TEMA 1

Unitatea economică– verigă de bază

a economiei naţionale
1. Esenţa, principiile fundamentale şi obiectivele
urmărite de către unitatea economică

Unitatea economică (întreprinderea) - persoană

fizică sau juridică care participă la viaţa
economică, în scopul obţinerii unui profit.
Pentru a obţine profit unitatea economică
produce bunuri, prestează servicii, efectuează
lucrări.

Caracteristici definitorii:

 existența patrimoniului;

 producția pentru piață;

 urmărirea profitului.
 Unitatea economică – centru de
decizii economice

CE

CUM

PENTRU CINE
 Unitatea economică – atrage și
combină resursele economice

Unitatea economică
Piaţa de aprovizionare

Piaţa de desfacere
Activităţi desfăşurate:
Planificare; Management;
Resurse Aprovizionare;
Bunuri şi
economice Producţie; Depozitare;
servicii
Comercializare; Promovare;
Evidenţă contabilă;
Cercetare, etc

Flux de Flux de
intrări ieșiri
 Obiective urmărite Principii fundamentale
Unitatea economică
Autonomie funcțională și
Maximizarea profitului financiară

Orientarea activității spre

cerințele pieței

Competitivitate
Minimizarea costurilor

Creșterea calității Rentabilitate

Adaptarea produselor la
cerințele clienților
Lichiditate şi solvabilitate
Extinderea capacității de
producție

Diversificarea produselor și
piețelor

………..
2. Locul şi rolul unităţilor economice în circuitul economic general

Cheltuieli de consum Cifra de afaceri

Piaţa bunurilor şi serviciilor

Achiziţii publice
taxe taxe
Gospodăriile Administraţia publică Unităţile
casnice transferuri subvenţii economice

Piaţa financiară
economii credite

Piaţa resurselor economice

venituri factorile costuri de producţie
 Rolul unităţilor economice în
circuitul economic general

 atrag şi combină factorii de producţie

 produc bunuri şi/sau prestează servicii

 participă la distribuirea și redustribuirea veniturilor

3. Tipologia unităţilor economice

Pot fi clasificate în funcție de:

 Formele organizatorico-juridice;
 Formele de proprietate asupra patrimoniului;
 Dimensiuni;
 Domenii de activitate;
 În active și inactive.

Studiu individual
 esența fiecărei categorii
 analiza datelor statistice
4. Cooperarea şi concentrarea întreprinderilor

Cooperarea - formulă contractuală, de înţelegere şi colaborare între

întreprinderi care îşi păstrează independenţa juridică dar renunţă
parţial la independenţa economică (decizională).
Forme de cooperare:

Cooperative de aprovizionare şi/sau

desfacere

Subcontractarea

Franciza
 Franciza - contract prin care o persoană, numită francizor, îi acordă
unei alte persoane, numită francizat, dreptul de exploatare a unui
ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală, în scopul de producţie
sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau servicii.

Exemplu franciză – Tucano Coffee

Investiţii:
Royalty: 3.5 – 4.5% din venituri.
Bugetul de marketing: 1% din venituri.
Plata pentru franciză 12 000 EUR.
Investiţiile pentru crearea unei unităţi de business
Tucano Coffee: în medie, până la 96 000 USD.
Suprafaţa medie a unui coffee shop: 120 m.p.

Venitul mediu pe lună

Profitul net lunar al unui coffee shop, după achitarea plăţilor şi taxelor,
constituie 3800 – 7000 USD.
Randamentul investiţiei (ROI) 2-2.5 ani.
 Concentrarea este o soluţie de colaborare strânsă între întreprinderi care
renunţă în mare măsura la independenţa economică şi juridică fiind
adoptată o soluţie de conducere unică.

Formula extremă a concentrării se realizează

prin fuziune (absorbţie).

Fuziunea - situatie în care o unitate economică achiziţionează acţiunile

(sau activele) altor unităţi economice care îşi pierd independenţa.
Organizaţii formate în rezultatul cooperării şi concentrării

HOLDINGUL to hold a deține

existenţa unei companii principale (societatea mamă) care deţine majoritatea
acţiunilor filialelor. Societatea mamă stabileste directive obligatorii pentru
filiale pe linie financiară, de management, de comercializare a produselor.

a preocupa
CONCERNUL to concern a fi implicat în

reuneşte companii din diferite ramuri (bănci, transport, diferite ramuri

ale industriei, comerţ etc.) care îşi păstrează independenţa juridică dar
managementul financiar şi anumite funcţii în domeniul aprovizionării,
producţiei, marketingului se află sub gestiunea concernului.

De regulă controlul în cadrul concernului este efectuat de către

structurile financiare.