Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neoclasicismul este o mișcare în arta plastică, arhitectura și artele decorative ale Europei și
Americii de Nord, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, La sfârșitul secolului al XVIII-lea,
filosoful francez Denis Diderot subliniază că arta trebuie "să facă virtutea atrăgătoare, viciul
odios și ridicolul strălucitor". Arta are o funcție morală: să arate oamenilor drumul pe care
trebuie să-l urmeze. Este o perioadă în care sunt redescoperite și dezvoltate ideile democratice
din perioada clasică grecească, sunt elaborate primele declarații ale drepturilor omului și
monarhiile absolutiste sunt înlocuite cu republici sau monarhii constituționale. O perioada în
care marile descoperiri arheologice, mai ales din jurul orașului Pompeii, în sudul Italiei, readuc
la modă civilizația romană. Această reînnoire a gustului pentru antic dă naștere unui curent
internațional în toate artele, care se numește neoclassicism.
În timpul primului Imperiu (1804-1814), neoclasicismul devine stilul oficial. Revolutia
Franceză se foloseste de acest stil pentru a evidentia virtutile patriotice, regândind valorile
antice în termeni morali. Artistul trebuie să fie acum o persoană angajată civil, care să-si învete
concetatenii faptele eroilor antici, simulând onoarea, civismul si virtutea.
Exemple arhitectonice:
Casa alba(Washington)
Metropolitan Museum(New York)
Panteonul Roman(Bucuresti)
Grand Hotel Traian(Iasi)
Panteonul din Roma
Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”