Mediul Si Educatia Vasiliu Ana-Maria

PEDAGOGIE 1 SEMINAR GRUPELE MS, 11 EFS, 17 SPM, 18 SPM ȘI TOATE GRUPELE DE KT
LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA
MEDIUL ȘI EDUCAȚIA
Completați tabelul de mai jos, menționând in prima coloană ce cunoașteți voi despre influența mediului
asupra educației. În a doua coloană veți completa ce anume doriți să aflați. Iar în a treia coloană, veți
completa după ce veți citi materialul de mai jos.
ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM AFLAT
LIONEL MESSI (24 iunie,1987, Argentina)
Născut în Argentina, mama sa a lucrat ca și curățător, iar tatăl său a fost lucrător la o fabrică de oțel.
Messi a fost al treilea din cei patru copii ai familiei. Bunica sa, Celia și-a dorit ca nepotul ei sa fie fotbalist și i-a
convins pe părinții săi să îi cumpere echipament sportiv și a convins antrenorul echipei locale să îl includă și pe
nepotul său în echipă. La cinci ani, Leo intra la o grupă de copii la Grandoli, un club local, antrenat chiar de
tatăl său Jorge Horácio. Bunica lui a murit când Messi a împlinit 10 ani, dar acesta îi cinstește memoria prin
ridicarea mâinilor spre cer ori de câte ori marchează un gol.
La 11 ani, în urma unui control medical, se descoperă că Messi are un deficit de hormon de creştere. Leo
avea atunci 1,27 m, iar unii doctori îi preconizau că nu va deveni un adult mai înalt de 1,40 m.
Tratamentul exista însă de mult timp, dar venea cu costuri şi chinuri. Injecţii zilnice în picior, seara, o
bună perioadă de timp. Nici „investiţia" de 900 de dolari, lunar, în tratamentul posibilului viitor bun fotbalist nu
erau de neglijat. Messi ajunsese la 13 ani, dar nici Newell's Old Boys, nici granzii de la River Plate, care
aflaseră şi ei de talentului lui Leo, n-au riscat. A făcut-o în cele din urmă Barcelona, la sugestia lui Josep
Minguell, impresarul care l-a adus şi pe Maradona la clubul catalan.
Adus la Barcelona pentru o perioadă de probe, alături de tatăl său şi impresar, Messi a impresionat la
primele meciuri, dar decizia a întârziat câteva zile. Probabil costul tratamentului său ridica anumite
impedimente. În cele din urmă, Rexach şi-a dat seama că Messi e un jucător care nu rebuie ratat, iar povestea
primului contract, semnat pe un şerveţel, e binecunoscută. „Eram la masă la un restaurant. Am luat un şerveţel
şi am scris: “, a povestit după ani Rexach. Barcelona a început să plătească tratamentul, Messi şi-a luat injecţiile
în picior (există relatări în presa mondială că şi le făcea chiar singur!), iar colaborarea a devenit una extrem de
favorabilă pentru ambele părţi. În câţiva ani, Messi a ajuns, de la 1,47 m cu cât venise la Barcelona, la 13 ani, la
1,65 m, dar şi un fotbalist uriaş. Acum, adult, are 1,69 m, înălţimea medie a unui argentinian.
1
Leo n-a uitat însă ajutorul dat de clubul catalan, la momentul potrivit, şi de aceea de multe ori a refuzat
oferte colosale, de la alte grupări de top. „Datorez enorm acestui club care mi-a oferit şansa să joc aici şi care a
avut grijă de mine", a spus Messi, în urmă cu câţiva ani. Ajuns în postura de singurul jucător cu patru „Baloane
de Aur" (consecutive), urmaşul lui Maradona şi poate peste "El Pibe D'Oro“, cel mai bun fotbalist al tuturor
timpurilor, în viziunea multor specialişti, argentinianul n-a uitat de unde şi cum a plecat. A înfiinţat şi o fundaţie
care-i poartă numele şi care sprijină accesul la educaţie şi servcii de sănătate pentru copii vulnerabili. În 2009,
când toată lumea era cu ochii pe un „El Clasico“, Messi a reuşit o dublă în poarta rivalei Real Madrid şi şi-a
ridicat tricoul, dezvăluind un mesaj (foto), un tribut pentru lupta cu sindromul „Fragile X" (sau sindromul
Martin-Bell). Este vorba despre o afecţiune genetică, de retard mintal, cea mai cunoscută cauza a tulburărilor
mentale moştenite, iar Messi tocmai îşi petrecuse o parte din timp, în săptămânile dinaintea derby-ului, cu mai
mulţi copii afectaţi de această gravă boală. „Ştiu cât de important este să ţi se dea o mână de ajutor la momentul
potrivit. În copilărie am am perioade dificile din cauza problemelor hormonale. Dacă n-aş fi fost ajutat, n-aş fi
putut să-mi îndeplinesc visurile“
Ce este deficitul de hormon de crestere (DHC) Deficitul de hormon de crestere (DHC) este o afecţiune
în care organismul copilului nu produce hormon de creştere în cantităţi suficiente, ceea ce are drept consecinta
retardul de crestere. Deficitul de hormon de creștere poate fi prezent la nastere, sau poate apare în orice moment
pe parcursul copilăriei. Hormonii de creştere sunt produşi în mod natural de glanda pituitară de la baza
creierului, dar nivelul producerii lor scade odată cu înaintarea în vârstă. Dacă deficitul de hormoni de creştere
este prezent de la naştere şi nu este tratat, persoana respectivă poate avea ulterior probleme cu dinţii, vederea,
pielea şi o imunitate scăzută, iar adultul va rămâne mic, ca statură, cu înălţimi între 122 şi 165 cm.
"Îi spuneam Piqui pentru că era cel mai mic dintre noi. Nu-i îi plăceau matematica şi limbile
străine. Dar era cel mai bun la educaţie fizică şi la arte" (Cintia Arellano, prietena lui Messi din copilărie)
"Este un tip modest, dispus să muncească mult. Este amuzant, spune multe glume. Este un jucător
care ajută la crearea unei atmosfere pozitive în vestiar, de camaraderie şi de prietenie" (Gianluca
Zambrotta, fost coechipier de-al lui Messi)
"Când câştig sunt fericit, când pierd mă întristez şi mă gândesc mult la ce am făcut greşit. De când
eram mic uram să pierd" (Lionel Messi, FC Barcelona)
2
CRISTIANO RONALDO (5 februarie 1985, Portugalia)
"Am avut o viață grea, am trăit mult timp fără să am pe nimeni alături, iar la 11 ani îmi călcam singur
hainele".
La 14 ani, un profesor a râs de situaţia lui materială. Reacţia lui CR7 i-a lăsat pe toţi fără replică. A
aruncat cu scaunul în profesor. A fost exmatriculat imediat.
Cristiano Ronaldo este un exemplu demn de urmat şi dincolo de teren. Portughezul s-a născut într-o
familie cu o situaţie financiară precară, dar s-a ridicat prin muncă şi talent
Starul lui Real Madrid are o poveste ruptă parcă dintr-o telenovelă. Până la celebritate, Ronaldo a avut
de parcurs un drum lung şi anevoios. S-a născut într-o familie foarte săracă, însă ambiţia sa de a fi cel mai bun l-
a adus la nivelul de acum. Tatăl său a fost grădinar, dar mare parte din ce câştiga cheltuia pe alcool. Mama lui a
fost bucătăreasă, o meserie din care n-a reuşit să asigure familiei un trai fără griji.
Ronaldo a crescut într-o casă săracă din Madeira şi împărţea dormitorul cu fratele său şi cu cele două
surori.N-a avut jucării, nici n-a primit vreodată cadouri de Crăciun în copilărie, lucru recunoscut chiar de el.
Prima dată când a zburat cu un avion a fost la 18 ani, în 2003, când a semnat pentru Manchester United.
Doi ani mai târziu i-a murit tatăl, din cauza unei afecţiuni la ficat cauzată de consumul excesiv de alcool. Este şi
motivul pentru care Cristiano Ronaldo nu consumă băuturi alcoolice. Lipsa părintelui a fost compensată parţial
Alex Ferguson, care a fost ca un al doilea tată pentru el. De aici şi iubirea şi respectul pe care Cristiano Ronaldo
i le poartă fostului manager al lui Manchester United. Acelaşi este motivul şi pentru care n-a uitat de Ladislau
Boloni, cel care l-a promovat la prima echipă a lui Sporting Lisabona, deşi era doar un copil.
Acele vremuri se afundă în timp. Ambiţia, talentul şi munca l-au răsplătit pe Ronaldo, care astăzi se bate
cu Messi pentru titlul de cel mai bun jucător din lume. Nu mai este un copil sărac, Forbes l-a plasat anul trecut
pe locul 9 în topul celor mai bine plătiţi sportivi din lume, cu un venit total de 23 de milioane de dolari, bani
proveniţi din contractul cu Real Madrid şi înţelegerile cu diverşi mari sponsori.
3
Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile,alături de rivalul său Lionel
Messi. Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de cinci ori, [12][13] și al doilea jucător după
Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori. La Manchester United și Real Madrid, Ronaldo a câștigat de trei ori
Premier League, La Liga, FA Cup, de două ori Football League Cup și Copas del Rey, FA Community Shield,
Supercupa Spaniei, de 5 ori Liga Campionilor UEFA, o Supercupa Europei și de trei ori Campionatul Mondial
al Cluburilor FIFA.
În ianuarie 2014, la vârsta de 28 de ani, Ronaldo a marcat cel de-al 400-lea său gol la nivel de seniori. În
ianuarie 2015 el a fost numit cel mai bun fotbalist portughez din toate timpurile, de către Federația Portugheză
de Fotbal, în cadrul celei de-a 100-a ceremonii aniversare.
A început să joace fotbal de mic copil. Când a început școala, la șase ani, pasiunea lui pentru acest sport
devenise evidentă. La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori, Andorinha, unde tatăl său se ocupa de
echipament.
Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie2005 la vârsta de 52 de ani, când Ronaldo avea
doar 20 de ani. O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra, fiind arestat,iar apoi a
fost eliberat fiind declarat nevinovat.
”Poatecănumeletrofeului Champions League artrebuisă se schimbeîn CR7 Champions League!”, a spus,

arogant, Ronaldo. Reacțiasa nu pare delocîntâmplătoare, dacă ne aducemamintecă au maifostastfelde ”derapaje”
de-a lungultimpului. Spreexemplu, în 2008, de ziuasa, Cristiano a făcut o primăastfel de declarație, care
denotălipsă de modestie. ”Eu sunt primul, al doileași al treileacelmai bun fotbalist din lume!”, a spus
Ronaldo, încadrulunuiinterviu. Șase ani maitârziu, atacantul a maispusșică”suntfrumos, bogatși un mare
fotbalist. Restul sunt invidioși”, după un meci cu Dinamo Zagreb.
O altă declarație care a uimit a fost făcută la finalul sezonului 2011-2012, după ce Real a câștigat titlul:
”Echipei mele i-aș da un 9, mie un 10!”.
1. 29 august 2014 ”Dacă spun tot cegândesc, aș ajunge la închisoare”. Ronaldo a comentat
atunci numirea lui Messi drept cel mai bun fotbalist de la Mondialul din Brazilia.
4
2. 17 ianuarie 2016 ”Dacă chiar voiam să-l lovesc, nu se mai ridica”. Ronaldo, după ce l-a lovit
pe Nacho Cases pe teren.
3. "Micile gustări, sărutări și îmbrățișări nu valorează nimic”. Cristiano Ronaldo vorbind despre
prieteniile cu jucătorii de la Manchester United.
4. 27 februarie 2016 ”Dacă toată lumeaar fi la nivelul meu, am fi pe primul loc” Ronaldo, dupa
0-1 cu Atletico Madrid.
5
ROGER FEDERER jucător de tenis
Federer și Mirka, soția lui, au două perechi de gemeni. Și sora lui mai mare, Diana, are o pereche de
gemeni. În plus, ambele educatoare private ale copiilor tenismenului sunt gemene.
Pedepsit să curețe toaletele. Federer era foarte impulsiv în adolescență. La un moment dat, în timpul
unui antrenament, a aruncat cu racheta, rupând o perdea. Pentru acest gest, a fost pedepsit să curețe toaletele
timp de o săptămână.
A avut probleme la școală. Federer a avut o experiență de școlar dificilă în perioada 1995-1997, când
învăța la Collège de la Planta. ,,Nu s-a integrat bine, pentru că vorbea prost franceză și lipsea des”, a povestit un
fost coleg.
Este somnoros. Federer avea reale probleme să se trezească dimineața, când era mic. ,,Abia se ridica din
pat dimineața. Uneori trebuia să încerc să-l trezesc de 20 de ori”, a povestit o fostă gazdă.
Era plângăcios. Federer era foarte afectat de eșecuri, în copilărie și în adolescență. ,,După un meci
pierdut s-a așezat sub scaunul arbitrului și a început să plângă”, a povestit o fostă antrenoare. ,,În 2000, când l-
am învins în finala de la Marsilia, a plâns. Zicea că este prima lui finală și că nu știe dacă va mai juca vreuna”, a
povestit Marc Rosset, învingătorul de atunci.
Și-a prevăzut succesul. Federer a exersat foarte mult smash-ul, într-o anumită perioadă din
adolescență. ,,Cu această lovitură o să câștig Wimbledonul”, ar fi spus atunci Roger, care a obținut primul
triumf pe iarba londoneză în 2003, în mare măsură datorită smash-ului.
Învins o singură dată cu 6-0, 6-0. Federer a suferit cea mai severă înfrângere din carieră la vârsta de 10
ani, când un puști în vârstă de 13 ani l-a învins cu 6-0, 6-0. ,,Roger a trebuit să joace la o categorie de vârstă
superioară, pentru că nu erau suficient de mulți jucători de vârsta lui”, explicat Reto Schmidli, cel care l-a bătut
atunci.
6
Copil de mingi indisciplinat. Federer a fost copil de mingi la turneul de Basel, dar nu se putea dezlipi de
racheta de tenis, cu care juca un fel de squash pe tunelul ce duce la vestiare. Asta i-a enervat pe organizatori,
care l-au avertizat în mai multe rânduri.
Cu mulți ani în urmă, Federer a declarat dorește să-și cumpere mai multe CD-uri (n.r. – mehrere CDs', în
limba germană) cu primii bani câștigați din tenis. Reporterul a înțeles greșit și a scris că vrea să-și cumpere un
Mercedes, fapt care a șocat-o pe Lynette, mama sportivului.
Are cameră specială pentru trofee. Federer intră însă rar în ea, de cele mai multe ori la dorința celor care
îl vizitează. ,,Atunci îmi vine și mie să exclam «Wow!», dar știu că în viață există lucruri mai importante decât
trofeele”, a declarat elvețianul.
Are trei mari defecte. Federer nu se consideră perfect, deși fanii săi au tendința să o facă. ,,Ajung mereu
mai târziu, mi-e greu să mă dau jos din pat dimineața și nu știu să gătesc”, a explicat campionul de la
Melbourne.
“Atunci când faci ceva cel mai bine în viaţă, nu-ţi doreşti cu adevărat să te dai bătut – şi asta înseamnă
tenisul pentru mine.” – Roger Federer
Vedeta tenisului mondial, Roger Federer, s-a născut pe 8 august 1981, la Basel, Elveția. Tatăl său,
Robert Federer, elveţian de origine, a cunoscut-o pe mama sa Lynette Du Rand, din Africa de Sud, în timpul
unei călătorii de afaceri. Am putea spune, cunoscând reuşitele lui Roger, că au fost cei mai buni părinţi pe care
şi-i putea dori!
Federer a fost pasionat de sport la o vârstă fragedă, jucând mult tenis și fotbal în copilărie. La 11 ani, a
fost printre primii trei jucători de tenis juniori din Elveția. La vârsta de 12 ani, a decis să renunțe la alte sporturi
și să-și concentreze toate eforturile asupra tenisului, la care excela cu naturaleţe. Până la 14 ani, el a fost
complet absorbit de joc, avea două sau trei turnee pe lună și se antrena șase ore pe săptămână. Idolii lui erau
Boris Becker și Stefan Edberg.
La doar 14 ani, Federer a devenit campion național junior în Elveția și a fost ales să se antreneze la
Centrul Elvețian de Tenis Național din Ecublens. A intrat în circuitul de juniori de tenis de la Federația
Internațională de Tenis în iulie 1996 și a avut prima sa sponsorizare până la vârsta de 16 ani.
7
A devenit profesionist în 1998 și, odată cu victoria la Wimbledon în 2003, a devenit primul elvețian care
a câștigat titlul la single Grand Slam. Federer a câștigat un record de 19 campionate de Grand Slam la single. În
iulie 2017, Roger Federer a câștigat al 8-lea titlu record la Wimbledon, devenind astfel cel mai în vârstă
campion în “Open Era”, la vârsta de 35 de ani.
În 2009, Federer s-a căsătorit cu Mirka Vavrinec, fostă jucătoare de tenis profesionist. În iulie, ei a
devenit părinți pentru două fetiţe gemene identice, Myla și Charlene. La 6 mai 2014, cuplul a primit o altă mare
surpriză în viaţa lor: cel de-al doilea set de gemeni, băieți Leo și Lenny. Federer locuieste împreuna cu familia
sa în Bottmingen, Elveţia.
„Mirka nu vrea să fie departe de mine și nici eu nu vreau să fiu departe de ea”, a spus Federer într-
un interviu. Având în vedere că, spre deosebire de alte sporturi, tenisul are o faţetă destul de singuratică când
eşti în top, sprijinul și angajamentul lui Mirka față de joc au fost contribuit, fără îndoială, la succesul lui Roger.
Federer vorbește fluent limba germană, engleză și franceză. O altă activitate sportivă preferată este
înotul, pe care îl practică ori de câte ori are ocazia. Se spune că fiecare dintre proprietăţile sale are facilităţi de
înot şi se crede că deţine şi o casă de vacanţă în Maldive, unde oceanul este piscina sa.
În 2011, Federer a fost votat ca fiind a doua persoană cea mai de încredere și mai respectată din lume,
alături de Nelson Mandela.
Cel mai mare jucător de tenis din istorie a renunțat, la vârsta de 9 ani, la fotbal, pentru a se dedica
„Sportului Alb”. A cucerit 17 turnee de Mare Şlem, a devenit campion olimpic în 2008, a strâns suma de
76.779.184 de dolari şi a câştigat 891 de meciuri.
Ambii părinţi au lucrat în domeniul farmaceutic şi au fost pasionaţi de „Sportul Alb”. Mai întâi, ei au
îndrumat-o către acest domeniu pe Diana, sora mai mare a lui Roger. Fata nu a avut aptitudini pentru tenis, iar
Robert şi Lynette au sperat că situaţia va fi diferită cu mezinul familiei.
La 5 ani, micul Federer îl avea deja ca idol pe germanul Boris Becker, dar se simţea mai atras de
fotbal. Ținea cu formaţia FC Basel şi nu lovea rău mingea. Roger a pus mâna pe o rachetă de tenis la vârsta de 6
ani, iar până la 9 ani avea să practice şi fotbalul.
8
În 1990, elveţianul se întâlneşte cu Peter Carter, antrenor profesionist de tenis. După câteva antrenamente,
australianul, cel care avea să-i influenţeze decisiv cariera lui Federer, le-a spus părinţilor: „E incredibil peste ce
am dat. Un puşti cu atât de mult talent nu am mai văzut”. Peter l-a şlefuit perfect pe Roger şi a lucrat cu
tenismanul mai ales în plan psihic. Cinismul şi stăpânirea de sine pe care jucătorul le afişează în timpul
partidelor se datorează fostului antrenor. La 14 ani, Federer ajunge campion naţional, iar la 17 ani câştigă, la
Wimbledon, turneul dedicat juniorilor. Din acel moment a început ascensiunea celui care este considerat
sportivul perfect. În 2002, Roger primeşte o lovitură foarte grea, care avea să-l urmărească multă vreme.
Antrenorul Peter Carter moare într-un accident de maşină. Aflat la un turneu, la Toronto, jucătorul iese pe stradă
şi începe să plângă. „A fost ca un tată pentru mine. Am petrecut cu el mai mult timp decât cu părinţii mei. E o
pierdere uriaşă pentru mine”, avea să spună Federer despre omul care i-a marcat cariera.
Data / Locul naşterii: 8 august 1981 / Binningen (Elveţia)
9
Rafael Nadal (n.3.06.1986, Spania)
La patru ani, el a început să joace tenis la clubul la care era angajat unchiul său, Toni. Începuturile sunt
mereu dure, aşa a fost şi în cazul lui Nadal, din cauza lui Toni, care-l chinuia mai mult decât pe ceilalţi elevi ai
săi: "Cerea foarte mult de la mine, mă presiona. Folosea un limbaj dur, ţipa mult, mă înspăimânta, mai ales când
rămâneam doar noi doi". Nadal ţine să lămurească şi faptul că nu unchiul său l-a obligat să joace cu stânga, el
fiind dreptaci. "E o poveste pe care au inventat-o ziarele. Adevărul este că atunci cînd am început să joc eram
foarte mic şi nu aveam suficientă forţă să dau mingea peste fileu, aşa că loveam pe ambele părţi cu două mâini".
Atunci Toni i-a spus că nu există mari campioni care să joace cu două mîini şi el nu va fi primul, aşa că l-a pus
să aleagă şi totul a venit natural.
Lacrimile din 2007, cînd a fost învins în cinci seturi de Federer şi când timp de 30 de minute a plâns sub
duş sunt şterse treptat în primele pagini. În seara de dinaintea finalei din 2008, Rafa ia masa cu toată echipa sa.
Orele de dinaintea unuia dintre cele mai mari meciuri de tenis din istorie se scurg în cuvinte şi rutinele lui
Nadal. "Am făcut un duş. Cu apă rece ca gheaţa. Este obiceiul meu de dinainte de fiecare meci. E momentul din
care nu există cale de întoarcere. Sub duş, când apa rece curge pe mine, intru într-un spaţiu nou, unde simt că
puterea şi determinarea cresc. Sunt un alt om atunci când ies. Sunt activat. Sunt pe val, aşa cum descriu
psihologii din sport, o stare de concentrare alertă, în care corpul se mişcă doar din instinct, ca un peşte prins de
curent. Nimic nu există, decât lupta ce urmează".
Rafa recunoaşte că între el şi Federer există un decalaj de talent, dar şi de suportare a durerii. "Am jucat
de multe ori cu dureri mari, dar cred că tuturor sportivilor de top li se întîmplă asta.. Tuturor cu excepţia lui
Federer (..) Fizicul lui. ADN-ul său pare perfect adaptat tenisului, făcându-l imun la accidentările prin care toţi
trecem". Admiraţia pentru Federer se citeşte în aproape toate paginile cărţii sale. Poate în alte sporturi rivalii se
urăsc şi în afara terenului. Noi, nu.
Din poveştile din copilărie, Rafa îşi aduce aminte că până la nouă ani a crezut că Toni poate să fie
invizibil şi să aducă ploaia. Complici îi erau tatăl şi bunicul. Şi aşa intră în paginile cărţii un lucru mai important
decât tenisul, familia. Un clan cu bunici care au meserii neobişnuite, unul face mobilă, altul e muzician. Tatăl
său este un om de afaceri, are o companie de asigurări, o fabrică producătoare de sticle și ferestre producție și
un restaurant. Mama sa a vândut parfumuri până în momentul nașterii lui Nadal; acum se ocupă de fundația
Rafael Nadal. Antonio Nadal (Toni) este antrenor de tenis și fratele tatalui lui Rafa. Miguel Angel a fost
fotbalist profesionist, fratele mamei lui Rafa. Tatal lui Rafa era ocupat cu afacerile sale, mama lui Nadal s-a
ocupat mai mult de creșterea sorei lui Rafa. Cei doi unchi ai săi, sportivi, s-au ocupat mai mult de Nadal.
La 4 ani, unchiul său i-a dăruit o rachetă de tenis având culorile lui preferate. Toni i-a alcătuit un
program intensiv de pregătire, dar distractiv care să-l ajute să-și dezvolte corpul de atlet. Preocupat și de tenis și
de fotbal și având note tot mai mici, este nevoit să își aleagă un singur sport. Conduce prudent și se teme de
10
întuneric. Părinţii şi Toni s-au asigurat ca Rafa, dacă va deveni un superstar, să fie unul umil. "Îşi ştie locul în
lume. Fiecare trebuie să-şi cunoască locul", spune Toni.
El l-a învăţat să joace cu durere, când într-o zi a sărit peste fileu şi a căzut cu toată greutatea pe
încheietură pe care şi-a sucit-o. "Tu, Rafael, nu ai nimic în cap", atât i-a spus Toni. Acest lucru l-a ajutat pe
Nadal să câştige campionatul naţional sub 14 ani cu degetul mic de la mîna stîngă rupt.
În 2005, la Madrid, piciorul îi era umflat, iar durerile insuportabile. Vizite numeroase la doctori, dar nici
un rezultat. A aflat că suferă de o boală congenitală la scafoidul tarsial, care nu se osificase în timpul copilăriei
şi care îi dădea probleme. "Acest os defect, de care nici nu ştiam că există, a devenit cel mai vulnerabil punct al
corpului meu". Atunci doctorul i-a spus că nu va mai putea juca tenis niciodată. "Eram obligat să mă retrag la
19 ani din jocul în care-mi investisem toate visele. Am început să plâng". Soluţia avea să vină mai târziu, tot de
la doctor, care a propus o adaptare a tălpii din interior a pantofului. Până s-a rezolvat problema, Nadal a înotat
prin valuri de tristeţe, nimeni nu-l recunoştea. Dar Toni l-a salvat. L-a pus să se antreneze stând pe scaun, iar în
februarie 2006 era din nou pe teren."De atunci am înţeles că viaţa unui sportiv e scurtă şi se poate întrerupe în
orice moment.. Acest lucru m-a dus spre concluzia că trebuie să joc fiecare meci şi să mă antrenez ca şi cum aş
face-o pentru ultima oară. Am ajuns aproape de moartea în tenis şi experienţa aceasta îngrozitoare m-a făcut
mai puternic mental, dându-mi înţelepciunea să înţeleg că viaţa e o cursă împotriva timpului".
În 2009 au fost genunchii care l-au doborât, dar mai mult a durut divorţul părinţilor. "Părinţii sunt stâlpul
din viaţa mea, iar acel stâlp se prăbuşise."Atitudinea mea nu era cea bună, eram în depresie, îmi lipsea
entuziasmul. La suprafaţă, am rămas un automat de jucat tenis, dar omul din interior pierduse dragostea de
viaţă". În 2010, Rafa a reuşit Slam-ul carierei, impunîndu-se la US Open, asta după ce lucrurile s-au calmat
acasă. Rafael Nadal este un campion umil şi care nu ţine seama de celebritatea sa. În 2008, după ce s-a impus
pentru a patra oară consecutiv la Monte Carlo, spaniolul a zburat spre casă cu o cursă low-cost. "Unul dintre
pasageri m-a întrebat de ce nu sunt într-un avion privat. Adevărul este că nu-mi plac astfel de lucruri. I-aş fi
putut ruga pe unul dintre sponsori să-mi pună la dispoziţie o aeronavă, dar nu m-aş fi simţit confortabil să fac
asta"."Nu-mi las familia să-mi invadeze mintea în timpul unui meci, nici măcar nu mă las să zâmbesc pe
parcursul unei partide, dar ştiind că ei sunt acolo, am liniştea necesară pe care se bazează succesul meu.
Îmi construiesc un zid în jur atunci când joc, dar familia e cimentul care ţine să nu se prăbuşească acest
zid" (Nadal)
"Lupta pe care o duc cel mai des de-a lungul unui meci de tenis este să fac vocile din capul meu să
tacă, să mă desprind de tot ce-mi trece prin cap şi să mă concentrez cu fiecare atom spre ce am de
făcut" (Nadal) "Sigur, e bine să-ţi respecţi adversarul, întotdeauna să iei în calcul şi posibilitatea că te
poate învinge, să lupţi mereu în faţa unui jucător care e 500 în lume ca şi cum ar fi 1 sau 2. Toni m-a
ajutat să am tot timpul în minte acest lucru, poate prea limpede" (Nadal)
Ce spun femeile din viaţa lui Nadal despre el
11
Ana Maria Parrera, mama: "Înăuntru, e un sensibil, plin de temeri şi nesiguranţă pe care cei care nu-l
cunosc nici măcar nu şi le pot imagina. Nu-i place întunericul, preferă să doarmă cu lumina sau cu televizorul
aprins. Nu se simte confortabil când tună sau când fulgeră. Când era mai mic se ascundea sub pătură şi chiar
acum, atunci când e furtună şi ai ceva de rezolvat afară, nu te lasă să ieşi. Apoi sunt obiceiurile lui alimentare,
ura sa pentru brânză, roşii şi şuncă, mîncarea specifică Spaniei, nu sunt furioasă pentru că nu mănâncă şuncă,
dar brânză, e un pic cam ciudat din partea lui".
Titlurile lui Nadal: 46; 10 trofee de Mare Şlem. Australian Open (2008),
Roland Garros (2005, 2006, 2007, 2008, 2010, 2011). Wimbledon (2008, 2010), US Open (2010)
SIMONA HALEP
O biografie completă a Simonei Halep, care a ajuns din Piaţa Chiliei prima tenismenă a lumii. Simona
Halep s-a născut pe 27 septembrie 1991 la Constanţa, într-o familie de aromâni. Ea a copilărit într-o casă
modestă, din Piaţa Chiliei, pe care părinţii ei, Stere şi Stania au cumpărat-o în anul 1990. Vacanţele şi le
petrecea uneori la bunicii săi, din partea tatălui, la Stejaru, judeţul Tulcea. Bunica, pe care o cheamă tot Simona,
Halep senior respectând tradiţia aromânilor şi punând copiilor numele prinţilor, îşi aminteşte cu mare drag de
copilăria nepoţicii Simona: „O chemam la masă să mănânce, dar nu voia. Se mai certa cu verii ei mai mari, că
se băga în joaca lor, dar tot nu se lăsa“.
Bunicii Simonei s-au născut în Grecia, după care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportaţi în
localitatea Stejaru, din Tulcea. Acolo, părinţii lor au pus la cale căsătoria. S-au plăcut de cum s-au văzut. El
avea 18 ani şi ea 19 atunci când s-au căsătorit în anul 1954. După trei ani a venit pe lume Zoiţa, apoi Cheraţa.
Au urmat apoi doi băieţi: Stere (tatăl Simonei) şi Iancu. Stere a ţinut neapărat să-şi aducă la Constanţa şi
părinţii. Aşa se face că în anul 1995 s-au mutat şi ei la Constanţa, la o casă distanţă de casa fiului lor. Acum,
când e plecată familia Halep, bunicii au grijă de casă. Împreună cu ei locuieşte fratele lui Stere, Iancu, dar şi
nepoţii.
12
Cum a început povestea de iubire cu tenisul a Simonei Halep În urmă cu câţiva ani, părinţii Simonei au
povestit pentru „Adevărul“ cum a început totul. Simona Halep a intrat pentru prima dată pe terenul de tenis cu o
rachetă Junior în mână. Pe terenul respectiv se antrena fratele ei. Ştrengăriţa Simona se plictisea tot urmărindu-
şi fratele, iar într-o zi a luat racheta de tenis în mână şi a intrat pe teren. „Am vrut ca măcar băiatul meu să
urmeze sportul. Eu am fost fotbalist la Săgeata Stejarul. Eram atacant. Locuiam la ţară şi părinţii mei nu au avut
posibilitatea să mă sprijine“, îşi aminteşte tatăl Simonei.
Însă, nu băiatul avea să-i îndeplinească visul, ci fata sa. Când era mică, Simona era băieţoasă. Părinţii îşi
amintesc că nu voia să se joace niciodată cu păpuşile. Mica zgâtie de fată prefera să bată mingea pe stradă, să
joace fotbal. „Nu purta fustiţă. Acum nu-i place echipamentul pentru că are fustă“, spune mama sa, Stania
Halep.
„Racheta de tenis era mai mare decât Simona Halep“ Nu a trecut mult până când a fost văzută de profesorul de
sport Ion Stan de la Liceul Economic. „Avea cred că vreo patru ani şi jumătate când profesorul mi-a spus:
«Aduceţi-o la mine». Avea Simona o rachetă de tenis mai mare decât ea“, îşi aminteşte tatăl. Antrenamentele la
tenis, istovitoare pentru alţi copii de vârsta ei, inclusiv pentru fratele mai mare care a renunţat la scurt timp să
mai joace tenis, erau pentru Simona doar o joacă. De mai multe ori pe săptămână, fata mergea însoţită de părinţi
la antrenamente. Uneori, avea şi câte două antrenamente pe zi. "N-am avut păpuşi, n-am avut altceva. Jucam
fotbal, jucam tenis, făceam fileu din aţă, am găurit asfaltul şi am băgat doi stalpi şi jucam tenis, si în casă la fel,
am făcut un mini teren de tenis şi jucam cu fratele meu", a povestit şi Simona Halep. Fratele său mai mare,
Nicolae, practica acest sport în Mamaia, iar ea mergea alături de mama lor la teren, pentru a-l lua pe băiat la
sfârşitul lecţiilor.
Antrenorul lui Nicolae a pus ochii imediat pe fetiţa de patru ani şi puţin. „Avea ţinută de sportivă de
mică. Am văzut-o şi le-am spus părinţilor: «O iau la tenis». Mi-a plăcut mult. Avea o motricitate extraordinară.
La cinci ani, alerga precum o sportivă, deşi era cât racheta de mică. Promitea mult”, povesteşte Ioan Stan.
Acesta a lucrat doi ani cu Simona, la Club „Castel” din Mamaia. „La început, pregătirea nu a fost foarte
intensă, două - trei antrenamente pe săptămână, întrucât era foarte mică. Nu am ajuns cu ea la concursuri, că
nici nu erau întreceri pentru vârsta ei. Am încercat să-i transmit totul într-o manieră frontală. Am vrut să ştie tot.
Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiţă harnică, modestă, talentată şi inteligentă. Avea o inteligenţă
13
nativă. Nu i-am zis de două ori că trebuie să strângă mingile. Era harnică şi conştiincioasă. Nici nu mai
întorceam capul, pentru că ştiam că ea îşi vede de treabă. Avea o îndemânare aparte. Alerga, sărea, aprecia
corect loviturile şi avea imaginaţie în joc. Se vedea limpede că e un copil cu chemare pentru sport în general şi
pentru tenis în special”, îşi aminteşte primul antrenor al Simonei Halep.
După Ioan Stan, au urmat alţi tehnicieni, pe care acesta a ţinut neapărat să-i menţioneze. „Eu am pus
prima cărămidă, am fost primul care a avut răbdarea să stau în soare şi să strâng mii de mingi. Ar fi o impietate
din partea mea să nu-i amintesc şi pe cei care au lucrat apoi cu Simona, primii după mine fiind Nicuşor Ene,
Daniel Dragu, Liviu Panait şi Radu Popescu. Ei au construit în continuare casa. Am sperat mereu că va fi una
frumoasă. Am o apreciere deosebită pentru ei”, arată Ioan Stan.
Nicolae a fost aşadar primul tenismen al familiei Halep, de la care Simona a preluat ştafeta. Băiatul a
renunţat la un moment dat la tenis, dar sora sa nu s-a mai oprit. „Mai erau momente în care Nicolae o tachina pe
Simona. «Lasă-te de tenis», îi spunea el în glumă. Antrenorul Ion Stan intervenea: «Nicuşor, ai să te rogi de ea
să-i cari geanta». Iar acum aşa se întâmplă. Când o întâmpină la întoarcerea din turnee, primul lucru pe care îl
face e să îi ia, râzând, geanta.
Simonei i-a plăcut de mică tenisul, dar juca, în egală măsură, şi fotbal. Şi era bună şi la acest sport.
Băieţii se băteau pe atunci cine să o ia în echipă. Eu am crezut mereu că are tot ce-i trebuie ca să ajungă sus. A
beneficiat şi de sprijinul total al părinţilor. Mama sa venea cu ea la antrenament şi o aştepta până la finalul
şedinţei de pregătire. De multe ori o şi ajuta la strângerea mingilor. Oricum, nu era uşor să vii vara la Club
Castel, prin aglomeraţia din Mamaia.
Tatăl Simonei era mai mereu plecat, dar, când au început concursurile, o ducea în deplasări, călătorea cu
ea”, arată Ioan Stan, pentru care perioada „Castel” a fost o etapă frumoasă din viaţa sa. „Am avut acolo mulţi
copii talentaţi. Cu Simona lucram şi individual. Simona a fost şi rămâne un copil bun. Am încercat să-i transmit
ceva din spiritul meu. I-am interzis să mai arunce racheta şi să comenteze nereuşitele. I-am spus mereu că pe
teren ai nevoie de un comportament superior. Trebuie să-ţi respecţi adversarul. Să ai un Dumnezeu, să te temi şi
să dai dovadă de smerenie. Să fii umil. Să rămii cu picioarele pe pământ şi să nu exacerbezi victoria”, a spus
Stan.
14
Ioan Stan şi super-campioana constănţeană au ţinut legătura şi după ce colaborarea dintre ei s-a încheiat.
„Îi urez să fie sănătoasă şi să urce cât mai sus în topuri. Îmi va face o plăcere deosebită să o văd la casa ei şi cu
copii, peste ani”, a mai spus Ioan Stan.
Părinţii ei, mama casnică şi tatăl inginer zootehnist, au reuşit cu greu să o susţină pe Simona şi au fost
nevoiţi să facă împrumuturi în bănci pentru a-şi ajuta fiica să meargă mai departe. “Am avut familia alături,
familie care m-a susţinut 100% şi necondiţionat. Au pus tot, mi-au oferit tot ca să ajung acolo unde-mi doream.
Este, într-adevăr, o perioadă când te-ntrebi: te duci mai departe? Este un risc foarte mare, trebuie să ai o
nebunie, cum a avut-o tatăl meu, pentru că e o nebunie să investeşti tot şi să nu ştii sigur că va ieşi copilul tău
jucător de tenis sau de orice alt sport. A fost o nebunie-n familia mea, a fost o dorinţă enormă pentru a mă
realiza eu ca sportiv. Îmi plăcea tenisul mult. Am avut noroc că la 16 ani am avut sponsor de la Constanţa,
domnul Corneliu Idu, care m-a ajutat doi ani cu tot, mi-a plătit tot. M-a ajutat mult la momentul acela. Este
foarte greu, sunt costuri foarte mari, îţi trebuie o situaţie financiară destul de bună ca să poţi să faci tenis, e un
sport scump. Dar cu multă încredere şi puţină nebunie, cum am mai spus, se poate şi din situaţii mai puţin bune
financiar să ajungi sus”, a dezvăluit Simona Halep, care a punctat că părinţii n-au pus nicio presiune pe ea. “N-
au pus niciodată presiune pe mine şi nimic n-a fost cu presiune făcut în ceea ce am făcut noi împreună. Tatăl
meu chiar mă certa când aveam emoţii înaintea sau timpul meciului. Eram o fire foarte emotivă şi chiar uneori
plângeam că trebuie să intru la meci, mi-era ruşine.”, a mai afirmat campioana noastră.
Şcoala Simona a început studiul la Şcoala Gimnazială nr. 30, din Constanţa. Acolo, la intrare, pe panoul
pe care sunt expuse rezultate notabile ale elevilor, indiferent de disciplină, stă, la loc de cinste, o poză cu
Simona Halep. ”Este mândria noastră”, a declarat directorul şcolii, Aneta Dragnea, cea care i-a fost Simonei
profesor de religie şi de educaţie civică.
,,Îmi amintesc şi acum când intram în clasă şi îi vedeam direct ochii mari. Sătea în a treia bancă de pe
rândul de la mijloc şi primele lucruri pe care le remarcam când intram la oră erau faţa ei şi ochii expresivi. Era
cuminte, uneori poate prea cuminte pentru un copil la acea vârstă, dar ea de mică îşi consuma toată energia
concentrându-se la tenis”, a povestit doamna Dragnea .
Portretul elevei Halep a fost şi mai bine conturat de cea care i-a fost învătăţoare, Mariana Chirilă ”Pot
spune cu mâna pe inimă că Simona este trofeul meu”, ne mărturiseşte fosta profesoară, ieşită la pensie de câţiva
15
ani. În timp ce arată câteva fotografii cu Simona de când era micuţă, doamna Chirilă îşi stăpâneşte cu greu
emoţiile. ”Mă mai uit din când în când la aceste poze. Uneori am impresia că lucrurile s-au întâmplat ieri, nu în
urmă cu peste zece ani. Simona parcă este neschimbată. Pentru mine va fi mereu copila modestă, cuminte şi
dornică să înveţe totul. Nici nu am inimă să-i urmăresc meciurile în direct. Aştept să văd la ştiri ce rezultat a
făcut. Îmi creşte inima când o văd că ridică trofeu un trofeu”, a firmat fosta învăţătoare a lui Halep. Mergând
mai departe, doamna Chirilă a dezvăluit cum era eleva Simona: ”Poate nu vă vine să credeţi, dar niciodată nu
rămânea în urmă cu lecţiile, deşi era mult timp plecată în cantonamente, la concursuri şi era ocupată cu
antrenamentele. Îşi suna colegii şi lua temele şi când venea la ore, era cu totul la zi. Cel mai mult îi plăcea
matematica. Învăţa de plăcere şi prindea foarte repede informaţiile, făcea legături logice rapid, stătea foarte bine
la acest capitol. Îl plăceau şi orele de limba română, dar la matematică era mai activă”.
”Simona era o fată tare drăgălaşă, deşi nu era poate tipicul de fetiţă obişnuită cu rochiţe şi fustiţe. Pe ea o
vedeai mereu în pantaloni scurţi sau în trening”, a mai spus fosta învăţătoare, continuând:“Se juca mai mereu
cu băieţii în pauze, unde era un grup care se juca cu o minge, era şi ea, inevitabil. Avea sportul în sânge de
mică. Uneori mă şi miram de unde are atâta energie să facă faţă şi la antrenamente şi la orele de curs”.
Şcoala în care a învăţat Simona Halep a dat mulţi campioni. La Şcoala Gimnazială nr. 30 Gheorghe
Ţiţeica din Constanţa au învăţaţ, de-a lungul timpului, mulţi dintre sportivii care au făcut cinste României. Fie
că a fost vorba de gimnastică, tenis sau înot, ei i-au făcut pe dascălii de la Şcoala nr. 30 mândri. Printre
remarcaţi se află multipla campioană la gimnastică Ponor Cătălina, înotătorul Răzvan Florea sau actualul
preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, George Cosac.
Între anii 2006 şi 2010, Simona Halep a fost eleva Liceului cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru” din
Constanţa. A avut ca diriginte un profesor de psihologie, care a ajutat-o mult să-şi educe voinţa şi trăirile
interioare, calităţi de care succesul sportiv este indisolubil legat.
Clasa Simonei era una specială, iar jucătoarea de tenis a luat premiu în ultimii trei ani de liceu. Pentru
profesorul Cătălin Spătaru clasa a IX-a C de la LPS „Nicolae Rotaru” a fost prima pe care a preluat-o ca
diriginte. Se întâmpla în 2006, iar profesorul avea 27 de ani. Printre copii a remarcat şi o fată „zâmbitoare, caldă
şi copilăroasă”. Era Simona Halep, iar cu cât a cunoscut-o mai bine, dirigintele şi-a dat seama de calitatea ei
umană, de ambiţia ei şi de dorinţa de a reuşi. Cătălin Spătaru predă ştiinţe umaniste (logică, psihologie,
16
filozofie), dar şi economie. I-a fost de un real folos Simonei în clădirea psihicului ei de fier cu care uimeşte
acum în concursuri. Tânăra era preocupată de toate materiile, dar dovedea un interes aparte pentru psihologie.
„Clasa Simonei a fost prima mea generaţie de elevi. Era un grup special. Erau sportivi valoroşi, dar şi
învăţau bine.Raportat la timpul pe care-l avea la dispoziţie pentru şcoală, Simona Halep era o elevă foarte bună.
O preocupau în mod special trăirile afective, să înţeleagă cum să-şi domine emoţiile, atât cele negative (frica),
cât şi cele pozitive (bucuria), în timpul unei partide. Discutam mult pe marginea acestor probleme. O încurajam
să facă exerciţii prin care să-şi educe trăirile. E greu să obţii peste noapte o transformare interioară, dar Simona
muncea cu sârg în acest sens. Voia să aibă focus continuu şi să domine pe teren. Am observat că, de un an, un
an şi ceva, a reuşit să-ţi pună ordine în stările ei afective. Am simţit-o. Pentru un sportiv este important să
înţeleagă ce se petrece în interiorul său”, a declarat fostul diriginte al sportivei.
„Mă surprinde agresivitatea pozitivă a Simonei. Se vede că are foarte multă încredere în forţele şi în
posibilităţile ei”, a remarcat şi directorul LPS, prof. Andrei Szemerjai. Pe lângă lecţiile de psihologie, Simonei
Halep îi plăceau şi orele de limba engleză (unde o avea profesoară pe Liliana Blănaru), cele de limba română
(profesoară, Mădălina Halibei), dar şi altele. „Încerca să asimileze cât mai mult. Nu venea degeaba la şcoală.
Era preocupată să cunoască lucruri şi să afle informaţii care o puteau ajuta. Avea această voinţă a căutării
continue”, îşi aminteşte Cătălin Spătaru. În clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, Simona a avut medii generale peste
8,50 şi a luat mereu premiul trei. „Încă de la primele discuţii pe care le-am avut cu ea, mi-a spus că vrea să facă
sport la modul serios. Cu trecerea anilor, mi-am dat seama că are toate şansele să devină o mare campioană. La
şcoală, se simţea foarte bine alături de clasă. În pauze, erau fericiţi, exuberanţi. Veselia lor era mereu remarcată.
Nu era însă o veselie care să deranjeze. Se înţelegeau foarte bine între ei. Cei mai mulţi făceau tenis (de câmp şi
de masă), rugby şi baschet. Am ţinut legătura cu Simona şi după ce a terminat liceul. A mai venit pe la noi de
atunci”, mai spune profesorul Spătaru. O campioană europeană, colega sa de bancă Printre colegele de clasă ale
Simonei Halep s-a numărat şi campioana europeană la tenis de masă Ana-Maria Sebe. Pentru puţin timp, cele
două au fost şi colege de bancă, însă cel mai mult Simona a stat în clasă alături de Andreea Manole (şi ea
jucătoare de tenis de masă). Au mai învăţat în acea clasă Flavius Solomon, Ionuţ Ariton, Constantin Istrate
(rugby), Dumitru Tudor, Liliana Constantinescu, Cosmin Catană (tenis de câmp), George Stere (tenis de masă),
Vlad Tănase sau Robert Solomon (baschet). „Simona era o fată foarte de treabă şi o colegă bună. Oricum,
colectivul nostru era unul extrem de unit. M-am întâlnit cu ea de curând, pe aeroport. Eu mergeam la
17
Universiada de la Kazan, ea la un turneu. Am vorbit pe îndelete”, spune Ana-Maria Sebe. „Erau copii buni.
Cam 15 dintre ei aveau medii peste 8. Flavius Solomon este acum inginer mecanic, Ariton şi Istrate joacă rugby
în Germania, iar Tudor Dumitru studiază managementul sportiv în Anglia”, se bucură profesorul Cătălin
Spătaru.
Simona Halep a adus în tenisul românesc dubla legitimare „Simona Halep a fost o elevă cuminte şi
sârguincioasă. Dovedea preocupare pentru lecţii şi pentru pregătirea şcolară. Nu a creat niciodată probleme.
Aceasta explică şi progresul ei uimitor din tenis. Valoarea sportivă este dublată de virtuţi umane indiscutabile.
Seriozitatea şi modestia ei au atras aprecierea tuturor. Era campioană de junioare la Roland Garros şi se
comporta la fel. Succesul nu a schimbat-o”, spune şi Andrei Szemerjai. Directorul LPS remarcă şi că Simona
Halep a adus în tenisul românesc dubla legitimare. „A fost singura sportivă din România pentru care Federaţia
şi-a modificat statutul, dându-şi acordul, pe 29 octombrie 2007, la memoriul liceului nostru şi al CS Mamaia
Idu, ca sportiva să aibă dublă legitimare. Luna următoare însă, prevederea a fost anulată şi nu ştiu de ce”,
punctează Andrei Szemerjai.
Simona Halep a devenit profesoară de sport! Anul trecut, Simona Halep a fost la Universitatea Ovidius
din Constanta, acolo unde a primit o Diplomă de Excelenţă şi o medalie din partea Rectorului. Simona Halep a
primit şi statutul de Cadru Didactic Asociat, iar din când în când va merge în vizită la Universitate pentru a
superviza activităţile de acolo. Rectorul i-a propus Simonei si un job de profesoară full time, dar la finalul
carierei din tenis. "Sunt emoţionată, e un moment foarte frumos pentru mine. Mi-am dorit să fiu aici la facultate,
să o termin şi să rămân aici pe viitor. Mă bucur să fiu alături de constănţeni, este ceva deosebit. O să pun aceste
diplome şi medalii in vitrina mea cu trofee de suflet. Nu ştiu ce îmi rezervă viaţa, dar îmi doresc să revin aici
ca şi cadru didactic dupa ce renunt la tenis. Este una din dorinţele mele. dar nu ştim ce ne rezerva viaţa, mai am
multe lucruri de realizat.“
18
Serena Williams (n. 26 septembrie 1981)
Născute la doar un an diferenţă, două tenismane legendare, care să provină din aceeaşi familie şi să
joace atâtea finale importante una împotriva alteia: Serena și Venus Williams. Lumea tenisului este un sport alb
dominat multă vreme de două atlete de culoare. E drept că avantajul este, astăzi, în dreptul surorii mai mici,
Serena, cu ale ei 20 de titluri de Mare Şlem faţă de cele… doar şapte ale lui Venus, însă, împreună sunt şi mai
puternice.
Mulţi au mers până acolo şi-au comparat forţa acestor sportive cu cea întâlnită în circuitul masculin, ba
chiar un oficial rus, Shamil Tarpishchev, le-a jignit public pe cele două, numindu-le „fraţii Williams“.
Dacă Venus, sora cea mare, a stat pe primul lor timp de 11 săptămâni, în 2002, Serena a reuşit să domine
tenisul nu mai puţin de 200 de săptămâni consecutiv, începând cu iulie 2002.
“Este greu să fii în top şi eşti foarte singur“, filozofează Serena după ce a câştigat tot ce se putea câştiga
în acest sport. Noroc că o are pe sora ei aproape
Pe teren, sunt nemiloasă! Sunt rea şi dură. În afara lui, însă, sunt complet diferită. Nu am aceeaşi
încredere. Aş vrea să fiu şi-n viaţa de zi cu zi aşa cum sunt în meci. Nimeni nu ştie că sunt impresionabilă şi
plâng des“, vorbeşte campioana Serena despre faţa ei vulnerabilă, din particular. Serena: „Nu-mi plac braţele
mele. Dacă oamenii îşi doresc braţe mai tonifiate, eu nu, ale mele sunt prea fit. Dar nu mă plâng prea
mult. Ele îmi plătesc facturile.“
Serena Jameka Williams (născută pe 26 septembrie 1981) şi Venus Ebony Starr Williams (17 iunie
1980) au copilărit în orăşelul Compton, statul California, într-o familie cu cinci copii, fiind crescute cu mână de
fier de părinţii care, mai târziu, le-au devenit antrenori de tenis, Richard Williams şi Oracene Price. Pentru ca
cele două fiice ale lui, Venus şi Serena (celelalte trei fiind dintr-o relaţie anterioară a soţiei sale), să se
concentreze pe acest sport, tatăl Richard le-a retras de la şcoală, alegând ca acestea să fie educate acasă. Religia,
în schimb, le-a fost impusă de mamă, Oracene şi fetele sale fiind Martore ale lui Iehova şi declarând de multe
ori că acesta credinţă le interzice să voteze.
Interesant este că, 30 de ani şi zeci de milioane de dolari mai târziu, cele două surori continuă să trăiască
împreună în aceeaşi vilă din Florida, la 15 minute distanţă de casa tatălui lor, cel care a divorţat, între timp, de
Oracene.
19
Dincolo de palmaresul celor două campioane, un lucru este cert. Apariţia surorilor Williams în tenis a
fost pe cât de inedită, pe atât de necesară, americancele fiind cele mai potrivite ambasadoare ale sportului alb
printre tinerii afro-americani. Căci acest sport alb are nevoie, ce-i drept, de ceva mai multă culoare…
20
LeBron Raymone James (n. 30 decembrie 1984, Akron, SUA)
LeBron James, cel mai bine plătit jucător din NBA pentru al cincilea an consecutiv cu venituri estimate
la 88,7 milioane dolari (78,36 milioane euro). Din suma totală, 35,7 milioane dolari reprezintă salariul şi
bonusurile sportive ale lui „King James”, restul de 53 milioane provenind din afara terenului, în special din
contractele de sponsorizare. „King James”, al cărui cont Instagram este urmărit de aproape 46 milioane de
personae e recunoscut de mulți analiști sportivi, foști și actuali jucători și antrenori ca fiind unul dintre cei mai
mari baschetbaliști din toate timpurile.
James a câștigat trei campionate NBA (2012, 2013, 2016), patru titluri de MVP (2009, 2010, 2012,
2013), trei NBA Finals MVP (2012, 2013, 2016), două medalii de aur la Jocurile Olimpice (2008, 2012), un
titlu de "Cel mai bun marcator" (2008) și NBA Rookie of the Year (2004). De 13 ori All-Star, acesta a fost
selectat și de 6 ori în echipele defensive ale anului (All-Defensive Team) și este cel mai bun marcator din istoria
echipei Cleveland Cavaliers, respectiv din postsezonul NBA. Tatal lui LeBron se pare că ar fi Anthony
McLeland, iubitul mamei, el având numeroase dosare penale. Mama lui leBron un a încetat niciodată să-și
susțină copilul și să-l iubească toată perioada cât acsta a fost în îngrijirea antrenorului Frank Walker.
Când Anthony și-a dat seama că Gloria este însarcinată, a părăsit-o. Gloria avea 16 ani când l-a născut
pe LeBron. În clasa a IV-a a lipsit 82 de zile din totalul de 160 de zile de scoală, din causa dependenței de
baschet. S-a căsătorit cu iubita din liceu, cu care are 3 copii, primul născându-se pe când erau liceeni.
În anul 2015, LeBron James a semnat un contract pe viață, de 300 de milioane de dolari cu Nike, presa
americană precizând că este vorba despre cel mai mare contract semnat vreodată de compania americană cu un
sportiv. Este prima dată când Nike semnează un contract pe viață cu un sportiv.
James s-a născut pe 30 decembrie 1984 în Akron (Ohio). Mama sa, Gloria, avea doar 16 ani. De-a
lungul copilăriei, familia lui a avut dificultăți, fiind adeseori nevoită să se mute dintr-un apartament în altul. Din
cauza acestor neplăceri, Gloria i-a permis lui James să locuiască împreună cu familia unui antrenor local de
fotbal american, care avea să-l introducă pe în lumea baschetului la vârsta de nouă ani. Le Bron crede că
absența tatălui l-a motivat să devină cine este astăzi.
Referindu-se la începuturile sale ca baschetbalist, vedeta lui Cavaliers spune lucrurilor pe nume. "Pur şi
simplu am avut noroc. Restul e doar fabulaţie". Regizorul s-a gândit să refacă grupul lui James, un puşti de
opt anişori care încerca să copieze vedetele NBA împreună cu alţi patru prieteni: Dru Joyce III, Sian Cotton,
Willie McGee şi Romeo Travis. De altfel, cei patru au fost invitaţi la Toronto, la premiera filmului, la festivalul
de documentare şi de scurt-metraj.
21
În orice caz, cel puţin în acest caz, povestea este reală, iar LeBron James este imaginea succesului,
absolut toate firmele care au încheiat contracte publicitare cu reprezentanţii săi legali declarându-se mulţumiţi
de câştigurile înregistrate.
Ca debutant, a avut o medie de 21 de puncte și 6 recuperări pe meci pentru echipa liceului St. Vincent-
St. Mary, terminând sezonul cu un record de 27-0 și câștigând divizia națională la această categorie de vârstă. În
cel de-al doilea an, James a avut 25.2 puncte. The Fighting Irish au terminat din nou excelent sezonul, cu 26-1,
și au redevenit campionii statului Ohio.
Din cauza numărului foarte mare de fani si scouteri de la colegii sau din NBA care doreau să-l vadă pe
LeBron, echipa a evoluat în cateva meciuri de acasă pe stadionul Universității din Ohio, pentru a satisface
cererea de bilete. În al treilea an, James a ajuns deja o vedetă în lumea sportului american, apărând in
faimoasele reviste Sports Illustrated și SLAM Magazine, fiind considerat cel mai bun jucător de baschet din
America care evolua la nivel liceal.
James a avut niște cifre istorice pentru un jucator din liceu : 31.6 puncte, 9.6 recuperări, 4.6 pase
decisive si 3.4 intercepții pe meci. La finalul sezonului, LeBron a făcut oficial anunțul cum că va aplica pentru
Draft-ul NBA din 2003, fără a mai continua la un colegiu. Conform jurnalistului Ryan Jones, James a părăsit
liceul drept "cel mai popularizat jucător din istorie".
Pe tot parcursul sezonului 2010-2011, LeBron a îmbrățișat rolul ticălosului care i-a fost atribuit de către
mass-media, stilul său de joc devenind mult mai agresiv și mai furios, mai tarziu recunoscând însă că a regretat
această abordare. Pe 2 decembrie, el a întâlnit pe fosta sa echipa, Cleveland, marcând 38 de puncte și fiind
huiduit la fiecare atingere a mingii. Mai 2010, semifinalele play-off-ului NBA. Cavaliers conduc pe Boston cu
2-1 la general şi pot face un pas decisiv spre finală.
Inexplicabil însă, ceva merge prost în meciul patru, iar "Cavs" pierd acasă fără drept de apel, 96-87,
după o partidă în care "King" James a părut foarte nervos şi a avut puţine realizări. Cu LeBron la fel de ine-
ficient, coşmarul avea să continue în meciurile cinci şi şase, iar Cleveland a pierdut lamentabil o serie pe care
părea că o controlează autoritar!
O lună mai târziu însă, un angajat al clubului a dezvăluit motivul misterioasei căderi a vedetei de la
Cavaliers. Cu o seară înainte de meciul patru, James a aflat că mama sa se culcase cu unul dintre colegii din
echipă, Delonte West! Aparent, în afară de LeBron, tot vestiarul ştia de idila ascunsă a lui West, iar James nu a
suportat trădarea colegilor şi a părăsit oraşul care l-a transformat în zeu la doar o lună după încheierea play-off-
ului. Le Bron a sfâşiat însă inimile fanilor lui Cleveland atunci când a plecat la Miami, după ce a aflat că unul
dintre jucătorii lui "Cavs", Delonte West (28 de ani), este amantul mamei sale, Gloria James (42 de ani)!
Delonte West a fost om de bază la Cleveland între 2008 şi 2010. Viaţa sa "colorată" a făcut mereu
deliciul tabloidelor: este tatuat din cap până-n picioare, pasionat de modă, cântă, pozează în şedinţe foto şi, la fel
22
ca Mario Balotelli, are legături cu mai mulţi presupuşi infractori.

După scandalul sexual, Cleveland a căutat să scape rapid de el, dar nicio echipă nu l-a vrut. În final, Boston i-a
oferit un contract, dar West a ratat primele 10 meciuri ale sezonului din cauza unei arestări! Poliţiştii au găsit
asupra sa două pistoale şi o puşcă ascunse într-o cutie de chitară, pe care o avea legată de spate. Deoarece are o
afecţiune psihică manifestată prin personalitate bipolară, West este dependent de medicamente şi de sedative. El
a recunoscut că are probleme psihice din cauza unei copilării traumatizante.
23
Usain Bolt (n. 21 august 1986 Jamaica)
Este un atlet jamaican, sprinter, recordman mondial la proba de 100 m, cu timpul 9,58 secunde (în curs
de validare), iar la proba de 200 m, cu 19,19 secunde și împreună cu coechipierii săi, la proba de ștafetă 4 ×
100 m, cu 37,1 secunde. Bolt a depășit astfel anumite bariere ce nu se credeau a putea fi depășite curând de
condiția umană.
În anul 2008 a devenit primul atlet după Carl Lewis care a câștigat toate aceste trei probe la o singură
ediție a Jocurilor Olimpice și primul om din istorie care a stabilit recorduri mondiale la toate trei la aceeași
Olimpiadă. A fost desemnat atletul anului 2008.
Este primul sprinter din lume care este în același timp campion olimpic și campion mondial pe distanțele
de 100 și 200 de metri (performanțe realizate la diferență de un an la Olimpiada de la Beijing - 2008 și la
Campionatul Mondial de la Berlin - 2009). Acesta are o înălțime de 1,96 m și cântărește 96 kg.
Mama sa lucrează ca fermier, iar tatăl lui este proprietarul unui magazin alimentar.
“Bolt s-a născut cu o săptămână și jumătate mai târziu decât trebuia. A fost singurul momento din viața
lui în care a fost lent”, declară mama lui Bolt.
Sprintul nu a fost prima alegere a lui Bolt în copilărie. Prima dată se juca cricket cu o portocală folosind
un ciocan de arbore de banană. La 12 ani a devenit cel mai rapid alergător al școlii.
În liceu a practicat cricket. Hiperactvitatea și rapiditatea sa l-au făcut pe antrenorul său de cricket să îi
recomande să își folosească abilitățile în sprint. I-a urmat sfatul și a fost antrenat de către un fost atlet olimpic la
proba de 100 m.
Bolt a vorbit şi despre ceea ce şi-a propus pentru viitor: "Vreau să devin o legendă, să duc atletismul
la o nouă dimensiune".
Un jamaican cu o înălțime de 1,95m care s-a antrenat la început în joacă, care suferă de scolioză și
are un picior mai scurt dar care a doborât recorduri după recorduri. ”9.58 este povestea lui Usain Bolt
scrisă de el însuși. Este o carte despre puștiul slăbănog din Trelawny, locul unde se fac cei mai buni cartofi dulci
de pe pământ. Este istoria copilului care a crescut jucând cricket și fotbal sub soarele jamaican și care, la un
moment dat, a descoperit că poate să alerge repede. Incredibil de repede. Excepționalele performanțe sportive,
familia, prietenii, cultura jamaicană, prăvălia tatălui din somnorosul sat Sherwood Content – toate își găsesc
locul cu naturalețe în povestea plină de umor spusă de Usain” – scrie în prezentarea cărții.
”Când am început să câștig mai bine ca atlet, am fost fericit nu pentru mine, ci pentru părinții mei” –
declara campionul olimpic, care nu a uitat niciodată de unde a plecat și care se relaxează cel mai bine în satul
natal. Ca dovadă. asistentul lui personal este și cel mai bun prieten, din copilărie. Totuși, după performanțele
avute, echipa lui de management este formată acum și din manager, antrenor, impresar, director financiar,
maseur și agent de publicitate.
24
Ce mărturisiri face Bolt? ”Sufăr de o afecțiune care se numește scolioză.. Coloana mea vertebrală este
curbată spre dreapta, iar piciorul meu drept este mai scurt decât stângul cu 1,27 centimetri”, povestește Usain
Bolt, care și-a descoperit afecțiunea abia la Jocurile Olimpice de la Atena.
Cu sinceritate, Bolt povestește că nu este genul care să stea la competiții închis în hotel, nici măcar la
Olimpiadă. ”Îmi place să fiu în mijlocul acțiunii, pentru că întotdeauna se întâmplă ceva interesant. Jucăm
jocuri video, cărți și domino, stăm ore în șir de vorbă și ne plimbăm prin satul olimpic să vedem ce fete
frumoase reprezintă alte țări. Odată, chiar am început să învăț spaniolă pentru că, dacă mai știam o altă limbă
străină, puteam să vorbesc cu alte fete, nu doar să mă uit la ele..”.
”Nu sunt un atlet convențional. Fac ce-mi place, stau treaz până la ce oră vreau, socializez când am chef
și mănânc ce vreau. .. În afară de mâncare, jocuri video, să dansez fotbal și distracție, un alt lucru de care sunt
pasionat sunt mașinile”.
Printre rânduri, cred că Usain Bolt are de transmis și câteva mesaje:
”Nu e nicio îndoială că sunt lenes. Sunt atât de norocos că am talent nativ. Dacă aș munci mai serios, aș
putea fi extrem de bun, într-adevăr, dar n-am făcut niciodată asta”.
”Dacă le arătăm copiilor calea cea bună, că trebuie să muncească mai mult și să se concentreze pe
rezultate, lumea nu va mai fi atât de săracă”, mai spune el.
”Încerc să dovedesc că poți ajunge în vârf și să te bucuri de viață în același timp. Sunt aceeași persoană
care am fost dintotdeauna”.
”Jamaica este tipul de societate în care totul poate fi lăsat pentru a doua zi, iar eu am aceeiași
mentalitate”.
Și-a dechis o fundație dedicată educației și dezvoltării culturale a copiilor.
25
Ivan Patzaichin – canoist român
Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea) este un fost canoist român, cvadruplu laureat
cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.
În seriile de calificare la cursa de C1 1000m, după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea
Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25
de m. Însă, arbitrii nu au observat când Ivan a ridicat pagaia și a arătat că aceasta fusese ruptă. Din
cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul
pagăii, încercând să nu depășească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv,
Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un
ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului
care nu prevedea un barem de timp în care să se desfășoare proba. După contestații din partea oficialilor
români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Următoarele curse, recalificări,
semifinale și finala, au fost câștigate de Ivan într-o manieră categorică.
Ivan Patzaichin a fost unul dintre cei mai valorosi sportivi ai Romaniei. Dupa ce si-a incheiat cariera de
sportiv, insa, Patzaichin a continuat sa aduca valoare tarii prin proiectul sau "Rowmania", o campanie de
promovare a Romaniei ca destinatie de turism eco.
„În copilărie, el se duce cu bunicul, nu stătea acasă. Mai mult la bunicul stătea. Bunicul îl lua cu
barca și dormea în barcă până la răsărit. Bunicul muncea, muncea, iar el se trezea ca orice copil mic, pe
la 7-8 dimineața și apoi se punea la rame și trăgea. Așa îl ajuta pe bunicul, și de atunci a plecat și a ajuns
mare”, ne povestește unchiul Vanea.
Îmi lipseşte copilăria, vremurile din acea perioadă, când totul era frumos. Între timp, oamenii s-au mai
schimbat, poate nu atât ei, ci aceia care au venit peste ei i-au schimbat. Îmi lipsesc dimineţile în care mă
trezeam în Deltă, când înotam, pescuiam şi mergeam cu barca.
Care este prima amintire din copilărie?
Mă trezeam în barcă dimineaţa, aveam vreo trei-patru ani, şi mi-a rămas imaginea aceasta cu mine în
barca bunicului, soarele deasupra noastră şi o imensitate de apă în jur. Îmi plăcea când ridica sculele de pescuit,
cum se zbătea peştele, iar bunicul era un personaj pitoresc, înalt, slab, cu barbă mare cum poartă lipovenii
Câţi ani aveaţi când aţi plecat de la Mila 23? Eram deja ajutor de pescar, obţinusem această
recunoaştere încă de la 16 ani şi îl ajutam pe tata.
Ce poate determina un copil de 17 ani să plece de acasă?
26
Un vis. Visam de când mă ştiu să fac altceva. Îmi doream să devin aviator, deşi vedeam rar vreun avion
zburând deasupra Deltei. Apoi mi-am dorit să mă fac profesor de fizică, pentru că îmi plăcea mult de profesorul
pe care îl aveam şi mi să părea că e o meserie frumoasă. Visam foarte multe şi eram conştient că singura soluţie
de a-mi urma visul e să plec de acasă.
Părinţii au fost de acord cu plecarea?
Nu prea… pentru că eram singur la părinţi şi eram un copil răsfăţat. Mama era un fel de croitoreasă şi tot
satul venea la ea să confecţioneze cămăşi, pantaloni. Tot ce făcea ea nou, tot ce inventa, încerca pe mine. Eram
foarte bine ţinut, mergeam prin sat foarte mândru şi salutam pe toată lumea. Toţi veneau acasă, la ai mei şi le
spuneau ce băiat cuminte au. Le-a fost greu să accepte plecarea mea.
Vă mai amintiţi când aţi urcat prima dată într-o barcă?

Trebuia să înveţi destul de repede să mergi cu barca, satul era inunadat de vreo două-trei ori pe an şi era o
necesitate să vâsleşti. Copil fiind nu puteam să merg peste drum decât cu barca. Şi la şcoală aveam o barcă, un
fel de maxi-taxi, care ne lua pe toţi de acasă.
De înotat, când aţi învăţat?
Nu mai ştiu. Pur şi simplu m-am trezit că ştiam să înot. Aici, în Deltă, te naşti cu lucrurile astea, sunt
două reguli nescrise: înotul şi datul la rame.
Dacă eraţi atât de bun la vâslit, de ce nu aţi ales canotajul?

§Trei consăteni de-ai mei au luat medaliile de aur la Mondialele din 1966, la canoe, şi mi-am zis că dacă ei au
putut să facă asta, eu de ce nu aş putea, în condiţiile în care am toate atuurile, vâslesc bine şi am ambiţie.
Datorită lor am ajuns ca, în martie '67, să dau primele teste pe Lacul Snagov.
V-a ajutat experienţa de acasă, cu barca?
Nu prea! Mi-a fost foarte greu. Nu reuşeam să stau în canoe, mă răsturnam tot timpul, iar la un moment
dat nu am mai avut curaj să urc în ea. M-a ajutat Simion Ismarciuc, mi-a explicat şi am reuşit să mă obişnuiesc,
să merg drept pentru că, vâslind doar pe o parte, tendinţa e de a merge în cerc. Dar cu multă ambiţie şi multă
muncă am reuşit.
În acea perioadă erau rezultate mai mari..
Parcă pe vremea aceea nu aveam tendinţa de a câştiga pentru bani, ci pentru că asta îţi doreai. Niciodată
nu ne gândeam la bani şi puteţi să întrebaţi asta pe oricine din generaţiile acelea. În plus, încercam să aduc ceva
nou în antrenament, să fac lucrurile altfel, chiar mă ascundeam în pregătire. Îmi amintesc că mă opream pe lac,
mă ascundeam după un colţ şi mai făceam câteva intervale.
https://www.sportexclusiv.ro/ivan-patzaichin-campionul-cu-pagaia-rupta/
27
28
29
30

Mediul Si Educatia Vasiliu Ana-Maria

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mediul Si Educatia Vasiliu Ana-Maria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PEDAGOGIE 1 SEMINAR GRUPELE MS, 11 EFS, 17 SPM, 18 SPM ȘI TOATE GRUPELE DE KT

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM AFLAT

LIONEL MESSI (24 iunie,1987, Argentina)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

CRISTIANO RONALDO (5 februarie 1985, Portugalia)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

”Poatecănumeletrofeului Champions League artrebuisă se schimbeîn CR7 Champions League!”, a spus,

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

ROGER FEDERER jucător de tenis

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Data / Locul naşterii: 8 august 1981 / Binningen (Elveţia)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Rafael Nadal (n.3.06.1986, Spania)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Ce spun femeile din viaţa lui Nadal despre el

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Serena Williams (n. 26 septembrie 1981)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LeBron Raymone James (n. 30 decembrie 1984, Akron, SUA)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

ca Mario Balotelli, are legături cu mai mulţi presupuşi infractori.

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Usain Bolt (n. 21 august 1986 Jamaica)

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Și-a dechis o fundație dedicată educației și dezvoltării culturale a copiilor.

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Ivan Patzaichin – canoist român

Care este prima amintire din copilărie?

Ce poate determina un copil de 17 ani să plece de acasă?

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

Părinţii au fost de acord cu plecarea?

Vă mai amintiţi când aţi urcat prima dată într-o barcă?

De înotat, când aţi învăţat?

Dacă eraţi atât de bun la vâslit, de ce nu aţi ales canotajul?

V-a ajutat experienţa de acasă, cu barca?

În acea perioadă erau rezultate mai mari..

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

LECTOR UNIV.DR. VASILIU (ȘURUBA-RUSEN) ANA-MARIA

S-ar putea să vă placă și