METODA RECONSTITUIRII

-consta in aplicarea de microproteze=incrustatii in cavitati preparate dupa anumite principia in dinte.

INCRUSTATIILE INLAY

-microproteze rigide, confectionate in afara cavitatii bucale, aplicate in cavitati preparate in dinte dupa anumite principii si care
au rolul de a construe morfo-functional coroana dintelui.

Se pot confectiona din aur, palling, pallidor, ulterior din portelan.

INDICATII: CONTRAINDICATII:
-leziuni coronare cu lipsa de substanta datorata -dinti temporali(exceptie inlay Villet)
cariei/traumatismului -bolnavi sub 18 ani
-coloratii anormale pe portiuni limitate ale dintilor -bolnavi psihici sau cu malady generale
-refacerea dintilor frontali (fizionomic/mixt) -cand exista predispozitie la carie
-elemente de agregare in terapia conjuncta in punti de mica -dinti cu vizibilitate dificila, mobilitate accentuate, leziuni
amplitudine intinse coronare
-protezarea scheletizata pentru sprijin/elemente care cresc -microstomii
retentia pentru crosetele turnate -pacienti cu igiena orala necorespunzatoare
-parodontopatii pentru imobilizarea dintilor cand mai multe -hipersalivatie rebela
incrustatii sunt unite intre ele (sina Mamloc) -dotari tehnice precare
-refacerea dimensiunii vertical de ocluzie (onlay) -absenta prsonalului calificat
-dinti accesibili, vizibili, voluminosi
-dinti cu cariorezistenta
-pacient psihic sanatos
-pacienti cu igiena orala corecta

AVANTAJE DEZAVANTAJE
-rigiditate si rezistenta mecanica si clinica in mediul bucal(cele -exigenta in executie
confectionate din aur nu se corodeaza) -determina axul de insertie
-refacerea morfologiei perfecte cu redarea corecta a punctelor -pret de cost crescut
de contact si suprafetelor ocluzale -risc de instabilitate daca sunt utilizate ce elemente de agregare
-conserva inchiderea marginala -timp de lucru crescut
-ofera protectie termica pulpara -interventia laboratorului de tehnica dentara
-pot fi elemente discrete, invizibile mai ales daca sunt plasate
pe dintii maxilari distali
-determina economie de substanta dentara
-poate fi utilizat ca element de agregare
-reda, reface corect punctele de contact
-adaptare perfecta la colet
-permite lustruirea perfecta
-inchidere marginala perfecta
-refacerea in detaliu a morfologiei

CLASIFICARE :

Incrustatiile pot fi :

dupa intinderea in profunzime si a retentiei :

-INLAY: incrustatii care refac pierderi in profunzimea dintilot (patrund in dinte)

-ONLAY:incrustatia care reface pierderi de substanta, acoperind si suprafata ocluzala a dintelui

-OVERLAY: este un onlay cu contentie

-PINLAY: onley cu crampoane sau puturi

in functie de materialul din care se confectioneaza incrustatiile :

-incrustatii metalice :Au, platinat, palling, pallidor

-incrustatii ceramic

-incrustatii ceramic

-incrustatii compozite

-incrustatii acrilice

-incrustatii mixte(ceramo-metalice)

dupa retentia care este utilizata in mentinerea incrustatiilor :

-incrustatii cu retentive obisnuita

-incrustatii cu retentive suplimentara : -cavitati suplimentare, santuri, gropi

-pinlay

-care utilizeaza sisteme adezive

in functie de redarea aspectului fizionomic sunt :

-nefizionomice (metalice)

-semifizionomice(mixte)

-fizionomice(allceram)

dupa tipul de cavitati pe care il restaureaza:

-inlay clasa a l a

-inlay clasa a ll a

-inlay clasa a lll a

-inlay clasa a lV a

-inlay clasa a V a

dupa forma cavitatii:

-incrustatii simple

-incrustatii compuse

dupa numarul fatetelor dentare pe care se intinde incrustatia:

-incrustatii monofatetate(clasa a l a )

-incrustatii bifatetate(clasa a ll a)

-incustatii trifatetate (mod)

dupa tehnica de confectionare, exista:

-incrustatii turnate(metal, ceramic dura)

-incrustatii arse(ceramica)

-incrustatii polimerizate(composite)

-incrustatii frezate(CAD/CAM)

MIJLOACE SUPLIMENTARE DE RETENTIE :

In restauratiile cariilor mici, un inlay nu este conservator deoarece trebuie sa respecte extensia preventive a marginilor. Extensia
poate duce la vizibiliatatea metalului si/sau lezare gingivala.

Deoarece nu inconjoara dintele, inlay-ul se bazeaza pe rezistenta si retentia cuspizilor vestibulari si lingual ai dintilor laterali.Alte
elemente de retentive :

-utilizarea de cavitati retentive in alte sensuri decat axa de insertie( exemplu : istmul realizat in cavitatile de clasa a ll a)

- practicarea de gauri sau dopuri, gaura se opune deplasarii orizontale, dar este inactive pentru insertia axiala

-realizarea de santuri aproximale axiale sau gingiva-axiale

PRINCIPII GENERALE DE PREPARARE CLINICA A DINTILOR IN VEDEREA APLICARII INCRUSTATIILOR

 preparaţia trebuie să fie neretentivă în sensul introducerii incrustaţiei pe dinte şi retentivă în celelalte sensuri (preparaţie
retentiv – neretentivă)

pereţii verticali trebuie să fie riguros paraleli între ei şi perpendiculari pe fundul cavităţii;

axul incrustaţiei trebuie să coincidă sau să fie cât mai aproape cu axul dintelui sau axul de exercitare a forţei masticatorii

pentru stabilizarea incrustaţiei se pot utiliza mijloace suplimentare reprezentate de : trepte/praguri, şanţuri axiale sau orizontale,
puţuri dentinare, gauri/ canale, aripioare de stabilizare, cavitati suplimentare( inlay-box)

TIMPII OPERATORI AI PREPARATIEI CLINICE

1. Deschiderea procesului carios – cu instrumentar de mână sau cu instrumentar rotativ;

2. Crearea formei de contur: elipsoidală, cruciformă, treflă în raport de anatomia dintelui;

3. Indepărtarea dentinei ramolite în totalitate

4. Extensia preventivă: plasarea marginilor cavităţii în zone accesibile autocurăţirii

5. Asigurarea formei retentiv-neretentive prin:

- paralelism între pereţii verticali

- raport lungime/profunzime convenabil

- unghiuri bine exprimate

- unirea pereţilor laterali cu peretele parapulpar în unghi de 90 grade

- suprafaţă de contact rugoasă care creşte frecarea

6. Asigurarea rezistenţei – constă în scurtarea pereţilor până la o grosime convenabilă

7. Bizotarea marginilor de smalţ în unghi de 35 – 45 (nu se bizotează pentru ceramică)

8. Protecţia plăgii dentinare

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY SIMPLE

INLAY CLASA a l a METALIC

Rezultă din tratamentul cariilor localizate pe:

- faţa ocluzală a premolarilor şi molarilor;

- în şanţurile şi gropiţele de pe faţa vestibulară a molarilor;

- gropiţele orale ale dinţilor frontali;

1. Deschiderea cavităţii

Trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura o vizibilitate bună şi accesul corect al instrumentarului Posibilităţi:

a) manual (cu toporişti de smalţ, dălţi de smalţ)

b) cu instrumentar rotativ (freze sferice mari acţionate dinspre profunzime spre exterior. Turbina nu se utilizează - risc de fractură

2. Asigurarea formei de contur

- Se adaptează la forma dintelui, consta in extinderea cavitatii pe suprafata ocluzala astfel ca sa se creeze o forma retentive in sens
orizontal si neretentiva axial

Se realizează cu instrumentar rotativ (freze cilindrice, fissure de dimensiuni adecvate).

- Se menţine freza pe o profunzime de 1,5 – 2 mm în cavitate, în axul preparaţiei.

3. Indepărtarea dentinei ramolite

Constă în exereza completă a dentinei alterate.

Se realizează cu:

a) instrumentar Black (linguri Black) cu care se acţionează de la periferie spre centru prin mişcări de escavare în straturi întregi
şi nu de raclare;

b) in lipsa instrumentarului manual se pot utiliza freze sferice de oţel la turaţie convenţională.

4. Extensia preventivă

Se prelungesc marginile cavităţii la nivelul unirii 1/3 de vârf cu 2/3 de baza versantului ocluzal cuspidian cu ajutorul unei freze
cilindrice.

Instrumentar : freza cilindrică Se obţin astfel pereţi verticali paraleli şi perpendiculari pe fundul cavităţii, iar marginile preparaţiei
se plasează în zonele autocurăţibile sau accesibile curăţirii artificiale.

5. Realizarea formei de retenţie

Preparaţia trebuie să fie neretentivă în axul de introducere al inlayului dar retentivă în toate celelalte sensuri.
Se realizează prin:

 reciprocitate = pereţi paraleli doi câte doi

 exprimarea unghiurilor dintre pereţii pulpari şi parapulpar

 raport optim între lungime şi profunzime

 starea de suprafaţă a pereţilor cavităţii poate influenţa retenţia.

Pe pereţi foarte netezi forţa de frecare este nulă, deci nu participă la retenţie. La cimentare forţa de adeziune prin ciment dintre
pereţii cavităţii şi pereţii microprotezei creşte dacă suprafeţele sunt uşor rugoase.

5. Realizarea formei de retenţie

a) lungime 4/ profunzime 2 - nu oferă condiţii optime şi din această cauză sunt necesare mijloace retentive suplimentare

b) lungime 4/ profunzime 3 – oferă condiţii bune

c) lungime 3/ profunzime 4 – reprezintă retenţia cea mai bună

6. Realizarea formei de rezistenta

a) Scurtarea pereţilor cavităţii subţiaţi şi care nu sunt rezistenţi până la o grosime convenabilă

b) Pentru blocarea mişcării de înfundare a incrustaţiei se poate recurge la “trotuarul lui Black“.

7. Bizotarea marginilor

Are scopul de a obţine o închidere marginală perfectă şi de protecţie a prismelor de smalţ subminate. Se face la nivelul ¼ externe
a smalţului în unghi de 35- 45 cu pereţii verticali. Nu se face bizotare în cazul inlay-ului ceramic deoarece marginile subţiri de
ceramică se fracturează.

8. Protecţia plăgii dentinare

Se realizează cu ajutorul lacurilor dentare, a pastelor pe bază de hidroxid de calciu (care au dezavantajul că sunt nerezistente şi se
pot fractura), cimenturi glassionomere(eliberaza fluor->protectie anticarie)

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY SIMPLE

INLAY DE CLASA a V a METALIC

Rezultă din tratamentul cavităţilor Black de clasa a V-a (la coletul dinţilor cuspidaţi). Este un inlay unifaţetat.

Caracteristici:

- Sunt dictate de apropierea parodonţiului marginal şi de forma anatomică a dintelui (faţă convexă).

- Cavitatea are un aspect reniform

- Peretele parapulpar este convex

- Pereţii laterali proximali devin divergenţi

- Retenţia se poate creşte prin utilizarea de pivouri dentinare

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY COMPUSE

INLAY DE CLASA a II a

Rezultă din tratamentul cariilor localizate pe feţele proximale ale premolarilor şi molarilor.

Cavitatea care trebuie preparată se compune din două compartimente: un compartiment proximal vertical şi unul ocluzal
orizontal.

Cele două cavităţi trebuie să fie în acelaşi ax. Cavitatea ocluzală are aceleaşi caracteristici ca şi cavitatea de clasa Ia:

- contur ocluzal variabil

- istm 1/3 din lăţimea V-O

- raport optim lăţime/profunzime

Cavitatea proximală prezintă:

- profunzimea minimă de 2 mm

- deschidere în evantai spre dintele vecin

- perete parapulpar drept - unghiuri bine exprimate

1. Deschiderea procesului carios

Are aceleaşi imperative. Se face diferit în funcţie de topografia şi evoluţia procesului carios, urmând aceeaşi timpi operatori.

a) Caria a subminat creasta marginală

In acest caz uşurarea accesului nu mai este necesară deoarece evoluţia cariei a facilitat deja aceasta. Concomitent cu deschiderea
cavităţii se va realiza şi îndepărtarea dentinei alterate. Preparaţia clinică va începe cu prepararea cavităţii verticale după care, prin
intervenţia frezei lenticulare asupra smalţului se va începe prepararea cavităţii orizontale.

b) Caria nu a subminat creasta marginală

Preparaţia clinică începe cu prepararea cavităţii orizontale şi apoi prin tunelizare se crează accesul spre procesul carios aproximal
unde se prepară cavitatea verticală proximală.

Metode de preparare ale cavităţii proximale:

I. Black – realizează o casetă proximală neretentivă axial. Este tehnica clasică, care cere sacrificiu mare de substanţă
dentară
II. Ward – realizează caseta proximală trapezoidală, dar extensia o realizează după aceleaşi limite ca şi Black
III. Rhein şi Knapp – nu prepară casete proximale. Realizează suprafeţe proximale prin tehnica slice-cut care
desfiinţează doar punctul de contact. Incrustaţia apare ca o felie metalică ce completează substanţa dentară.

2. Asigurarea formei de contur

Conturul cavităţii ocluzale urmăreşte şanţurile intercuspidiene (profunzimea este de 1,5 – 2 mm). Prezinta forme variate: casetă,
coadă de rândunică, treflă, cruce. Are rol de retenţie pentru componente verticală proximală.

3. Indepărtarea dentinei alterate

Se va realiza complet. Se realizează cu ajutorul instrumentarului de mână (linguri Black) sau a instrumentarului rotativ (freze
sferice).

Tehnică: partea dorsală a frezei va acţiona dinspre periferie spre exterior.

4. Extensia preventivă

Constă în plasarea marginilor cavităţii în zone autocurăţibile sau accesibile curăţirii artificiale.

Pentru componenta orizontală se va situa pe pantele cuspidiene la 1/3 de vârf.

Pentru componenta verticală: - în sens vertical si orizontal - în afara punctului de contact

- In sens orizontal – pereţii vor fi divergenţi spre dintele vecin

5. Asigurarea retenţiei

Reprezintă mijloacele pe care le folosim pentru ca inlay-ul să nu fie dislocat de forţele de masticaţie. Se face diferirit în funcţie de
cavitate:

pentru cavitatea orizontală:

- forma de contur autoretentivă ( casetă, coadă de rândunică, treflă, cruce )

- menajarea istmului de unire cu cavitatea verticală

- asigurarea reciprocităţii prin prepararea a doi pereţi laterali paraleli

- unghiuri de unire între pereţi bine exprimate

- prepararea fundului cavităţii drept ( în plan orizontal ) sau în treaptă

 pentru cavitatea verticală:

- prag gingival drept

- unghiuri între pereţi parapulpari şi laterali

- pereţi verticali paraleli

6. Asigurarea formei de rezistenţă

Pentru componenta orizontală – dacă afectat preponderent este un perete se reduce înălţimea peretelui şi se reconstituie ulterior.

Pentru componenta verticală se realizează de aceeaşi manieră. Nu se fac concesii. Pereţii rămaşi trebuie să fie suficient de
rezistenţi.

7. Bizotarea marginilor

Se realizează la componenta orizontală şi numai când inlay-ul este metalic. Atenţie trebuie acordată pragului cervical unde nu
trebuie să rămână prisme de smalţ nesusţinute.

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY COMPUSE

INLAY TRIFATETAT MOD

Caracteristici constructive ale MOD

- Este alcătuit din două cavităţi verticale şi o cavitate orizontală.

- Aspectul (forma) cavităţilor verticale este identică, realizânduse după aceleaşi principii.
- Cavitatea compusă nu trebuie să fie retentivă în sens axial, dar autoretentivă în celelalte planuri.

- Microproteza poate acţiona ca o pană între cuspizii dinţilor şi poate duce la fractură

- Se recomandă ca materialul de reconstituire să fie extins pe cuspizii de sprijin, determinând aspectul de onlay, numit onlay
MOD

Indicaţii:

- pe dinţii cuspidaţi, cu cuspizi integri

- la pacienţi cu carioactivitate scăzută

Contraindicaţii :

- carioactivitate intensă şi prelungită

- pe dinţi scurţi sau extruzaţi

- pe leziuni întinse care scad rezistenţa

Avantaje:

- longevitate bună

- contenţie bună a coroanei dentare

- rezistenţă la stress ocluzal

Dezavantaje:

- retenţie minimă după o restauraţie de amalgam

- vizibilitatea metalului

Preparaţia clinică

1. Deschiderea cavităţii carioase:

- etapă care poate lipsi

- se realizează de regulă prin evoluţia cariei

- se realizează cu instrumentar rotativ

2. Asigurarea formei de contur:

Instrumentar: freză carbură cilindroconică, freze diamantate cilindrice

a) Schiţarea unei cavităţi proximale de 1,8 mm cu puţin mai profundă decât joncţiunea smalţ – dentină b) Extinderea cavităţii prin
trasarea şanţului central – se încorporează şanţurile vestibulare şi orale şi sunt îndepărtate toate resturile de amalgam

c) Extinderea mezială şi distală până la creasta marginal,. marginile trebuie să fie în formă de evantai pentru a fi plasate în zone
de autocurăţire - spaţiul minim este de 0,6 mm necesar materialului de amprentă - dacă distrucţia este mare, retenţia este
compromisă şi atunci trebuie găsită o altă alternativă protetică (coroana de acoperire).

2. Indepărtarea dentinei ramolite

a) se îndepărtează tot ţesutul alterat

b) se poate utiliza o obturaţie de bază (glassionomer)

3. Prepararea feţei ocluzale

a) Se realizează şanţuri de ghidare pe cuspizii de sprijin (cu freza tronconică cu vârf drept) pe o profunzime de 1,3 mm (± 0,2
mm).

b) Se plasează şanţuri de 0,8 mm şi pe cuspizii de ghidaj.

c) Cu freza cilindrică se prepară un prag de 1 mm lăţime în cuspidul centric ( limita preparaţiei trebuie să fie clară şi de o grosime
adecvată )

d) Se rotunjesc unghiurile

e) Se verifică grosimea stratului îndepărtat in ocluzie statică si dinamica

4. Bizotarea marginilor

Se realizează un bizou continuu gingival şi la nivelul cuspizilor de sprijin şi de ghidaj.

5. Finisarea

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY COMPUSE

INLAY BIFATETAT DE CLASA a IIIa

In general, inlay-ul de clasa a IIIa este bifaţetat, excepţie făcând doar atunci când este permisă inserţia sa dinspre proximal.

Indicaţii: - pe dinţii frontali cu leziuni carioase plasate proximal şi care nu au distrus punctul de contact. Imperativul major este
respectarea fizionomiei (marginile de unire inlay – dinte trebuie să fie disimulate).

Alcătuire:

Cavitatea este formată din două casete Black:

- o casetă proximală;

- o casetă de retenţie orală (cel mai frecvent în formă de “ coadă de rândunică “).

Caracteristici:

Forma de contur:

- pentru cavitatea proximală este de triunghi dreptunghic

- pentru cavitatea orală este de “ coadă de rândunică “ sau de “ cruce de Malta”

Asigurarea retenţiei

 pentru cavitatea proximală:

- doi pereţi paraleli perpendiculari pe fundul cavităţii;

- cavitatea cu fund plan;

 pentru cavitatea orală:

- forma retentivă axial (de “ coadă de rândunică “, treflă);

- unghiuri bine exprimate;

- reciprocitate istmul de unire: plasat la unirea dintre cele două cavităţi trebuie să aibă 1/3 din diametrul mare al cavităţii.

PREPARAREA SUBSTUCTURILOR ORGANICE PENTRU INLAY COMPUSE

INLAY COMPUS DE CLASA a Iva

Este indicat pe dinţii frontali cu distrucţia unghiului incizal produsă prin evoluţia procesului carios

Este compus din:

- casetă Black proximală

- cavitate orizontală incizală

Necesită retenţii suplimentare : şanţ pe suprafaţa incizală şi puţuri dentinare