Raportarea financiară în România

by ERNST & YOUNG S.R.L.

[1][2][3][4][5][6][ all ]

Legislatia care re glementează în prezent mediul de raportare contabilă şi financiară cuprinde Legea
Contabilităţii 82/1991 (Legea Contabilităţii), republicată în 2008 şi Ordinul Ministrului Finanţelor
Publice 1752/2005 (OMF1752) cu modificările ulterioare şi legislaţia conexă. Legea Contabilităţii
indică prevederile cadrului general contabil aferent entităţilor române, in timp ce OMF1752 se referă
la raportarea financiară şi prevederile contabile conexe. Prevederile OMF 1752 au fost întocmite
pentru a reflecta Directivele Europene relevante în vigoare, şi anume Directiva IV pentru situaţiile
financiare independente şi Directiva VII pentru situaţiile financiare consolidate.

În acest articol ne axăm asupra legislatiei referitoare la raportarea financiară:

• Aprobarea Reglementărilor Contabile în conformitate cu Directivele Europene - Ordinul

Ministrului Finanţelor Publice 1752/2005 (OMF1752/2005), modificat ulterior1 prin:- OMF
2001/2006- OMF 2374/2007

• Armonizarea Reglementărilor Contabile cu Standardele Internaţionale de Raportare

Financiară şi respectarea armonizarii reglementărilor contabile cu Directivele Europene -
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 907/2005(OMF 907/2005)

• Implementarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară - Ordinul Ministrului

Finanţelor Publice 1121/2006 (OMF 1121/2006)

> Sursele principiilor contabile

În România, contabilitatea este reglementată de prevederile Legii 82/1991, republicată în 2008.

În conformitate cu Legea Contabilităţii, toate persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate au

obligaţia să îşi ţină evidenţele contabile în limba română şi în moneda naţionala. Pentru nevoia
proprie de informare, entităţile contabile pot alege să îşi întocmească situaţii economice şi într-o
altă monedă.

Persoanele juridice sau fizice autorizate au obligaţia să menţină evidenţa scrisa a tuturor
tranzacţiilor efectuate şi să înregistreze aceste tranzacţii în evidenţele lor contabile. Registrele
contabile obligatorii conform Legii contabilităţii sunt: Registrul Jurnal, Registrul Inventar (întocmit în
baza inventarierii anuale a activelor şi pasivelor), şi Cartea Mare (întocmit în baza informaţiilor
contabile preluate din documentele justificative sau Registrul Jurnal). Registrele şi înregistrările
contabile pot fi întocmite pe hârtie sau în format electronic şi pot fi folosite ca dovezi în justiţie şi ca
obiect al controalelor din partea autorităţilor fiscale şi judiciare române. Contabilii trebuie să
întocmească anual balanţa de verificare pe baza informaţiilor din Cartea Mare, aceasta constituind
baza pentru întocmirea situaţiilor financiare periodice.

Reglementările contabile emise prevăd utilizarea decătre entităţi a unui plan de conturi, precum şi a
unui conţinut şi a unui format specific de raportare financiară. Începand cu 1 ianuarie 2006, OMF
1752/2005 reprezintă legislaţia de bază ce trebuie urmarită în cazul următoarelor două reglementări
complementare:

• Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 4-a a Comunităţilor Economice

Europene (AR4) şi

• Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 7-a a Comunităţilor Economice

Europene (AR7)
OMF 1752/2005, în vigoare de la 1 ianuarie 2006, împreună cu reglementările contabile emise şi
modificarile ulteriore prevede: formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile
şi regulile de evaluare, regulile pentru întocmirea, aprobarea, auditarea şi publicarea situaţiilor
financiare anuale.

> Concepte fundamentale

OMF 1752/2005 urmareste sa acopere într-un singur act legislativ raportarea financiară aplicabilă
entităţilor de orice mărime, făcând distincţie în ceea ce priveşte nivelul de raportare, in functie de
mărimea entităţii şi considerente de interes public.

OMF 1752/2005 menţionează aplicarea următoarelor principii generale:

• Principiul contabilitatii de angajamente -Tranzacţiile şi celelalte operaţiuni economice sunt

recunoscute atunci când produc efecte economicesi sunt înregistrate în evidenţele contabile
şi prezentate in situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar in care au produs efecte
economice.
• Principiul imaginii fidele a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatelor - Situaţiile
financiare anuale trebuie întocmite astfel încât să ofere o imagine fidelă a activelor,
pasivelor, poziţiei financiare şi a rezultatelor financiare ale unei entităţi, în conformitate cu
prevederile indicate înOMF 1752/2005.
• Valorile prezentate în toate situaţiile financiare întocmite trebuie să aiba comparabilitate.
• Principiul continuităţii activităţii - Se presupune că entitatea îşi desfăşoara activitatea în
mod normal într-un viitor previzibil. Dacă acest principiu nue ste aplicabil şi
administratorul/administratorii cunosc acest aspect, atunci există o opinie rezervată cu
privire la capacitatea entităţii de a-şi desfăşura activitatea. Acest lucru ar trebui menţionat
în notele situaţiilor financiare.
• Principiul permanenţei metodelor - Regulile de evaluare trebuie aplicate consecvent de la o
perioadă la alta.
• Principiul prudenţei - Cu referire in mod special la următoarele :

- Includerea doar a profiturilor realizate la data bilanţului.

- Includerea tuturor datoriilor aferente anului financiar sau anilor anteriori, chiar dacă aceste datorii
devin posibile sau cunoscute între data bilanţului şi data finalizării acestuia.

- Trebuie să se ţină cont de toate deprecierile (ajustari de valori), indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

• Principiul independenţei exerciţiului - Veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar

sunt înregistrate indiferent de data plăţii sau a încasării.
• Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv - Componentele elementelor
de activ şi de pasiv sunt evaluate separat.
• Principiul intangibilităţii - Bilantul de deschidere al fiecărui exerciţiu financiar trebuie să
corespundă bilantului de închidere a exerciţiului financiar anterior.
• Principiul necompensării - Nu este permisă compensarea între elemente de activ şi de pasiv
la sfârşitul perioadei bilanţiere.
• Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului - Trebuie să se ia în considerare
valorile contabile şi caracterul economic al tranzacţiei, şi nu doar forma şi/sau substanţa
juridică.

Orice abatere de la principiile de mai sus este considerată a fi excepţională şi trebuie prezentată în
notele explicative, indicându-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste principii şi efectul
asupra valorilor contabile ale activelor şi pasivelor, poziţiei financiare şi rezultatelor perioadei.
> Principii de evaluare şi politici contabile

În general, evaluarea se bazează pe costul de achiziţie sau pe costul de producţie. În anumite

situaţii, se poate folosi şi valoarea de aport sau valoarea justă (inclusiv reevaluări). OMF 1752/2005
menţionează că activele şi pasivele vor fi evaluate în conformitate cu conţinutul acestui ordin şi cu
Normele de Aplicare emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Principiile contabile au rolul de a reflecta valorile de achiziţie, dar şi "valorile juste" trebuie luate în
considerare pentru determinarea valorilor contabile la întocmirea situaţiilor financiare anuale.
Aceasta include reevaluarea imobilizărilor corporale. Este indicat ca evaluările să fie efectuate de
către un evaluator profesionist (respectiv de către un membrual unui organism profesional relevant,
cu recunoaştere naţională sau internaţională) şi ca reevaluările de imobilizări corporale se pot
efectua doar pentru activele existente la sfârşitul exerciţiului financiar.

OMF 1752/2005 include instrucţiuni cu privire la metodele de evaluare şi principiile contabile ce

trebuie avute în vedere la realizarea înregistrărilor financiare şi întocmirea situaţiilor financiare
anuale.

Nici în OMF 1752/2005, nici în reglementările contabile aferente (AR4 şi AR7) nu există nici un fel de
menţiune directă referitoare la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

În ceea ce priveşte AR4 şi AR7 există similitudini în multe privinţe cu IFRS şi presupunem (deşi nu
există indicaţii precise), că acolo unde sunt necesare instrucţiuni suplimentare, se pot face referiri la
IFRS pentru prezentarea politicilor contabile aplicabile cerute în cadrul notelor la situaţiile financiare.
În multe situatii, IFRS va oferi instrucţiuni suplimentare referitoare la metodele de evaluare şi
politicile contabile.

În acelaşi timp, există anumite IFRS-uri care nu se aplică sau care au doar menţiuni limitate în AR4,
cum ar fi:

• Impozitul amânat, aplicat în anii anteriori în conformitate cu legislaţia anterioară

(OMF94/2001), nu este menţionat în OMF 1752/2005, cu excepţia indicării modului de
tratare a soldurilor iniţiale rezultate din aplicarea în anul anterior a IAS 12 "Impozitul pe
profit". Deşi nu este menţionat distinct, se consideră acceptat, pe baza prevederilor OMF
1752/2005, a se reversa în întregime orice sold de impozit amânat înregistrat înainte de
aplicarea OMF 1752/2005 şi de a nu calcula impozit amânat pentru perioadele ulterioare.

• Pentru "instrumentele financiare" există unele menţiuni referitoare la tratamentul contabil,

dar sunt foarte limitate şi cu siguranţă includ puţin din prevederile menţionate în IAS 32
"Instrumente financiare: prezentare şi descriere", IAS 39 "Instrumente financiare:
recunoaştere şi evaluare" şi IFRS 7 "Instrumente financiare: prezentare".

• În privinţa IAS 17 "Contracte de leasing", există definiţii în OMF 2001/2006 ale "leasingului
financiar" şi "leasingului operaţional", precum şi tratamentul contabil care trebuie aplicat
acestor elemente, dar există cerinţe limitate de prezentare în notele la situaţiile financiare
comparativ cu cerinţele IAS 17. Formularea din OMF 2001/2006 este consecventă
tratamentului şi definiţiilor asa cum sunt indicate în IAS 17. OMF 2374/2007 include
instrucţiuni referitoare la tratamentul tranzacţiilor de vânzare ale unui activ şi închirierea
aceluiaşi activ în regim de leasing (leaseback).

• În plus, aspecte acoperite de mai multe standarde IFRS sunt menţionate puţin sau chiar
deloc, cum ar fi : IFRS 2 "Plata pe bază de acţiuni"; IFRS 5 "Active imobilizate deţinute
pentru vânzare şi activităţi întrerupte"; IFRS 6 "Explorarea şi evaluarea resurselor
minerale"; IAS 11 "Contracte de construcţii"; IAS 14 "Raportarea pe segmente";IAS 19
"Beneficiile angajaţilor"; IAS 40 "Investiţii imobiliare" şi IAS 41 "Agricultura".
 • Pentru imobilizările necorporale, sunt prevăzute anumite tratamente contabile specifice,
care nu sunt consecvente în toate cazurile cu IAS 38 "Imobilizări necorporale". Aici se
include tratamentul amortizării fondului comercial rezultatîn urma unei achiziţii.

• Ajustările rezultate din adoptarea OMF 1752/2005 sunt contabilizate drept ajustare a
rezultatului reportat al anului curent.

• Erorile din exerciţiile financiare anterioare sunt incluse ca ajustare a rezultatului reportat al
anului curent, cu prezentarea corespunzătoare şi obligativitatea ca orice pierdere generată
să fie acoperită din profitul anului curent înainte de efectuarea oricărei distribuiri a profitului
anului curent. Cifrele comparative nu se ajustează pentru nici un element al perioadei
anterioare. IAS 8 "Politici contabile, modificări în estimări şi erori contabile" impune
efectuarea modificarii cifrelor comparative în cazul anumitor modificări în politicile contabile
şi a corectarii erorilor aferente perioadelor anterioare.

• Pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate (consultaţi comentariile suplimentare de

mai jos) există unele diferenţe faţă de IFRS 3 "Combinări de întreprinderi", printre care:

- Amortizarea fondului comercial rezultat din achiziţii pe o perioadă de 5 ani; IFRS prevede
evaluarea valorii totale minus deprecierea.

- Fondul comercial negativ achiziţionat este recunoscut în contul de profit şi pierdere doar în măsura
în care sunt îndeplinite anumite criterii; IFRS 3 impune înregistrarea imediată a cheltuielii în contul
de profit şi pierdere.

- Dacă valorile nu pot fi stabilite la data achiziţiei, atunci pot fi folosite la consolidare şi pentru
stabilirea fondului comercial la achiziţie valorile calculate pe baza datei de achizitie sau valorile
contabile de la data cea mai recent disponibilă

- IAS 2 "Stocuri" permite folosirea metodei FIFO, media ponderată şi în cazuri bine delimitate, pe
bază de identificare a elementelor şi folosirea metodei preţului de vânzare. Suplimentar bazei de
stabilire a costului indicată mai sus, OMF 1752/2005 permite folosirea metode LIFO.

• Aria de cuprindere a prevederilor specifice de prezentare conform OMF 1752/2005 este mai
restrânsă decât în cazul prevederilor IFRS; totuşi pentru reflecta „o imagine fidela" după
cum este mentionat în OMF 1752/2005, se consideră că trebuie completate note de
prezentare suficient de detaliate.

• IFRS prevede mult mai multe instrucţiuni referitoare la politicile şi principiile contabile în
situatii specifice şi pentru industrii specifice.

Pentru a clarifica anumite tratamente contabile şi pentru a oferi definiţii mai clare, Ministerul de
Finanţe a emis ordinul 2001/2006. Acest document prevede:

• Definiţia leasingului financiar şi operaţional şi tratamentul lor contabil;

• Definiţii pentru venituri şi cheltuieli;
• Definiţii ale entităţilor afiliate;
• Prezentarea garanţiilor semnificative în situaţiile financiare este obligatorie.

În OMF 2374/2007 există mai multe clarificări, inclusiv asupra urmatoarelor aspecte:

• Atunci cand sunt întocmite situaţii financiare consolidate in conformitate cu IFRS nu este
necesar să se întocmească şi situaţii financiare consolidate conform OMF 1752/2005.
• Tratamentul erorilor aferente exercitiilor financiare anterioare si neefectuarea nici unei
ajustări ale cifrelor comparative.
 • Tratamentul tranzacţiilor de vânzare şi leaseback.
• Tratamentul şi costurile activităţilor de construcţie.
• Reevaluărea imobilizărilor corporale.
• Provizioane, inclusiv implicarea unui expert pentru determinarea provizioanelor pentru
pensii şi introducerea conceptului de „obligaţie implicita", concept utilizat pentru
considerarea recunoaşterii provizioanelor de reorganizare a unei entitati.
• Ce trebuie inclus în categoriile planului de conturi. Acestea au fost incluse ca Anexă.

În legătură cu politicile contabile, AR4 indică:

• Principiile şi politicile adoptate de entitate pentru întocmirea, redactarea şi completarea

situaţiilor sale financiare anuale.
• Pentru a reflecta activitatea specifică a entităţii, conducerea va stabili politicile contabile
corespunzătoare activităţii desfăşurate.
• Atunci când îşi stabileşte politicile contabile, orice entitate trebuie să se asigure că sunt
respectate principiile contabile generale ("conceptele fundamentale") aşa cum au fost ele
incluse în AR4
• Politicile contabile ar trebui să fie:

- relevante pentru nevoile utilizatorilor în procesul de luare a deciziilor- "credibile"

- să prezinte o situaţie "reală şi fidelă", să fie neutre, să respecte principiul prudenţei şi sa fie
complete în toate aspectele semnificative

- modificate doar dacă se stipulează prin lege sau pentru a prezenta informaţiile într-o manieră mai
relevantă sau mai "credibilă"

O limitare a OMF 1752/2005 o reprezintă flexibilitatea pe care o au entităţile contabile în alegerea

politicilor contabile aplicabile, ceea ce înseamnă că există posibilitatea lipsei de consecvenţă în
raportarea conform OMF 1752/2005 între entităţi similare (în ceea ce priveşte ramura industrială,
tipul de afacere şi mărimea operaţiunilor).

> Cerinţe de prezentare, raportare şi completare

Ordinul 1752/2005 a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006 pentru exerciţiile
financiare care se încheie la sau după 31 decembrie 2006.

OMF 1752/2005 tratează diferenţiat entităţile care trebuie să întrunească toate cerinţele de
raportare financiară şi cele care pot întocmi varianta simplificată de raportare financiară. Entităţile
sunt diferenţiate pe baza criteriului „mărime". Criteriile de mărime indicate sunt: [Art 3(1)]
Orice entitate care întruneşte două din cele trei condiţii în timpul a două exerciţii financiare
consecutive 4 sau care este listată la bursă trebuie să întocmească anual situaţii financiare formate
din:

• Bilanţ
• Cont de profit şi pierdere
• Situaţia modificărilor capitalului propriu
• Situaţia fluxurilor de trezorerie
• Note explicative

Unele sub-categorii ale principalelor componente ale bilanţului pot fi combinate, când valorile sunt
imateriale sau când combinarea conduce la o relevanţă sporită. Aceasta nu se aplică societăţilor
listate la bursă.

Entităţile care nu întrunesc criteriile de mărime trebuie să întocmească:

• Bilanţ simplificat
• Cont de profit şi pierdere
• Note explicative la situaţiile financiare simplificate
• În funcţie de alegerea proprie, entităţile aflate sub limita de mărime pot întocmi si situaţia
modificărilor capitalului propriu şi/sau a fluxurilor de trezorerie.

În plus, toate situaţiile financiare pentru toate entităţile (indiferent de mărime) trebuie să fie însoţite
de declaraţia scrisă a conducerii societăţii privind asumarea responsabilităţii pentru întocmirea
situaţiilor financiare anuale şi de Raportul Administratorului(lor) privind activitatea desfăşurată.

Anumite grupuri de firme vor trebui să întocmească situaţii financiare consolidate (consultaţi
comentariile suplimentare de mai jos).

OMF 1752/2005 include un plan de conturi specific care trebuie aplicat şi indicaţii pentru
transpunerea conturilor contabile în formatele de bilanţ şi cont deprofit şi pierdere.

Planul general de conturi cuprinde următoarele categorii:

• Clasa 1 - Conturi de capitaluri

• Clasa 2 - Conturi de imobilizări
• Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
• Clasa 4 - Conturi de terţi (creanţe şi datorii)
• Clasa 5 - Conturi de trezorerie
• Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
• Clasa 7 - Conturi de venituri
• Clasa 8 - Conturi speciale (extrabilanţiere)
• Clasa 9 - Conturi de gestiune

În AR4 sunt prevăzute formate speciale pentru:

• Bilanţ (extins şi simplificat)

• Contul de profit şi pierdere
• Situaţia modificărilor capitalului propriu
• Situaţia fluxurilor de trezorerie.

Notele explicative trebuie întocmite astfel încât:

 • Să prezinte informaţii cu privire la reglementările contabile, subliniind aspectul întocmirii
situaţiilor financiare anuale şi politicilor contabile folosite;
• Să furnizeze informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar
care sunt relevante pentru utilizatorii informaţiilor în înţelegerea situaţiilor financiare.

În OMF 1752/2005 (AR4) sunt prevăzute şi indicaţii specifice pentru întocmirea notelor explicative.
Acestea includ:

• Active imobilizate
• Provizioane
• Repartizarea profitului
• Analiza rezultatului din exploatare
• Situaţia creanţelor şi datoriilor
• Principii, politici şi metode contabile
• Surse de dobânzi şi de finanţare
• Informaţii referitoare la angajaţi, administratori, management şi organisme de supervizare
• Calculul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari
• Alte informaţii

În cazul în care există abateri de la principiile contabile generale ("conceptele fundamentale") care
stau la baza prevederilor Ordinului 1752/2005, atunci trebuie prezentat motivul şi impactul rezultat.

OMF 1752/2005 descrie detaliat în AR4, informaţiile care trebuie prezentate în cadrul notelor
explicative la situaţiile financiare anuale.

De asemenea, sunt incluse cerinţe speciale de prezentare a unor situaţii ca:

• Politici contabile, inclusiv metode de evaluare şide conversie a tranzacţiilor în moneda

naţională,după caz
• Modificarea politicilor contabile, inclusiv impactulasupra rezultatelor exerciţiului financiar
curent(conform OMF 1752/2005. în cazul modificărilorpoliticilor contabile, ,nu se efectuează
ajustări aleperioadelor anteriore))
• Denumirea entităţii contabile, principalele locuri dedesfăşurare a activităţii şi sediul
social,principalele activităţi, denumirea firmei-mamă şi aultimei companii mama din cadrul
grupului
• Părţile afiliate cu care se desfaşoară relaţiieconomice, soldurile cu acestea la
sfârşitulperioadei şi tranzacţiile desfăşurate pe parcursulperioadei
• Detaliile şi rulajele activelor imobilizate
• Informaţii referitoare la reevaluări, inclusiv metodede reevaluare şi impact
• Informaţii referitoare la instrumentele financiare
• Detalii referitoare la investiţii şi dobânzi dinparticipaţii
• Prezentarea informaţiilor pe categorii pentru:creanţe, datorii şi stocuri şi orice alte
informaţiirelevante
• Provizioane, pentru comentarii referitoare lacomponenţă şi rulaje
• Reconcilierea dintre rezultatele contabile şi celefiscale şi impozitele de plată la sfârşitul
perioadei
• Informaţii referitoare la structura capitalului social,prezentate pe categorii, şi acţiuni emise
în cursulanului
• Detalii referitoare la cifra de afaceri detaliata peactivităţi separate şi pieţe geografice
• Informaţii referitoare la repartizarea profitului net,inclusiv detalii despre dividendele alocate
şi/sauplătite
• Angajamente şi contingente
• Evenimente ulterioare datei bilanţului
• Informaţii despre onorariul plătit auditorilorfinanciari
 • Numărul mediu de angajaţi, pe tipuri de angajaţi şicheltuielile de personal aferente
• Informaţii despre plăţile efectuate cătreAdministrator(i), conducere şi comisiile
desupraveghere
• Sume plătite în baza contractelor de închiriere şiobligaţii existente în baza contractelor
deinchiriere.

> Raportul Administratorului(lor)

La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar trebuie întocmit Raportul Administratorului(lor) pentru a fi

anexat situaţiilor financiare anuale.

Raportul are rolul de a furniza explicaţii asupra activităţilor desfăşurate de către entitate în anul
curent şi a poziţiei financiare a acesteia, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini
cu care se confruntă entitatea. De asemenea, este recomandată şi prezentarea indicatorilor
financiari şi nefinanciari.

Elementele specifice care trebuie abordate, după caz,sunt:

• Evenimente semnificative care au avut loc în timpul exerciţiului

• Evoluţia probabilă a entităţii
• Activităţi de cercetare-dezvoltare
• Cumpărarea de acţiuni proprii
• Sucursale ale entităţii
• Utilizarea de instrumente financiare şi potenţiale riscuri asociate
• Codul de guvernanţă corporativă (pentru entităţile listate la bursă se vor oferi mai multe
informaţii -consultaţi OMF 2001/2006)

> Aprobare şi publicare

Situaţiile financiare anuale includ detalii despre persoanele care au întocmit situaţiile financiare.
Administratorul (sau Preşedintele Consiliului de Administraţie) şi cel care a întocmit situaţiile
financiare trebuie să semneze situaţiile financiare anuale.

După finalizare, situaţiile financiare anuale şi Raportul Administratorului(lor) sunt prezentate

Adunării Generale a Acţionarilor.

Situaţiile financiare anuale, Raportul Administratorului(lor) şi Raportul Auditorului Financiar sunt

publicate în conformitate cu prevederile legale.

Prevederile actuale referitoare la publicarea situaţiilor financiare şi a rapoartelor aferente stipulează

că acestea trebuiesc depuse la Registrul Comerţului decare aparţine entitatea.

O societate care nu are propriul departament decontabilitate şi/sau o persoană calificată care să
răspundă de evidenţele contabile, şi care are o cifrăde afaceri mai mare decât echivalentul în lei a
50.000 de Euro, trebuie să contracteze o persoană autorizată (persoană fizică sau juridică) ca să-i
întocmească situaţiile financiare.

Legea societăţilor comerciale 31/1990, modificată de Legea 441/2006 prevede următoarele:

• Adunarea Generală Anuală a Acţionarilor (AGA) trebuie să se întrunească în termen de cinci

lunide la sfârşitul exerciţiului financiar [Art. 111 (1)].
• Societatea trebuie să depună situaţiile financiare anuale aprobate (inclusiv Raportul
Administratorului(lor) şi Raportul Auditorului Financiar/Raportul Cenzorilor, după caz) la
Registrul Comerţului [Art. 185 (1)] în termen de 15 zile de la AGA.
 • Registrul Comerţului trebuie să înainteze o versiune electronică a informaţiilor incluse în
situaţiile financiare anuale către Ministerul Finanţelor Publice în conformitate cu Normele
învigoare [Art 185 (4)].

Modificările Legii Contabilităţii au extins perioada de depunere a raportului financiar anual la

MinisterulFinanţelor Publice la 150 de zile după sfârşitul exerciţiului (Legea 259/2007 şi OMF
2374/2007).

În plus, există prevederi specifice de depunere pentru:

• Entităţile reglementate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), caz în care este
necesară depunerea situaţiilor financiare anuale însoţite de raportul auditorului financiar în
termen de patru luni de la sfârşitul exerciţiului financiar.
• Entităţile de asigurare/re-asigurare care sunt reglementate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor (CSA) care prevede depunereasituaţiilor financiare anuale însoţite de raportul
auditorului financiar în termen de patru luni de lasfârşitul exerciţiului financiar.
• În cazul Băncilor, situaţiile financiare statutare (întocmite în conformitate cu Ordinul BNR Nr
5) şi situaţiile financiare consolidate (după caz) trebuie depuse la Banca Naţională a
României în termen de patru luni de la sfârşitul exerciţiului financiar.

> Distribuirea dividendelor

Distribuirea dividendelor se face în baza profitului contabil al unei entităţi.

> Situaţii financiare consolidate

În plus faţă de menţiunile Ordinului 1752/2005 [Art. 7şi 8], instrucţiuni specifice sunt incluse şi în
"Reglementările contabile armonizate cu Directiva a 7-a a Comunităţilor Economice Europene"
(AR7).

Consolidarea este necesară atunci când o entitate are majoritatea drepturilor de vot într-o altă
entitate sau controlează semnificativ o alta entitate.

În cazul în care oricare entitate din grup este o societate listată la bursă, atunci vor trebui întocmite
situaţii financiare consolidate.

Exista anumite considerente pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare consolidate, un prim
considerent fiind dacă societatea mamă este o societate listată la bursă sau dacă întocmirea este
cerută de o instituţie de stat sau pentru informarea angajaţilor.

Dacă nu este îndeplinit unul din cazurile de mai sus, atunci următorul considerent este dacă
societatea îndeplineşte „criteriile de mărime" . Condiţia pentru întocmirea situaţiilor financiare
consolidate, în acest caz, este îndeplinirea a două dintre următoarele trei criterii pe baza celor mai
recente situaţii financiare anuale:
Chiar dacă un grup întruneşte cerinţele de mărime, după cum este indicat mai sus (şi nu este listat
la bursă), nu trebuie să întocmească situaţii financiare consolidate dacă societatea-mamă a grupului
este înregistrată în România şi este în acelaşi timp o filială, iar propria sa societate-mamă este
supusă legislaţiei româneşti sau a legislaţiei unui stat membru a Uniunii Europene şi:

• dacă societatea-mamă deţine toate acţiunile entităţii exceptate, sau

• dacă societatea-mamă deţine 90% sau mai mult din acţiunile societăţii exceptate, iar
entitatea exceptată şi restul acţionarilor sau membrilor entităţii au aprobat exceptarea

O filială nu trebuie inclusă în consolidare dacă:

• Includerea sa nu este materială în influenţarea reprezentării fidele a activelor, pasivelor,

poziţiei financiare şi rezultatelor perioadei pentru grupul consolidat considerat ca un întreg
• Entitatea individuală:

- are restricţii severe pe termen lung de a mai desfăşura activităţi

- informaţiile necesare pentru întocmirea conturilor consolidate nu pot fi obţinute decât cu

efectuarea unor cheltuieli foarte mari sau într-o perioadă foarte mare de timp

- acţiunile acelei entităţi sunt deţinute exclusiv în scopul unei revânzări ulterioare

AR7 conţine instrucţiuni pentru situaţiile financiare consolidate cu privire la:

• Principii de întocmire
• Conţinutul notelor explicative
• Raportul Administratorului(lor)
• Cerinţe de audit
• Aprobarea, realizarea şi publicarea
• Formatul bilanţului consolidat şi al contului deprofit şi pierdere consolidat

Instrucţiunile prezentate sunt conforme cu Directiva a7-a a UE.

OMF 2001/2006 prevede că în cazul în care osocietate întocmeşte situaţii financiare in baza
IFRS(consultaţi comentariile de mai jos), atunci situaţiile sale financiare consolidate pot fi pe
realizate peaceeaşi bază nefiind necesar să întocmească situaţii financiare consolidate conform OMF
1752/2005 .
Termenul de depunere a situaţiilor financiare consolidate este de 31 august al anului următor
perioadei de raportare (Legea 259/2007). Situaţiile financiare consolidate trebuie auditate de un
auditor financiar, trebuie să fie însoţite de un Raport al Administratorului(lor), să fie aprobate de
Adunarea Generală a Acţionarilor şi publicate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

> Aplicarea IFRS în România

Ordinul 907/2005 prevede că instituţiile de credit trebuie să întocmească un set suplimentar de

situaţii financiare întocmite în conformitate cu IFRS pentru exercitiul financiar încheiat la 31
decembrie 2006, în timp ce entităţile "de interes public" au voie să întocmească si un set
suplimentar de situaţii financiare conforme IFRS.

Entităţile "de interes public" sunt definite drept:

• Instituţiile de credit
• Societăţile de asigurare şi reasigurare
• Societăţile de brokeraj
• Companiile listate la bursă
• Societăţile naţionale
• Entităţile care fac parte dintr-un grup pentru care societatea - mamă întocmeşte situaţii
financiare consolidate în conformitate cu IFRS
• Entităţile finanţate de împrumuturi nerambursabile sau împrumuturi garantate de Stat

OMF 1121/2006 furnizează instrucţiuni suplimentare referitoare la intocmirea situaţiilor financiare în

conformitate cu IFRS pentru anul încheiat la 31 decembrie 2007. MOF 1121/2006 prevede ca, în
plus faţă de instituţiile de credit, societăţile listate la bursă trebuie să întocmească situaţii financiare
consolidate în conformitate cu IFRS pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2007. Pentru
exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2007 nu este necesară întocmirea situaţiilor financiare
conforme cu IFRS pentru entităţile listate la bursă dar neconsolidate.

Toate celelalte tipuri de entităţi considerate a fi entităţi „de interes public" pot continua să
întocmească situaţii financiare în conformitate cu IFRS pentru scopuri interne, acestea nefiind
obligatorii pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2007.

Entităţile individuale, indiferent dacă întocmesc sau nu situaţii financiare conforme cu IFRS, trebuie
să întocmească şi să depună la AGA şi la autorităţile române indreptăţite un set de situaţii financiare
anuale întocmite în conformitate cu OMF 1752/2005.

> Băncile şi societăţile de asigurări

În ultimii ani au survenit schimbări în raportarea financiară a băncilor şi a societăţilor de asigurări în

scopul alinierii cerinţelor româneşti cu Directivele Uniunii Europene şi Standardele Internaţionale de
Raportare Financiara aplicabile instituţiilor bancare.

După cum s-a menţionat mai sus, OMF 905/2005 prevede respectarea de către bănci şi societăţile
de asigurare a IFRS pentru anul financiar 2007.

În scopuri statutare, instituţiile de creditare trebuie să urmeze reglementările incluse în Ordinul BNR
5/2005 care armonizează reglementările contabile aplicabile instituţiilor de creditare cu cele incluse
în Directivele Europene.

Cerinţele pentru societăţile de asigurare/reasigurare care raportează către CSA sunt acoperite de
reglementările CSA.

> Considerente pentru investitori şi utilizatorii informaţiilor de raportare financiară

Din perspectiva istorică, înregistrarile contabile româneşti au fost puternic influenţate de utilizarea
informaţiilor în scopuri de conformitate fiscală. Funcţia principală a colectării şi înregistrării datelor
de natură financiar/contabilă a fost văzută de multe entităţi româneşti şi de către
conducerea/angajaţii acestora (atât de Stat, cât şi private) ca fiind aceea dea respecta
conformitatea fiscală şi raportarea fiscală.

Ca urmare a acestui fapt, informaţiile raportate aveau tendinţa de a reflecta o prezentare în care
"forma prevala asupra substanţei", respectiv prevala existenţa anumitor documente sau
înregistrarea într-un anume fel, decât să reflecte „fidel" poziţia financiară a întreprinderii la un
anumit moment dat sau să indice dacă rezultatele perioadei sunt o reprezentare corespunzătoare a
ceea ce s-a întâmplat.

Până la 31 decembrie 2003, România a fost considerată a fi o economie hiperinflaţionistă, în baza

criteriilor definite de IAS 29 "Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste". Pentru
raportarea statutară românească, IAS 29 nu a fost aplicat. Când utilizatorii analizează situaţii
financiare în care există numeroase elemente nemonetare, aceştia nu trebuie să piardă din analiza
lor dacă au existat reevaluări ale imobilizărilor corporale şi necorporale şi pe ce bază au fost acestea
facute.

> Cerinţe de audit

Toate entităţile care întrunesc cerinţele legate de criteriul de mărime şi entităţile de interes public
au obligaţia de a fi auditate din punct de vedere financiar. Entităţile care întocmesc situaţii
financiare simplificate nu au obligaţia să fie auditate financiar, exceptând cazul în care această
cerinţă este impusă prin alte prevederi legale (cum ar fi Legea Societăţilor Comerciale).

Auditorul financiar emite un raport, care, după cum este indicat de Legea Societăţilor Comerciale,
este adresat acţionarilor (sau echivalenţilor acestora) la Adunarea Generală Anuală a Acţionarilor.
Aspectele care trebuie incluse în Raportul auditorului financiar sunt indicate în OMF 1752/2005,
precum şi în Standardele Naţionale de Audit şi in Legea Societăţilor Comerciale.

Ordonanţa de Urgenţă 90/2008 (OU 90/2008) a implementat în România prevederile Directivei a 8-

a Europene în ceea ce priveşte derularea auditurilor statutare şi pentru funcţionarea unui corp de
supraveghere publică pentru auditul statutar. OU 90/2008 a fost adoptata în iunie 2008, iar normele
pentru aplicarea sa urmează a fi prevazute în reglementări suplimentare şi modificări aduse
legislaţiei anterioare din acest domeniu.

Conform OU 90/2008, Camera Auditorilor Financiari din România continuă să fie instituţia
responsabilă pentru stabilirea standardelor de auditare în Româniaşi pentru monitorizarea profesiei
în ceea ce priveşte membrii şi standardele de calificare, inclusiv stabilire acriteriilor de examinare şi
de obţinere a calităţii de membru, programele de perfecţionare în desfăşurare, standardele de etică
şi procedurile de revizuire a calităţii. Conform OU 90/2008, Camera Auditorilor Financiari din
România raportează către şi este sub autoritatea corpului de supraveghere publică.

OU 90/2008 include prevederea ca Standardele Internaţionale de Audit, după cum au fost traduse în
limba română, să fie standardele de auditare naţionale române şi include prevederi suplimentare
pentru entităţile de interes public şi pentru auditul statutar al entităţilor de interes public.

> Industriile reglementate

Dacă este cazul, raportul auditorului financiar independent impreuna cu situatiile financiare anuale,
este de asemenea emis către instituţiile de reglementare cum ar fi CNVM (Comisia Valorilor
Mobiliare), CSA (domeniul asigurărilor), BNR (Banca Naţională a României) şi CSSPP (Fondurile
dePensii).