ART DECO Problematica International Si Romania PDF

PROBLEMATICA ART DECO 21
PERIOA
1. Context Internațional
1.1 PROBLEMATICA ART DECO
Fenomenul Deco a fost dezaprobat în perioada postebelică, fiind readus în

discuție abia spre sfârșitul anilor „60 ca reacție postmodernă împotriva
”adevărurulor absolute ale modernismului” 1 p.254.
Mulți autori ai epocii, susținători ai modernismului radical, au trecut cu
vederea fenomenul, iar alții au creat confuzii, integrând în curentul Art Deco
întreaga producție arhitecturală interbelică, inclusiv producțiile de marcă ale Stilului
Internațional.
Studiile despre arhitectura deco, au în general caracter descriptiv, iar autorii
nu surprind întregul mecanism al fenomenului general, arhitectura Art Deco este fie
limitată sub aspect decorativ, fie strict legată de manifestările Expoziției de la Paris
din 1925.
Estetica deco trebuie ”înțeleasă ca adversar ireductibil, și nu ca alternativă
”slabă” a modernismului doctrinar” p.12
Art Deco interferează cu diverse tendințe artistice specifice perioadei
interbelice, având la bază transformarea obiectelor în surse ale plăcerii prin
imprimarea unei tonalități moderne, jovialități și prin decorații.
Fenomenul Deco este o ”sinteză a celor mai diverse aporturi din domeniul
artelor și a modei, ca ecou sensibil al evoluției tehnologice și al evenimentelor
politice și culturale sau mondene” și reprezintă ”cea mai fidelă reflectare a zeitgeist-
ului interbelic”. p.15
Fenomenul cunoscut azi sub numele de Art Deco, Deco, era denumit în
epocă ca Stilul Modern sau Modernist, sau chiar Stil Contemporan, ceea ce ne face
sa-l percepem ca stilul reprezentativ perioadei interbelice, deoarece el exprimă
realitățile artistice, economice, politice, sociale, dar în pas cu inovațiile tehnologice.
În perioada postbelică, acesta a fost denumit Stilul 1925, cu referire la
Expozitia de la Paris, 1925.
Formula Art Deco se impune prin trimiterea la artele decorative care au
generat apariția fenomenului și domină expoziția care-l consacră.
Rossana Bossaglia, într-un studiu asupra arhitecturii deco, consideră Art
Deco mai mult decât un ”stil”, un ”gust” - legat inițial de cultura domestică și de
producția de obiecte casnice, mobilier și de decorație interioară, acest gust se va
generaliza și va curpinde toate artele majore: arhitectura și organizarea urbană.
Gustul, este cel al unei societăți de masă, nelegiferat de către o elită
aristocratică sau intelectual-artistică, este o ”atitudine manifestaă de un grup uman
pe baza unui sistem de valori în comun”, p18. chiar dacă însușește modelele
propuse de elita social artistică implicată mai ales în lumea spectacolului și a modei.
Acest ”gust generalizat” a fost mediatizat prin publicații, expoziții,
spectacole, reclame, cinematograf și modelează gustul consumatorului mediu, în
1
Mihaela Criticos, „Art Deco sau Modernismul bine Temperat”, pp.254
22 PROBLEMATICA ART DECO
ideea de confort și prosperitate, orientându-l spre un decorativism atractiv, mai

curat și mai sincer.
Fenomenul Deco, devine lifestyle, prin asimilarea unor norme și practici în
existența socială, prin sistemul propriu de teme și semnificații și prin producția
artistică artizanală și industrială.
Arhitectura Art Deco, spre deosebire de Funcționalism, care reflectă doar
anumite aspecte ale societății, are darul de a fi un ”stil total”, exprimând fidel
spiritul epocii, dar lasându-și amprenta asupra realității.
Fenomenul Deco se adresează tuturor categoriilor sociale si culturale, este
preferat de un public larg, fiind foarte adaptabil și accesibil, neeludând trecutul
istoric. Cultura deco este un numitor comun al culturii înalte, al culturii de masă, al
tradiției si al consumismului.
Art Deco apare ca o reacție generalizată față de ”vedetismul” generat de
individualismul modernismului, care nu ține cont de context.
Arhitectura din perioada interbelică se ramifică în două linii moderniste.
Linia soft a modernismului este cea a tendințelor empiriste AC, Arta 1900,
expresionism, Art Deco și manifestă o mai mare înțelegere față de nevoile omului,
față de continuitate, adoptând solutia treptată.
Linia hard reprezentată de Le Corbusier, Bauhaus, principiile Cartei de la
Atena iși are originea în raționalismul iluminist Boullee si Ledoux. Militează pentru o
societate ideală,care neagă nevoile umane și tradiția, fapt ceea ce a dus la eșecuri
umane prin ignorarea comunicării cu masele.
Modernismul sau Mișcarea Modernă începe cu protoraționalismul german și
continuă cu tendințele arhitecturale interbelice sub denumirile de Funcționalism sau
Stil Internațional, cu Arts and Cratfs, Școala din Chicago și artele ”1900” pâna la
arhitectura CIAM-urilor și posteritatea acesteia, p23.
Modernismul reprezintă ” o atitudine culturală ”modernă”, caracterizată prin
căutarea metodică a unei noi abordări a actului creator, printr-un demers
programatic de re-inventare a realității pornind de la însuși fundamentele acesteia.
Este o etapă de maturitate a modernității, în care spiritul ei se întrupează în sfârșit
în forme proprii și nu în forme ale trecutului reintrepretate sau resemantizate.” p.24.
1.2. Constantele Art Deco

Mihaela Criticos în studiul Art Deco sau Modernismul bine temperat
identifică cele 4 constante ale esteticii deco:
1. Modernismul ponderat ca esență a arhitecturii deco, reprezintă de fapt
adecvarea la gustul domestic burghez, tributar tradiției, dar marcat de noile valori
ale unei societății invadate de lumea modei, a spectacolului, a marilor antreprenori,
precum pregresul, confortul și prosperitatea.
Factorii de temperare ai modernismului sunt: tradiția, cultura de masă și
comercială. Tradiția se regăsește prin ornamente geometrice integrate unor
compoziții academice sau tipologii noi supuse unor reguli clasice sau elemente
tradiționale extrase și recompuse după o nouă sintaxă. Tradiția dă nota de lux și
îndulcește severitatea formelor moderne prin reînvierea unor forme ale trecutului în
materiale și tehnici noi.
Inițiatorii esteticii deco acordă atenție specială impactului vizual al
produselor, ambalajului și noilor forme de publicitate.
Cultura de masă - se exprimă prin atenția acordată unor valori și concepte
democratice, egalitare, comerciale specifice clasei de mijloc, inițial ca gust răspândit
al produsului societății industriale, ulterior ca fază avansată a consumismului.
2. Decorativismul. Aici fenomenul se situează de aceași parte cu

Arts&Crafts ca răspuns la deteriorarea progresivă a ambientului în favoarea
civilizației industriale.
Decorația este ”componenta conservatoare care dă modernității noutatea
temperată și agreabilă, accesibilă publicului. ”
”Art Deco se debarasează de balastul imitației, fiind deschisă spre inovație,
dar încă marcată de principiile și structurile stilistice tradiționale.”
3. Eclectismul. Fenomenul deco este studiat ca modernism eclectic prin
sinteza spontană a unor formule consacrate prin tradiție și a unor formule actuale
sau nou lansate.
Elementele stilistice preluate de limbajul deco sunt stilizate, epurate,
geometrizate, modificate de practicieni cu educație Beaux Arts.
4. Ordinea geometrică - ”Întoarcerea la ordine” (formulă lansată de Jean
Cocteau), înseamnă pentru modernismul doctrinar raționalitate, funcționalitate,
standardizarea producției și utilizarea tehnologiei.
Estetica deco creează o ordine ”decorativă” care se traduce prin stilizarea și
geometrizarea formelor, perfecte din punct de vedere tehnic la care se adaugă acea
notă de jovialitate prin ritm, relații, proporții, culori vii și contraste.
Estetica deco preferă utilizarea formelor geometrice, care prin puritatea si
sobrietatea decorațiilor evită kitsch-ul.
Prin limbaj și program curentul Art Deco poate fi văzut ca modernism
intermediar sau de tranziție.
Spre deosebire de Modernismul doctrinar, pentru care ordinea e
întruchiparea rațiunilor sociale, economice, estetice și tehnologice și instrument
practic de organizare a spațiului, de standardizare a producției, Art Deco propune o
ordine decorativă, ca simbol al unei modernități optimiste în reconstrucției după anii
de război.
După cel de al doilea război mondial atracția față de curentului deco scade,
iar cultura modernistă se generalizează, devenind un stil al societății de consum și
care din cauză că se dogmatizează se va autodistruge, generând reacția
postmodernă.
2. Manifestarea fenomenului Art DEco în arhitectură
2.1. ETAPELE ARHITECTURII ART DECO
Din punct de vedere estetic se clasifică în 2 perioade: Anii 1920 (les Annees
Folles) - se referă la o societate avidă de strălucire, joc, spectacol, frenezie.
Anii 1930 (les Annees Froides) perioadă marcată de criza economică și de terorismul
dictatoriale și de politici instabile.
Din punct de vedere stilistic se împarte în:
1.FAZA TIMPURIE
Se manifestă prin înnoirea artelor decorative, întoarcerea la ordine și
persistența tradiției academice sub semnul geometrizării, simplificării și al
tipologiilor moderne pornind de la descoperirea civilizațiilor îndepărtate.
2. FAZA MATURA
Este momentul în care Stilul modern deco s-a cristalizat și primește

influențe expresioniste, asimiliând tendințele Stilului Internațional, dar păstrând
elementele eclectice. Compozițiile sunt mai dinamice, dramatice, plastica e
accentuată de ritmul zig-zagurilor, al retragerilor in trepte, al conflictului între
verticalitate și orizontalitate.
3. FAZA TÂRZIE
Moment în care arhitectura deco alunecă încet spre alte limbaje mai
coerente ideologic, dar cu păstrarea caracterului ornamental. Streamlined Deco sau
stilul Pachebot - interferență a expresionismului, funcționalismului cu linia
aerodinamică.
Se îmbină cu Stilul Internațional, prin tendințe de simplificare sub
denumirea de International Deco, sau cu clasicismul monumental când servește
ideologiei autoritariste uneori diminuat de influențe regionale.
Perioadă în care este greu să deosebim stilistic modernismul deco de modernismul
progresist.
În funcție de manifestările expoziționale avem două momente:

Momentul 1925 - Expozitia de la Paris - prin cerințele impuse de a nu se
inspira din trecut sau din folclor și obligația de a exprima noul stil de viață, aceasta
marchează momentul cristalizării culturii deco.
Printre exemplele înnoitoare din cadrul expoziției se numără Pavillion du Tourisme
proiectat de Rob Mallet-Stevens, care îmbină elemente deocrativiste cu elemente De
Stijl și constructiviste.
Momentul 1937 - Expoziția de la Paris - Stilul Internațional câștigase teren,
devenind o pură manifestare a progresului tehnologic, ignorând valorile umane. Ca
și în 1925 expoziția găzduiește confruntarea între tradiționaliști și moderniști, care
impun victoria clasicismului monumental. Acesta va deveni pentru o perioadă noul
stil Internațional.
2.2. SURSE si OBIECTIVE
Fenomenul Art Deco se naște din intersectarea liniei Arts and Crafts și Art
Nouveau, a căror interes se centrează pe sfera domestică modernă si pe
transformările novatoare din artele decorative, cu linia generată de revirimentul
post-1910 al valorilor clasicismului prin ”retour a l'ordre”.
Arhitectura Deco sintetizează concepția academică bazată pe principiile
simetriei, axialității și repetiției și concepția decorativă care presupune stilizarea
ornamentului și integrarea noilor produse ale artizanatului artistic sub semnul
”întoarcerii la ordine”.
Găsirea unor soluții pentru producția de masă este principalul scop al
creatorilor Art DEco, fapt ce determină accentuarea laturii sociale.
Ridicarea calității estetice a obiectelor de uz fabricate în serie se va putea concretiza
fie prin vulgarizarea modelelor culturii înalte, fără ca acestea să devină inaccesibile
claselor medii sociale.... fie prin ......integrarea unor modele ????
Reîntoarcerea la ordine, în urma haosului creat de civilizația industrială, se
face prin reconcilierea dintre artă, artizanat și industrie pe baza unor principii ca
precizia, simplitatea și regularitatea formei.
Expoziția de la Paris din 1925, inițial planificată pentru anul 1915, amânată
din cauza războiului, constituie motivul apariției fenomenului Art Deco, prin accentul
pus pe artele decorative și prin cerințele impuse exponatelor, ca acestea să se

debaraseze de tradiție și să răspundă realităților societății.
Persistă în continuare tradiția și practica academică, cu toate că estetica
deco are orientare antiacademică, arhitectura este dependentă de educația Beaux
Arts, de unde va prelua retorismul formal, în programele publice, individualizarea,
personalizarea, unicitatea soluțiilor și refuzul uniformizărilor.
Sunt asimilate ideile raționalismului lui Viollet Le Duc.
”După cum observa Reyner Banham, în lucrările de teorie fundamentală ale
academiei de belle-arte se află parțial germenii Mișcării Moderne. Teoria compozițieii
elementare formulate de Charles Blan in Grammaiere des Arts du Dessin (1867),
pune accentul nu atât pe subiect, cât pe tehnici și pe compoziție, pregătind terenul
pentru pictura abstractă. Pentru teoria de arhitectură, manulaul lui Julien Guadet,
Elements et Theories de L'Architecture, ignoră problematica stilurilor și nu conține
nicio trimitere la disciplica axială, considerată ca naturală și subînțeleasă de orice
student al academiei. Tratatul, axat în schimb pe compoziție, i.e. pe analiza
clădirilor compuse din elemente spațial-volumetrice (elemente de compoziție), la
rândul lor formate prin asamblarea elementelor simple, liniare sau planare
(elemente de arhitectură), prefigurează descompunerile sintactice ale Mișcării
Moderne.” p.63
Arhitectura DEco se caracterizează prin flexibilitate și adaptabilitate. Ea
variază în funcție de program, context, ambient, climat, sit, relief, regiune, confort,
cerințe și posibilități constructive, asociind reaționalitatea cu plastica și
expresivitatea.
3.LIMBAJUL (instrumentele) ART DECO, elemente de morfologie și sintaxă
Spiritul Art Deco se manifestă prin nevoia de siguranță în mijlocul unei realități
instabile, acesta se exprimă prin forme solide care iradiază bucurie, veselie,
spectacol, vitalitate pentru a uita coșmarul lungilor ani de război și pentru a masca
dificultățile reconstrucției după război.
Nevoia de ornament, nu doar decor, ci de acel ceva care depășește necesitatea
practică și îmbogățește sensul existenței este dezideratul esteticii deco. Astfel in
arhitectura deco totul capătă sens decorativ.
3.1. Elemente de morfo-tipologie și sintaxa
Ornamentul, vehicul al simbolurilor si semnificatiilor adânc înradacinate, mijloceste
accesul maselor, îmbrăcând în forma nouă și accesibilă obiectul, reducând astfel
decalajul între cultura înaltă și cea de masă.
3.1.1. Materialul ca decorație
Potențialul decorativ al materialului se valorifică prin textură, culori, reflexe,
străluciri, desene, semnificații, transparențe și combinații insolite. Materialele
sugerează soliditate, durabilitate, rezistență, stabiliate sau frivolitate.
Cu ajutorul evoluției tehnologiei apar noile materiale, care le pot înlocui cele
originale, pastrând însă iluzia de prețiozitate, strălucire, sunt mai ieftine dar au aerul
modernității.
Dar uneori marea varietatea de materiale artificiale și tehnici, precum și libertartea
permisă pot genera producții hibride și necontrolate.
Materialul poate fi utilizat fie pentru suprafețe mari, orizontale, verticale, fie pentru
suprafețele și detaliile decorative.
Materialele pentru suprafețe mari primesc valori ornamentale determinate fie de

calitățile senzoriale ale acestora, ca textura, tactilitate, culoare, lumină, senzații
olfactive, fie de tehncicile de prelucrare ale acestora.
În general finisajele exterioare sunt alese intenționat din repertoriul modernist,
pentru a pune în lumină detaliile.
Tencuiala este, fie în calcio vecchio, cu model în relief ușor, fie în tradiționala
tencuială din ipsos, care este înlocuită în zona cornișei și a coronamentului cu
tehnica sgraffitto-ului.
Placajele de piatră - marmură, granit sau travertin - sunt utilizate la nivelul
parterelor și galeriilor comerciale. În Londra, numeroase edificii se plachează cu
piatră de Portland (calcar indigen extras din insulă).
Granito-ul obținut din spărturi de marmură integrate în mortar de ciment fin,
finisaj utilizat pentru paramente în Franța.
Marmura și piatra naturală se regăsesc în spațiul urban și în foaierele sau holurile de
acces înn imobilele de locuințe ca extensie a spațiului urban în interior.
Cărămida aparentă utilizată în general la clădiri industriale, teatre, școli, edificii
publice și de cult în diverse formule de genul streamlined-deco sau expresionist
romantică. Linia lui Dudok, Wright sau Behrens, Mendelsohn.
În Franța este utilizată în cazul locuințelor mai ieftine și în cazul locuințelor cu chirii
moderate. Jocurile abstract decorative animează centrele orașelor.
În cazul fațadelor de zgârâie nori, cărămida se combină în degradeuri pe registrele
orizontale, de la închis la nivelurile inferioare la nuanțe deschise spre nivelurile
superioare, dând impresia de însorire, prin vârfurile clădirilor deschise față de baza
acestora, de exemplu imobilul Central Park West, 66th street, arh. Schwarz&Gross,
1930).
Ceramica- decorarea și finisarea fațadelor - mozaic, gresia ceramică, plăcile
ceramice, panourile de teracotă, spărturi ceramice în tehnica mozaicului îmbracă
numeroase imobile de locuințe din Paris anii 30, exemplu imobilul din 40 Quais Louis
Bleriot, arh. Marteroy si Bonnel, 1932.
Vitrolitul utilizat cu succes în anii 30, este o sticlă opacă cu o suprafață interioară
opacă care permite fixarea pe verticală, oferă un aer modern și strălucitor utilizat cu
precădere în cazul clădirilor comerciale.
Blocurile de sticlă translucidă - tip Nevada - prin care se obține lumina - mult
apreciată în arhitectura deco, nu transparența. Se utilizează la plafoane, bolți și
cupole luminoase prinse în nervuri de beton sau metal (beton translucid sau
vetrocementul).
În cazul pavimentelor se utilizează granit, marmura, gresia ceramică, pișcoturi,
terazzo - material mixt din mici bucăți de piatră în pat de mortar și bine polizate,
chiar si blocuri de sticlă (dale Rotalit) pentru iluminarea subsolurilor.
Linoleumul - utilizate de Otto Wagner la Wiener Sparkasse și cauciucul sub formă de
covor continuu sau de dale, materiale utilizate atât în spații publice cât și la clădirile
de birouri și locuințe.
Materiale pentru suprafețe mici și decorații

Ornamentele și pattern-urile sunt realizate din stuc sau staff - ipsos amestecat cu
fibre vegetale utilizat mai mult pentru reliefuri proieminente, profile, scafe,
ornamente.
Ceramica utilizată la nivel de profil din faianță policromă, panouri din teracotă
mono-policrome cu ornamente abstract geometrice sau decorative pentru parapete,
panouri, frize și compozitii decorative.
Sticla este prelucrată prin diverse tehnici artizanale, mulaj, colorarre, gravură cu
acid sau sablare.
Oglinzile, devin elemnte utile în decorarea spațiilor cu dimensiune mai redusă a
noiklor locuințe, uneori acoperind integral pereții și/ sau tavane.
Vitroflex-ul - pânză adezivă prin care se pot fixa carouri de oglindă pe suprafețe
curbe sau mici.
Verre-Mural Desagnat, material la modă în Franța anilor 30, o foaie subtire de sticlă
lipită pe pânză.
Vitraliile sunt element specific Art Deco, pe lângă acesta creatorii execută vitralii
decorative din pate de verre.
Mozaicul de sticlă - Băile Termale din Cambo, Franța sau Hotel Excelsior din Berlin.
Emailul - care permite asocieri de culori strălucitoare și o mare eleganță a liniei,
utilizat în special la obiecte mici sau în cazul unor interioare prețioase.
Lemnul lăcuit utilizat pentru panouri decorative, paravane, mobilier. Jean Durand
utilizează tehnica ”lacului smuls” prin incizare se obtin suprafețe texturate. Utilizat în
cadrul apartamentelor de lux, prin finisarea cu lambriuir din lemn lăcuit cu desene
incizate.
Furniruri prețioase în panouri intarsiate, chiar și pe suprafețe mari, in hallurile si
apartamentele de lux ( hallul principal al clădirii Chrysler Building) are calitatea de a
modera monumentalitea prin căldura și culoarea materialului.
Pentru decorația sculptată, panouri mari în relief alto, plat sau intaglio și sculpturi,
materialele preferate sunt marmura, piatra naturală și artificială.
Metalul - cel mai prezent în arhitectura Deco, ajută la amplificarea grafismului
străzilor, fațadelor și interioarelor clădirilor prin grilaje decorative, balustrade,
parapete, portaluri, vitrine, copertine, embleme si corpuri de iluminat.
Prin noile tehnici se pot îmbina grosimi diferite și metale diferite: bronz, aluminiu,
fier, cupru si aliaje nichel, crom zinc, aceste combinații creează compozitii
îndrăznețe care înnobilează elemente arhitecturale precum usi, ferestre, balustrade,
scări, portaluri, copertine, grilaje și integrează noile instalații, grile de radiator și de
ventilație, uși sau grilaje pentru ascensoare.
Proprietățile decorative ale metalului sunt accentuate în cazul tâmplăriilor metalice
utilizate la nivelul parterelor publice, rezidențiale și a vitrinelor.
Tâmplăria de inox sau aluminiu eloxat , caracteristice arhitecturii comerciale sunt
generalizate prin așa numitul International Deco, iar colțurile rotunjite ale vitrinelor
sunt de inspirație streamlining.
Metalul este utilizat liniar sau în suprafețe cu model în relief. -m Oak Line Diner din
Philadelphia , restaurant tipic american a carui linie tine de estetica streamline, ca
formă si material de fațadă tbla de inox. Asemănarea cu un vagon de tren -
restaurantul O Rourke din Middletown Connecticut.
Tapetul - mai puțin utilizat.
Pictura murală - se bucură de o reînviere în anii 30, utilizată în hall urile clădirilor
administrative, birouri, cinematografe și cafenele.
Materialele moderne, foliile de plută sintetică, formica, bachelita, plexiglasul sau
aluminiul, ușor de produs în serie, prețuri accesibile au introdus ideea de obiect la
modă, ieftin dar efemer.
3.1.2. Lumina ca decorație
Ca o componentă de bază a arhitecturii deco, lumina artificială de interior și exterior
, depășește aspectul utilitar câștigând funcția în general atribuită decorului.
Provocarea arhitecților de a lua în calcul compoziții care pe timp de zi primesc

lumina de sus și de jos pe timpul nopții. Lumina artificială dată de proiectoare,
reclame sau fronturi comerciale, a schimbat vocabularul de arhitectură.
Clădirile publice, sediile marilor companii, spații comerciale, clădiri pentru
spectacole, hoteluri, restaurante devin reclame gigantice, semnale pe timpul nopții,
uneori accentuate prin pazii și casete, copertine luminoase și corpuri fixe de
iluminat, care introduc spațiul urban în interiorul clădirilor.
Apariția tuburilor de neon au impulsionat segmentul publicității.
Valențele decorative ale luminii sunt studiate prin efectul obținut prin transmiterii
prin medii transparente, translucide ca și reflexiile pe diferite tipuri de suprafețe.
Lumina directă sunt corpuri de iluminat subordonate ansamblurilor care reliefează
forma clădirilor.
Lumina indirectă prin ascunderea surselor de lumină, prin scafe și fante se
modelează spațiul Art Deco.
Lumina naturală, utilizată în Art DEco, nu ca comunicare între spații ci ca definire și
delimitare a acestora. Lumina devine element arhitectural, în relație cu celeltalte
elemente.
3.1.2. Forma ca decorație
Temele și motivele Art Deco reprezintă cosmopolitismul și diversitate, istoria și
dilemele unei lumi. acestea sunt fie abstracte, figurative, alegorice întrepătrunse și
greu de clasificat.
3.1.2.1.Motive decorative cu valoare simbolică:
Fântâna arteziană -Turnul Nunții, Joseph Maria Olbrich generează fountain-line, în
analogie cu streamline în rezonanță cu celebra coup de fouet al Art Nouveau.
Ziguratul - fie ca atracție față de civilzațiile îndepărtate nou descoperite fie ca
metaforă a orașului modern văzut ca noul Babilon. Este utilizat în immeubles a
gradins Henri Sauvages, pentru cladiri comerciale, reprezentative sau de locuit sau
în Expozitia din Paris 1925 în pavilioanele Au Bon Marche, Rhone et Loire, Pavilion
du collectionneur.
Fulgerul - ca metaforă a noilor invenții, undele radio, arcul voltaic.
Răsăritul de soare , curcubeul, cu valențe simbolice și decorative.
Spice de grâu, sonde cu roți dințate, conducte, cisterne, monede, unde radio -
simboluri ale progresului și prosperității, care funcționează ca suport ideologic
pentru regimurile autoritare - ”realism socialist”.
Tot cu sens propangadistic apar si reprezentările alegorice - cornul abundenței,
eroi sau divinități mitologice, personificări ale unor forțe ale tehnologiei moderne,
sau ale unor calități și activități umane, reprezentări ale mașinii.
Motivele vegetale sau animale - sunt supuse unor stilizări geometrice și
abstratizări, ca in 1930 să revină la naturalism dar neoclasic.
Trandafirul, care se transformă dupa 1920, in simbol al protestului împotriva
dezumanizării mașiniste.
Floarea de papirus, motiv specific Egiptului Antic, Mugurii, motiv nou simbol al
creșterii organice, al vieții și al regenerării, sunt utilizați ca motiv central singular
sau pattern., vrejul sau flora combinată cu elemente artificiale - coșul cu flori și
cornul abundenței.
Șoimul sugerează mișcare, viteză, progres.
Pe lângă aceste se mai utilizează și motive ale obiectelor artificiale, urna, draperii
stilizate.
Ornamentul abstract, simbol al evoluției științei, care are fundament matematic,
este mai ușor de executat prin mijloace industriale.
Linia ondulată, festonul, zig-zag-ul generează ritm, repetiție, progresie,mai fluid sau
abrupt in cazul zig-zag-ului pe care îl citim și în motivul dinților de ferăstrău sau în
jocul cărămizilor dispuse diagonal.
Terminații sau coronamente festonate se regăsesc în stilul mediteranenean al unor
vile sau imobile rezidențiale din România.
Decorația în trepte și linia aerodinamică sunt esența expresiei deco. Fasciculul
convergent , spirala, motivul în V, motivul textil, împletitura și țesătura ca patternuri
ornamentale apar în special în SUA, Franța și Cehia.
Cercul, octogonul și triunghiul se regăsește îm medalioane sau forma unor goluri.
Scrisul decorativ - inscripții cu caractere rafinate și în reclamele luminoase și vizibile
de la distanță.
Linia aerodinamică, marca unui stil de viață, sugerează viteza și dinamism.
Streamliningul este depășirea founainliningului prin rotunjirea suprafețelor și
eliminarea asperităților.
Sisteme ornamentale - elemente care articulează și subliniază forme
arhitecturale: benzi, registre, chenare, panouri, terminații, coronamente etc.
Mulurile - conturează silueta clădirilor, registrele, retrageri, racordări, decroșuri,
deschideri, bovindouri, pilaștrii. Mulurile pot avea profile simple, complexe sau
ornamentate cu dinți, ove, sulițe, meandre, etc.
Ancadramentele - delimitează sau accentuează deschiderile, ferestrele, portalurile,
casele de scară, bovindouri etc.
Traseele liniare - creează desene pe fațadă pot însoți elemente de arhitectura sau
pot fi independente pe fațadă.
Profile verticale -supraînălțate de paratrăsnet, dau accente importante fațadelor și
crează imaginea specifică Art Deco-ului.
Registrele sau bandourile orizontale apar în zona soclului, la nivelul ferestrelor sau
deasupra lor și cuprind combinații motive ornamentale sau se reduc la simple riflaje,
la benzi de texturi sau culori diferite. Canelurile pot fi concave, convexe sau grupate
în benzi orizontale sau veticale. Striurile orizontale sunt marca a vocabularului deco.
Panourile decorative - des utilizate în arhitectura deco - sunt realizate din ipsos,
piatră, teracotă, lemn, metal sau sticlă, sunt în general prefabricate.
Ornamentele libere - sub forma de ronde - bosse sau a unui relief neîncadrat
dispuse izolat.
3.1.2.2.Elemente arhitecturale
Liniare - coloana - cea mai vizibilă legătură cu clasicismul, apare în etapa Art Deco
Timpuriu - 1920, sau in Art DEco clasicizant - 1930. Apare în forma coloană liberă,
angajată, pilastru sau lesenă, fie transformată în fus canelat sau necanelat, cu
capitel stilizat sau înlocuit cu elemente decorative. Ordinul colosal eliberat de
normele proportiilor canonice este utilizat în cazurile în care Art DEco interferează cu
clasicismul monumental și poate servi ca semnal. În cazul liniei propuse de Adolf
Loos prin sediul ziarului Chicago Tribune - ”coloana este extrasă din contextul
tradițional și transformată ăn figură simbolică.” p.203
Suprafețe.
Pereții - se pot transforma în panouri decorative prin dispunearea
texturilor, desenelor de fațadă, prin împărțirea în registre simple sau jucate, prin
amplasarea unui ornamente prețios izolat sau prin tratarea întregii suprafețe ca
decor continuu.
Efecte plastice se obțin prin modelarea suprafeței generale a pereților: preți cu o
curbură generală convexă și concavă, pereți ondulați, pereți fațetați, pereți
decroșați, curbați cu ferestre hublou în stilul pachebot și pereți cu retrageri

orizontale sugerând motivul zigguratului în conformitate cu noile reguli urbane
privind integrarea în context și însorirea.
Acoperirea - Art Deco renunță la acoperișurile tradiționale, acesta
fiind păstrat doar în anumite zone de interferență cu stiluri regionale. Acoperișul
adoptat de estetica deco este cel în terasă, punct în care se întâlnește mai mult cu
modernismul progresist.
Plafonul - o suprafață vibrată, modelată prin scafe, trepte
perimetrale sau centrale, potențând efectul plastic prin jocul de lumini și umbre.
Plafoanele luminoase sunt gândite fie pentru iluminatul natural poate fi - sub formă
de luminatoare - din sticlă mată/ blocuri de sticlă, fie pentru iluminatul artificial
direct sau indirect prin scafe sau fante de lumină.
Bolțile și cupolele - pot fi decorate sau tratate ca luminatoare. Utilizarea blocurilor
de sticlă dau un pattern uniform.
Copertinele - opace sau semitransparente, sunt decorate cu casete luminoase sau
bandouri de lumină.
Pardoselile - arhitectura Art Deco utilizează materialele de
pardoseală, pavimente pentru delimitarea și calitatea spațiilor. Sunt utilizate
materiale nobile, desene elegante și podiumuri luminoase pentru a genera un aer de
lux. Accesele în clădiri se realizează direct din stradă, fără a exista diferențe mari de
nivel, astfel încât să se perceapă o continuitate a spațiului urban în interiorul public
al clădirilor.
Deschiderile - ferestrele - creează efect decorativ prin forma, ancadrament și
suprafață.
Există diversitate în materie de formă - fante verticale, fante orizontale, fante
complexe, cu schimbări de direcție, ferestre ochi, octogonale, ovale, circulare, tip
hublou, triunghiulare, ferestre de colț, ferestre în formă de sfert de cerc, de evantai,
cilindrice sau prismatice.
Ancadramentele -pot unifica în bandouri mai multe goluri. Bandouri verticale,
orizontale, în unghi, forme curbe, poligonale, rectangulare.
Suprafața ferestrelor devine element decorativ dacă e tratată ca vitraliu, sau are
grilaje. Ferestrele sunt retrase din planul fațadei.
Vitrinele au funcțiune de expunere a produselor, evoluează de la bogat ornamental
la variante sobre,bazându-se pe perfecțiunea tâmplăriilor și efectelor luminoase ale
reclamelor.
Luminatoarele - sunt inovație a expresionismului, dar consacrate în perioada Art
Deco, pe lângă luminatoare plate din sticlă mată se numără bolți, cupole din blocuri
de sticlă.
Intrărie au constituit pentru cratorii deco un element esențial al compozițiilor
fațadelor. Portalul simbolizează trecerea, ”pragul”. Există mai multe tipuri de
rezolvări: - portal monumental - arc de triumf sau cu timpan supradimensionat și
decorat cu motive simbolice; portal în nișă, care poate fi perceput ca prelungire a
spațiului urban în cel priva; portal protejat prin copertină sau acoperire prin
consolele balcoanelor etajelor superioare.
3.2.1.3. ELEMENTE VOLUMETRICE SUBORDONATE
Volume secundare distincte reprezintă atribute al stilului AD.
Casa scării - element indispensabil vocabularului arhitectura deco, este și un indiciu
al modernității care pune preț pe exprimarea scărilor, circulațiilor și a altor elemente
considerate neimportante de arhitectura clasică. Turnul sau casa scării alături de
paratrăsnete, devin accente, dominante, centrale sau marchează axialități.
Bovindoul - fie tratat indepedent de fundalul fațadei, fie din același material cu
fațada, părând că este o continuare a fațadei, fie creând impresia de evadare din
planul fațadei.
Bovindourile pot fi unificate in volume dominante, sau pot apărea independente și
pot depăși sau nu aticul, având terminații decorate sau nu. În plan pot avea diferite
forme: poligonale, curbe, rectangulare simple sau compuse).
Bovindoul de colț este în general utilizat ca să marcheze o intersecție de străzi.
Colțul este obiectul unor preocupări speciale, poate ajuta la marcarea intersecțiilor
prin accentuarea lor, sf de sec 19, regulamentul de urbanism al Parisului încurajează
utilizarea turnuri, rotonde, bovindouri de colt, pentru a sparge monotonia peisajului
haussmanian, in opoziție Urbanism CIAM-urilor, respinge problema colțului. Art
Deco a beneficiat de aceste căutări, ei le vor integra în compoziția urbană,
participând la dinamismului orașului modern. Colțurile sunt fie solide, fie intrate, fie
proieminente, fie vitrate, fie teșite sau rotunjite.
Anii 30, prin aportul streamliningului, problematica colțului va fi rezolvată prin
conceperea clăditirilor în totalitate pentru amplasamente de colț.
Monumentalizarea colțului se face prin intermediul unor elemente de tip turn care
adăpostesc spații importante, case de scări, transformate în elemente dominante.
3.2.1.4. FORMA GENERALĂ
Rolul decorativ al formei se poate găsi atât la nivelul detaliului minor, cât și la
nivelul compozițiilor de ansamblu.
Tipologiile volumetrice sunt căutări individuale, dar influențate de programul de
arhitectură, de funcțiunea clădirii.
Tipul ”mastaba” - compoziție piramidală, inspirată din monumentele funerare
egiptene. ex. Airlines building, NY, 1939-40, John B. Peterkin, volume masive,
portaluri impunătoare, frize decorate.
Turnul - zgârâie norul american sugerează ideea de progres, de prosperitate,
evoluția tehnologiei și a a echipamentelor tehnice - ascensorul. Terminația în trepte
a turnului se datorează noilor reglementări urbane, în acord cu metafora orasului
modern ca Noul Babilon. Funcțiunea principală este aceea de birouri, dar și de
locuințe sau hoteluri. Formula s-a transmis și peste ocean în marile metropole, ca
semn al pătrunderii investitorilor americani.
Cele mai emblematice clădiri Chrysler Building, NY, 1928-30, William Van Allen si
Empire State Building - NY ......
Palatul Urban - dezvoltarea este pe orizontală, tipologie care amintește de tradiția
orașului urban. Nu există diferențe mari între palazzo-uri, individualizarea se
produce mai mult la nivel decorativ și prin retragerea în terase a nivelurilor
superioare. Volumetrie acestora se integrează ușor în context.
Blocul mixt - palazzo cu turn - această rezolvare face posibilă adaptarea la
contextul urban, este o formulă cu dominantă verticală, are caracter de
monumentalitate, prin varianta simetrică, de câmp sau de colț - Palatul
Telefoanelor, București, a cărui turn este un semnal vizibil.
Blocul piramidal compus - în care volumetria crește organic și creează o ierarhie
a spațiilor ex. Magazinul Universal Bullok s Wilshire LA, clădire administrativă
London Passenger Board, sau Criminal Courts Building NY.
Blocuri în formă de U - immeuble a cour ouverte - caracteristic pentru clădirile

rezidențiale din perioada interbelică, acesta rezolvă deschiderea la stradă căt și
iluminarea spațiilor interioare.
Streamliningul - forma aerodinamică - formulă adoptată in cazul clădirilor
comerciale, restaurantelor, barurilor, benzinăriilor și chiar marilor companii gigantice
Coca Cola.
Daily Express Building Londra.
AD este un stil total ...... același concept se regăsește pe toate nivelurile
La nivel de sintaxă arhitectura Art Deco nu aduce noutăți, fiind ignorată în raport cu
elementele morfologice.
1. Sintaxa simplă - marcarea articulațiilor dintre elementele arhitecturale.
Aceasta se poate face fără să creeze o relație între elemente prin profile simple/
conplexe, fie prin elemente de tranziție graduală - în trepte, fie prin tranziție
continuă - racordarea planurilor prin arce de cerc sau fațete poligonale.
2. Sintaxa complexă - prin relații de subordonare - Reminiscență academistă -
ierarhizare în funcție de criterii simbolice, funcționale, formale. Principiile care stau
la baza acestui tip de relații sunt simetrie, axialitate, compoziție piramidală.
ex. Sanatoriul Toria - Covasna, arh. Grigore Ionescu, 1933-34, Sanatoriul Popper,
Predeal, arh. Marcel Iancu, 1936.
- relații de coordonare - împrumutate din zona funcționalistă
- mai puțin prezente în Art DEco, bazată pe principii de egalitate, regularitate,
modulare, ritm, repretiții, progresii. Zig-zagurile ferestrelor, ritmul bovindourilor,
accentele verticale, retragerile în trepte.
- relații de complementaritate - se bazează pe efectele de
contrast prin valorificarea reciprocă a diferitelor componente arhitecturale. Aceste
relații se regăsesc în programele noi de arhitectură, loisir, spectacole, producție, dar
și în cazul clădirilor publice.
Adepții Art Deco consideră ca sintaxa trebuie sa fie subtilă, ei apelează din acest p d
v la tradiția compoziției academice, dar și la norme ale canonului modernist.
Semantica ?????
Arhitectura deco este ușor de descifrat și accesibilă unui public larg, aceasta se
mulează pe stilul de viață, pe gustul și pe identitatea colectivă.
Exprimarea funcțiunii- Monumental Deco este preferat edificiilor reprezentative.
Streamlined Deco - utilizat în cazul clăririlor comerciale, loisirul, spectacol
Tropical Deco cu varianta mediteraneeană - hoteluri, vile, cazinouri
Soluții apropiate Stil Internațional - locuințe de masă, clădiri industriale, programe
de utilitate publică - spitale, construcții industriale.
Exprimarea durabilulul/ efemerului - se transformă în imaginea tonică și optimistă a
societății. După anii lungi de război și problemele generate cu reconstrucția,
societatea caută să găsească certitudini în confuzia creată, soluția pare a fi
reîntoarcerea la tradiție cu modele de stabilitate, dar cu asumarea modernității.
Nota de prețiozitate este dată prin utilizarea schemei clasice a fațadei împărțite în
trei registre, soclu sau parter placat cu piatră sau tencuite în relief, registrul median
neutru și ordonat, cu mare varietate de goluri, balcoane, bovindouri, panouri
decorative, iar registrul superior prin tratarea decorativă și jocul dinamic al
retragerilor și prin terminații.
Nevoia de strălucire și spectacol se exprimă prin elementele noi ale vocabularului
Art DEco.
Ludicul si expresia comercială țin de spiritul deco, obiectul artistic trebuie să placă
ca să fie vandabil. Acestea se exprimă prin senzualitatea formelor, prețiozitatea
materialelor, culorilor vioaie, bucuria libertății, plăcerea se imprimă imaginii
publicitare menită să atragă.
Populismul și expresia elitistă - Expoziția de la Paris, prin alăturarea unei mari
diversități de orientări și tendințe, generează cristalizarea unui limbaj accesibil atât
unei segment elitist al societății cât și marii majorități a consumatorilor.
Prima categorie apreciază echilibrul și rigoarea compoziției, metaforele și
subtilitățile, cea de a doua - publicul larg e sensibil la metafore explicite și la clișeele
cunoscute, consacrate prin tradiție.
Prin geometrie, rigurozitate, echilibru și întoarcerea la ordine estetica deco se
distanțează de Kitsch.
Estetica deco, trebuie văzută ca o încercare de a ridica masele neintruite la nivelul
gustului inalt cu mijloacele oferite de producția în serie, industrie, loisir și mass
media.
Art DEco este un fenomen creat in acord cu societatea, care si-a creat o identiate
aparte, preluând influențe, motive, simboluri, de la civilaztii îndepărtate și moderne.
Creația artistică imbină concepte artistice novatoare cu descoperilile științei și
tehnologiei. AD a redus decalajul între cultura de masă și cultura elitistă.
Identitatea - Art Deco rămâne cea mai fidelă reflectare a perioadei interbelice,
adevăratul stil al epocii” p.229
Estetica deco exprimă în funcție de contextul istoric, expresie a identității naționale.
Pentru Franța, tradiția și rafinamentul național in formă modernizată.
Pentru statele din Sudul și Centrul Europei, născute din dezmembrarea Imperiului
Austr-Ungar reprezintă stil naționale. Pentru Austria și Ungaria, Secessionul
persistă, dar în anii 30 se interferează cu Stilul Internațional, transformându-se în
International Deco, face trecerea la raționalism. Cehoslovacia și Yugoslavia - AD stil
original, reprerezentativ. Polonia variantă originală prin interferențe cu tradiția.
Pentru statele din Estul Europei, România, Bulgaria, Grecia preocupate de găsirea
propriei identități nu prin emfazarea tardiției ci prin dorința de adaptare la civilizația
occidentală.
Pentru Statele Unite ale Americii - Tropical Deco în Florida, Californian Deco și
Pueblo Deco - Sud Vest American.
Utilizarea decorației ca purtător de semnificații este expresie a identității individuale
sau de grup.
Exprimarea modernității - Stilul AD - primul stil receptat ca modern, preferat pentru
ca deși păstrează legătura cu tradiția, inovația este inserată în contextul familiar
într-un limbaj accesibil publicului larg.
Streamlining- obține efecte plastice prin sublimarea ornamentului în formă
dinamică. Modernitatea este exprimată prin utilizarea noilor materiale și tehnologii.
4. INFLUENȚE ȘI CURENTE PARALELE
Se pot observa numeroase interferențe între diferite tendințe și surse, în special în

artele decorative. În arhitectură anumite curente și tendințe care influențează
estetica deco fie își continuă drumul paralel, fie se intersectează cu formule evoluate
ale acesteia, generând combinații expresive.
1. Arrtele plastice -prin noua cultură estetică, care continuă ideea de ”integrare a
tuturor artelor” - asociind arhitectura, artele plastice, artele decorative în jurul
programului de locuire modernă.
2. Cubismul - în formula mai puțin ermetică - propusă de Școala de la Paris -
contribuie la conturarea unui stil, precis, riguros, rafinat. În arhitectură se
concretizează prin geometrizare superficială a formei, stilizarea și articularea clară a
volumelor simpleși operațiuni de fragmentare și retrageri în trepte și zig-zag-uri
(ecouri ale cubismului).
3.Fauvismul- se manifestă prin contrastul între policromie și austeritatea geometrică
a formelor.
4. Futurismul - se regăsește prin descompunerea fragmentată a formelor în mișcare
ce se manifestă în arhitectură prin ritmul retragerilor in trepte, zig-zagurilor,
bovindourilor.
5. Constructivismul - dinamismul compozițiilor și geometriile îndrăznețe prin operații
suprematiste, interesecții, opoziții, coliziuni de forme, repetiții, progresii și forța
mesajului vizual.
6. Neoplasticismul - puritatea formei și caracterul intrinsec decorativ al formelor
abstracte, geometrizarea formelor, izolarea și articularea clară a volumelor, prin
culoare și integrarea stilistică a detaliilor.
7.Civilizațiile îndepărtate - arta neagră, civilizațiile Egiptului antic - motive
decorative vegetale și tipologia monumentelor funerare -mastaba; civilizația asiro-
babiloniană - motivul zigguratului, templului și a cetății lui Solomon; culturile
amerindiene - motivul piramidei și materialele artei aztece dure și rezistente - onix,
jad, cristal de rocă, obsidian. Modelul construcțiilor rectangulare din chirpici ale
indienilor Pueblo din Sud-Vestul Statelor Unite (primii cubiști din țară - 1923)
generează curentul Pueblo Deco.
8.Folclorul - pentru creatorii de formule originale.
9. Artele spectacolului - nevoia de mondenitate, noutate care se întrețin prin
intermediul evenimentelor culturale artistice.
Baletele Ruse, Baletele Suedeze, Jazzul, Spectacolele de revistă, teatrul și ecranul
vor influența, dar și populariza estetica deco.
10. Moda și marii creatori de modă - eliberarea corpului feminin, policromia se
manifestă în interioarele deco prin jovialism, poftă de viață, prospețime, exotism,
culori vii, lux.
11. Eclectismul - vede în noutate evoluție și adaptare, pe când modernismul o vede
ca revoluție și ruptură. Eclectismul se bazează pe compromis, discuție, negociere.
Arhitectura deco asimilează și continuă lecția eclectismului prin adaptabilitatea față
de evoluția societătii, gustului, comenzilor, programelor și tehnicilor de construcție.
Estetica deco se debarasează de ostentație și pastișă.
12. Mișcarea Arts and Crafts - noile principii de proiectare sunt confortul,eficiența și
identitatea proprie. În arhitectura deco se manifestă prin varietatea, pitorescul,
antiretorism, prin articularea clară a volumelor, prin atenția acordată detaliului,
materialului și tehnicii, prin integrarea artelor.
13. Arta 1900 - se aseamănă cu Artele 1900 prin impunerea unui nou sistem
ornamental, independent de formele istorice tradiționale bazat pe stilizarea formelor
vegetale, organice, decorația abstract-geometrică și pe interpretarea elementelor
tradiționale.
Art Deco se opune liniei decorativiste a Artei 1900 prin ”întoarcerea la ordine” .
Art Nouveau se regăsește transpus în formă geometrizată (1920-1930) în arta

afișului, ilustrațiilor, în desenul vitraliilor, feroneriilor, placajelor ceramice, mozaicuri
și basoreliefuri.
Fațadele Art DEco inspiră soliditate, materialitate, durabilitate, ornamentică
disciplinate în cadre disciplinată - în frize, panouri, bovindouri, muluri, vitralii și
feronerii.
Prima epurare geometrică radicală se manifestă în cadrul școlii de la Glasgow
caracterizată prin îndrăzneala liniilor, marilor suprafețe nedecorate, stilizarea
extremă a motivelor figurative abstractizate. Mackintosh prevestește formele Art
Deco.
Secessionul vienez demonstrează înainte de Art Deco, ca noul nu se obține neapărat
prin distanțarea de tradiție ci prin înnoirea acesteia. Împrumută de aici masivitatea,
înclinația spre monumentalitate, estetica prismatică, retrageri volumetrice sub
forma de ziggurat, fantele verticale de la casele de scară, bovindourile verticale
fațetate, ornamentația este utilizată pentru obținerea accentelor și articulația
volumelor.
14.Școala Americană - (Louis Sullivan) sursă de inspirație pentru DEco-ul american,
pentru clădirile înalte și se manifestă în Europa prin Adolf Loos și Frank Loyd Wright.
Sistemul decorativ al lu Sullivan este de fapt cristalizarea ornamenticii Art Nouveau,
ca subordonarea față de o schemă predefinită, concept de origine clasică de a
sublinia baza și coronamentul clădirilor prin decorație care interferează cu concepte
moderne precum participarea parterului/ mezaninului la viața urbană.
15. O influență deosebită au avut-o Adolf Loos, Tony Garnier, Auguste Peret sau
Henri Sauvage care ca aparținători ai curentului raționalist au influențat estetica
deco prin simplificarea elementelor arhitecturale, prin disciplina decorațiilor, precum
și prin metamorfozări morfologice.
Lui Adolf Loos estetica Art DEco îi datorează exprimarea realităților epocii,
eleganța interioarelor și luxul materialelor aplicate pe suprafețe mari în combinații
insolite.
Tony Garnier și Auguste Perret, discipolii lui Viollet-le-Duc, au inspirat
creatorii deco prin eliberarea arhitecturii publice de ostentația neo-barocă și
eclectismul târziu.
Elemente care prevestesc estetica Art Deco în opera lui Tony Garnier se
găsesc în proiectul Une cite industrielle 1904-1917 prin tratarea simplificată a
locuințelor și în decorația geometrizată e sediului administrativ, ale cărui retrageri în
trepte se vor concretiza în Pavillon de Lyon et Saint-Etienne.
Auguste Perret imprimă arhitecturii deco eleganță sobră și gustul pentru
sublinierea decorativă a elementelor structurale și geometrizarea motivelor
vegetale.
Henri Sauvage prin imobilele sale în trepte - a gradins, care aveau rolul de a
oferi cât mai multă lumină locuințelor și străzii, ușor de integrat în context. Imobilul
din 13, rue des Amiraux (1922).
16. Expresionismul - deși refuză decorația, se folosește de efectele obținute prin
transpunerea caracterului extrovertit, al dinamismului, al plasticii accentuate în
funcțiunile noilor clădiri prin forme și elemente care sugerează mișcarea,
comunicarea, strălucirea. Estetica deco preia caracterul plastic al formelor și îl duce
mai departe prin accentuarea caracterului ”publicitar” al arhitecturii.
Direcția Erich Mendelsohn și Hans Scharoun evoluează de la expresivitatea formelor

organice la volum unic, abstract cu bandouri curbe fiind promotorii curentului
Streamlined Deco.
O altă direcție face apel la tradiție, utilizează cărămida aparentă , face rapel la
arhitectura gotică prin riflajele și accentele verticale, prin configurațiile piramidale
sau asocieri ale decorațiilor arhitecturale cu sculpturi din piatră. (Școala de la
Amsterdam - ex. Piet Kramer cu magazinul De Bijenkorf din Haga, 1924-25). Aceste
trăsături au marcat Art Deco-ul american.
Willem Marinus Dudok, influențat de Wright, simplifică tradiția arhitecturii de
cărămidă aparentă cu ornamente de piatră, direcționându-se spre un modernism
moderat, cu contraste dramatice între verticale și orizontale. Primăria Hilversum
1924-1930.
De aici vine preferința Art Deco pentru volume fațetate, retrageri succesive,
elemente de tip turn, materiale transparente, translucide. Lumina și culoarea sunt
elementele de bază ale limbajului expresionist.
17. Clasicismul - influențează arhitectura deco prin preluarea principiului întoarcerii
la ordine, ordinea monumentală, autoritară și prin recuperarea tradițiilor artistice
franceze (stilul francez - ca primă versiune deco). Din îmbinarea Clasicismului cu Art
DEco rezultă rafinament, eleganță sobră și un dinamism temperat.
18. Stiluri regionale - din întâlnirea cu Art DEco rezultă combinații pitorești prin
asocierea geometriei cu elemente tradiționale socluri, ancadramente din piatră,
acoperișuri în pantă, galerii, streșini accentuate și căpriori aparenți.
Stilul mediteranean - cornișe cu olane, pergole de lemn, arcade semicirculare,
elemente de fier forjat, mari suprafețe de calcio vecchio, fie utilizând tipologii
urbane, fie compoziții care evocă arhitectura vernaculară.
19. Designul industrial - Linia aerodinamică - inspirată din obiectele în mișcare se
realizează prin adăugarea unui înveliș formal, cu sau fără legătură cu funcțiunea.
Stilul Pachebot este legat de Streamlining dar cu elemente specifice designului
nautic.
Streamlining-ul relaționează Art DEco-ul cu Stilul Internațional, fiind perceput ca
evoluție a Art DEco-ului sau calmarea Stilului Internațional.
20. Stilul Internațional - deși par a se opune, cele două direcții moderniste se
asociază în lucrări individuale - un exemplu de îmbinare este opera lui Rob Mallet
Stevens - prin geometria, eleganța sobră, rafinamentul detaliilor, prin casele de
scară, colțuri rotunjite, copertine, grilaje, corpuri de iluminat integrate, desenul
soclului prin diferențe de material, utilizarea subtilă a elementelor tradiționale,
caracterul urban al clădirilor, inovație, și integrarea în context.
În arhitectura anilor 1930 - pentru programele publice, comerciale și pentru
spectacole se cristalizează stilul International Deco care exprimă modernitatea, dar
și o plăcere a formelor pure, a materialelor prețioase, a jocului de lumini și de culori.
5. ARHITECTURA ART DECO INTERNAȚIONALĂ
Originile Art Deco se găsesc în Stilul Francez, stil ce triumfă în cadrul manifestării
Expoziției de la Paris, unde participă artiști decoratori ca Maurice Dufrene, Jacques
Emile Ruhlman, Reene Lalique, Edgar Brandt, Loui Sue și Andre Mare. Limbajul
stilului francez expimă aspirațiile burgheziei, dornici să demonstreze prin artă
puterea conducătoare, în timp ce germanii erau preocupați de organizarea
industriei. Astfel Art Deco preia din eclectisim caracterul universal, dar făcând
trecerea la Stilul Internațional.
Franța mizează, în continuare, pe funcția ornamentală a detaliului.În continuare

persistă tipologiile haussmaniene care interferează cu elemente expresioniste,
făcând trecerea spre faza de maturitate a curentului deco, care este cunoscut în
epocă sub denumire de Stil Modern. Trcerea spre Stilul Internațional se manifestă
printr-o geometrizare și epurare a ornamentului, prin utilizarea unor detalii cu
discret caracter decorativ și a materialelor nobile. Acest lucru e ilustrat în lucrările
arhitectului Michel Roux-Spitz (logements de standing 1929 șiFord building
Exhibition 1929-30) și a fraților Marme.
În Marea Britanie se înregistrează o stagnare stilistică în anii 1920, unde

predomină încă modelele eclectismului victorian, neoclasicismul scandinav sau stilul
francez. După 1930 ideea de modernitate este asociată esteticii deco, care se
manifestă în programe noi precum garaje, piscine, loisir, cinematografe. Stilul
Internațional ia aici forma unui stil comercial, rafinat potrivit pentru imobilele de lux
și utilizat în cazul reînnoirii vechilor imobile. Și Streamlining-ul își face simțită
prezența prin registrele orizontale în culori contrastante, colțuri rotunjite, ferestre în
bandou, materiale contrastante și balustradele formate din bare metalice. (Daily
Express Building, Londra, Owen Williams 1930-1939)
O contribuție importantă a Art Deco-ului este proiectul tip de arhitectură, care pot
genera ideea de apartenență și identitate corporativă.
Monumental Deco se manifestă în paralel și se remarcă prin eleganța sobră,
austeritate și marcarea intrării cu elemente sculpturale simbolice, fără muluri și
profile decorative. G. Val Myer, Watson Hart, BBC Broadcasting House, Londra,
1931-1932). Exteriorul ponderat contrastează cu interioarele extravagante.
Statele Unite - se află în căutarea unei identități, pe fondul unui boom in

construcții, arhitectura deco devine soluția ideală, influențând stilul de viață
american. După Școala de la Chicago și un Franck Loyd Wright timpuriu, art deco se
inspiră în prima fază din Secessionul vienez și expresionismul gotic, care pentru
americani simbolizează modernitatea.
Aportul americanilor în această perioadă este turnul - zgârâie norul newyorkez cu
cele trei registre orizontale - soclu, câmp și coronament, impuse Școala de la
Chicago. Retragerile superioare au apărut din nevoia de exploatare maximă a
terenului - motivul ziguratului. La nivel decorativ, Art Deco-ul american -

exuberanța prin combinații de culori, materiale, ornamente și utilizate pe elemnte
arhitecturale specifice - portal, atice, parapete. (Shreve, Lamb&Harmon, Empire
State Building, 1930-1931)

Streamlining-ul american - are un ecou puternic peste ocean în arhitectura
programelor nou apărute. (benzinării, garaje, loisir, stații de transport,
cinematografe) Club Modern,Anaconda Montana.

Belgia - coexistența mai multor curente, sediu al Art Nouveau-lui care vede în Art
Deco un curent adaptat exigențelor vremii care integrează inovațiile.
Belgia trece cu ușurință de la rafinamentul neoclasic - Victor Horta (Palais de Beaux
Arts, Bruxelles 1920-1928) la

exotism - Marcel Chabot - Cinematograful Eldorado, Bruxelles, 1933,
de la ostentația decoului timpuriu
(Michel Polak - Piscină privată)

la puritatea corbusiană interpretată în manieră decorativistă ( Marcel Leborgne - vila
din Avenue MArie-Jean, Rhode Saint Genese, 1929),
de la eleganța de inspirație Secession Antoine

Courtens - Le Palais de la Folle Chanson, Bruxelles, 1925 la geometria
constructivistă Maxime și Fernand Brunfaut - sediul ziarului Le Peuple, Bruxelles,
1930.
Italia - prezente linia Secession sau tradițiile proprii, cu influențe Perret și Sauvage.
Arhitectura Deco - vile, mici reședințe urbane și de vacanță.Arhitectur Deco ia forma
unui neoclasicism sever, auster sau se orientează spre formule neo-cinquetiste -
Giuseppe Vaccaro, Marcello Piacentini - Albergo degli Ambasciatori, Roma, 1925.
1930 se ramifică în Deco novecentist - Marcello Piacentini - ansamblul din Brescia,

de unde preia forma de zigurat a turnului și bandourile, fie spre combinarea cu
raționalismul - M. Piacentini, Citta Universitaria Roma 1932-1935, cu sau fără
elemente vernaculare - Mediteraneanism, International Deco sau interferențele
Streamlining-ului (Colonia Fara Chiavari, Camillo Nardi Greco și Lorenzo Castello).
Spania - formule începând de la cele conservatoare care apelează la tradiția iberică

(imobilul Telefonica) sau variante de modernims clasicizant cu accente locale la un
International Deco echilibrat îndulcit cu feronerii sau ornamente stilizate ( banca
Santander Central Hispano) sau deco
cu influențe expresioniste ( hotelul Vincci Capitol)
Portugalia - limbajul deco cunoaște diverse variante și este adoptat atât în

segmentul comenzilor oficiale -edificii monumentale clasicizante, cât în domeniul
investițiilor private - imobile de raport, clădiri pentru comerț și spectacole, care se
bazează pe dinamismul compozițiilor fațadelor, volume, ornamnte, culori, detalii,
materiale - metal, vitralii) (Lisabona, Casa de Moeda, arh Jorge Seguardo, 1934-38
și cinematograful Capitolio din
Parque Mayor, arh Louis Cristo da Silva)

Cassiano Branco - Cinematograful Eden 1931 și
Hotelul Victoria 1934
Germania - Bauhaus-ul, Noua Obiectivitate activează în zona în care rolul artei și

arhitecturii este acela de a rezolva probleme sociale, economice intr-o abordare
rațională și eficientă.
O altă direcție este cea a atracției față de valorile naționale, a trecutului, a
mitologieii germanice exagerate în scopuri propagandistice, sub amprenta ideologiei
național-socialismului.
O altă tendință este cea eclectică care interferează cu mișcările de avangardă

utilizând vocabular stilistic tradițional pe fondul unui nivel tehnic foarte ridicat.
Modernismul moderat este inițial asociat deco-ului timpuriu de maniera schinkeliană
a lui Behrens, mai târziu de International Deco, uneori influențe mendelsohniene -
bandouri orizontale, soclu accentuat, rotunjirea colțurilor). Deco-ul german timpuriu
este influențat de stilul francez în cazul tradiției Jugendstil, persistând și linia
Secession.
Eric Mendelsohn - anticipează streamlining-ul. Contribuția lui Mendelsohn și
influența Stilului Internațional propune soluții volumetrice simple cu plastică
generată de textură, culor, detalii decorative - profile, ancadramente, grilaje.
exemple: magazinele Stuttgart , Kino Universum
Berlin .
Emil Fahrenkamp, Shell House, 1931-1932
.
Instaurarea regimului dictatorial național-socialist dezaprobă modernismul atât în
linia radicală cât și cea soft a esteticii deco, caracterul vesel contrazice ”morga
hipertrofiată a celui de al III lea Reich”.
Austria - dominată de Secession, prin activitatea continuă a lui Josef Hoffmann,
Wiener Werkstatte, Art Deco devine stil național - ca urmare a necesității definirii
unei identități naționale. Estetica deco s-a manifestat prin remodelarea fronturilor
comerciale, mobilier, amenajări interioare, are rezonanțe baroce, care atenuează
austeritatea secessionistă. Forma sub care se prezintă sunt compozițiile de tip
raționalist cu elemente , teme și motive secession transformate în spiritul esteticii
deco: bovindouri curbe/fațetate, case de scară, ferestrele fantă sau de colț,
contraste între elemente verticale, orizontale, accente. (exemple: Johann
Rothmuller, Frauenspital, Viena, Imobil de locuințe, Viena
, Victor Reiter- Siedlung Hermeswiese, Viena,
Karl Ehn - Karl Max-Hof, Viena ).

Ungaria - rămăne sub influența Secessionului cu influențe locale. După război
primește elemente decorative neobaroce cu nuanțe populare. Cea mai
reprezentativă personalitate Art Deco este Kozma Lajos a cărui versiune este
geometrizarea și radicalizarea limbajului precedent, devenind cel mai reprezentativ
pentru funcționalismului maghiar. Creațiile lui mizează pe utilizarea corectă a
terenului, pe distribuția spațiilor în funcție de caracteristicile acestuia, pe realizarea
unei structuri economice, eficiente, pe respectarea principiilor solare, ventilație, pe
flexibilitatea și utilizarea versatilă a
spațiilor. Imobil cu 6
apartamentearhitect Kozma Lajos, 1934, Budapesta,
1936, Kozma
Lajos, Imobil de locuințe, Budapesta)
Cehia, Slovacia - Cehoslovacia dezvoltă o variantă proprie Art Deco prin

imprimarea unor elemente naționale - Rondocubismul - Pavel Janak și Josef Gocar în
Cehia și Klement Silinger în Slovacia.
Praga - 1920 - coexistă funcționalismul în stare pură cât și formule deco.
În 1930 prin arhitectura comercială pătrund înfluențele expresioniste care
interferează cu estetica deco și funcționalismul, rezultând un streamlinig epurat -
Casa de Asigurări, Bezrucova Ulica, Bratislava, arhitect Alojz Balan și J.
Grossmann.
În Linia unui modernism eclectic cu nuanțe locale și joc de texturi, materiale, culori
pe scheme clasice este Banca Națională din Bratislava, arh. Emil Bellus, 1936-38
Polonia - Art Deco capătă valențele unui stil oficial sintetizează interpretarea
tradiției locale cu cultura Europeană. Se conturează ”stilul decorativ polonez” prin
stilizarea geometrică a motivelor decorative folclorice cu elemente clasicizante sau
cubiste timpurii. Creația reprezentativă a acestui modernism ddeco estte Școala
Superioară de Comerț din Varșovia, 1924-1930, arh. j. Koszczyc-Witkiewicz ,
sinteză între raționalism, expresionism, decorativism geometric de inspiratie
folcorică.
În Serbia, Croația, Slovenia - Yugoslavia, Art Deco se dezvoltă pe fondul unei

mentalități conservatoare, dar și pe direcția impusă de elita burgheză de
europenizare a Balcanilor. La estetica deco se face apel în cazul imobilelor de raport
și al vilelor.
Arhitectura promovată de Grupul Arhitecților de Orientare Modernistă, fondat la
Belgrad în 1928, are tentă non-radicală, moderată. Membrii grupării s-au format la
Viena, Graz sau Praga sub semnul protoraționalismului german, limbajul deco
interferează prin frații Petar și Branko Krstc - cu linia eclectismului academic, iar
prin Milan Zlokovic cu linia influențată de A. Loos, iar ulterior cu expresionismul
Mendelsohn sau Haring și prin Dragisa Brasovan cu Streamlinig-ul.
Milan Zlokovic, Casa Zlokovic, Belgrad, 1928 ,

Dragica Brasovan - Comandamentul forțelor Aeriene Regale, Zemum, 1935
Grecia - Art Deco ca afirmare a dorinței de progres și de integrare în Europa.

Publicul grec conservator și tradiționalist preferă stilul Art Deco, modernismului
radical. Spiritul deco se manifestă în lucrările arhitecților Zachariadis și Nikopoulos și
în cinematograful Dionyssia, arhitect Jenari, 1925 prin motivele neo-egiptene.
exemplu - Manoussos - Imobilul Koniordos, Thessaloniki 1934
Marele boom în construcții din 1930 respinge Stilul Internațional, din cauza
austerității limbajului. În ciuda faptului că arhitecții se foloseec de forme simple și
de noile tehnici de construcție, imaginea exterioară a imobilelor expiră aer Deco prin
rezolvările de fațade, compoziții și jocul de texturi, culori, detalii, materiale care
contrastează cu economia spațială a interioarelor, a partiurilor de tip funcționalist.
Elementele fațadelor - case de scară, ascensoare, bovindouri, ferestre fantă,
portale, balcoane, pieptene - poartă sigla Art Deco.
Nordul Africii - cunoaște o versiune Art DEco a arhitecturii meditareneene
combinată cu elemente locale, influențată de clima însorită și de obiceiurile noii
societăți și culturi occidentale. Se împrumută modelele arhitectural-urbanistice ale
Coastei de Azur, la scară mai mică. Tipologia deco tradițională - post-
haussmanniană - este cea a clădirilor dezvoltate pe înălțime, ritmate de bovindouri
verticale, pe un fundal mediteraneean, cu detalii și elemente decorative Art Deco.
Arhitectura deco din N Africii este dovada capacității de adaptare a esteticii deco și
de a integra și interpreta teme în formarea sau revigorarea identității culturale.
arh. Seller, Lathulliere, Orfelinat, Beni-Messous, Algeria

1934-1935.
Extremul Orient, America de Sud, Australia și Noua Zeelandă - Cultura este
impusă de sistemul colonial sau colonialismul economic, în scopul propagandei
culturii occidentale și a capitalismului.Cele mai reprezentative exemple deco aparțin
programelor de locuințe, cu muluri, portaluri, retrageri și vitralii cu desene
geometrice.
Pentru programele edificiilor publice limbajul se asociază cu zigzagul deco și motive
stilizate într-un Neoclasicism Modern, exemplu Bank of New Zeeland, arhitect
Crichton, McKay & Haughton, 1932)
Limbajul programelor arhitecturale se combină cu elemente tradiționale și cu nuanțe
de exotism autentic care se înscriu în paleta viu colorată a plasticii deco.
National Tobacco Company, Ltd. Napier,

Noua Zeelandă.
6. PROGRAME DE ARHITECTURĂ
Limbajul Art Deco este popular și accesibil capabil să se adapteze oricărei funcțiuni,
comunicând ideea de modernitate fără a neglija tradiția, răspunzând exigențelor
noului stil de viață de după război.
Clădirile publice în Europa, mai puțin în statele nou-formate și zonele în
reconstrucție, nu există activitate intensă. Pentru programe legate de serviciile
publice, precum poșta, infrastructura sanitară și de învățământ, sectoarele
productive, comerciale, culturale și pentru noile dotări de loisir și spectacole legate
de noile tehnici avem un câmp de manifestare vast.
Primării avem două variante tipologice: prima de influență FLW propusă de Dudok
prin Primăria din Hilversum 1924-1930 are o compoziție echilibrată organizată în
jurulu unui turn dispus asimetric. Prin carămida și ancadramente, cornișe și
ornamente de piatră se păstrează scara umană, caracterul domestic și familiar.
Apare în Franța și Anglia.
Al doilea model, compoziție piramidală dezvoltată pe verticală, cu aripi laterale
masive așezate simetric. Apare în SUA și Marea Britanie. Exemplu Nebraska State
Capitol, arh. Bertram Grosvenor Goohue, 1920-1932)
În Franța în anii 1930 primăriile se transformă în edificii municipale complexe -
programe multifuncționale care să acomodeze spații culturale, sociale,
administrative, comerciale, de loisir. Acestea sunt expresii tipice ale autoritarismului
ideologic, palate ale poporului și exprimă ideea generozității municipalităților, de a
creea pentru cetățeni spații agreabile.
exemplu: Primăria din Poissy 1937, arh. Mathe și Calsat - este un centru
administrativ care include o bursă a locurilor de muncă, dispensar, poliție,
judecătorie, birouri pentru deputați, sală de festivități. Sistemul ornamental,
texturile, materialele, luminozitatea spațiilor, luxul sunt tipic deco. Exemplu: Blocul
Edilitar din Piața Amzei, arh. Nicu Georgescu, 1935.
Anii 1930, apare un nou program centrele social-culturale - menite să concentreze
viața comunitară a unor cartiere. exemplu: Centru social din Chateauroux, arh.
Jacques Barge, 1939, care adăpostește sală de reuniuni, conferințe, bibliotecă,
birouri, săli de curs, servicii medico-sanitare, complex sportiv, piscină.
Ministerele adoptă formule clasicizante deco austere, compoziții dezvoltate pe
orizontală, care pot primi accente vertical în ax sau simetrice. exemplu: Ministerul
Marinei Comerciale, Paris, arh. Andre Ventre, 1932
Edificiile diplomatice au aceeași notă deco-clasicizantă, cu sau fără elemente
Secession. exemplu Ministerul Economiei Naționale, arh. Arghir Culina, București,
1937.
Tribunalele, sediile de poliție, închisorile - clădiri tratate monumental, care se
integrează în contextul urban.
Art Deco constituie o alternativă pentru clasicismul monumental interbelic.
Clădirile pentru serviciile publice - oficiile poștale sau telefonice - accentul este pus
pe spațiile publice, fără să neglijeze spațiile de lucru - birourile. În cazul acestor
programe avem fie tipologie monobloc masiv tradițional cu tratare decorativă a
fațadelor fie raționale din volume simple cu articulații, contraste și suprafețe vitrate.
În România există un proiect tip pentru oficii poștale adaptate în funcție de contex,
(Timișoara, Arad, Cluj, Ploiești, Brașov, Oradea) În SUA pentru clădiri publice se
preferă formula neo-clasicizantă - Deco Federal Style. Stilul este Art Deco
monumental adoptă fie modele neoclasice cu desfășurări orizontale, fie modele
eclectic-expresioniste cu accente verticale.
Învățământ. Clădirile pentru învățământul superior adoptă stilul monumental al
ordinelor colosale, punctate de accente verticale - Ecole Normale Superieure, Paris,
arh. A. și J. Guilbert, 1935, Universitatea de Medicină din Paris, sau combinate cu
elemente expresioniste - bandouri orizontale, curbate sau nu - Ecole Superieure des
travaux publics, arh. Joannes Chollet, Jean-Baptiste Mathon, 1936.
Pentru grupurile școlare de cartier, arhitectura utilizează tipul Hilversum (din tradiția
olandeză) combinat cu forme inspirate de construcțiile industriale ale lui
Mendelsohn. Acestea se caracterizează printr-o clară volumetrie îmbrăcată în haine
expresioniste, cu cărămidă decorativă și profilaturi de piatră, portice
monumentalizate și case de scară amplasate simetric. Funcțiunile se organizează în
volume dinamice cu retrageri, în jurul unor curți plantate orientate spre stradă, din
rațiuni de însorire și urbanistice, a căror amenajare peisageră, se adresează copiilor.
Deși programul de arhitectură este clasic, ele exprimă o modernitate simbolică. -
exemplul Grup școlar Rue Kuss, Paris, arh. Roger Henri Expert, 1932-33.
Stilul pachebot, este preferat în epocă , datorită cerințelor de iginenă ale unei
perioade amenințate de tuberculoză. - grupul Marius Jacotot din Puteaux 1934-38.
Pentru creșe și grădinițe, manifestă o predilecție pentru Art DEco domestic cu
caracter ludic - exemplu Grădinița din Vanves , arh. P. și M. Marme, 1933.
Sănătate - spitalele- manifestă predilecție pentru un funcționalism combinat cu
estetica deco și cu modernismul expresionist al liniei Klerk-Dudok - exemplu - Royal
Masonic Hospital din Ravenscourt Park, Londra, arh. Sir John Burnet, Tait &Lorne
1929-33.
Policlinicile și dispensarele de cartier adoptă stilul Art Deco - exemplu Dispensarul
din Suresnes, arh. Maurice Marey.
Stilul Internațional sau Stilul Pchebot este de preferat în contrucția sanatoriilor din
rațiuni de salubritate. Aici stilul se combină cu elemente Beaux-Arts trecute prin
filtrul Deco, rezultând compoziții simetrice cu centrul marcat și aripi laterale -
exepmlu Sanatorul Toria, jud. Constanța, arh. Grigore Ionescu, 1933-34 și
Sanatoriul Bucegi din Predeal, arh. Marcel Iancu 1934.
Clădirile pentru birouri - simbol al societății moderne, preferă stilul deco. Turnul/
zgârâie nori oferă imaginea progresului și a prosperității, succesul și seriozitatea
companiei, el servește și scopurilor publicitare.
Tipologia cunoaște mai multe variante, fie persistă elemente din filonul clasicist -
exemplu Daily Telegraph Building, Londra, arh. Elcock și Sutcliffe, 1932), fie adoptă
linia aerodinamică - exemplu Daily Express Building, arh. Sir Owen Williams, Londra,
1930-32, fie tipologia post-haussmanniană , integrate în context urban(exemplu -
Imobilul Gaumont Champs Elysees, Paris, sau cu accente expresioniste, Imobilul
Generali din 7, Bd, Haussmann, arh. M. Julien și Duhayon, 1927-28, sau zgârâie
norii newyorkezi cu accente verticale Chrysler Building, arh. William Van Hallen,
1928-30, Empire State Building, arh. Shreve, Lamb & Harmon, 1930-31.
La acestea se adaugă edificiile complexe cu turnuri centrale sau de colt și aripi
laterale - exemplu Maison de France, Paris, arh. Louis Boileau și Charles-Henri
Besnard, 1932, Palatul Telefoanelor din București, arh. Weeks, Froy și Van Saanen-
Algy, 1932-33, sau ansamblurile cu curți interioare, pasaje și partere comerciale, în
zonele centrale ale orașelor - exemplu Cite Vendome, zona centrală Paris, arh.
Andre Ventre și Emile Aillaud, 1932 și Imobilul Generala, Calea Victoriei, București,
arh. George Negoescu.
Spațiul comercial. Din 1920, acesta devine un spațiu de expunere și punere în
valoare a produselor.
Magazinele universale - adoptă estetica deco mai sobră, pe principiul transformării
clădirii intr-o machine a montrer și nu a vendre - exemplu - Magazinul Samaritaine,
nr.3, arh. Frantz Jourdain și Henri Sauvage, 1930 - dispar spațiile monumentale,
holurile mari, se indreaptă spre exploatarea maximă a spațiilor în favoarea
comerțului.
În Anglia persistă gustul clasicizant, se preferă o formulă deco sobră cu ordine
stilizate și suprafețe mari vitrate sau edificii din metal și sticlă care se transformă
noaptea intr-o gigantică reclamă luminoasă. exemplu - Barker s Department Store,
Londra, arh. Bernanrd George, 1937-38.
Prezența elementelor expresioniste anunță faza matură a esteticii deco - exemplu -
magazinul De Bijenkorf, Haga, arh. Piet Kramer, 1924-25.
După 1930 - influențele streamlining-ului se întîlnesc cu simplitatea Stilului
Internațional - exemplu magazinul Peter Jones, Londra, arh. W. Crabtree, 1936-38.
În cazul micilor magazine, contează mesajul vizual, care se transformă în semnal
prin intermediul luminii artificiale și repetarea identică a unor materiale, culori sau
texturi.
În anii 1920, magazinele boutique au fațade luxoase inspirate din pavilioanele
Expozitiei de la Paris din 1925. Mai târziu, în anii 1930, fronturile și spațiile
comerciale devin mai austere, dar aceasta este contrabalansată prin rafinamentul
tâmplăriilor, corpurilor de iluminat, copertinelor și reclamelor luminoase.
La animația străzii contribuie și restaurantele, cafenelele, barurile care atrag prin
copertinele luminoase, bogăția picturilor murale, a stucaturilor și strălucirea
profilelor de inox și a oglinzilor - exemplu, Cafeneaua La Triomphe, Champs Elysees,
arh. Charles Siclis.
Hotelurile - exprimă eleganță și în zonele de coastă se dezvoltă stilul
mediteraneean, stil tropical ( Miami Beach) sau streamlining-ul asociat cu elemente
nautice - exemplu Hotel Latitude 43, Saint Tropez, arh. Georges Henri Pingusson
1932 , Hotel Belona Eforie Nord, arh. G.M.
Cantacuzino -
Hotelurile urbane adoptă tipologia palazzo cu accese elaborate și compoziții de
volume cu retrageri în trepte. Foaierele și marile holuri ale hotelurilor se transformă
în adevărate scenografii prin jocul de lumini, al refelexelor materialelor luxoase, al
oglinzilor și al profilelor metalice.
Perioada interbelică este marcată de lumea spectacolului, astfel teatrele și
cinematografele participă activ la stilul de viață al societății. Taetrele au fațade
inserate în fronturi stradale, aliniate la cornișele clădirilor învecinate, dar au
întotdeauna vitraje la parter , panouri decorative și de afișaj și portice accentuate
prin copertine luminoase. exemplu - Apollo Victoria Theatre,
Londra
Cinematograful - formulă deco care mizează pe satisfacerea cerințelor de
comunicare, mesaj, semnalizare și reclamă, conceput pentru a se putea monta
semnale publicitare mari. exemplu - Lanțul Odeon, arh. Harry Weedon, tipologie cu
verticale proeminente ca suport al unui scris decorativ intre panouri mari de zidărie
finisate cu materiale prețioase.

Sălile americane sunt inspirate din producțiile hollywoodiene și sunt animate de
proiecții luminoase pe plafon desenând nori și stele.
Spre sfârșitul anilor 1930 - apar cinematograful de actualități în Franța - Cineac,
arh. Adrienne Gorska, Pierre de Montaut, se concentrează pe transmiterea
semnalului exterior într-o formulă exterioară constuctivistă, la interior preocupîndu-
se de calitatea serviciilor.
Arhitectura pentru loisir și sport - reprezentative pentru stilul de viață deco,
acestea sunt funcțiuni dominante. În această perioadă programul de arhitectură
cunoaște o diversificare, apar astfel - piscinele, grădinile zoologice, parcuri de
distracții, cazinouri, cluburi.
Există tendințe izolate de a apropia estetica deco de formulele modernismului
radical, exemplu - cazino, Saint-Jean-de-Luz, arh. Mallet-Stevens, 1927-28.
Limnajul se bazează pe interpretarea stilizată a vocabularului clasic, pe eleganța
plafoanelor, decorațiilor și a marilor vitraje, la care contribuie și jocul de lumini,
materiale, relfexii, policromia. - exemplu Palais de Mediterranee, Nisa, arh. Charles
Dalmas
Acesta evoluează in anii 1930 spre stilul Internațional prin austeritate, forme
simplificate, alb imacualt, luminozitate - exemplu - Golf-Club, Tokyo, arh. Anonin
Raymond, sau cunoaște amprenta jazzului modern - club Clardige s Dorchester și
Savoy, Anglia.
Piscinele acoperite, dotările sportive în aer liber - plajele, ștrandurile - adoptă
limbajul deco - exemplu ștrandul Kiseleff, București, arh. Marcel Iancu, 1929, în
timp ce echipamntele mecanice moderne - teleschi, teleferic - adoptă limbajul
stilului Internațional.
Pentru transport - Gările - transmițătoare ale mesajului progres, confort renunță la
monumentalitatea tipologiilor anterioare.- exemplu -Gară - stația Caen, arh. Henri
Pacon.
Aeroporturile - Tropical Deco - Pan American Seaplane Base, Miami, arh. Delano și
Aldrich, 1932 sau stilul Pachebot - exemplu- Autogara Bourget, arh. Georges Labro,
1936.
Stațiile de metrou - deco moderat cu influnțe clasiciste, stațiile de autobuze primesc
forma consacrată de la estetica deco. Stațiile de benzină - adoptă limbajul
streamlined.
Garajele se inserează perfect în țesutul urban, acestea evoluează și se transformă
în complexe de loisir și sport legate de modul de viață al burgheziei înstărite. Adoptă
formule deco monumentale dar moderne cu estetică ce ține de imobilul de locuit sau
de marele magazin cu vitraje. Exemplu reprezentativ - Garajul Avenue de Saxe,
Lyon, arh. G. Trevoux, 1932, compus dintr-un mare parking suprateran cu birouri și
un elegant show-room Renault, cu terase și terenuri de sport.
Arhitecți de renume Rob Mallet -Stevens, Garajul Alfa Romeo, Rue Marboeuf, Paris,
1925 sau Michel Roux Spitz - magazinul Ford, Bd. des Italiens, Paris, 1931.
Clădirile industriale - adoptă noile tehnici constructive moderne dar apelează la

formule deco, transformând clădirile în obiecte plăcute privirii. Spațiile de producție
au vitraje mari și accente verticale, pentru marcarea intrării sau a scărilor și motive
Art Deco. Se utilizează frecvent cărămida aparentă cu profile decorative de piatră
orizontalitatea halelor contrastează cu verticalitatea turnurilor de scară, coșurilor de
fum, etc., combinând raționalismul arhitecturii industriale tradiționale cu formule
expresioniste. - exemplu - Centrala Electrică Bankside, arh Sir Bnaister Fletcher,
1937, azi Tate Modern) și Coca Cola Bottling Plant and office, Los Angeles, arh.
Robert Derrah,
1939.
Clădirile de cult - Modelul Raincy (A. Perret), alături de Prototipul expresionist al

bisericii Grundtvig, Copenhaga (arh. Pedere Vilhelm Jensen Klimt) și de modelul
neobizantin reinterpretat sunt preferate în această perioadă.
Sinagogile care se asociază ci spații comunitare și de învățământ adoptă estetica
deco.
Dar segmentul în care estetica deco își arată fidel legătura sa originală cu artele
decorative este cel consacrat monumentelor publice, memorialelor, mausoleelor,
cimitirelor și monumentelor funerare. Aici deco găsește cea mai potrivită formă în
expresia monumentală și elegantă generată de ornamentații, stilizări geometrice și
motive și detalii figurative.
Exemple- Mântuitorul - Rio de Janeiro, sculptor Paul Landowski și Gheorghe Leonida,
1931; Monumentul Eroilor Aerului, București, 1930, Monumentul Horia, Cloșca și
Croșan, Alba-Iulia, 1937.
Un număr mare de mausolee s-au ridicat în urma sfârșitului primului război mondial,
ele adoptă fie estetica Secession, fie influența expresionismului, sau mai rar estetica
geometrizată a sculpturii de avangardă - exemple -Memorialul de război, Como,
Giuseppe Terragni, 1933 , Liberty Memorial, Kansas City
1921-26
Estetica deco se regăsește în exemple de monumente, cavouri, capele, cimitire.
Exemple: - Pavilionul de Intrare al cimitirului Passy - arh. R. Berger, 1934; cavouri
din cimitirul Bellu, arh. Georges Cristinel, Emil Guneș.
Clădiri pentru locuințe - Vilele și imobilele adoptă estetica deco și se

caracterizează prin unicitate, prin satisfacerea cerințelor ce țin de confortul vieții
moderne, prin estetica rigorii și simplității, prin creșterea calității vieții, făcând
posibilă o producție mai mare de locuințe medii și de lux.
Începând cu anii 1920, în zonele rezidențiale ale marilor orașe crește numărul
micilor imobile de apartamente și a vilelor moderne, elegante, vioaie cu decorații și
materiale prețioase. Principalii beneficiari ai vilelor de lux sunt magnații din
industrie, finanțe, dar și mari colecționari, artiști, decoratori sau arhitecți ”la modă”
care prin natura meseriei lor, imobilele de raport nu le satisfac cerințele, astfel ca
apare conceptul de locuință atelier sau locuință galerie de artă. exemple - Villa
Cravois, Croix, arh. Rob Mallet Stevens, 1932.
La interior, holul de distribuție amplu, capătă fluiditate prin introducera

glasswandurilor. Persistă tipologia eclectismului post-haussmanniană a imobilelor cu
apartamente, mai ușor de inserat în context urban. Noutatea rezidă în acoperirea în
terase și utilizarea ascensorului care trasnformă ultimele etaje in penthouse sau
studiouri de lux.
În Belgia, legea coproprietății, 1924, încurajează construcția de imobile cu
apartamente medii sau de lux, pentru care estetica deco dă o notă de eleganță și
urbanitate. Exemple: Imobilul ridicat de bancherul Lucien Kaisin, premerge

Rockefeller Centre, este Residence de Palace, dotat cu teatru, restaurant, spații
comerciale, birouri, spații pentru loisir, terenuri de sport și grădini, arh. Michael
Polak . Paralel cu acestea se conturează o

mișcare anti-urbană, care preferă locuințele uni sau pluri-familiare.Estetica
adoptată, în acest segment, este cea deco care interferează cu accente Domestic
Revival, influențe franceze, Secession, olandeze, cubiste sau streamline - exemplu-
Locuința proprie arh. Henry van de Velde, Tervueren, 1930 sau influențe corbusiene
prin patio-ul și scări exterioare elicoidale - Vila 28, Avenue Marie-Jean, Rhode-Saint-
Genese, arh. Marcel Leborgne, 1929.
În Marea Britanie, 1930, străzile se completează fronturi de clădiri rezidentiale, cu

parter comercial, cu fațade din cărămidă aparentă cu elemente din piatră, tencuială,
balustrade metalice care adaptează estetica deco la tradiția istorică a locului.
În cadrul vilelor prevalează locuințe moderniste cu detalii deco sau vile în stil
streamline moderne - exemplu: Vila William A. Gladstone, Mansewood, Glasgow,
1935.
În Italia, imobilele de locuit adoptă un limbaj clasicist stilizat influențat de estetica
deco. exemplu - Ca Bruta, Milano, arh. Giovanni Muzio, 1922.Vilele sunt construite
în spirit deco, reședințele milaneze în stil clasicizant ironic.
În orașele mari, gustul manifestă predilecție pentru stilul Art DEco, în cazul
imobilelor cu aparatamente. Art Deco transmite standardele unei calități ridicate a
locuirii arhitecturii locuințelor sociale.Exemplu - Cladirea cu gradene, Rue des
Amiraux, arh. Henri Sauvage, 1922. Estetica deco este exprimată prin
ornamentație, retragerile în trepte ale etajelor, placajul ceramic alb.
Vile Art Deco se regăsesc pe toate continetele, demonstrând astfel, flexibilitatea în
adaptarea esteticii deco la orice context istoric, geografic, social- cultural.
Urbanism
Spre deosebire de Mișcarea Modernă doctrinară, care mizează pe gestul autoritar și
neglijează latura umană, mișcarea Deco este preocupată de creșterea organică a
orașului pre-industrial și de coerența spațiului urban prin: grija pentru detaliu, prin
tratarea fiecărei clădiri ca unicat, prin integrarea funcțiunilor, prin realizarea de
evenimente urbane, prin punerea în valoare a caracterului spațiului și a peisajului
urban. Păstrarea legăturii cu tradiția face posibilă inserarea în contextul urban și
respectarea identității locale. Programele speciale fie se integrează perfect, fie devin
semnale și animă spațiul urban. Preocuparea pentru fronturile stradale, zonele de
acces, coronamentele clădirilor conduc la înfrumusețarea vieții urbane. Arhitectura
deco demonstrează o mare capacitate de adaptare la situri dificile -loturi

triunghiulare, loturi cu front oblic față de limitele laterale, loturi cu front mic la
stradă și adâncime mare, loturi cu adăncime mică și paralele cu strada - exemplu -
Imobilul pachebot, 3-5, Bd. Victor, Paris, arh. Pierre Patout, 1934.
Arhitectura deco propune soluții de articulare a noului cu vechiul care se
concretizează prin inserări în fronturi continue, prin extinderea construcțiilor
existente și prin remodelarea clădirilor existente,.
Art Deco nu e adepta zonificărilor funcționale, integrând mai multe funcțiuni în
același complex urban multifuncțional. Acestea pot fi ansamble de mare anvergură -
Rockefeller Centre, New York sau Bloc Edilitar - Pța Amzei, București - care
adăpostește tribunal, tatru, comerț și birouri.
Tipologii urbane: Imobil de locuit în formă de U, cu curte care se deschide spre
stradă, imobile cu accese pe două laturi, imobile de locuit ce ocupă un cvartal,
ansamblul-insulă.
Proiectele urbane urmează regulile compozițiilor clasice. Exemplu - centrul urban
Villeururbanne ”Cite des gratte-ciels”, arh. M. Leroux, 1931-34, care propune o axa
urbană bordată de imobile cu etaje retrase, cu intrarea marcată de două turnuri
inalte, axă dominată de clădirea Primăriei.
În America - estetica deco se manifestă cu ocazia programului Greeenbelt Town.
Proiectul se inspiră din Orașul Grădină al lui E. Howard și din concepțiile lui Wright
combinat cu streamline și crează legătură între natură și civilizație, între tradiție și
modernitate, exemplu - orașele Greenbelt, Greendale, Greenhils.
6. ARHITECTURA ART-DECO ÎN ROMÂNIA
ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN
Evoluția arhitecturii românești din perioada interbelică a depins de mai mulți factori
printre care: poziția geografică (teriotriu situat la confluența mai multor culturi) și
gradul de asimilarea a unei societati preponderent tradiționale, dar fragile, a cărei
instabilitate a determinat o oarecare deschidere față de modelele occidentale. Pe
acest fundal s-a nascut o arhitectură liberă, bogată, deschisă spre noutate,
neîngrădită, dar adaptată la spiritul locului și la condițiile tehnologice locale.
Perioada de dinaintea primului război mondial, este marcată de căutările unui ideal
al unității naționale care își va găsi o formă în stilul național sau neo-românesc. Se
poate vorbi de identitate națională doar dacă se integrează in cultura universală.
Stilul național - neo-românesc s-a obținut prin sinteza unor principii academice cu
elemente morfologice ale arhitecturii tradiționale. În paralel, totuși, va funcționa și
o direcție influențată de Ecole des Beaux Arts prin Scoala de arhitectură Ion Mincu.
Nevoia de modernizarea a orașului românesc, datorită transformărilor economice,
noilor tehnologii, noilor programe de arhitectură, generează procesul de
restructurare la nivelul mai multor sectoare: tehnico-economic, administrativ,
urbanistic, arhitectură.
Caracterul revoluționar al modernismului românesc răzbate doar în contestarea

formulelor stilistice anterioare și în adoptarea noului limbaj abstract și rațional, dar
prin aplicarea principiului evoluției și continuității, în special la nivel urbansitic, se
contravine regulilor modernității doctrinare.
În general în România avem „modernitate” nu modernism deoarece „deși se
bazează pe o fractură stilistică, reprezintă un moment de continuitate, ca atitudine
în fața actului artistic și a gestului arhitectural, un moment de consonanță cu epoca
europeană și cu mediul socio-cultural al societății românești”, 2 este de fapt o etapă
din cadrul evolutiv al modernității românești.
SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ
Deși este o perioadă dominată de disputa modernism tradiționalism, reprezintă

momentul în care se recuperează decalajul dintre cultura românească și cea
europeană, reliefând o societate care tinde spre modernitate și progres.
Estetica Deco este bine primită în România, datorită orientării francofile a societății
românești și a dorinței integrare prin progres în Europa. Estetica deco reprezenta
pentru societate imaginea prosperității promise de capitalismul occidental, într-un
stil accesibil și modern.
În perioada interbelică, după ce România găsise în stilul neoromânesc simbolul
identității și spiritul național, pe fondul unor confruntări între liberalii moderniști și
conservatorii tradiționaliști, reticenți față de modernitate, considerată o modă
cosmopolită, se încearcă fără succes promovarea Stilului Internațional, de către un
cerc restrâns al elitei cultural-artistice a vremii.
Pe acest fundal, fenomenul Deco apare ca expresie a unei modernități necesare, dar
accesibilă, care reprezintă o conciliere între radicalismul modernismului radical și
mirajul continuității reprezentată de modernismul Art Deco. Dezvoltarea economică
și culturală constituie un stilmulent pentru gustul deco. Câmpul de manifestare a
arhitecturii deco sunt marile centre de interes pentru capital străin și local.
(București, Timișoara, Ploiești, Cluj, Constanța, litoralul Mării Negre)
Estetica deco este popularizată în București prin: evenimente ca - ”Salonul
permanent de artă decorativă pentru interiorul modern” deschis în 1926; prin
panourile publicitare; prin industria grafică; prin publicații de artă și prin afișe.
Prin funcția publicitară și caracterul comunicativ, arhitectura Art Deco dă viață
străzii.
2 1892-1992 Centenar Horia Creangă, Catalogul expoziției comemorative, capitolul
Modernitatea ca stare de spirit, Ana Maria Zahariade, Nicolae Lascu, 1992,

București, pp.178
Artele plastice Art Deco păstrează legătura cu tradiția, dar adoptă principiul
întoarcerii la ordine și se îndreaptă spre un decorativism rafinat, obținut prin
rigurozitate și geometrizare.
Arhitectura Art Deco, în comparație cu Stilul Internațional, reprezintă o variantă
modernă ușor accesibilă publicului larg.
După primul război mondial, orașele românești nu aveau încă un țesut urban
complet definit, astfel că arhitectura Art Deco pătrunde în zonele neconstruite sau
distruse de război, completând fronturi stradale discontinue și creând ansambluri
urbane noi. Datorită legăturii pe care o păstrează în continuare cu tradiția, se
inserează ușor în cadrul urban, dar ele se caracterizează prin modernitate și
unicitate.
Pe lângă expresia de modern și monumental, estetica deco imprimă orașelor
românești, ideea de progres, dar și o notă de optimism.
Art Deco-ul românesc fuzionează cu elemente ale curentelor occidentale, prin
contactul cu alte culturi, dar persistă și legătura cu tradiția, astfel fiindu-ne dificil a
încadra într-un stil clar clădirile.
Este foarte evidentă însă amprenta estiticii deco prin formulele echilibrate,
generoase, cu detalii decorative care alterează puritatea stilistică a unor exemple de
Stil Internațional sau Clasicism Monumental, sau Eclectism sau Neoromânesc.
Arhitectura deco se adaptează și se asimilează oricărui program contribuind la
coerența țesutului urban.
În arhitectura locuințelor, elemente deco se regăsesc de la volumetrie pâna la detalii

minore. Vila și imobilele de raport sunt prgrame de arhitectură care preferă limbajul
Art Deco, în această perioadă. Astfel există câteva tipuri, la care se apelează în mod
curent: 1. Imobilul în formă de U. (exemplu Imobil de locuințe al Societății
Dacia- România, str. Calderon, nr.36, arh. Arghir Culina - Art Deco
cu elemente discrete Streamlined, bd. Dacia 61 arh. Jean Monda - Art Deco - prin
elemente de fațadă - bovindouri, portal, soclu, registre orizonatale, coronament
retras și detalii - balustrade platbenzi, motive zimțate sau streamlined ;)
2. Imobilul cu curte interioară - Calea Victoriei 101, 122;
3. Organizarea locuințelor pe ”intrări”/ fundături;
4. Vila urbană.
Figure 1 Imobil de locuințe Societatea Figure 2 Imobil de locuințe bd. Dacia, 61, arh. Jean Dacia
România, str. Calderon, 36, 1931-33 Monda, 1930
Figure 3 Calea Victoriei, 122, imobil cu curte interioară
Prin aceste tipologii se obține o diversificare a spațiului urban, creându-se spații

intermediare între zona publică și privată.
Imobilele de locuit se caracterizează compozițional prin accente verticale și
retragerile în trepte ale etajelor superioare, prin menținerea curților de lumină și
prin separația între circulațiile și spațiile secundare și principale.
Organizarea funcțională face apel la soluții tip raționalist, cu hol central neiluminat
separat de celelalte spații prin glaswanduri spre zona de zi - salon, sufragerie, birou-
bibliotecă, și apropierea bucătăriei de sufragerie.
Formulele producțiilor Art Deco se remarcă prin articularea elementelor subordonate
cu fațada, grafism, accente verticale și orizontale, prin ornamente, detalii
decorative, joc de culori, materiale, texturi și marcarea casei de scară pe fațada

principală.
Hotelurile și vilele de vacanță sunt un domeniu consacrat rezolvărilor în spirit deco

cu influențe locale.
Hotelurile urbane adoptă tipologia palazzo cu accese elaborate și compoziții de
volume cu retrageri în trepte. (Hotel Union, Lido, Ambasador)
Pentru litoral și stațiuni turistice Hotelurile și vilele adoptă stilul mediteraneean sau
streamlined cu elemente nautice. (exemple: Eforie, Hotel Belona, G.M. Cantacuzino,
Vila Aviana arh. G.M. Cantacuzino, Vila pe faleză, arh. Henrieta Delavrancea,
Balcic.)
Fig.4 Hotel Lido, arh. Ernest Doleaud 1930 Fig.5 Hotel Ambasador, arh. Arghir Culina, 1937-38
Fig.6 Hotel Negoiu, arh. Arghir Culina 1928-29 Fig.7 Hotel Union, arh. Arghir Culina 1931
Fig.8 Hotel Bellona, arh. G.M. Cantacuzino Fig.8 Vila Aviana, arh. G.M. Cantacuzino
Clădirile pentru spectacole, cinematografe - Marconi (azi Dacia), Regal (azi Festival),
ARO(arh. H. Creangă, azi Patria), baruri de tip american (Presto, Automat, arh. Jean
Monda, Melody, Atlantic, Carlton) și amenajări pentru loisir (ștrandul Societății
Sportive Române pe șoseaua Kiseleff, arh. Marcel Iancu, 1929; terasa și bazinul
Lido 1930).
Blocul Edilitar Piața Amzei, arh. Nicu Georgescu, 1935 - utilizează un vocabular
modern și flexibil, care adoptă formule adecvate fiecărei funcțiuni, în același timp
păstrând coerența ansamblului. Fațada principală este tratată unitar, cu accente
verticale și aripi laterale cu birouri și un parter comercial. Elementele decorative
sunt modenaturi și medalioane plate. Fațada clasicizantă, sobră amintește de
novecentismul italian.
Palatul Societății Funcționarul Primăriilor Municipiului București, str. Batiștei, nr.14,
arh. Ioan Roșu și Radu Culcer - o sală de festivități, retaurant, bar, săli de sport,
piscine, etc.
Fig.9 Cinema Marconi, arh. Constantin Cananău, 1926 Fig. 10 Cinema ARO, arh. H. Creangă 1934
Clădirile pentru transporturi - exemplu Remodelarea Gării de Nord, arh. Victor

Stephănescu adoptă stilul clasicizant cu influențe deco prin stilizări geometrice.
,
Fig.11Remodelare Gara de Nord București, arh. V. Stephănescu Fig.12 Ministerul Industriei și
Comerțului, arh. A. Culina, 1933
Clădirile reprezentative - clădirile publice, sediile de birouri - apelează la variante Art

Deco (Ministerul Industriei și Comerțului, Calea Victoriei 133-136, arh. Arghir Culina
1937-38, Tribunalul Ocolului VIII, str. Știrbei Vodă, arh. Emil Nădejde și Eugen
Cușenco 1937; Palatul Telefoanelor, arh. Louis Week, Walter Froy, E. Van Saanen
Algy, 1931-33)
Pentru sediile de mari companii, apare conceptul de proiect tip (Constantin Nănescu
- rețeaua de oficii de poștă și telefoane - Timisoara, Cluj, Arad, Brașov, Oradea sau
pentru clădiri ale Casei Centrale de Asigurări Sociale - Arad, Timișoara, Cluj,
Cernăuți).
Ansamblul Halelor Centrale, Ploiești, arh. Toma T. Socolescu adoptă un stil
decorativist clasicizant cu dominantă Art Deco, constituind simbolul orașului, prin
accentele verticale ale turnului și cupolei.
Fig.13 Halele Centrale, Ploiești, arh. Toma Socolescu

Zona cea mai prolifică de manifestare a estiticii deco este cea a monumentelor
publice, funerare, mausoleelor și cavouri, Art Deco oferă expresia cea mai potrivită
prin compoziții monumentale, prin motive și detalii decorative.
Versiuni Art Deco în România.
Arhitectura deco începe să se manifeste încă din anii 1920 prin clădiri pentru
spectacole sau comerț, dar și prin locuințele individuale inspirate din deco-ul
parizian.
Conjunctura care a făcut posibilă introducerea și dezvoltarea modernismului rezidă
în nevoia de dezvoltare a Bucureștiului, prin realizarea de construcții, în situația
economică care a generat învestiții în construcții, în introducerea principiilor
avangardei prin întoarcerea tinerilor pregătiți în străinătate și existența claselor
sociale cu venituri medii și mari de intelectuali sau afaceriști cu simț progresist, care
au optat pentru occidentalizarea și modernizarea societății românești. 3
Este perioada în care se vor construi imobile de raport, sedii de birouri, hoteluri,
instituții publice, vile în cartiere rezidențiale din marile centre urbane. Estetica deco
interferează stilistic cu curente de la Eclectism până la Expresionism, Streamlined,
cu influențe locale, clasice sau ale Stilului Internațional
Arhitectura Deco exprimă generozitate prin jocul de volume, cum sunt bovindourile,
verticalele acceselor și caselor de scară, prin jocul de lumini, de materiale, de
texturi, prin motivele figurative și decorații.
Arhitectura de interior se remarcă prin rafinament și eleganță rezultate din utilizarea
combinațiilor de materiale prețioase și a funcției decorative a luminii filtrate sau
directe.
Prima fază timpurie cunoaște influențele eclectice în compozitii simetrice,

monumentale de factură academică, fie cu elemente de clasicism stilizat, cu
marcarea registrelor orizontale, fie cu elemente de fațadă tratate unitar. (exemplu -
Hotel Lido).
Întâlnirea cu expresionismul duce la maturizarea fenomenului deco, rezultând
compoziții expresive de volume și decorații. Elementele definitorii ale acestei faze
sunt: ritmul accelerat, zigzagul, accente verticale. (Exemplu - Tribunalul Ocolului
VIII, str. Știrbei Vodă- preia motivul mastaba, Palatul Telefoanelor - de inspirație
newyorkeză, tipologie bloc mixt și turn cu terminație în zigurat, cu rol de semnal.)
3
1892-1992 Centenar Horia Creangă, Catalogul expoziției comemorative, capitolul
Modernitatea ca stare de spirit, Ana Maria Zahariade, Nicolae Lascu, 1992, București, pp.176-
186
Fig.14 Tribunalul Ocolului VIII, str. Știrbei Vodă, Fig.15 Creditul Minier, arh. State Baloșin, 1937
arh. E. Nădejde și E. Cușenko 1936
Ultima fază - târzie - International Deco - este cea în care Stilul Internațional
pătrunde și influențează prin compoziții clare, simplitate, acuratețe și detalii
elaborate. Este faza în care Art Deco renunță la influențele eclectismului academic,
dar nu se află sub dominația modernismului doctrinar. (exemple - Imobil, str.
Dionisie Lupu, 2, arh. Duiliu Marcu; Imobilul Creditul Minier, Bd. N. Bălcescu, arh.
State Baloșin.)
Streamlined Deco - interferență între stilul pachebot, Art Deco, expresionism și Stilul
Internațional. (exemplu - Imobil str. Dionisie Lupu, 65, București, Hotel Bellona,
Eforie-Nord, arh. G. M. Cantacuzino; Imobil str. Pictor Ștefan Luchian, 3, București,
arh. Marcel Iancu.)
Fig.16 Imobil de apartamente, str. Pictor Fig.17 Vila Ion Bogdan 25, 1932, arh. Jean Monda
Ștefan Luchian, arh. Marcel Iancu, 1935
Stilul Mediteraneean s-a născut prin asimilarea unor influențe locale. (exemplu -
Imobil str. Alecu Russo 21, arh. George Damian, str. Visarion 18, arh. T. Marinescu,
str. Snagov 52 și bd. Dacia 43, arh. G. Simotta - București.)
Pentru clădirile cu funcțiuni de reprezentare, se adoptă linia clasicizantă, dar cu
monumentalitate temperată. (exemple - Prefectura Județului Satu Mare, arh. Victor
Smighelschi; Colegiul Academic din Cluj, arh. Georges Cristinel - sinteză de
modernism și clasicism deco epurat, în stilul Roger Henri Expert.)
Fig.18 Imobil, str Agricultori 13, arh. G. Damian
Din dorința de a face pe plac clientelei, arhitecții vremii precum Jean Monda, Arghir
Culina, State Baloșin, Ioan Roșu, Emil Guneș, Alexandru Zamfirolpol și Georges
Cristinel apelează tot mai des la rezolvări în manieră Art Deco.
În această perioadă ei trebuie să găsească echilibrul între modernitatea funcțiunii,
cerințele clientelei și cele ale contextului.
Primele încercări de modernism se datorează lui Marcel Iancu, artist și arhitect
avangardist.
Prima casă în care folosește limbajul modernist este propria casă, ceea ce denotă o
lipsă de receptivitate din partea atât a publicului cât și a arhitecților, a ideilor
modernismului occidental. Lui i se cuvin primele încercări de „popularizare teoretică
a principiilor arhitecturii moderne. De la Zurich, Iancu avea deja experiența luării de
poziție, a exprimării ideilor în manifeste și a popularizării lor prin publicații.” 4
Modernismul românesc al lui Marcel Iancu se apropie mai mult de direcția Art Deco
decât de Stilul Internațional.
Prin utilizarea principiilor esteticii Deco ca stil total, necesitatea integrării artelor în
arhitectură, ca sinteză a artelor, Marcel Iancu se apropie de linia Rob Mallet-
Stevens.
„Basoreliefuri de Milila Petrașcu se păstrează la intrarea unor imobile de
apartamente.” 5
Anca Bocăneț notează, „că exemple de transformare în ornament a unor elemente
pur funcționale, efectul sculptural al balcoanelor și bovindourile, rezultat al formei și
al articulării cu fațada, ruperea orizntalei acoperișului din rațiuni compoziționale,
alături de efectele plastice ale colțurilor rotunjite, ale liniilor zigzagate, ale micilor
suprapuneri și întrepătrunderi de planuri.” 6
„Prima casă modernistă din București” după cum spunea el este Vila Jean Fuchs, str.
Negustori 27.
În vila Fuchs atât volumul cât și organizarea panimetrică sunt de concepție
modernistă. Prin această vilă, M. Iancu inaugurează „seria de cutii albe, case
unifamiliale cu parter și mansardă. Cubul format de pereții exteriori are suprafețe
întrerupte de planuri retrase sau în suplombă, de suprapuneri, etc. Balconul plasat
4
1895-1995 Centenar Marcel Iancu, Marcel Iancu arhitect, Anca Bocăneț, pp.97
5
6
Art Deco sau Modernismul bine Temperat, Mihaela Criticos, 2009, pp.242
central, ce iese puternic din planul fațadei principale, ferestrele orizonale așezate
simetric, geamurile rotunde și balustradele de metal ce amintesc „stilul pachebot”,
fereastra de colț, toate acestea modelează puternic fațada.” 7
Exemple de clădiri de utilitate publică sunt: ștrandul Kisselef 1929, pavilionul
Suchard 1926 de la Târgul Moșilor și sanatoriul Popper 1936 din Predeal.
Ca teoretician, Iancu a insistat asupra principiului „planului ca generator al
volumului.” 8
Un subiect discutat în scrierile lui Iancu este cel al „rolului social pe care trebuie să-l
împlinească arhitectura modernă ca expresie a democrației.” 9
(exemple- Imobilul Bazaltin, 1935, București - compoziții cu accente verticale și
orizontale contrastante, plinuri punctate de ferestre tip hublou; Imobilul din str.
Pictor Ștefan Luchian, nr. 3 - formulă streamlining.)
Fig.19 Vila Jean Fuchs, str. Negustori 27 Fig.20 Imobil Bazaltin, Pța Charles de Gaulle, nr.2
Pentru alte personalități marcante ale modernismului românesc (Horia Creangă,

Duiliu Marcu, G.M. Cantacuzino) Art Deco reprezintă o faza intermediară de căutări,
opțiune de moment sau sursă de elemente utile pentru satisfacerea gustului
clientului.
Duiliu Marcu apelează la tipologii International Deco.
Vila Bușilă, Aleea Modrogan, 1, București este apreciată ca fiind reprezentativă
pentru modernismul interbelic românesc și prin dozarea decorațiilor reduse la jocuri
discrete de texturi și ancadramente.
7
1895-1995 Centenar Marcel Iancu, Marcel Iancu arhitect, Anca Bocăneț, pp.97-103
8
9
Fig. 1. Vila Bușilă, Aleea Modrogan, București, Fig. 2 Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat,
1932-35 București, 1943-1941
Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat este o clădire publică cu compoziție

asimetrică cu elemente discrete neoclasiciste și accente Art Deco, prin turnul și
accentuarea colțului, planimetria este a unui imobil in formă de U.
Pentru programele de cultură apelează la abordări ușor clasicizante. În cazul
remodelării Hotelului Athenee Palace Hilton, București - arhitectul creează o
aparența Art Deco prin simplificarea motivelor și decorației, punând în valoare
volumetria care se integrează discret în contextul construit înconjurător. Pentru
remodelarea fațadei Teatrului municipal Timișoara - apelează la o formulă
modernist-clasicizantă, pentru a nu intra în dizarmonie cu restul ansamblului.
Fig. 3 Hotel Athenee Palace Hilton, București, 38-39 Fig. 4 Hotel Athenee Palace Hilton, București, 38-39
Arhitectul adoptă stilul clasicizant monumental pentru clădirile reprezentative.

Palatul CFR, Academia Militară, Palatul Victoria.
Fig. 5 Palatul CFR Fig. 6 Palatul Victoria
Fig. 7 Academia Militară
Horia Creangă, arhitect non-conformist și inovator, se apropie treptat de estetica

modernismului radical, dar cu persistența unor elemente beaux-arts prin:
materialitatea volumelor, sublinierea registrelor orizontale și prețiozitatea
materialelor. (exemple -Vila Dr. Petru Groza, Deva, 1927-29, merge pe linia lui
Roger-Henri Expert.)
Despre Horia Creangă se spune că este cel mai modern arhitect al perioadei
interbelice. Opera lui coincide cu perioada de revoluție arhitecturală ”comparabilă
numai cu REnașterea” (pp176- 1892-1992 Centenar Horia Creangă, Modernitatea ca
stare de spirit, Uniunea Arhitecților din România, București, 1992)
Majoritatea operelor lui Horia Creangă au caracter urban, existând intr-o mre
diversitate: de la locuințe individuale, vile, imobile, de raport, săli de spectacole,
cinematografe, magazine, baruri, hale alimentare, stadion, scoli, birouri, hoteluri,
clădiri industriale până la pavilioane expoziționale.
Aparține Mișcării Moderne prin abordarea de a regândi de la zero fiecare funcțiune,
prin raționalite, logica planului și prin interesul pentru industrie, inovațiile tehnice și
materialele moderne. Dar nu și-a propus niciodată transformarea radicală a orașului,
el urmărea adaptarea treptată la cadrul urban.
El susținea că ”Arhitectura este sfera mare în care se înglobează noțiunea de
urbansim”, prin urmare explică legătura intimă și interdependența arhitectură și
urbanism astfel ”O concepție urbanistică trebuie să adopte la început o singură
arhitectură, renunțând la trecut, oricâtă valoare ar avea el.”
Etapele operei sale:

1. Perioadă de aparente căutări la nivel formal și refuzul parțial al decorației. treceri

(exemple- Vila Dr. Petru Groza, 1927-29, Deva, Vila Medrea, București, imobilul
Pop și Gheorghiu, 1929 - București - tratarea verticală de influență Art Deco;
Concursul pentru Palatul ARO, bd. Magheru 1928-31 - propunerea se remarcă prin
simplitatea și unitatea fațadelor, verticalitatea bovindourilor, registrele orizontale -
parterul încorporează și mezaninul, iar cel superior are terminații cu referințe la Art
Deco, decorația este reținută și se rezumă la feroneria balcoanelor, la mulurile
verticale in zigzag ale elementului de colț și ale chenarelor ferestrelor.
Fig.21 Imobilul ARO - Perspectiva proiectului Fig.22 Vila Dr. Petru Groza, Deva, 1927-29
câștigător al concursului 1929
Fig.23 Imobilul Pop și Gheorghiu 1929

Fig. 24 Vila Medrea, Andrei Mureșanu 2, 1929
2. Etapa de modernități poetice complexe - perioada prolifică pentru proiectele de

locuințe. (exemplu - Imobilul Ottulescu - 1934-35, București- primul exemplu de
plan liber, intr-un imobil colectiv, organizarea spațială cea mai modernă și
reprezentativă din cereația României interbelice; Imobilul Malaxa -Burileanu,
București, 1935-37.)
Fig. 25 Imobilul Ottulescu, București 1934-35
Evoluează rapid și brusc de la nivel de plastică arhitecturală de factură modernă Art

Deco la compoziții geometrice abstracte și clare, atât la exterior cât și la organizările
spațiale interioare. Se poate crede că prima fază a existat doar ca trecere treptată
spre modernism abstract, doar pentru a nu șoca beneficiarii nefamiliarizați cu stilul,

intr-un moment în care avea nevoie de comenzi. 10
Procedeele arhitecturale sunt interpretări proprii ale radicalismului modern, lipsa
ostentației derivă din respingerea oricărei doctrine, demonstrând că este o
personalitate liberă.
Inovațiile în cadrul programului de locuințe sunt: independența planimetriei față de
forma parcelei, adecvarea la cadrul natural, si construit înconjurător, geometrizarea
volumetriei și a curților, transformarea curților de serviciu în curți de lumină,
igienice și deschise spre stradă, raționalitatea organizării spațial-funcționale,
orientarea logică în funcție de punctele cardinale și asimilarea tehnologiei moderne,
3. Perioada purismului radical - poetica abstractă și rece. (exemplu - clădiri

industriale și administrative - Uzinele Malaxa, 1930-1931.)
Proiectul Uzinelor Malaxa generează evoluțía programelor industriale de arhitectură,
Horia Creangă contribuie la scoaterea din anonimat a acestui tip de program de
arhitectură. Malaxa este printre puținii industriași care militează, prin intențiile sale,
pentru creșterea condițiilor și calității locului de muncă în scopul îmbunătățirii
randamentului și eficienței.
Coerența ansamblului este dată ieșirea din scara umană și de utilizarea ca finisaj
exterior doar a cărămizii aparente, prin acestea realizând unificarea fronturilor și
contrastul cu vitrajele.
Școlile sunt tema preferată, pe lângă locuințe, de aplicare a principiilor funcționale și
estetice ale modernismului purist. Proiectul de Școala comercială din 1932, primul
proiect românesc gândit după princpiile modernismului rațional. Horia Creangă a
abandonat regulile compoziționale academice, aplicate la școlile de factură
neoromânească. Elaborarea are la bază soluții raționale bazate pe noile principii
pedagogice și igienice, contribuind la ”desacralizarea” imaginii de școală ca edificiu
reprezentativ, dându-i caracterul de normalitate ca prezență și rol în orașul modern.
Fig.26 Uzinele Malaxa
10
1892-1992 Centenar Horia Creangă, Catalogul expoziției comemorative, capitolul
Modernitatea ca stare de spirit, Ana Maria Zahariade, Nicolae Lascu, 1992, București, pp.176-
186
Fig.27 Fabrica de țevi Malaxa
4. Perioada târzie - sfârșitul deceniului al 4 lea - apar în limbaj elemente clasice, în

special când programele necesită monumentalitate (exemple - Imobilul ARO; Calea
Victoriei, 1936-37, București, Palatul Cultural din Cernăuți, 1937-40, Halele Obor,
1937-50.)
Palatul din Cernăuți - proiectul elaborat în perioada de maxime mutații în concepțiile
arhitecturale ale lui Horia Creangă - volumetria este gândită unitar, renunță la
orizontaliatea volumetriei. Acesta adăpostea funcțiuni de locuire, comerț și
restaurante la parter. Interesantă este contradicția între arhitectura austeră, într-o
formă care să răspundă cerințelor societății, eliberat de simbolismul funcțiunii și
intențiile declarate ale beneficiarilor de a reprezenta mândria orașului prin
intermediul formei arhitecturale de insiprație tradițională.
Pentru Expoziția ”Muncă și voie bună” 1939 a conceput un complex de opt
pavilioane, volume simple, organizate simetric pe două axe în jurul unei curți, cu o
intrare filtrată printr-un portic dublu, monumental, spre lac. A renunțat la limbajul
modern pentru a sugera ideea de monumentalitate. Compozițiile sunt simple și
sărace în semnificații pentru a transmite, fără confuzii, mesajul ideologic, arhitectura
ca mijloc de propagare a regimurilor autoritare din Germania și Italia. Totodată,
această ultimă fază este cea în care arhitectul încearcă să își însușească tehnologii
vernaculare de construcție.
Elemente definitoriii ale stilului caracteristic:

1.Relația cu limitele parcelei a evoluat de la imobilul tip haussmanian la ce de
independență față de parcelă.
2. Simplitatea și proporționalitatea volumelor și a organizării interne. Simplitatea
înseamnă abstractizare și rafinament prin renunțare
3. Orizontalitatea la nivel urbanistic - linia marilor orizontale- generate de fațadale
dispuse în linia generala a străzii, și existența verticalelor - pentru a ”rupe
monotonia” - turnuri retrase din aliniament, rezultată din fascinația față de
atomobil. asocierea verticalității cu caracterul de prestigiu
Tot la nivelul fațadelor operează încă cu tripartiția clasică - în care masa dominantă
a registrului intermediar, se detașează de cel al parterului printr-un mezanin retras,
in timp ce registrul ultim e retras
4. Planul - libertate în compoziția planimetrică și în secțiune . Primează claritatea
funcțională și raționalitaeta nu planul liber
Înlocuirea tipologiei tradiționale a apartamentului cu hol central de distribuție - în

cazul Imobilului Pop-Gheorghiu - apartamentul parțial decomandat, golul pe două
niveluri, spațiile servante vor fi tratate fără discriminări față de cele servite.
Realizarea unor compoziții planimetrice cu benzi decalate de spații paralele, care se
contrazic prin ruprerea pralelsimuui
intrarile șicanate
subordonarea volumelor și articularea in compoziții unitare, uneori este simplă,
alteori complexă, alteori greu de observat, alteori articularea e artificială pentru
ruperea monotoniei.
5. Simplificarea și refuzul parțial al decorației se manifestă în două direcții - cea mai
puternică este formula Art Deco, influențe determinate de anii de studenție de la
Paris - Imobilul Pop și Gheorghiu și concursul ARO, Vila Dr Petru Groza, Deva, Vila
Mederea - prin plastica utilizării constructiei metalice. Reminiscența Art Deco este
tratarea verticală a trunului ARO 1931.
6. Cel mai interesant principiu compozițional este ”transparența” fațadelor și se
constituie prin suprapunerea de planuri de fațadă, retrase unele față de altele,
decalate sau chiar anulate, depinzând sau nu de regula generală a compoziției.
4. Imobilul ARO este considerat imagine simbol a Bucureștiului interbelic,.
George Matei Cantacuzino - adoptă o formulă Art Deco care converge cu

streamlining-ul în versiunea Pachebot, (exemple- Hotel Bellona, Eforie și Imobilul
din str. Dionisie Lupu 65) o varianta stil Mediteraneean când fuzionează cu stiluri
regionale (exemplu - Hotelul Rex, Mamaia) sau în formula Deco Târziu - imobilul de
colț cu retrageri la nivelul etajelor superioare. (exemplu - Imobil Piața Amzei 11-
15.)
Fig.28 Imobilul Carlton, București, 1936 Fig.29 Hotel Rex, Mamaia, 1940
Fig.30 Imobil Piața Amzei
Cei mai recunoscuți adepți ai deco-ului eclectic sunt arhitecții de succes la public -
Arghir Culina, Jean Monda, State Baloșin, Ioan Roșu, Emil Guneș.

ART DECO Problematica International Si Romania PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ART DECO Problematica International Si Romania PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROBLEMATICA ART DECO 21

1.1 PROBLEMATICA ART DECO

Fenomenul Deco a fost dezaprobat în perioada postebelică, fiind readus în

ideea de confort și prosperitate, orientându-l spre un decorativism atractiv, mai

1.2. Constantele Art Deco

2. Decorativismul. Aici fenomenul se situează de aceași parte cu

2. Manifestarea fenomenului Art DEco în arhitectură

2.1. ETAPELE ARHITECTURII ART DECO

Este momentul în care Stilul modern deco s-a cristalizat și primește

În funcție de manifestările expoziționale avem două momente:

2.2. SURSE si OBIECTIVE

pus pe artele decorative și prin cerințele impuse exponatelor, ca acestea să se

3.LIMBAJUL (instrumentele) ART DECO, elemente de morfologie și sintaxă

Materialele pentru suprafețe mari primesc valori ornamentale determinate fie de

Materiale pentru suprafețe mici și decorații

Provocarea arhitecților de a lua în calcul compoziții care pe timp de zi primesc

decroșați, curbați cu ferestre hublou în stilul pachebot și pereți cu retrageri

3.2.1.4. FORMA GENERALĂ

Blocuri în formă de U - immeuble a cour ouverte - caracteristic pentru clădirile

4. INFLUENȚE ȘI CURENTE PARALELE

Se pot observa numeroase interferențe între diferite tendințe și surse, în special în

Art Nouveau se regăsește transpus în formă geometrizată (1920-1930) în arta

Direcția Erich Mendelsohn și Hans Scharoun evoluează de la expresivitatea formelor

5. ARHITECTURA ART DECO INTERNAȚIONALĂ

Franța mizează, în continuare, pe funcția ornamentală a detaliului.În continuare

În Marea Britanie se înregistrează o stagnare stilistică în anii 1920, unde

Express Building, Londra, Owen Williams 1930-1939)

Statele Unite - se află în căutarea unei identități, pe fondul unui boom in

terenului - motivul ziguratului. La nivel decorativ, Art Deco-ul american -

State Building, 1930-1931)

cinematografe) Club Modern,Anaconda Montana.

Belgia trece cu ușurință de la rafinamentul neoclasic - Victor Horta (Palais de Beaux

Arts, Bruxelles 1920-1928) la

de la ostentația decoului timpuriu

(Michel Polak - Piscină privată)

de la eleganța de inspirație Secession Antoine

1930 se ramifică în Deco novecentist - Marcello Piacentini - ansamblul din Brescia,

Spania - formule începând de la cele conservatoare care apelează la tradiția iberică

Santander Central Hispano) sau deco

cu influențe expresioniste ( hotelul Vincci Capitol)

Portugalia - limbajul deco cunoaște diverse variante și este adoptat atât în

și cinematograful Capitolio din

Parque Mayor, arh Louis Cristo da Silva)

Cassiano Branco - Cinematograful Eden 1931 și

Hotelul Victoria 1934

Germania - Bauhaus-ul, Noua Obiectivitate activează în zona în care rolul artei și

O altă tendință este cea eclectică care interferează cu mișcările de avangardă

exemple: magazinele Stuttgart , Kino Universum

Emil Fahrenkamp, Shell House, 1931-1932

, Victor Reiter- Siedlung Hermeswiese, Viena,

Karl Ehn - Karl Max-Hof, Viena ).

Cehia, Slovacia - Cehoslovacia dezvoltă o variantă proprie Art Deco prin

În Serbia, Croația, Slovenia - Yugoslavia, Art Deco se dezvoltă pe fondul unei

Milan Zlokovic, Casa Zlokovic, Belgrad, 1928 ,

Grecia - Art Deco ca afirmare a dorinței de progres și de integrare în Europa.

exemplu - Manoussos - Imobilul Koniordos, Thessaloniki 1934

arh. Seller, Lathulliere, Orfelinat, Beni-Messous, Algeria

National Tobacco Company, Ltd. Napier,

holurile mari, se indreaptă spre exploatarea maximă a spațiilor în favoarea

1932 , Hotel Belona Eforie Nord, arh. G.M.

prin copertine luminoase. exemplu - Apollo Victoria Theatre,

finisate cu materiale prețioase.

Clădirile industriale - adoptă noile tehnici constructive moderne dar apelează la