sale:
- necesarul de fond de rulment funcţional din exploatare (NFRFexpl.);
- necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRFaf.expl.):
NFRF = NFRFexpl. + NFRFaf.expl, unde:
NFRFexpl. = Resurse curente din exploatare – Utilizări curente din exploatare
NFRFaf.expl. = Resurse curente din afara exploatării – Utilizări curente din afara exploatării
Ajustarea valorii relativ constante a fondului de rulment cu valoarea fluctuantă a necesarului
de rulment se realizează prin intermediul trezoreriei nete (TN), care se determină utilizând relaţia:
TN = FRN – NFR
În cazul societăţii analizate situaţia se prezintă astfel:
Tabelul 3.4.
Echilibrul funcţional
- mii lei -

Nr.crt. Denumire Simbol 2002 2003 2004


Fond de rulment
1 funcţional FRF -328.363 1.207.044 5.076.521
Necesarul de fond de
2 rulment din exploatare NFRF -1.127.782 860.899 4.752.193
Necesarul de fond de
rulment din afara
3 exploatării NFRFexpl 0 17.844 424.369
Necesarul de fond de
4 rulment funcţional NFRFaf.expl. -1.127.782 878.743 5.176.562
5 Trezoreria netă TN 799.419 328.301 -100.041

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

34
Fondul de rulment este negativ la începutul perioadei ceea ce înseamnă ca resursele stabile
sunt depăşite de utilizările stabile, situaţie ce ar putea fi considerată mai puţin favorabilă. Dar având
în vedere că şi necesarul de fond de rulment este negativ rezultând o trezorerie pozitivă, situaţia este
favorabilă pentru anul 2002. În anul următor atât fondul de rulment cât şi necesarul de fond de
rulment sunt pozitive, iar trezoreria de asemenea pozitivă reprezintă un excedent de lichidităţi pentru
firmă. La finele perioadei analizate nu numai că fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment
au crescut substanţial, dar trezoreria netă este negativă şi arată că societatea nu îşi poate finanţa
integral ciclul de exploatare pe seama fondului de rulment.

Analiza echilibrului pe baza bilanţului


funcţional curent

6.000.000
4.000.000 F.R.
2.000.000 N.F.R.
0 Trezoreria
-2.000.000
2002 2003 2004

Figura 3.5. Echilibrul funcţional

3.3. ANALIZA BONITĂŢII FINANCIARE

Analiza bonităţii financiare urmăreşte reflectarea capacităţii de plată a datoriilor


întreprinderii. Bonitatea evindenţiază o stare financiară legată de capacitatea întreprinderii de a-şi
achita datoriile la diferite termene. Bonitatea se analizează din următoarele puncte de vedere:
- Lichiditatea
- Solvabilitatea
Lichiditatea descrie capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt ale întreprinderii iar
solvabilitatea se referă la acoperirea obligaţiilor de ansamblu ale întreprinderii. Ambele aspecte ale
bonităţii financiare sunt abordate de analiza financiară prin intermediul ratelor de lichiditate,
respectiv solvabilitate.

3.3.1. ANALIZA RATELOR DE LICHIDITATE

Lichiditatea este definită prin două caracteristici principale. Pe de o parte este specific al
elementelor de activ, acestea având o capacitate mai mare sau mai mică de a se transforma în
lichidităţi, iar pe de altă parte este destinaţia lichidităţilor, iar din acest punct de vedere lichiditatea
este definită ca fiind capacitatea firmei de a-şi acoperi din activele sale cele mai lichide obligaţiile pe
termen scurt.
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

35
Cel mai frecvent aprecierea nivelului de lichiditate se face cu ajutorul a patru rate de
lichiditate:
- Lichiditatea curentă, exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaţiile
pe termen scurt din activele circulante (Ac), fiind calculată ca raport între activele
curente şi pasivele curente (Pc), adică datoriile pe termen scurt ale întreprinderii:
Ac
Lc = × 100
Pc

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:


- valoarea minim acceptabilă a acestuia este de 1,00, sub acest nivel firma aflandu-se
în pericol de incapacitate de plată curentă;
- valoarea maxim acceptabilă este 2,00, peste acest nivel considerându-se că nu se
utilizează corespunzator activele curente.

- Lichiditatea rapidă, exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaţiile


curente din active curente mai puţin stocurile, care sunt considerate ca fiind cele
mai puţin lichide din activele curente.
Ac – St
Lr = × 100
Pc

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:


- valoarea minim acceptabilă a acestuia este de 0,65, sub acest nivel firma aflându-se
în pericol de incapacitate de plata rapidă;
- valoarea maxim acceptabilă este 1,00, peste acest nivel considerându-se că nu se
utilizează corespunzător activele curente, compuse din creanţe, investiţii financiare
pe termen scurt şi disponibilităţile băneşti.

- Lichiditatea imediată, apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt


pot fi acoperite pe seama investiţiilor financiare pe termen scurt (IFTS) şi a
disponibilităţilor băneşti (Db); pune în corespondenţă elementele cele mai lichide
ale activului cu datoriile pe termen scurt.
IFTS + Db
Li = × 100
Pc

Valorile de referinţă ale lichidităţii imediate sunt:


- valoarea minim acceptabilă a indicatorului este de 0,35, sub acest nivel firma
aflându-se în pericol de incapacitate de plată imediată;
- valoarea maxim acceptabilă este 0,65, peste acest nivel considerându-se că nu se
utilizează corespunzător investiţiile financiare pe termen scurt şi disponibilităţile
băneşti aflate la dispoziţia întreprinderii.

36
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

- Lichiditatea la vedere, apreciază măsură în care creditele bancare pe termen scurt


(CBTS) pot fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti din casierie şi conturi
bancare (Db).
Db
Lv = × 100
CBTS

Valorile de referinţă ale lichidităţii la vedere sunt:


- valoarea minim acceptabilă este de 0,85, sub acest nivel firmă aflându-se în pericol
de plată la vedere;
- valoarea maxim acceptabilă este 1,15.
Calculul ratelor de lichiditate este realizat, de obicei, pe baza datelor din bilanţul financiar.
Acesta, ca şi bilanţul contabil, reflectă elementele patrimoniului întreprinderii la un anumit moment
în timp, de obicei 31 decembrie a fiecărui an este luat în considerare în cadrul analizei.
Astfel, utilizându-se informaţiile dintr-o singură zi a anului pentru calculul indicatorilor, concluziile
sunt extrapolate pentru tot anul respectiv.
Elementele de active circulante, mai ales cele mai lichide dintre ele (disponibilităţile,
investiţiile financiare pe termen scurt etc), precum şi o bună parte din datoriile pe termen scurt, au un
caracter volatil, adică valoarea elementelor de active circulante şi a celor de pasive curente să fie
conjuncturală, adică să nu fie reprezentativă pentru întregul an. Concluziile analizei efectuate într-o
situaţie de acest gen ar fi distorsionate de aceste valori, astfel încât lichiditatea ce caracterizează
întreprinderea la nivelul întregului an va fi judecată dupa o valoare care este fie exagerat de mare, fie
prea mică pentru restul perioadei.
Pentru a evita astfel de situaţii, cea mai bună soluţie ar fi calculul indicatorilor de lichiditate,
utilizând media lunară a valorii elementelor ce sunt utilizate în ratele de lichiditate. În cazul în care
nu se dispune de informaţii lunare referitoare la nivelul acestor elemente patrimoniale, o soluţie de
compromis ar fi media dintre valoarea de la sfarşitul anului şi cea de la începutul acelui an, care
corespunde cu sfarşitul anului precedent. Situaţia se prezintă astfel:

Evoluţia ratelor de lichiditate

1,00
0,81
0,80 Lichiditatea
0,58 0,57 curentă
0,60
Lichiditatea
0,42
0,40 0,34 rapidă
0,26 Lichiditatea
0,20 imediată
0,06 0,03 0,07
0,00
2002 2003 2004

Figura 3.6. Evoluţia ratelor de lichiditate

37
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Nivelul indicatorilor se menţin sub limita admisibilă pentru ultima perioadă, reflectând o
ineficienţă în constituirea şi alocarea resurselor curente. Nivelul este considerat nesatisfăcător avînd
în vedere şi faptul că vitezele de rotaţie aferente elementelor sunt în decalaj nefavorabil.

Tabelul 3.5.
Ratele de lichiditate ale firmei
- mii lei -

Nr.crt. Denumire Simbol 2002 2003 2004


1 Active curente Ac 7.939.816 6.261.660 8.392.518
2 Pasive curente Pc 13.754.712 10.986.006 10.408.707
3 Lichiditatea curentă Lc 0,58 0,57 0,81
4 Stocuri St 3.233.178 3.388.173 4.040.872
5 Lichiditatea rapidă Lr 0,34 0,26 0,42
6 Capital social Cs 14.701.450 65.668.256 68.847.690
Credite bancare pe termen
7 lung CBTL 0 391.154 3.914.336
8 Lichiditatea imediată Li 0,06 0,03 0,07
9 IFTS + Disponibilităţi IFTS+D 856.588 363.989 748.697
10 Lichiditatea la vedere Lv -  -  - 

3.3.2. ANALIZA RATELOR DE SOLVABILITATE

„Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile” 6 sale totale, de a


asigura sursele băneşti capabile să susţină continuitatea activitaţii pe termen lung.
În forma cea mai generală solvabilitatea reflectă gradul în care din capitalul social sunt
garantate obligaţiile faţă de creditori şi faţă de acţionari, calculându-se sub forma solvabilităţii
patrimoniale:
Capital social
SP = × 100
Credite pe termen mediu si lung + Capital social

Acest indicator se apreciază ca fiind asiguratoriu pentru valori cuprinse intre 40-60%, limita
minimă fiind de 30%.
Desfaşurarea activiăţii pe termen lung presupune apelarea la împrumuturi ceea ce face ca
solvabilitatea să fie privită sub două aspecte:
- ca posibilitatea de restituire a serviciului datoriei (ratele anuale la credite +
dobânzile anuale aferente), caz în care solvabilitatea întreprinderii se apreciază cu
ajutorul gradului de acoperire a serviciului datoriei şi a capacităţii de rambursare a
datoriilor.
7
CORNELIU OUATU –„ Analiză economică”, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1995, pag. 196

38
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Primul indicator trebuie să fie cel puţin supraunitar pentru a asigura o capacitate
minimă de acoperire a serviciului datoriei. Capacitatea de rambursare a datoriilor
arată masura în care sursele potenţiale de autofinanţare degajate de activitatea
întreprinderii pot acoperii datoriile totale. Nivelul minim acceptabil este de 0,33
(corespunde achitării datoriilor într-un termen de 3 ani), sub acest nivel
întreprinderea aflându-se în pericol de incapacitate de plată, iar nivelul de referinţă
este considerat 1,00.
- ca o garanţie pentru situaţii excepţionale, cum ar fi starea de faliment a
întreprinderii, când acoperirea obligaţiilor se face prin valorificarea activelor totale,
solvabilitatea întreprinderii apreciindu-se cu ajutorul indicelui de solvabilitate
generală.
Şi în acest caz, se pot stabili un nivel optim al mărimilor:
- pentru gradul de acoperire a serviciului datoriei nivelul minim acceptat este „1”,
solvabilitatea fiind cu atât mai bună cu cât nivelul indicatorului este mai mare;
- pentru indicele de solvabilitate generală, ca urmare a faptului ca valoarea de
lichidare a activelor este inferioară valorii contabile a acestora, solvabilitatea este cu
atât mai bună cu cât nivelul indicatorului este mai mare de „3”.
Tabelul 3.6.
Solvabilitatea firmei
- mii lei -
Denumire Simbol 2002 2003 2004
Capital social Cs 14.701.450 65.668.256 68.847.690
Credite bancare pe termen lung CBTL 0 391.154 3.914.336
Solvabilitatea patrimoniului SP 100% 99% 95%

Nivelul indicatorului este mai mult decât asigurator pentru perioada analizată. Cu toate că
pasivele curente depăşesc cu mult activele curente, se poate spune că firma se dispune de stabilitate
financiară pe termen lung.

Solvabilitatea patrimoniului

100% 99%

95%

2002 2003 2004

Figura 3.7. Evoluţia ratei de solvabilitate a firmei

39
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

CONCLUZIE :

Din punct de vedere al lichidităţii, care urmăreşte capacitatea firmei de a-şi achita
obligaţiile curente din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum şi evaluarea riscului
incapacităţii de plată pe termen scurt, firma se află într-o situaţie nefavorabilă la toate nivelele
analizate. Din punct de vedere al solvabilităţii, care urmareşte capacitatea firmei de a-şi achita
obligaţiile totale din active totale, precum şi evaluarea riscului incapacităţii de plată pe termen mediu
şi lung, firma se află într-o situaţie bună. Tendinţa indicatorilor de bonitate a fost de imbunătăţire.

3.4. ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Pentru analiza soldurilor intermediare de gestiune se utilizează următorii indicatori: marja


comercială, cifra de afaceri, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul
brut şi rezultatul net.
Evoluţia acestor indicatori în anii 2002 – 2004, în cadrul firmei analizate este prezentată în
tabelul următor:
Tabelul 3.7.
Soldurile intermediare de gestiune
- mii lei -

Nr. Specificaţie 2002 2003 2004


crt.
1 Marja comercială 4.128.092 7.590.280 9.114.000
2 Cifra de afaceri 63.825.621 84.576.111 110.555.264
3 Rezultatul din exploatare 4.368.014 3.388.661 5.275.185
4 Rezultatul financiar -625.748 -601.934 -806.497
5 Rexultatul curent 3.742.266 2.786.727 4.468.688
6 Rezultatul brut 3.407.696 2.786.727 4.468.688
7 Rezultatul net 2.462.217 1.945.664 3.397.746

Marja comercială reprezintă câştigul realizat sub forma de adaos rezultat din activitatea de
comercializare a mărfurilor. Nivelul indicatorului reprezintă practic valoarea adaosului comercial
rezultat în urma deducerii cheltuielilor privind mărfurile achiziţionate din veniturile rezultate de pe
urma vânzării mărfurilor.
În fiecare an valoarea poreşte semnificativ, reprezentând o apreciere a eficienţei activităţii
comerciale în termeni reali faţă de fiecare an precedent.
Cifra de afaceri reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este
criteriul major după care se judecă performanţele întreprinderii în mediul concurenţial în care
aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă rezultatul global al unei perioade de gestiune.
Rezultatul din exploatare măsoară, în marimi absolute, rentabilitatea procesului de
exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor exploatării din veniturile exploatării.
Tendinţa este de revenire semnificativă, (în ultimul an sporind cu 1.886.524 mii lei faţă de
anul precedent) nivelul fiind considerabil mai ridicat în termeni de valori reale faţă de toate nivelele
anilor precedenţi.

40
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Acest fapt se explică prin sporirea eficienţei activităţii de exploatare, crescând decalajele
între veniturile din exploatare (care au crescut cu 27.835.140 mii lei) şi cheltuielile de exploatare
(care au crescut şi ele, dar într-o măsură mult mai mică decât veniturile) în anul curent faţă de cel
precedent.
Rezultatul curent este determinat de rezultatul exploatării şi cel al activităţii financiare.
Poate fi determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile curente (ale activităţii de exploatare şi
celei financiare). Nivelul rezultatelor financiare este negativ, datorită evoluţiei diferite ca valoare şi
structură a veniturilor şi cheltuielilor financiare. Rezultatul curent urmareşte însa aceeaşi tendinţă de
revenire în termini reali ca şi rezultatul exploatării, acesta din urma sporind în eficienţă în ultimul an.
Rezultatul brut al exerciţiului este determinat de rezultatele tuturor activităţilor (de
exploatare, financiar şi excepţional) obtinându-se prin diferenţa între veniturile şi cheltuielile totale.
Rezultatul brut al exerciţiului urmează aceeaşi tendinţă de revenire în termini reali ca şi rezultatul
exploatării, fapt datorat revenirii şi sporirii profitabilităţii activităţii de exploatare, activitatea
financiară şi excepţională determinând pierderi pe întreaga perioadă. Tendinţa este de creştere
semnificativă, (în ultimul an sporind cu 1.681.961 mii lei faţă de anul precedent) nivelul fiind
considerabil mai ridicat în termini de valori reale faţă de toate nivelele anilor precedenţi.
Acest fapt se explică prin sporirea eficienţei activităţii, crescând decalajele între veniturile
totale şi cheltuielile totale în anul curent faţă de cel precedent. Totuşi fenomenul poate fi atribuit
doar sporirii eficienţei activităţii din exploatare.
Rezultatul net al exerciţiului reprezintă, în marimi absolute, măsura rentabilităţii financiare
a capitalului propriu subscris de acţionari. Acesta urmează să se distribuie sub formă de dividende în
raport cu numărul acţiunilor deţinute, sau sa se reinvestească în firmă. Profitul net se obţine prin
deducerea impozitului pe profit, datorat statului, din profitul brut.
Rezultatul net a urmat aceeaşi tendinţă de revenire la finele anului curent. La sfarşitul
anului curent rezultatul net se îmbunătăţeşte faţă de nivelul anului precedent (crescând cu 1.452.082
mii lei ), fapt datorat mai ales îmbunătăţirii activităţii de exploatare a firmei. Pe de altă parte se
constată sporirea diferenţelor favorabile din activităţi financiare şi excepţionale, însă impactul
acestora este redus la formarea rezultatului.

CONCLUZIE :

Rezultatele societăţii au evoluat nefavorabil în peioada 2002–2003, fapt datorat ineficienţei


activităţilor de exploatare şi în special a activităţilor financiare şi excepţionale. Tendinţa a fost însă
de revenire a activităţii în termini reali, pentru finele anului curent. Modul de formare a rezultatelor
activităţii pe trepte este satisfăcător.

41
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

CAPITOLUL 4. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

Ratele de rentabilitate se determină ca raport între rezultatele obţinute (efecte economice şi


financiare de natura venitului net) şi mijloace angajate sau consumate pentru desfăşurarea activităţii
(eforturile depuse).
În raport cu elementele utilizate în construcţia ratelor, studiul rentabilităţii presupune analiza
urmatoarelor rate:
- rata rentabilităţii economice;
- rata rentabilităţii financiare.
Ca şi în cazul ratelor de profitabilitate, ratele de rentabilitate trebuie să fie construite ţinand
cont de principiul cauzalităţii. Aceasta presupune ca numitorul să fie un indicator de efort (de
capital) care să stea la baza realizării efectului – a indicatorului de rezultate de natura profitului
utilizat pentru construcţia ratei de rentabilitate.

4.1. ANALIZA RATEI RENTABILITĂŢII ECONOMICE

Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele patrimoniului total al întreprinderii,


reflectând performantă economică a acestuia independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal.
„Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit,
necesar atât dezvoltări, cât şi remunerării capitalurilor.”
Exprimarea rentabilităţii economice, se poate realiza prin mai multe relaţii, dintre care cele mai
des utilizate în literatura şi practica economică sunt:
- raportul dintre rezultatul exploatării (RE) şi activul total (AT):
- raportul dintre rezultatul brut al exerciţiului (RBex) şi capitalul investit (Cinv):
- raportul dintre rezultatul brut al exploatării (RBE) şi capitalul investit (Cinv):
- raportul dintre rezultatul exploatării (RE) şi activele aferente exploatarii (AE):
Rentabilitatea economică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie la un nivel superior ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii)
şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capital (acţionarii şi
creditorii unităţii); dacă societatea are o rată de rentabilitate economică mai mare decât rata
dobânzii la capitalurile împrumutate, atunci firma poate beneficia de efectul de levier (de
pârghie financiară) al îndatorării, în caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital
propriu, avand loc un „efect de maciucă”;
- să asigure menţinerea substanţei economice a unităţii, păstrarea valorii sale, ceea ce este
garantat dacă rata economică este mai mare decât rata inflaţiei.
Analiza factorială se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate în rate explicative care
evidenţiază căile prin care se poate spori rentabilitatea economică a întreprinderii.
RE CA RE
Re = ×100 = × × 100
AT AT CA

8
BĂICUŞI A., IŞFĂNESCU A., STĂNESCU C. –„Analiză economico-financiară”, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 1999,pag. 201
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

42
unde: CA/AT – viteza de rotaţie a activului total;
RE/CA*100 – rata rentabilităţii comerciale brute.

Modelul factorial este:


Creşterea ratei rentabilităţii economice se poate realiza fie prin creşterea rotaţiei activelor fie
prin creşterea ratei rentabilităţii comerciale.

Creşterea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare se poate realiza prin reducerea activelor
economice care presupune:
- optimizarea structurii activelor;
- creşterea ponderii imobilizărilor fixe active;
- reducerea duratei şi a costurilor investiţiilor în curs;
- reducerea stocurilor de active circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora.
- creşterea volumului de activitate.

Creşterea ratei rentabilitatii comerciale care se poate realiza prin:


- creşterea volumului fizic al producţiei;
- creşterea volumului vânzărilor;
- modificarea structurii producţiei prin creşterea ponderii produselor cu o rentabilitate
comerciala mai mare;
- cresterea competitivitatii produselor, prin imbunatatirea calitatii acestora si prin servicii
post vanzare;
- reducerea cheltuielilor de exploatare si comerciale.
Tabelul 4.1.
Rentabilitatea economică
- mii lei -

Nr.crt. Denumire Simbol 2002 2003 2004


1 Rezultatul exploatării Re 4.368.014 3.388.661 5.275.185
2 Activ total AT 28.456.162 77.045.416 83.170.733
3 Rentabilitatea economică Re 15,35% 4,40% 6,34%
4 Rata medie a dobânzii Rd 24,04% 15,13% 14,33%

Rata rentabilităţii economice nu depaşeşte rata medie a dobânzii făcând ca acţiunile firmei să
fie neatractive pentru această perioadă. Este de preferat această situaţie deoarece atât riscul cât şi
profitul investiţiilor din ultimii ani sunt împarţite între acţionarii actuali.

4.2 ANALIZA RATEI RENTABILITĂŢII FINANCIARE

Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net din
capitalul propriu angajat în activitatea sa. Altfel spus, rentabilitatea financiară este un indicator prin
prisma căruia posesorii de capital apreciază eficienta investiţiei lor, respectiv oportunitatea
menţinerii acesteia în afacere.
Pentru calcului ratei rentabilităţii financiare la numitorul raportului se vor regăsi capitalurile
proprii(Cpr), iar la numărător se va regasi rezultatul net (Pn).
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

43
Pn CA Pn
Rf = ×100 = × × 100
Cpr Cpr CA

Tabelul 4.2.
Rentabilitatea financiară
- mii lei -

Nr.crt. Denumire Simbol 2003 2004


1 Profit net Pn 3.125.388 9.743.873
2 Capitaluri proprii Cpr 64.755.020 68.194.485
3 Rentabilitatea financiară Rf 4,83% 14,29%

Calculul profitului net este influenţat de:


- modalitatile de calcul a amortizării şi a provizioanelor;
- regimul de calcul a cheltuielilor dedulctibile şi nedeductibile din masa impozabilă.
Rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea
este sensibilă la structura financiară, respectiv la situaţia îndatorării întreprinderii.
Rata de rentabilitate financiară trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii, pentru a
face acţiunile întreprinderii mai atractive şi pentru a creşte cursul lor bursier.
În cazul firmei S.C. Flora Sercom S.A. rentabilitatea financiară este în general foarte redusă
pentru întreaga perioadă, aflându-se sub rata medie a randamentului pe economie şi fiind permanent
depaşită de rata medie a dobânzii.
La fel ca şi în cazul ratei rentabilităţii economice, analiza factorială se bazează pe
descompunerea ratei rentabilităţii financiare în rate explicative, după care rata apare ca un produs
între o rata de rotaţii şi o rată de marjă:
Creşterea ratei rentabilităţii financiare are loc dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- ICA > Icpr, modificarea cifrei de afaceri trebuie să devanseze modificarea capitalurilor
proprii;
- Ipn > ICA, modificarea rezultatului net al exerciţiului trebuie să înregistreze un ritm mai
ridicat decât modificarea cifrei de afaceri, care se poate realiza prin:
- sporirea producţiei fizice vândute;
- modificarea structurii producţiei;
- reducerea cheltuielilor de exploatare şi comercializare;
- modificarea politicii fiscale.
- creşterea gradului de îndatorare, dacă re > rd.

CONCLUZIE : Profitabilitatea activităţii şi rentabilitatea capitalurilor a revenit pentru finele


perioadei analizate, însa nici la nivelul anului curent situaţia nu atinge cote bune de eficienţă.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

44
CAPITOLUL 5. RISCUL DE FALIMENT

5.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND RISCUL DE FALMENT

Economia de piaţă pune problema eficienţei economice la nivelul fiecărei societăţi


comerciale, deoarece ineficienţa activităţilor acestuia îl elimină, punându-l în situaţia de faliment.
Activitatea unei societăţi este eficientă atunci când încasările obţinute prin vânzarea produselor pe
piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat.
Falimentul unei activităţi apare atunci când societatea comercială respectivă nu mai are nici
o posibilitate reală, certă, de continuare a activităţii respective. Aceasta înseamnă că încasările
provenite din vânzarea bunurilor pe piaţă nu-i mai permit cumpărarea de noi factori de producţie
pentru a continua activitatea. Falimentul este produs prin efectele mecanismului pieţei şi se
sancţionează juridic potrivit legislaţiei existente.
Falimentul şi riscul de faliment sunt două noţiuni al căror înţeles economic este diferit deşi,
în foarte multe cazuri, în literatura de specialitate, sunt utilizate ca având înţeles similar. Între riscul
de faliment şi faliment există o relaţie de directă proporţionalitate (cu cât riscul de faliment este mai
mare, cu atât posibilitatea apariţiei falimentului este mai mare), însă, între cele două noţiuni nu poate
fi pus semnul egalităţii. Pentru a argumenta această afirmaţie este necesară definirea celor două
concepte.
Falimentul este definit de diferiţi autori ca reprezentând „o stare de fapt a unui debitor
(comerciant, industriaş, bancher etc.) aflat în imposibilitate de a mai onora obligaţiile de plată faţă de
creditori (stare de insolvabilitate sau de încetare de plăţi), stare declarată de instanţa judecătorească
pe baza declaraţiei falitului sau printr-o hotărâre judecătorească. (...)Riscul de faliment exprimă
posibilitatea ca un debitor, din anumite motive, indiferent de natura lor, la un moment dat, în viitor,
să ajungă în faliment.”9
Astfel putem afirma că deosebirea esenţială dintre faliment şi riscul de faliment este aceea că
falimentul se referă la o stare de fapt, este constatat, în timp ce riscul de faliment se referă la o stare
viitoare probabilă a întreprinderii care paote fi starea de faliment. Riscul de faliment nu induce în
mod automat şi neapărat falimentul. Dimpotrivă, un manager competent poate evita falimentul dacă
identifică din timp cauzele favorizante ale sale şi le anihilează, altfel spus elimină riscul de faliment.
Principalele stări în care se poate afla o societate sunt următoarele:
- starea de vitalitate;
- starea de viabilitate/normalitate;
- starea de dificultate;
- falimentul.
Starea de vitalitate exprimă cea mai bună situaţie în care se poate afla o firmă din punct de
vedere economic şi social. Este starea ideală, în care toţi parametrii care reflectă activitatea firmei au
o valoare bună, chiar foarte bună, şi o tendinţă de creştere. Starea de viabilitate exprimă starea în
care se găsesc majoritatea întreprinderilor care desfăşoară activităţi economice normale. Este starea
în care anumiţi indicatori ce caracterizează activitatea întreprinderii au valori corespunzătoare şi
tendinţă crescătoare sau nu, în timp ce alţii au o valoare mai puţin bună şi tendinţă descrescătoare
sau nu, însă, în ambele cazuri, abaterea faţă de valorile lor de referinţă este mică.

9
SZATHMARY-MICLEA CAMELIA – „Evaluarea şigestionarea riscului în întreprinderile mici şi mijloci”, Editura Universităţii de Vest, Timişoara,
2003, pag 153-154
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

45
Starea de dificultate este definită în teoria economică ca o situaţie permanentă de criză
financiară, care poate deveni rapid dramatică prin restrângerea activităţii, reducerea creditelor,
creşterea dobânzilor, persistenţa unor greve, etc. Privind starea de dificultate a unei întreprinderi
există mai multe curente care, în esenţă, o caracterizează prin inadaptare la evoluţia mediului,
reducerea volumului de activitate şi a rentabilităţii, folosirea unor tehnici şi instrumente de
management neperformante, situaţie fiananciară dificilă, grad scăzut de utilizare a capacităţilor de
producţie. O întreprindere în dificultate se confruntă cu riscul de faliment.
Falimentul este cauzat atât de factori ce provin din mediu extern cât şi de factori ce provin
din mediul intern al societăţii. Cauzele care conduc la faliment şi provin din mediul economico-
social şi concurenţial sunt:
- accentuarea concurenţei interne şi internaţionale;
- apariţia unor produse de substituţie;
- pierderea unui client important;
- falimentul unui furnizor important;
- falimentul cu care societatea avea relaţii financiare preponderente;
- apariţia unor reglementări pe linia securităţii şi protecţiei mediului;
- scaderea continuă a cotaţiei acţiunilor la bursă.
Cauzele interne care declanşează falimentul sunt legate de o gestiune deficitară:
- rotaţia stocurilor şi clienţilor inferioară normelor;
- practicarea unor marje de rentabilitate inferioare;
- finanţarea investiţiilor cu sursele aferente exploatării;
- imposibilitatea reînnoirii creditelor.
Acestor cauze li se mai adaugă şi unele cauze specifice cu ar fi:
- instabilitatea pieţelor, chiar şi pentru produse de larg consum;
- ponderea în creştere a sectorului informal manifestată prin existenţa unui volum
considerabil de activitate economică neînregistrata şi/sau a unor imporuri frauduloase ce
generează concurenţă neloială, fraude, evaziune fiscală, etc.;
- mediocritatea infrastructurii fizice şi a sistemelor de comunicaţie;
- ineficacitatea instituţiilor orizontale (administrative, juridice, etc.);
- insuficienţa sistemelor de formare profesională;
- insuficienţa resurselor financiare.
Fiecare aspect al managementului unei întreprinderi, dacă nu este tratat cu seriozitatea şi
competenţa necesară, poate degenera, la un moment dat, într-o cauză favorizantă a falimentului.
După cum deja am observat, cauzele falimentelor întreprinderilor sunt de natură diferită , dar se
reflectă, în final, în rezultatele financiare, în speţă în starea de insolvabilitate a întreprinderii.
Definit de o manieră generală, riscul de faliment se referă la toate cauzele de natură a
provoca discontinuitate în activităţile întreprinderii.
Privite din perspectiva analizei financiare, cauzele care pot determina apariţia falimentului
sunt multiple, dar se pot grupa în două mari categorii:
- perturbări grave în desfăşurarea activităţii de exploatare (risc de exploatare foarte ridicat);
- perturbări grave în modalitatea de finanţare (risc financiar ridicat).
În literatura de specialitate în locul noţiunii de risc de faliment se foloseşte deseori noţiunea
de risc de insolvabilitate. Starea de insolvabilitatea precede însă falimentul şi întreprinderile trebuie
să evite să ajungă în starea de insolvabilitate pentru a evita falimentul. Realizarea obiectivului de
solvabilitate constituie condiţia financiară de supravieţuire a unei întreprinderi.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

46
Riscul de faliment planează în permanenţă asupra activităţii întreprinderii, dar el nu atrage
după sine, în mod obligatoriu, falimentul.
Principalele semnale de natură financiară a falimentului sunt:
- dezechilibrul dintre resursele şi utilizările permanente, perpetuarea, în timp, a existenţei
unui fond de rulment nesatisfăcător, care poate degenera până la utilizarea unor credite
curente pentru finanţarea investiţiilor;
- imposibilitatea rambursării creditelor la scadenţa normală şi imposibilitatea reînnoirii lor;
- probleme în ceea ce priveşte gestiunea clienţilor şi furnizorilor generate de dificultăţile cu
care ei se confruntă la rândul lor;
- gestiunea deficitară a stocurilor;
- datorii mari faţă de bugetul de stat;
- datorii mari faţă de salariaţi;
- persistenţa trendului de reducere a activităţii şi a pierderilor din exploatare;
- speculaţii cu derivaţi financiari definite a fi peste riscul managerial acceptat;
- pierderi cauzate de distrugerea unor bunuri neasigurate;
- politici de preţ neeconimice.

5.2. MODELE DE EVALUARE A RISCULUI DE FALIMENT

Evaluarea riscului de faliment a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie să devină, în această


perioadă de creştere economică lentă, una din preocupările principaleale echipei manageriale. La
nivel mondial numărul falimentelor de întreprinderi a crescut în ultimii ani. Întreprinderile
falimentare au fost, de cele mai multe ori, acelea care şi-au finanţat dezvoltarea prin îndatorare.
Falimentul întreprinderilor este cu atât mai îngrijorător cu cât el nu sancţionează numai
întreprinderea însăşi ci afectează ansamblul partenerilor săi: clienţi, furnizori, instituţii locale şi chiar
naţionale. Întreprinderea nu se poate desolidariza din sistemul economic căruia aparţine fără a avea
cea mai mică consecinţă asupra celorlalţi parteneri. Tocmai de aceea funcţia de previziune a
falimentelor are un rol primordial.
Medelele de previziune a falimentelor întreprinderi au o dublă utilitate. Pe de o parte ele sunt
un sistem de alertă pentru administratorii întreprinderilor care trebuie să ia măsuri pentru a salva
întreprinderea, sau, cel puţin, pentru a limita pierderiele. Pe de altă parte, persoanele fizice şi
instituţiile financiare care doresc să investească în firmă trebuie să se asigure, înainte de toate, că vor
avea posibilitatea să-şi recupereze fondurile.
Într-un context economic dificil, în care falimentele firmelor au devenit un lucru frecvent,
riscurile de faliment sunt multiplicate. Fimele, chiar dacă se află în dificultate sau nu, funcţionează
într-un sistem economic în care interacţionează în mod constant între ele. Există deci riscul de a se
reporta insolvabilitatea şi falimentul în lanţ. De aceea se pune problema găsirii mijloacelor care să
permită firmelor aflate cel puţin în starea de normalitate să se apere de acest risc al falimentului.
Principalele modalităţi de analiză a riscului de faliment sunt:
- analiza statică, cu ajutorul bilanţului patrimonial;
- analiza dinamică, cu ajutorul bilanţului funcţional;
- analiza prin metoda scorurilor;
- analiza prin metoda profilogramelor.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

47
Aceste modele pot fi clasificate după două mari criterii. În funcţie de perioada la care se
referă, modele pot fi istorice (informează mai mult asupra performanţelor şi riscurilor din trecut) şi
modele predictive (concentrate asupra performanţelor şi riscurilor posibile din viitor). După modul
de prelucrare al datelor modelele sunt statistice (ţin seama de datele existente la un moment dat) sau
dinamice (ţin seama de evoluţia şi tendinţa fenomenelor analizate).
Interpretarera corectă a semnalelor şi luarea măsurilor corective sau de lichidare este dificilă,
existând posibilitatea de a nu se mai recupera marea parte a obligaţiilor, când intervenţia este tardivă,
sau, dimpotrivă, existând posibilitatea să se evite o redresare când intervenţia este precoce.
În modelul de previziune a falimentelor firmelor, deci de evaluare a riscului de faliment, se
disting trei concepţii care domină. Este vorba de modelele empirice (începutul secolului), modelele
statistice unidimensionale (catre anii 1930) şi modelele statistice pluridimensionale (către anii 1968).
Aceste modele, utilizate şi astăzi, fac obiectul unor critici, atât în ceea ce priveşte metodele propriu-
zise cât şi în ceea ce priveşte interpretarea rezultatelor. Alte tehnici, numite alternative, au început să
se dezvolte după anii 1980. Printre acestea, specialiştii încearcă să revină la o analiză obiectivă, dar
mai calitativă.

5.2.1. MODELELE EMPIRICE

Aceste modele au fost utilizate la începutul secolului XX în sistemul bancar american, pentru
soluţionarea mai rapidă a dosarelor prin care se solicitau credite. În aceste modele se remarcă
importanţa acordată indicatorilor cantitativi prin introducerea numeroaselor raţii financiare. În
această categorie de modele se includ următoarele metode: metoda celor „5C”, metoda „LAPP” şi
metoda „CREDIT MEN”.
Metoda celor „5C” răspunde la cinci criterii de apreciere, care sunt:
- Caracterul: onestitatea şi notarietatea conducătorilor;
- Capacitatea: competenţa şi nivelul de calificare al conducătorilor;
- Capitalul: structura financiară a întrteprinderii;
- Condiţiile: capacitatea întreprinderii de a face faţă factorilor care condiţionează
rentabilitatea economică;
- Capacitatea de garantare: nivelul garanţiilor oferite de întreprindere.
Metoda „LAPP”, spre deosebire de metoda anterioară se bazează pe aspecte mai cantitative:
- Lichiditatea, lichiditatea generală calculată ca raport între diferenţa dintre activele
circulante şi stocuri şi datoriile pe termen scurt; lichiditatea rapidă calculată ca raport
între stocuri şi datorii pe termen scurt;
- Activitatea, volumul cifrei de afaceri, a aprovizionărilor, rotaţia stocurilor;
- Profitabilitatea, profit net/cifra de afaceri sau profit net/activ total;
- Potenţialul, capacitatea conducătorilor, calitatea produselor.
Modelul empiric cel mai cunoscut şi cel mai utilizat, cunoscut şi sub numele de „indicele
sintetic al lui Alexander Wall” este metoda „CREDIT MEN”.
Metoda a fost elaborată în S.U.A. de către specialişti din cadrul sectorului bancar, cu scopul
de a servi la evaluarea situaţiei financiare a subiecţilor economici care doreau să contracteze un
credit bancar. Metoda are operativitate în cazul în care există date care să permită comparaţii
sectoriale. Cu ajutorul acestui model băncile apreciază situaţia financiară a unei întreprinderi,

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

48
precum şi aspecte extrafinanciare pentru a evalua în final probabilitatea de faliment a
întreprinderii supuse analizei.
Dacă o situaţie este interpretată ca fiind nefavorabilă banca fie nu acordă credit, fie acordă,
dar cu rate mai mari de dobândă şi solicitând garanţii suplimentare.
Demersul acestei metode mizează pe cuantificarea şi atribuirea de coeficienţi de importanţă
unor factori consideraţi esenţiali:
- factorul uman, sau de personal care exprimă calitatea echipei de conducere şi a
personalului întreprinderii şi căruia i se acordă un coeficient de pondere de 40%;
- factorul economic care se referă la conjunctura economică generală şi la situaţia
particulară din sectorul de activitate al societăţii comerciale respective şi căruia i se
atribuie un coeficient de pondere de 20%;
- factorul financiar care se referă la performanţele financiare ale societăţii şi căruia i se
atribuie un coeficient de pondere de 40%.
Pentru situaţia financiară modelul reţine cinci raţii financiare (le vom nota cu Ri), ele însele
ponderate în funcţie de importanţa lor. Fiecare dintre aceste raţii este comparată cu o valoare
standard a unei întreprinderi de referinţă (notată Rsi).
Se obţine o notă sintetică (NS) egală cu:

R1 R2 R3 R4 R5
NS = 25× + 25 × + 20 × + 20 × + 10 × , unde:
Rs Rs Rs Rs Rs
1 2 3 4 5

Active circulante - Stocuri


R1 = = Lichiditatea rapidă
Datorii pe termen scurt

Capital propriu
R2 = = Autonomia financiară
Pasiv total

Cifra de afaceri
R3 = = Rotaţia stocurilor prin cifra de afaceri
Stocul mediu

Cifra de afaceri
R4 = = Viteza de rotaţie a creditului clienţi
Clienţi

Capital propriu
R5 = = Rata de finanţare stabilă
Active imobilizate nete

Ri = valoarea ratei „i” pentru societatea analizată;


Rsi = valoarea standard a ratei „i” pentru o societate din sectorul respectivde activitate.
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

49
În cazul societăţii analizate aceste rate au fost determinate în cadrul capitolelor anterioare, şi
sunt prezentate în Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.
Calculul raţiilor financiare

Specificaţie Simbol 2002 2003 2004 Rsi


Lichiditatea rapidă R1 0,34 0,26 0,42 0,65
Autonomia financiară R2 0,52 0,85 0,83 0,67
Număr de rotaţii al stocurilor R3 19,74 24,96 27,36 8,00
Număr de rotaţii al clienţilor R4 6,58 9,50 10,23 8,00
Rata de finanţare stabilă R5 0,72 0,93 0,92 1

Dacă nota sintetică pentru întreprindere (folosindu-se ratele standard oferite de bancă) este de
100, situaţia financiară a întreprinderii este bună şi aceasta se încadrează în standardul impus de
bancă.
Dacă NS > 100, situaţia financiară a întreprinderii este considerată bună, peste standardul
impus de bancă.
Dacă NS < 100, situaţia financiară a întreprinderii este considerată sub standardul impus de
bancă.
Tabelul 5.2.
Determinarea notei sintetice

Simbol 2002 2003 2004


25*R1/Rs1 13,08 10,00 16,15
25*R2/Rs2 19,37 31,96 31,04
20*R3/Rs3 49,35 62,40 68,40
20*R4/Rs4 16,45 23,75 25,58
10*R5/Rs5 7,17 9,28 9,21
NS 105,42 137,39 150,38

Societatea noastră se încadrează în cel de-al doilea caz, adică NS este mai mare decât 100,
ceea ce înseamnă ca firma poate obţine credite deoarece riscul de faliment este considerat foarte
redus. Dar vom ţine seama că, în lipsa unor rate standard oferite de bancă am luat în calcul valorile
minime ce trebuie înregistrate pentru aceşti indicatori.
Nota situaţiei globale (NG) se calculează cu ajutorul relaţiei:

40 20 40
NG = × FU ± × FE ± × FF, unde:
100 100 100

FU = factorul uman;
FE = factorul economic;
FF = factorul financiar;
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

50
Cu cât întreprinderea analizată se depărtează sub valoarea standard, cu atât are riscul de
faliment mai mare. Se apreciază că dacă nota situaţiei globale este sub 50 procente, întreprinderea se
află în dificultate, iar dacă este sub 25 de procente, riscul de faliment este foarte ridicat.
Metodele empirice sunt foarte adesea criticate datorită caracterului arbitrar care le este
asociat. Ele prezintă incovenientul de a fi foarte tributare persoanei care are sarcina de a realiza
analiza. Se poate critica chiar alegerea raţiilor reţinute, iar în cazul metodei „CREDIT MEN”
procentele de ponderare care sunt date acestor raţii, precum şi alegerea întreprinderii de referinţă
care condiţionează foarte tare rezultatele obţinute.
5.2.2. MODELELE STATISTICE UNIDIMENSIONALE

Analiza statică îşi propune să identifice care diferenţiază într-un mod semnificativ societăţile
aflate în dificultate (cu probleme de trezorerie, de nerambursare a creditelor, de lichidare judiciară)
de societăţile „sănătoase”.
Procedeul începe prin constituirea unui eşantion format din societăţi în dificultate şi a unui
eşantion format din întreprinderi considerate normale.
Apoi se compară valoarea medie a indicatorilor ambelor categorii de întreprinderi, ceea ce
permite individualizarea raţiilor financiare.
În continuare se determină o valoare critică pentru toţi indicatorii a căror medii sunt statistic
diferite. Această valoare critică este aceea care permite repartizarea întreprinderilor în grupa celor
sănătoase sau în grupa celor aflate în dificultate.
În final se măsoară eficacitatea predictivă a modelului implementat (teste statistice şi
econometrice, verificări, etc.).
Marea majoritate a studiilor statistice unidimensionale provin din S.U.A. Printre acestea
amintim pe cele ale lui Fitzpatrick din 1932, cel al lui Merwin din 1942 şi acela al lui Beaver din
1967.
Fitzpatrick se foloseşte de tendinţa următoarelor raţii, cu trei ani înaintea falimentului: profit
net/situaţie netă şi situaţia netă/datorie totală.
Merwin, al cărui studiu se referă la perioada 1926-1936, observă trei raţii foarte importante,
cu şase ani înaintea falimentului:fondul de rulment/activ total; situaţia netă/datoria totală şi activele
circulante/datorii pe termen scurt.
W. H. Beaver realizează pe o perioadă cuprinsă între 1954 şi 1964 cel mai amplu şi mai
reprezentativ studiu pentru această metodă. Constituie un eşation de 79 întreprinderi industriale pe
care îl evaluează pe baza a 30 de raţii. Beaver s-a bazat pe principiul că fiecare rată poate prezice
falimentul de una singură şi a concluzionat prin alegerea următoarelor cinci raţii ca având o foarte
mare capacitate predictivă: capacitatea de autofinanţare/datorii totale; profit net/activ total; datorii
totale/activ total; fondul de rulment/activ total şi active circulante/datorii pe termen scurt.
Principala critică a acestui tip de model este aceea că puterea discriminantă a fiecărei raţii
financiare este studiată de o manieră individuală. În această abordare este, pe de o parte, imposibil de
a ţine cont de interdependenţa care există între diferitele raţii financiare. Pe de altă parte, alt
incovenient este acela că nu se poate face o delimitare clară între întreprinderile sănătoase şi cele în
dificultate în măsura în care doi indicatori distincţi pot să conducă la concluzii diferite.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

51
5.2.3. MODELELE STATISTICE PLURIDIMENSIONALE

Aceste metode au apărut ca răspuns la critica facută modelelor statistice unidimensionale


despre imposibilitatea lor de a ţine cont de o manieră globală de situaţia financiară a firmei.
Modelele statistice pluridimensionale sunt concepute în scopul de a analiza, de o manieră
simultană, mai multe raţii financiare. Principala metodă de analiză utilizată este analiza
discriminantă. Se poate opta şi pentru o altă metodă, analiza multicriterială cum ar fi regresia
logistică sau partiţionarea recurentă.
În toate cazurile elaborarea modelelor de previziune a falimentelor se derulează în felul
următor: se constituie eşantioanele, se definesc indicatorii care pot explica înainte falimentul şi se
apreciază calităţile predictive ale modelului.

5.2.3.1. PRINCIPALELE MODELE DISCRIMINATE

Analiza discriminantă permite punerea în evidenţă a unei relaţii între un eveniment calitativ
şi un ansamblu de caracteristici explicative de tip cantitativ. Funcţia discriminantă este o combinaţie
liniară a indicatorilor cei mai pertinenţi pentru un număr de „Z” întreprinderi. Analiza discriminantă
poate fi factorială sau decizională.
Principalele modele sunt: modelul Băncii Centrale a Franţei, modelul lui J.Conan şi M.
Holder, modelul lui Altman şi Lavalee, modelul lui KO, modelul lui Bardos şi modelul lui
Grammatikos şi Gloubus.

Modelul Băncii Centrale a Franţei

Centrala Bilanţurilor din cadrul Băncii Franţei a elaborat o funcţie scor prin care se dorea
evidenţierea insolvabilităţii înterprinderilor analizate cu trei ani înainte de a se produce. Banca
Franţei a reţinut un set de rapoarte financiare care se referă la: structura financiară, dinamică şi
gestiune curentă.
A fost format şi studiat un eşantion reprezentativ de societăţi comerciale, care a inclus şi
societăţi comerciale normale şi societăţi comerciale care se confruntau cu dificultăţi. În plus, metoda
se aplică numai societăţilor comerciale industriale mari, cu peste 500 de angajaţi. Perioada de analiză
în care s-a efectuat analiza a fost cuprinsă între anii 1977 – 1979.
În urma testelor făcute au fost stabilite trei categorii de societăţi comerciale:
- societăţi comerciale falimentare, intrate în procedura juridică de faliment;
- societăţi comerciale vulnerabile, a căror situaţie financiară se situează sub media ramurii
sau sectorului;
- societăţi comerciale normale, a caror situaţie financiară este medie şi stabilă
În baza mediilor ratelor de ansamblu, fundamentate pe analiza funcţională, funcţia pentru
determinarea scorului Z a fost următoarea:

Z = -1,255X1 +2,003X2 –0,824X3 +5,221X4 –0,689X5 –1,164X6 +0,706X7 +1,408X8 –85,544

unde X1, X2, X3, X4, X5, X6, X7 şi X8 reprezintă ratele modelului: rata de prelevare a cheltuielilor
financiare, rata de acoperire a capitalului investit, rata capacităţii de rambursare a datoriilor
financiare, rata marjei brute de exploatare, durata medie anuală a creditului furnizor,
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

52
rata de variaţie a valorii adăugate, durata medie anuală a creditului client şi rata investiţiilor fizice.
Funcţia Z a fost completată cu două funcţii Y1 şi Y2, pentru a da o informaţie mai fiabilă
despre societăţile în pericol de faliment.
Astfel Banca Franţei determină probabilitatea de faliment ataşată unei societăţi comerciale
aflate în dificultate în două etape:
- separarea societăţilor comerciale normale (pentru care Z >1,25) de societăţile comerciale
cu dificultate (pentru care Z < -0,25);
- pentru societăţile comerciale aflate în dificultate se aplică o altă funcţie scor pentru a
delimita societăţile comerciale vulnerabile de cele care sunt falimentare.
Alegerea acestei funcţii se face în funcţie de raportul între cheltuielile financiare şi rezultatul
economic brut. Dacă raporul are o valoare superioară valorii de 251% sau negativă se va calcula
funcţia Y1. Dacă raportul are o valoare cuprinsă între 0 şi 251% se va calcula funcţia Y2.
Deoarece societatea noastră are doar 225 de salariaţi acest model nu poate fi aplicat şi prin
urmare nu vom mai intra în alte detalii referitoare la aceste funcţii.

Modelul discriminant al lui J.Conan şi M. Holder

Joel Conan şi Michel Holder au propus în anul 1978 o serie de funcţii discriminante
particularizate pe sectoare de activitate. Modelul are la bază 15 raţii fundamentale şi a fost elaborată
în urma unor teste statistice pe un eşantion format din 95 de societăţi comerciale mici cu profil
industrial efectuate într-o perioadă de 6 ani.
Societăţile comerciale alese au fost împărţite în funcţie de domeniul de activitate,
determinându-se câte o funcţie scor pentru fiecare categorie:

- pentru societăţile comerciale industriale funcţia scor propusă este:


Z1 = 0,24 X1 + 0,22 X2 + 0,16 X3 – 0,87 X4 – 0,10 X5,
X1, X2, X3, X4, X5 reprezintă următoarele rapoarte: excedentul brut/datorii totale, capital
permanent/active totale, (disponibil + valori realizabile pe termen scurt)/active totale, cheltuieli
financiare/cifra de afaceri (fără TVA), cheltuieli cu personalul/valoarea adăugată.
Situaţia este favorabilă dacă Z1 înregistrează valori mai mari ca 0,20, este necesară prudenţă
dacă Z1 este cuprins între 4 şi 9 şi societatea se află în pericol dacă Z1 este mai mic decât 4.

- pentru societăţile comerciale de construcţii funcţia scor propusă este:


Z2 = 0,0197 X2 + 0,0136 X3 – 0,0341 X6 + 0,0185 X7 – 0,0158 X8 – 0,0122,
X6, X7 şi X8 reprezintă următoarele rapoarte: finanţări proprii imobilizărilor/activ total,
excedent brut din exploatare/activ total, necesr de fond de rulment/cifra de afaceri (fără taxe).
Situaţia este favorabilă dacă Z2 înregistrează valori mai mari ca 0,20, este necesară prudenţă
dacă Z2 este cuprins între -0,30 şi 0,20 şi societatea se află în pericol dacă Z 2 este mai mic decât
-0,30.

- pentru societăţile comerciale de comerţ en-gros funcţia scor propusă este:


Z3 = 0,0098 X1 + 0,0177 X2 + 0,0496 X4 – 0,0181 X8 – 0,1735 X15 – 0,0062,
X15 reprezintă raportul dintre cheltuielile financiare şi valoarea adăugată.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

53
Situaţia este favorabilă dacă Z3 înregistrează valori mai mari ca 0,25, este necesară prudenţă
dacă Z3 este cuprins între -0,35 şi 0,25 şi societatea se află în pericol dacă Z 3 este mai mic decât
-0,35.

Modelul discriminant al lui Altman şi Lavalee

Cei doi au pornit de la 11 raţii financiare studiate pe un eşantion de 54 de societăţi între care
jumătate se aflau în dificultate şi jumătate erau considerate normale. Perioada aleasă a fost cuprinsă
între anii 1970 – 1979. S-a ajuns la următoarea funcţie discriminantă:
ZC = – 1,626 +0,234X1 – 0,531X2 + 1,002X3 + 0,972 X4 + 0,612 X5,
unde X1 = cifra de afaceri/total activ, X2 = datorii totale/activ total, X3 = active circulante/datorii pe
termen scurt, X4 = profit net/datorii totale şi X5 = rata de creştere a capitalurilor proprii – rata de
creştere a activelor.
ZC înregistrează valori positive pentru întreprinderile normale şi negative pentru cele aflate în
pragul falimentului.
Acest model anticipează producerea falimentului cu un an înainte în 83,3% din cazuri.

Modelele discriminante permit, într-o optică previzională şi retrospectivă, o abordare eficace


a riscului de faliment fie în scopul autodiagnosticării, fie în scopul supravegherii riscurilor de către
partenerii externi. De asemenea ele constituie sursă de informare consecventă asupra
comportamentului financiar al societăţilor.
Metoda analizei discriminate a primit şi numeroase critici dintre care amintim: distribuţia
variabilelor, modul de formare al eşantioanelor, calitatea informaţiei financiare, etc.

5.2.3.2. ALTE MODELE STATISTICE PLURIDIMENSIONALE

Modele care utilizează regresia logistică

Regresia logistică este o metodă econometrică cu o variabilă dependentă dihotomică care ia


valoarea zero dacă întreprinderea este în dificultate şi valoarea unu în caz contrar. Acest tip de
regresie permite determinarea probabilităţii după care o societate poate fi încadrată în categoria celor
normale sau celor în dificultate.
Se disting două tipuri de modele, acela al probabilităţilor liniare şi cel al probabilităţilor
condiţionate.
Modele care utilizează partiţionarea recurentă

Această tehnică se bazează pe construcţia unui arbore decisional sau algoritm de partiţionare
recurentă.indicatorul cel mai discriminant, asociat unui prag de decizie care minimizează riscul erorii
probabile de încadrare într-o anumită grupă de firme permite o primă împărţire a eşantionului în cele
două ramuri. Se repetă operaţiunea până când nu mai rămâne decât un tip de firmă.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

5.2.4. SISTEMELE EXPERT

54
Dezvoltarea şi aplicarea “inteligenţei artificiale” au determinat anumiţi cercetători să
utilizeze sistemele expert pentru soluţionarea problemei de analiză a falimentului. Plecând de la un
eşantion de societăţi încadrate în grupele cunoscute în prealabil ca fiind normale sau în dificultate şi
de la un ansamblu stabil de atribute după care sunt evaluate, obiectivul metodei a fost de a genera un
sistem de reguli de producţie care să încadreze corect toate întreprinderile din eşantion.
Astăzi asistăm la dezvoltarea sistemelor expert din ce în ce mai performante, mai ales în
evaluarea riscului de credit. Dintre aceste sisteme amintim sistemul CREDEX sau Credit Expert
elaborate în anul 1992 şi sistemul CGX elaborate în anul 1990.
Riscul de faliment este o realitate atât pentru societăţi cât şi pentru economia unei ţări. În
consecinţă numeroasele metode de previziune a acestui tip de risc au apărut după anii 1970.
Tendinţa actuală constă în introducerea variabilelor calitative în modele ce permit
completarea analizei oferite de raţiile financiare şi astfel abordarea societăţii şi a problemelor sale la
un nivel mai global.

5.3. DETERMINAREA RISCULUI DE FALIMENT PENTRU S.C.


FLORA SERCOM S.A. UTILIZÂND FUNCŢIA „B”

Depistarea şi măsurarea riscului de faliment este etapa cea mai importantă de care trebuie să
se ţină seama în estimările viitoare referitoare la o societate comercială. Trebuie să se sesizeze dacă
nu cumva sub masca unor rezultate curente favorabile se ascunde un risc viitor mare. De aceea nu
este importantă constatarea riscului ci previziunea lui.
Aplicarea funcţiilor scor la economia românească a dat rezultate mai mult sau mai puţin
satisfăcătoare datorită diferenţelor majore dintre starea economiei româneşti şi economiile statelor
dezvoltate în care au fost elaborate aceste metode.
Tocmai de aceea a apărut necesitatea construirii unor modele care să răspundă exigenţelor
particulare ale economiei româneşti. Unul dintre aceste modele, verificat în practica românească,
este funcţia “B”.
În elaborarea acestui model s-a pornit de la studierea stărilor care semnalizează apariţia
falimentului unei societăţi comerciale, care sunt:
- lipsa de resurse financiare pentru achitarea obligaţiiloe curente;
- imposibilitatea achitării datoriei pe termen mediu şi lung;
- întârzierea încasării contravalorii produselor livrate;
- lipsa profitului.
Între toate aceste stări există o strânsă dependenţă, ceea ce face mai puţin probabil ca o stare
să fie foarte bună, iar altele să fie foarte slabe.
“Plecând de la aceste considerente s-a construit o funcţie a falimentului “B”, utilizând patru
indicatori:
Active curente
G1 = Lichiditatea curentă = f
Pasive curente
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Profit net + Amortizare


G2 = Solvabilitatea = f

55
Rata credit pe termen mediu şi lung + Dobânda la credit

Cifra de afaceri
G3 = Viteza de rotaţie a creditelor clienţi = f
Clienţi

Profit
G4 = Rata profitului = f
Cost

Funcţia liniarizată pentru fiecare indicator folosind teoria unităţilor este:


F (X) = aX + b, unde parametrii “a” şi “b” se calculează cu relaţiile:

- pentru indicatori ce se optimizează prin maxim:


1
a = b
X – X
max min

– X min
b= b
X – X
max min

- pentru indicatori ce se optimizează prin minim:


1
a= b
X – X
min max

– X max
b= b.
X – X
min max

unde: Xmin = valoarea minimă a indicatorului, (stare de faliment)


Xmax = valoarea indicatorului când riscul de faliment este minim”10
Dacă unul dintre indicatorii luaţi în calcul are valori mai mari decât cele maxime ei vor fi
înlicuiţi în funcţia „B” cu valorile maxime din tabel. Astfel dacă G 1 depăşeşste valoarea maximă se
va înlocui cu 3, dacă G 2 este mai mare decât valoarea maximă se va înlocui cu 2, dacă G 3 este mai
mare ca valoarea maximă se va înlocui cu 24 şi în sfârşit, dacăG1 depăşeşte valoarea maximă se va
înlocui cu 30.
10
CRISTEA H., TALPOŞ I., CORDUNEANU CARMEN, LĂBUNEŢ AURORA, PIRTEA M. – „Gestiunea financiară a societăţilor comerciale”,
volumul IV, Editura Mirton, Timişoara, 2001, pag. 104-105
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

Determinarea parametrilor „a” şi „b” se face cu ajutorul datelor din tabelul următor:

56
Tabelul 5.3.
Determinarea parametrilor „a” şi „b”
Denumirea Valoare
indicatorilor Simbol 2002 2003 2004 minim maxim a b
Lichiditatea
curentă G1 0,58 0,57 0,81 0,75 3 0,444 -0,333
Solvabilitatea G2 1,00 0,99 0,95 0,9 2 0,909 -0,818
Viteza de rotaţie
a creditului
clienţi G3 6,58 9,5 10,23 5 24 0,0526 -0,263
Durata în zile a
unei rotaţii   54,67 37,88 35,21 70 15    
Rata profitului G4 0,039 0,033 0,040 0 30 0,0333 0

Prognoza falimentului se face cu ajutorul funcţiei:

B = 0,444 G1 + 0,909 G2 +0,0526 G3 + 0,0333 G4 -1,414

Funcţia ia valori cuprinse între -1,4 şi 4.

În cazul societăţii pentru care efectuăm această analiză valoarea lui B este prezentată în
tabelul următor:
Tabelul 5.4.
Valorile funcţiei „B”

Simbol 2002 2003 2004


B 0,304920 0,43175 0,451186

Observăm că această funcţie consideră pentru firmă un faliment iminent în viitorul apropiat.
Dacă s-ar fi efectuat această analiză la începutul anului 2003 s-ar fi considerat că firma este în pragul
falimentului.
Mai mult, putem observa şi faptul că acest scor, chiar dacă este unul foarte pesimist, s-a
îmbunătăţit pe fiecare an şi dacă îşi va pastra ritmul mediu de creştere din cei trei ani este posibil ca
pentru anul 2005 firma să se situeze în zona limită.

În funcţie de valoarea lui „B” se disting următoarele zone:


B < 0,5, faliment iminent;
0,5 < B < 1,1, zonă limită;
1,1 < B < 2,0, zonă intermediară;
B > 2,0, zonă favorabilă.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

57
Delimitarea zonelor în funcţie de B

Zona favorabilă

2,00
Zona intermediară

Zona limită

B în anul 2004 1,10

B în anul 2003 0,50


0,45
B în anul 2002
0,43
0,30

Figura 5.1. Valorile lui B determinate pentru anii 2002-2003

CONCLUZII:

Nu trebuie supraestimată valoarea informativă a scorului, societatea comercială fiind un


sistem economico-social care acţionează într-un mediu complex, cu mai multe variabile de
determinare a riscului de faliment.
Analiza trebuie completată cu urmărirea evoluţiei scorului la societăţile comerciale din aceaşi
ramură economică şi bineînţeles cu metodele clasice de analiză financiară.

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.


BANEXA NR.1.

58
BILANŢUL CONTABIL
- mii lei -
Denumirea indicatorului rd. 31.12.2002 31.12.2003 31.12.2004
A. ACTIVE IMOBILIZATE        
I. IMOBILIZARI NECORPORALE
(ct.201+203+205+2071+208+233+234-2075-2801-
2803-2805-2807-2808-290-293) 01 3.118 3.118 3.118
II. IMOBILIZARI CORPORALE
(ct.211+212+213+214+231+232-2811-2812-2813-2814-
291-293) 02 13.843.423 63.936.012 67.029.182
III. IMOBILIZARI FINANCIARE
(ct.261+262+263+264+265+267-296) 03 57.169 0 0
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 la 03) 04 13.903.710 63.939.130 67.032.300
B. ACTIVE CIRCULANTE        
I. STOCURI (ct.301+302+303+/-
308+331+332+341+345+346+/-348+351+354+356+357+
358+361+/-368+371+/-378+381+/-388-391-392-393-
394-395-396-397-398+4091-4428) 05 3.233.178 3.388.173 4.040.872
II. CREANTE
(ct.4092+411+413+418+425+4282+431+437+4382+441+
4424+4428+444+445+
446+447+4482+451+452+456+4582+461+473+5187-
491-495-496) 06 10.519.855 9.354.124 11.348.864
III. INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
(ct.501+502+503+505+506+508+5113+5114-591-592-
593-595-596-598) 07 0 0 0
IV. CASA SI CONTURI LA BANCI
(ct.5112+5121+5124+5125+531+532+541+542) 08 799.419 363.989 748.697
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd.05 la 08) 09 14.552.452 13.106.286 16.138.433
C. CHELTUIELI IN AVANS (ct. 471) 10   51.995 151.154
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA
DE PANA LA UN AN
(ct.161+162+166+167+168-
169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+42
6+427+

4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+44
81+451+452+455+456+457+4581+
462+473+509+5186+519) 11 13.754.712 10.986.006 10.408.707
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII
CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18) 12 797.740 2.172.275 5.880.880
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.
04+12-17) 13 13.575.347 65.146.174 72.108.821
G. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA
MAI MARE DE UN AN
(ct.161+162+166+167+168169+269+401+403+404+405+
408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+
441+4423+4428+444+446+447+4481+451+452+455+456
+457+4581+462+473+509+5186+519) 14 0 391.154 3.914.336

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

59
- mii lei -

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI (ct.151) 15 0 0 0


I. VENITURI IN AVANS (rd.17+18), din care: 16 1.126.103 965.231 804.359
- subventii pentru investitii (ct.131) 17 1.126.103 965.231 804.359
- venituri inregistrate in avans (ct.472) 18 0 0 0
J. CAPITAL SI REZERVE        
I. CAPITAL (rd. 20 la 22), din care: 19 11.753.300 11.753.300 13.619.025
- capital subscris nevarsat (ct.1011) 20   0 0
- capital subscris varsat (ct.1012) 21 11.753.300 11.753.300 13.619.025
- patrimoniul regiei (ct.1015) 22 0 0 0
II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 23 0 0 0
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) Sold C 24 0 0 0
Sold D 25 0 0 0
IV. REZERVE (ct.106) 26 1.822.047 51.180.715 51.404.149
V. REZULTATUL REPORTAT (ct.117) Sold C 27 0 1.821.005 3.171.311
Sold D 28 0 0 0
VI. REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR (ct.121) Sold
C 29 2.462.217 1.945.654 3.394.746
Sold D 30 0 0 0
Repartizarea profitului (ct.129) 31 2.462.217 1.945.654 3.394.746
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd.19+23+24-25+26+27-
28+29-30-31) 32 13.575.347 64.755.020 68.194.485
Patrimoniul public (ct.1016) 33 0 0 0
CAPITALURI - TOTAL (rd.32+33) 34 13.575.347 64.755.020 68.194.485

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.


BANEXA NR.2.

60
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
- mii lei -

Nr.crt. Denumirea indicatorilor Nr.rd. 2002 2003 2004


1. Cifra de afaceri netă 01 63.825.621 84.576.111 110.555.264
  Producţia vândută 02 18.961.269 18.681.441 25.214.822
  Venituri din vânzara mărfurilor 03 44.859.592 65.826.128 85.340.442
Venituri din subvenţii de exploatare aferente
  cifrei de afaceri nete 04 4.760 68.542 0
2. Variaţia stocurilor sold C 05 1.237.284 1.372.751 1.374.427
  sold D 06   0 0
3. Producţia imobilizată 07 788.891 1.262.211 2.458.676
4. Alte venituri din exploatare 08 12.667 359.252 982.176
Total Venituri din exploatare 09 65.864.463 87.570.325 115.370.543
a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
5. consumabile 10 201.033 5.257.520 7.383.183
  Alte cheltuieli materiale 11 4.691.596 111.840 154.491
  b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) 12 698.784 1.075.460 1.046.266
  c) Cheltuieli privind mărfurile 13 40.731.500 58.235.848 76.226.442
6. Cheltuieli cu personalul 14 10.462.316 11.930.914 15.912.491
  a) Salarii 15 7.884.062 8.843.166 12.057.564
  Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 16 2.578.254 3.087.748 3.854.927
a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea
7. imobilizărilor corporale şi necorporale 17 1.482.171 1.657.700 3.437.506
  a.1) Cheltuieli 18 1.482.171 1.657.700 3.437.506
  a.2) Venituri 19 0 0 0
  b) Ajustarea valorii activelor circulante 20 0 86.440 0
  b.1) Cheltuieli 21 0 86.440 0
  b.2) Venituri 22 0 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare 23 3.229.049 5.825.942 5.934.979
  8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 24 2.753.921 4.565.996 4.806.776
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
  vărsăminte asimilate 25 399.136 510.799 779.989
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele
  cedate 26 75.992 749.147 348.214
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi
  cheltuieli 27 0 0 0
  - Cheltuieli 28 86.440 86.440 0
  - Venituri 29 86.440 86.440 0
Total Cheltuieli de exploatare 30 61.496.449 84.181.664 110.095.358
  Rezultatul din exploatare - Profit 31 4.368.014 3.388.661 5.275.185
  - Pierdere 32 0 0 0
9. Venituri din interese de participare 33 0 0 0
  - din care, în cadrul grupului 34 0 0 0
Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe
10. care fac parte din activele imobilizate 35 0 0 0

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

- mii lei -

61
  - din care, în cadrul grupului 36 0 0 0
11. Venituri din dobânzi 37 27.555 16.122 22.379
  - din care, în cadrul grupului 38 0 0 0
  Alte venituri financiare 39 0 0 11.204
Total Venituri financiare 40 27.555 16.122 33.583
Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a
investiţiilor financiare deţinute ca active
12. circulante 41 0 0 0
  - Cheltuieli 42 0 0 0
  - Venituri 43 0 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile 44 653.303 613.539 817.280
  - din care, în cadrul grupului 45 0 0 0
  Alte cheltuieli financiare 46 0 4.517 22.800
Total Cheltuieli financiare 47 653.303 618.056 840.080
  Rezultatul financiar - Profit 48 0 0 0
  - Pierdere 49 625.748 601.934 806.497
14. Rezultatul curent - Profit 50 3.742.266 2.786.727 4.468.688
  - Pierdere 51 0 0 0
15. Venituri excepţionale 52 264.699 0 0
16. Cheltuieli excepţionale 53 599.269 0 0
17. Rezultatul excepţional - Profit 54   0 0
  - Pierdere 55 334.570 0 0
Total Venituri 56 66.156.717 87.586.447 115.404.126
Total Cheltuieli 57 62.749.021 84.799.720 110.935.438
18. Rezultatul brut - Profit 58 3.407.696 2.786.727 4.468.688
  - Pierdere 59 0 0 0
19. Impozitul pe profit 60 945.479 841.073 6.324
20. Impozitul pe venit 61 0 0 0
21. Rezultatul net al exerciţiului financiar - Profit 62 2.462.217 1.945.654 4.462.364
  - Pierdere 63 0 0 0

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.


BANEXA NR.3.

BILANŢ FINANCIAR

62
- mii lei -

Nr.crt
. Denumire indicatori Simbol 2002 2003 2004
1. Imobilizări necorporale lichidabile Inl 3.118 3.118 3.118
2. Imobilizări corporale lichidabile Icl 13.843.423 63.936.012 67.029.182
3 Imobilizări financiare lichidabile Ifl 0 0 0
4 Alte elemente cu termen lichidare de peste un an Anl 6.669.805 6.844.626 7.745.915
I ACTIVE CU TERMEN DE LICHIDITATE PESTE UN AN Alpa 20.516.346 70.783.756 74.778.215
1 Stocuri lichidabile Stl 3.233.178 3.388.173 4.040.872
2 Creanţe curente lichidabile Crl 3.850.050 2.509.498 3.602.949
3 Investiţii financiare pe termen scurt ce pot fi lichidate ivts 57.169 0 0
4 Casa şi conturi la bănci db 799.419 363.989 748.697
II ACTIVE CU TERMEN DE LICHIDITATE SUB UN AN Alsa 7.939.816 6.261.660 8.392.518
  TOTAL ACTIVE LICHIDABILE Atl 28.456.162 77.045.416 83.170.733
Nr.crt
. Denumire indicatori Simbol 2002 2003 2004
1. Capital propriu (valoarea din bilanţul contabil) Cp 13.575.347 64.755.020 68.194.485
2. Corecţii ale capitalului propriu -cp 1.126.103 913.236 653.205
I TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI ASIMILATE Cpl 14.701.450 65.668.256 68.847.690
1 Datorii financiare pe termen mediu şi lung ieo 0 391.154 3.914.336
2 Datorii în cadrul grupului şi din operaţiuni de participare dop 0 0 0
3 Alte datorii cu exigibilitate mai mare de un an ad 0 0 0
II DATORII CU EXIGIBILITATE DE PESTE UN AN Depa 0 391.154 3.914.336
  CAPITALURI PERMANENT (I+II) Cpm 14.701.450 66.059.410 72.762.026
1 Datorii comerciale Dca 0 0 0
2 Datorii financiare pe termen scurt adea 13.754.712 10.986.006 10.408.707
3 Alte datorii cu exigibilitate mai mică de un an dfts 0 0 0
III DATORII CU EXIGIBILITATE DE SUB UN AN Desa 13.754.712 10.986.006 10.408.707
  TOTAL EXIGIBILITĂŢI Pte 28.456.162 77.045.416 83.170.733

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.


BANEXA NR.4.

BILANŢ FUNCŢIONAL

63
- mii lei -

ACTIV   2002 2003 2004


ACTIVE IMOBILIZATE BRUTE   18.042.899 77.287.613 83.334.755
Imobilizari necorporale la valoarea bruta   3.118 3.118 3.118
Imobilizari corporale la valoarea bruta   17.982.612 77.284.495 83.331.637
Imobilizari financiare la valoarea bruta   57.169 0 0
TOTAL UTILIZARI STABILE   18.042.899 77.287.613 83.334.755
ACTIVE CURENTE DE EXPLOATARE   13.753.033 12.794.292 15.540.890
Stocuri   3.233.178 3.388.173 4.040.872
Creante din exploatare   10.519.855 9.406.119 11.500.018
ACTIVE CURENTE IN AFARA EXPLOATARII   0 0 0
TREZORERIE DE ACTIV   799.419 363.989 748.697
Disponibilitati   799.419 363.989 748.697
Investitii pe termen scurt   0 0 0
TOTAL UTILIZARI CURENTE   14.552.452 13.158.281 16.289.587
TOTAL ACTIV   32.595.351 90.445.894 99.624.342
P A SI V   2002 2003 2004
CAPITALURI PROPRII   13.575.347 64.755.020 68.194.485
DATORII FINANCIARE   0 391.154 3.914.336
ALTE RESURSE STABILE   4.139.189 13.348.483 16.302.455
TOTAL RESURSE STABILE   17.714.536 78.494.657 88.411.276
DATORII CURENTE DE EXPLOATARE   14.880.815 11.933.393 10.788.697
DATORII CURENTE IN AFARA EXPLOATARII   0 0 0
TREZORERIA DE PASIV   0 17.844 424.369
TOTAL RESURSE CURENTE   14.880.815 11.951.237 11.213.066
TOTAL PASIV   32.595.351 90.445.894 99.624.342

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE FLORA SERCOM S.A.

BIBLIOGRAFIE

64
1. Băicuşi A., Işfănescu A., Stănescu C. – Analiză economico-financiară,ediţia a doua, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.

2. Buglea A., Eros Stark L. – Evaluarea întreprinderii, ediţia a doua, Editura Mirton,
Timişora,2003

3. Cabariu L. – Analiza şi evaluarea societăţilor comerciale, Editura Expert, Bucureşti, 2002

4. Corneliu Ouatu – Analiză economică, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1995.

5. Cristea H., Talpoş I., Corduneanu Carmen, Lăbuneţ Aurora, Pirtea M. – Gestiunea
financiară a societăţilor comerciale, volumul I, Editura Mirton, Timişoara, 2001.

6. Cristea H., Talpoş I., Corduneanu Carmen, Lăbuneţ Aurora, Pirtea M. – Gestiunea
financiară a societăţilor comerciale, volumul IV, Editura Mirton, Timişoara, 2001.

7. Dalotă M. D., Dalotă Simona – Analiza şi evaluarea firmei, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2000,

8. Dalotă Marius Dan – Analiză microeconomică, teorie, studiu de caz, teste grilă, Editura
Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003.

9. Herbei M., Mazuru Luminiţa – Gestiunea financiară a întreprinderilor,Editura Mirton,


Timişoara, 2002

10. Ministerul Finanţelor Publice, Ordinul Nr. 306/2002, Capitolul II, Secţiunea I, art.1.3.

11. Niculescu Maria – Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

12. Szathmary-Miclea Camelia – Evaluarea şi gestionarea riscului în întreprinderile mici şi


mijloci, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2003.

65