ANALIZĂ MATEMATICĂ

Suport de curs și seminar

 Cuprins

1. Calcul diferențial pe ℝ ................................................................................. 3

2. Calcul integral pe ℝ ................................................................................... 10
3. Integrale improprii. Serii .......................................................................... 233
4. Interpolare polinomială .............................................................................. 28
5. Derivate parțiale de ordinul întai. Aplicații ................................................ 37
6. Derivate parțiale de ordin superior. Aplicații .............................................. 41
7. Integrala dublă. Aplicații ............................................................................ 52
8. Integrala triplă. Aplicații ............................................................................ 59
Bibliografie ...................................................................................................... 65

2
 1. Calcul diferențial pe ℝ

1.1. Considerații teoretice

Fie 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ → ℝ, 𝑥0 ∈ 𝐷 punct de acumulare
Definiție: Spunem că funcția f este derivabilă în 𝑥0 dacă există
𝑓(𝑥 ) − 𝑓(𝑥0 )
lim ∈ℝ
𝑥→𝑥0 𝑥 − 𝑥0
𝑓(𝑥)−𝑓(𝑥0 )
Notăm 𝑓 ′ (𝑥0 ) = lim , numită derivata funcției f în𝑥0 .
𝑥→𝑥0 𝑥−𝑥0

Definiție: Spunem că funcția f are derivată în 𝑥0 dacă există

𝑓(𝑥 ) − 𝑓(𝑥0 )
lim ̅
∈ℝ
𝑥→𝑥0 𝑥 − 𝑥0
Definiție: Spunem că funcția f este
i) derivabilă la stânga în 𝑥0 dacă există
𝑓(𝑥 ) − 𝑓(𝑥0 )
lim
𝑥→𝑥
∈ℝ
0 𝑥 − 𝑥0
𝑥<𝑥0

𝑓(𝑥)−𝑓(𝑥0)
și notăm 𝑓𝑠′ (𝑥0 ) = 𝑥→𝑥
lim ;
0 𝑥−𝑥0
𝑥<𝑥0

ii) derivabilă la dreapta în 𝑥0 dacă există

𝑓(𝑥 ) − 𝑓(𝑥0 )
lim
𝑥→𝑥
∈ℝ
0 𝑥 − 𝑥0
𝑥>𝑥0

𝑓(𝑥)−𝑓(𝑥0 )
și notăm 𝑓𝑑′ (𝑥0 ) = 𝑥→𝑥
lim .
0 𝑥−𝑥0
𝑥>𝑥0

Propoziție:Funcția f este derivabilă în x0 dacă și numai dacă este derivabilă la stânga și la

dreapta în x0 și 𝑓 ′ (𝑥0 ) = 𝑓𝑠′ (𝑥0 ) = 𝑓𝑑′ (𝑥0 )
Teoremă (Derivarea funcțiilor compuse): Fie 𝐼, 𝐽 intervale de numere reale și
funcțiile𝑢: 𝐼 → 𝐽,𝑓: 𝐽 → ℝ.Dacă 𝑢este derivabilă în x0 ∈ 𝐼 și 𝑓este derivabilă în 𝑓(x0 ) ∈ 𝐽
atunci (𝑓 ∘ 𝑢): 𝐼 → ℝeste derivabilă în x0 și are loc
(𝑓 ∘ 𝑢)′ (𝑥0 ) = 𝑓 ′ (𝑢(𝑥0 )) ∙ 𝑢′ (𝑥0 ).
Teoremă (Derivarea funcției inverse): Fie 𝐼, 𝐽 intervale de numere reale și𝑓: 𝐼 → 𝐽 continuă
și bijectivă.Dacă 𝑓 este derivabilă în x0 ∈ 𝐼 și 𝑓 ′ (x0 ) ≠ 0 atunci 𝑓 −1 : 𝐽 → 𝐼este derivabilă în
𝑦0 = 𝑓(x0 ) și are loc

3
 1
(𝑓 −1 )′ (𝑦0 ) = .
𝑓 ′ (𝑥0 )

Derivatele funcțiilor elementare

1. 𝑐 ′ = 0, unde 𝑐 ∈ ℝ
2. (𝑥 𝑎 )′ = 𝑎𝑥 𝑎−1 , unde 𝑎 ∈ ℝ, 𝑥 ∈ (0, ∞)
1
3. (log𝑎 𝑥)′ = 𝑥 ln 𝑎 , unde 𝑎 > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑥 > 0
1
4. (ln 𝑥)′ = 𝑥 , unde 𝑥 > 0

5. (𝑎 𝑥 )′ = 𝑎 𝑥 ln 𝑎 , unde 𝑎 > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑥 ∈ ℝ
6. (𝑒 𝑥 )′ = 𝑒 𝑥 , unde 𝑥 ∈ ℝ
7. (sin 𝑥 )′ = cos 𝑥 , unde 𝑥 ∈ ℝ
8. (cos 𝑥 )′ = − sin 𝑥 , unde 𝑥 ∈ ℝ
1
9. (tg 𝑥 )′ = cos2 𝑥 , unde cos 𝑥 ≠ 0
1
10. (ctg 𝑥 )′ = − sin2 𝑥 , unde sin 𝑥 ≠ 0
1
11. (arcsin 𝑥 )′ = √1−𝑥 2 , unde 𝑥 ∈ (−1,1)
1
12. (arccos 𝑥 )′ = − √1−𝑥 2 , unde 𝑥 ∈ (−1,1)
1
13. (arctg 𝑥 )′ = 𝑥 2 +1 , unde 𝑥 ∈ ℝ
1
14. (arcctg 𝑥 )′ = − 𝑥 2+1 , unde 𝑥 ∈ ℝ

𝑓
Propoziție: Dacă 𝑓, 𝑔: 𝐼 ⊂ ℝ → ℝ sunt derivabile pe I, atunci funcțiile 𝑓 + 𝑔, 𝑓 − 𝑔, 𝑓 ∙ 𝑔, 𝑔

(dacă 𝑔(𝑥 ) ≠ 0, 𝑥 ∈ 𝐼) sunt derivabile pe I și au loc:

1. (𝑓 + 𝑔)′ = 𝑓 ′ + 𝑔′
2. (𝑓 − 𝑔)′ = 𝑓 ′ − 𝑔′
3. (𝑓 ∙ 𝑔)′ = 𝑓 ′ 𝑔 + 𝑓𝑔′
4. (𝑐 ∙ 𝑓)′ = 𝑐𝑓 ′
𝑓 ′ 𝑓 ′ 𝑔 − 𝑓𝑔′
5. ( ) =
𝑔 𝑔2

4
 Teoreme de medie

Fie 𝐼 ⊂ ℝintervalși𝑓: 𝐼 → ℝ
Definiție: Un punct 𝑥0 ∈ 𝐼 se zice
i) punct de minim local pentru f dacă există V o vecinătate a lui 𝑥0 astfel încât pentru
orice 𝑥 ∈ 𝑉 ⋂ 𝐼 are loc:
𝑓 ( 𝑥 ) ≥ 𝑓 (𝑥 0 );
ii) punct de maxim local pentru f dacă există V o vecinătate a lui 𝑥0 astfel încât
pentru orice 𝑥 ∈ 𝑉 ⋂ 𝐼 are loc:
𝑓 ( 𝑥 ) ≤ 𝑓 (𝑥 0 );
iii) punct de extrem local pentru f dacă 𝑥0 este punct de minim local pentru f sau
punct de maxim local pentru f.
Remarcă: Dacă inegalitățile de la i), respectiv ii) au loc pentru orice 𝑥 ∈ 𝐼, atunci 𝑥0 se zice
punct de minim, respectiv maxim global pentru f.
Teoremă (Fermat): Dacă 𝑥0 este punct de extrem local pentru f, f este derivabilă în 𝑥0 și
̇
𝑥0 ∈ 𝐼atunci𝑓 ′( )
𝑥0 = 0.
Teoremă (Rolle): Fie 𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼, 𝑎 < 𝑏. Dacă f este continuă pe [𝑎, 𝑏], derivabilă pe (𝑎, 𝑏) și
𝑓 (𝑎) = 𝑓(𝑏), atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐 ) = 0.
Teoremă (Cauchy): Fie 𝑓, 𝑔: 𝐼 → ℝ𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼, 𝑎 < 𝑏. Dacă f, g sunt continue pe [𝑎, 𝑏],
derivabile pe (𝑎, 𝑏) și 𝑔′ (𝑥 ) ≠ 0, pentru orice 𝑥 ∈ (𝑎, 𝑏), atunci 𝑔(𝑎) ≠ 𝑔(𝑏) și există 𝑐 ∈
(𝑎, 𝑏) astfel încât
𝑓(𝑏) − 𝑓(𝑎) 𝑓 ′ (𝑐 )
= .
𝑔(𝑏) − 𝑔(𝑎) 𝑔′ (𝑐 )
Teoremă (Lagrange): Fie 𝑓: 𝐼 → ℝ𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼, 𝑎 < 𝑏. Dacă f este continuă pe [𝑎, 𝑏], derivabilă
pe (𝑎, 𝑏), atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel încât
𝑓(𝑏) − 𝑓(𝑎) = 𝑓 ′ (𝑐 )(𝑏 − 𝑎).
𝟎
Teoremă (l’ Hospital pentru cazul ): Fie 𝑓, 𝑔: 𝐼 → ℝ, 𝐼interval și 𝑥0 punct de acumulare.
𝟎

Dacă
i) f și g sunt derivabile pe 𝐼 ∖ {𝑥0 };
ii) lim 𝑓 (𝑥 ) = lim 𝑔(𝑥 ) = 0;
𝑥→𝑥0 𝑥→𝑥0

iii) 𝑔′ (𝑥 ) ≠ 0, pentru orice 𝑥 ∈ 𝐼 ∖ {𝑥0 };

𝑓′ (𝑥)
iv) există lim ̅,
∈ℝ
𝑥→𝑥0 𝑔′ (𝑥)

5
 𝑓 𝑓(𝑥) 𝑓′ (𝑥)
atunci are limită în 𝑥0 și lim = 𝑔′ (𝑥).
𝑔 𝑥→𝑥0 𝑔(𝑥)
∞
Teoremă (l’ Hospital pentru cazul ): Fie 𝑓, 𝑔: 𝐼 → ℝ, 𝐼interval și 𝑥0 punct de acumulare.
∞

Dacă
i) f și g sunt derivabile pe 𝐼 ∖ {𝑥0 };
ii) lim |𝑓 (𝑥 )| = lim |𝑔(𝑥 )| = ∞;
𝑥→𝑥0 𝑥→𝑥0

iii) 𝑔′ (𝑥 ) ≠ 0, pentru orice 𝑥 ∈ 𝐼 ∖ {𝑥0 };

𝑓′ (𝑥)
iv) există lim ̅,
∈ℝ
𝑥→𝑥0 𝑔′ (𝑥)

𝑓 𝑓(𝑥) 𝑓′ (𝑥)
atunci are limită în 𝑥0 și lim = 𝑔′ (𝑥).
𝑔 𝑥→𝑥0 𝑔(𝑥)

1.2. Probleme rezolvate

1.2.1. Calculați derivatele funcțiilor:
i) 𝑓 (𝑥 ) = 𝑥 2019 sin 𝑥
ii) 𝑓 (𝑥 ) = 𝑒 𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑒 𝑥 − ln √1 + 𝑒 2𝑥
𝑥+1 𝑥
iii) 𝑓 (𝑥 ) = ( ) .
𝑥

Soluție
Au loc următoarele:
i) 𝑓 ′ (𝑥 ) = 2019𝑥 2018 sin 𝑥 + 𝑥 2019 cos 𝑥
1 1 ′
ii) 𝑓 ′ (𝑥 ) = 𝑒 𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑒 𝑥 + 𝑒 𝑥 ∙ 1+𝑒 2𝑥 𝑒 𝑥 − √1+𝑒 2𝑥 ∙ (√1 + 𝑒 2𝑥 ) =

𝑒 2𝑥 1 𝑒 2𝑥
= 𝑒 𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑒 𝑥 + − ∙ = 𝑒 𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑒 𝑥
1 + 𝑒 2𝑥 √1 + 𝑒 2𝑥 √1 + 𝑒 2𝑥
𝑥+1 ′ 𝑥+1
𝑥+1 1 𝑥−(𝑥+1)
iii) 𝑓 ′ (𝑥 ) = (𝑒 𝑥 ln 𝑥 ) = 𝑒 𝑥 ln 𝑥 ∙ [ln +𝑥∙ 𝑥+1 ∙ ]=
𝑥 𝑥2
𝑥

𝑥+1 𝑥 𝑥+1 𝑥2 −1 𝑥+1 𝑥 𝑥+1 1

=( ) [ln + ∙ ( 2 )] = ( ) [ln − ]
𝑥 𝑥 𝑥+1 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥+1

6
 1.2.2. Verificați dacă are loc egalitatea:
(1 − 𝑥 2 )𝑓 ′′ (𝑥) − 𝑥𝑓 ′ (𝑥 ) − 𝑓 (𝑥 ) = 0,
unde 𝑓 (𝑥 ) = 𝑒 arcsin 𝑥 .
Soluție
Prin derivare obținem
𝑒 arcsin 𝑥
𝑓 ′ (𝑥 ) = ,
√1 − 𝑥 2
respectiv

′′ (
𝑒 arcsin 𝑥 (√1 − 𝑥 2 + 𝑥)
𝑓 𝑥) = .
(1 − 𝑥 2 )√1 − 𝑥 2
Apoi,
𝑒 arcsin 𝑥 (√1 − 𝑥 2 + 𝑥) 𝑒 arcsin 𝑥
(1 − 𝑥 2 )𝑓 ′′ (𝑥 ) − 𝑥𝑓 ′ (𝑥 ) − 𝑓 (𝑥 ) == −𝑥 − 𝑒 arcsin 𝑥 = 0
√1 − 𝑥 2 √1 − 𝑥 2

1.2.3. Folosind regula lui l’Hospital, calculați

1 1
lim ( − ).
𝑥→0 𝑥 ln(𝑥 + 1)
Soluție
1
1 1 ln(𝑥 + 1) − 𝑥 −1
𝑥+1
lim ( − ) = lim = lim 1 =
𝑥→0 𝑥 ln(𝑥 + 1) 𝑥→0 𝑥 ln(𝑥 + 1) 𝑥→0 ln(𝑥 + 1) + 𝑥 ∙
1+𝑥

𝑥 1 1
= −lim = −lim =− .
𝑥→0 (𝑥 + 1) ln(1 + 𝑥) + 𝑥 𝑥→0 ln(1 + 𝑥) + 2 2

1.3. Probleme propuse

7
 1.3.1. Studiați derivabilitatea funcțiilor:
i) 𝑓(𝑥 ) = |ln 𝑥 − 2019|;
ii) 𝑓(𝑥 ) = min{𝑥 2 + 2𝑥, 6𝑥 − 3};
1 |𝑥| 1
(𝑥 + )+ 1 , 𝑥≠0
iii) 𝑓 (𝑥 ) = {2 𝑥
1+𝑒 𝑥 ;
0, 𝑥 = 0
𝑘 1
𝑥 sin , 𝑥 ≠ 0
iv) 𝑓 (𝑥 ) = { 𝑥 , 𝑘 ≥ 2.
0, 𝑥 = 0

1.3.2. Calculați derivatele funcțiilor:

i) 4𝑥 5 + 8𝑥 2 − 16𝑥 + 2019;
3 3
ii) √𝑥 − 15 √𝑥 + ( √𝑥 )2017 ;
iii) 2ln 𝑥 + 5𝑒 𝑥 − 9𝑥 ;
iv) (𝑥 + 3) log 3 𝑥 + 3𝑥 ;
v) (𝑥 3 + 𝑥 − 1) ln 𝑥;
𝑥−ln 𝑥
vi) ;
𝑥+ln 𝑥
𝑥 2017 −1
vii) .
𝑥 2017 +1

1.3.3. Calculați derivatele următoarelor funcții 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ → ℝ:

𝑥3 𝑒𝑥
i) 𝑓(𝑥 ) = ln 𝑥+2 + 𝑥−7;
3 1−𝑥 2
ii) 𝑓(𝑥 ) = √1+𝑥 2 , 𝑥 ≠ ±1;
cos5 (3𝑥)
iii) 𝑓 (𝑥 ) = ;
sin3 (5𝑥)
iv) 𝑓(𝑥 ) = sin(sin(sin 𝑥));
arcsin 𝑥−(𝑥+2)√1−𝑥 2
v) 𝑓 (𝑥 ) = ;
2
vi) 𝑓(𝑥 ) = ln(𝑥 − √1 − 𝑥 2 ) − ln(𝑥 + √1 − 𝑥 2 );
vii) 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2017 ∙ 2017𝑥 ;
3
viii) 𝑓(𝑥 ) = (𝑥 3 + 2017) √𝑥 ;
2017
ix) 𝑓 (𝑥 ) = 𝑥 𝑥 .

1.3.4. Calculați derivatele de ordinul n pentru funcțiile:

i) 𝑓(𝑥 ) = sin2 𝑥, 𝑥 ∈ ℝ;
ii) 𝑓(𝑥 ) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 3𝑥 + 1), 𝑥 ∈ ℝ;
iii) 𝑓(𝑥 ) = (1 + 𝑥)𝛼 , 𝛼 > 0, 𝑥 > −1.

1.3.5. Verificați dacă au loc următoarele relații:

8
 √𝑥 2+1 (1+𝑥 2 )2
i) 𝑥(𝑥 2 + 1)𝑓 ′ (𝑥 ) + 𝑓(𝑥 ) = 𝑥(1 + 𝑥 2 )2 , unde 𝑓(𝑥 ) = + , 𝑥 ≠ 0;
𝑥 3𝑥
𝑥
√3 √3
ii) 𝑓 ′′ (𝑥 ) + 𝑓 ′ (𝑥 ) + 𝑓(𝑥 ) = 0, unde 𝑓 (𝑥 ) = 𝑒 −2 (a cos 𝑥 + 𝑏 sin 𝑥) , 𝑥 ∈ ℝ;
2 2
𝑥2
𝑓′ (𝑥) 2𝑥 2
iii) 𝑓 ′′ (𝑥 ) − − ( 𝜋 ) 𝑓 (𝑥 ) = 0, unde 𝑓(𝑥 ) = 𝜋𝑒 𝜋 , 𝑥 ≠ 0.
𝑥

1.3.6. Arătați că au loc următoarele inegalități:

𝑥3 𝜋
i) tg 𝑥 > 𝑥 + , 𝑥 ∈ (0, 2 );
3
𝑥3
ii) arcsin 𝑥 > 𝑥 + , 𝑥 ∈ [0,1);
6
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥
iii) ln(1 + 𝑥) > , 𝑥 > 0;
1+𝑥
𝑏−𝑎 𝑏 𝑏−𝑎
iv) ≤ ln ≤ , 0 < 𝑎 < 𝑏;
𝑏 𝑎 𝑎
1
1 𝑏𝑏 𝑏−𝑎
v) 𝑎 < 𝑒 (𝑎 𝑎 ) , 0 < 𝑎 < 𝑏;
vi) 𝛼(𝑏 − 𝑎)𝑎𝛼−1 < 𝑏𝛼 − 𝑎𝛼 < 𝛼(𝑏 − 𝑎)𝑏𝛼−1 , 0 < 𝑎 < 𝑏, ∀𝛼 > 1.

1.3.7. Utilizând regula lui l’Hospital, calculați următoarele limite:

4
𝑥 𝑥 𝑥 + 2017 𝑥
lim 𝑥 ln 𝑥 ; lim ( ) ; lim ( ) ; lim (tg 𝑥)sin 𝑥 ;
𝑥→0 𝑥→0 𝑥 + 1 𝑥→∞ 𝑥 − 2017 𝑥→0
𝑥>0
1
𝑒𝑥 𝑥 𝑥𝑥 − 𝑥
lim 𝑥 𝑥 − ln(𝑒 𝑥 + 1));
2(
lim sin 𝑥 ln 𝑥 ; lim ( ) ; lim .
𝑥→∞ 𝑥→0 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→1 ln 𝑥 − 𝑥 + 1

9
 2. Calcul integral pe ℝ
2.1. Integrala nedefinită

2.1.1. Considerații teoretice

Fie 𝐼 ⊂ ℝinterval.
Definiție: Funcția 𝑓: 𝐼 → ℝse numește primitivabilă dacă există 𝐹: 𝐼 → ℝderivabilă astfel
încât pentru orice 𝑥 ∈ 𝐼 are loc 𝐹 ′ (𝑥 ) = 𝑓(𝑥 ).
Funcția 𝐹se numește primitivă a funcției f și notăm

∫ 𝑓 (𝑥 ) 𝑑𝑥

mulțimea tuturor primitivelor funcției f.

Definiție: Mulțimea tuturor primitivelor unei funcții 𝑓: 𝐼 → ℝ se numește integrala nedefinită
a acelei funcții.
Are loc

∫ 𝑓(𝑥 ) 𝑑𝑥 = 𝐹 (𝑥 ) + 𝒞.

Propoziție:1) Dacă 𝑓: 𝐼 → ℝ este continuă, atunci f este primitivabilă.

2) Dacă 𝑓: 𝐼 → ℝ este primitivabilă, atunci f are proprietatea lui Darboux.
3) Dacă 𝑓: 𝐼 → ℝ este primitivabilă, atunci f nu are puncte de discontinuitate de
speța întâi.

Primitive uzuale

𝑥 𝑎+1
1. ∫ 𝑥 𝑎 𝑑𝑥 = + 𝒞, unde 𝑎 ≠ −1
𝑎+1
𝑎𝑥
2. ∫ 𝑎 𝑥 𝑑𝑥 = + 𝒞, unde a > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ
ln 𝑎

3. ∫ 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ

1
4. ∫ 𝑑𝑥 = ln|𝑥 | + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ∗
𝑥

5. ∫ sin 𝑥 𝑑𝑥 = − cos 𝑥 + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ

10
 6. ∫ cos 𝑥 𝑑𝑥 = sin 𝑥 + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ

1 𝜋
7. ∫ 𝑑𝑥 = tg 𝑥 + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ ∖ {(2𝑘 + 1) , 𝑘 ∈ ℤ}
cos 2 𝑥 2
1
8. ∫ 𝑑𝑥 = −ctg 𝑥 + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ ∖ {𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ}
sin2 𝑥
𝜋
9. ∫ 𝑡𝑔 𝑥 𝑑𝑥 = − ln|cos 𝑥 | + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ ∖ {(2𝑘 + 1) , 𝑘 ∈ ℤ}
2

10. ∫ 𝑐𝑡𝑔 𝑥 𝑑𝑥 = ln|sin 𝑥 | + 𝒞, unde 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ ∖ {𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ}

1 1
11. ∫ 𝑑𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑎 + 𝒞, unde 𝑎 > 0, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ
𝑥2 +𝑎 2 𝑎
1 1 𝑥−𝑎
12. ∫ 𝑑𝑥 = ln | | + 𝒞, unde 𝑎 > 0, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ ∖ {−a, a}
𝑥2
−𝑎 2 2𝑎 𝑥+𝑎
1
13. ∫ 𝑑𝑥 = ln(𝑥 + √𝑥 2 + 𝑎2 ) + 𝒞, unde 𝑎 > 0, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ ℝ
2
√𝑥 + 𝑎 2

1
14. ∫ 𝑑𝑥 = ln |𝑥 + √𝑥 2 − 𝑎2 | + 𝒞, unde 𝑎 > 0, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ (−∞, −𝑎)⋃(𝑎, +∞)
2
√𝑥 − 𝑎 2

1 𝑥
15. ∫ = arcsin + 𝒞, unde a > 0, 𝑥 ∈ 𝐼 ⊂ (−𝑎, 𝑎).
√𝑎2 − 𝑥 2 𝑎

Teoremă(Metoda integrarii prin părți): Dacă 𝑓, 𝑔: 𝐼 → ℝ sunt derivabile, cu derivate

continue, atunci

∫ 𝑓 ′ (𝑥 )𝑔(𝑥) 𝑑𝑥 = 𝑓 (𝑥 )𝑔(𝑥) − ∫ 𝑓 (𝑥 )𝑔′ (𝑥 ) 𝑑𝑥.

Teoremă(Metoda schimbării de variabilă): Fie 𝑢: 𝐼 → 𝐽 derivabilă și 𝑓: 𝐽 → ℝ

primitivabilă. Dacă

∫ 𝑓(𝑥 ) 𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥 ) + 𝒞,

atunci

∫ 𝑓(𝑢 (𝑥 ))𝑢′ (𝑥) 𝑑𝑥 = 𝐹(𝑢(𝑥)) + 𝒞.

11
 2.1.2. Probleme rezolvate
2.1.2.1. Folosind metoda integrării prin părți, calculați:
i) ∫ sin2 𝑥 𝑑𝑥;
ii) ∫ 𝑒 𝑎𝑥 cos 𝑏𝑥 𝑑𝑥.
Soluție
i) Succesiv obținem:

𝐼 = ∫ sin2 𝑥 𝑑𝑥 = − sin 𝑥 cos 𝑥 + ∫ cos 2 𝑥 𝑑𝑥

⇒ 𝐼 = − sin 𝑥 cos 𝑥 + ∫(1 − sin2 𝑥) 𝑑𝑥

⇒ 2𝐼 = − sin 𝑥 cos 𝑥 + 𝑥
Deci
1
𝐼= (𝑥 − sin 𝑥 cos 𝑥 ) + 𝒞
2
ii) Notăm 𝐽 = ∫ 𝑒 𝑎𝑥 cos 𝑏𝑥 𝑑𝑥. Apoirezultă că
1 𝑎𝑥 𝑏
𝐽= 𝑒 cos 𝑏𝑥 + ∫ 𝑒 𝑎𝑥 sin 𝑏𝑥 𝑑𝑥 ⇒ 𝐽
𝑎 𝑎
1 𝑎𝑥 𝑏 𝑒 𝑎𝑥 sin 𝑏𝑥 𝑏
= 𝑒 cos 𝑏𝑥 + [ − ∫ 𝑒 𝑎𝑥 cos 𝑏𝑥 𝑑𝑥]
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
Deci
𝑎 𝑎𝑥
𝑏
𝐽= 𝑒 cos 𝑏𝑥 + 𝑒 𝑎𝑥 sin 𝑏𝑥 + 𝒞
𝑎2 + 𝑏2 𝑎2 + 𝑏2

2.1.2.2. Calculați următoarele integrale nedefinite de funcții raționale și

funcții raționale trigonometrice:
𝑥+4
i) ∫ (𝑥2+1)(𝑥2+5) 𝑑𝑥 ;
sin2 𝑥 𝜋 𝜋
ii) ∫ 1+sin2𝑥 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (− 2 , 2 ) ;
tg 𝑥 𝜋
iii) ∫ cos 𝑥(sin 𝑥+cos 𝑥) 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (0, 2 ).

12
 Soluție
i) Are loc
𝑥+4 𝐴𝑥 + 𝐵 𝐶𝑥 + 𝐷
= 2 + ,
(𝑥 2 + 1)(𝑥 + 5) 𝑥 + 1 𝑥 2 + 5
2

1 1
iar în urma calculelor obținem 𝐴 = 4 , 𝐵 = 1, 𝐶 = − 4 , 𝐷 = −1.

Integrala devine
1 1
𝑥+4 𝑥+1 −4𝑥 −1
4
∫ 2 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 + ∫ 𝑑𝑥 =
(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 5) 𝑥2 + 1 𝑥2 + 5
1 1 1 𝑥
= ln(𝑥 2 + 1) + arctg 𝑥 − ln(𝑥 2 + 5) − arctg +𝒞
8 8 √5 √5

1
ii) Facem schimbarea de variabilă tg 𝑥 = 𝑡 și obținem 𝑑𝑥 = 1+𝑡 2 𝑑𝑡. Rezultă
𝑡2
1+𝑡 2 1 𝑡2
∫ 𝑡2
∙ 𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡 =
1 + 1+𝑡 2 1 + 𝑡2 (𝑡 2 + 1)(1 + 2𝑡 2 )

1 1 √2
=∫ 𝑑𝑡 − ∫ 2 𝑑𝑡 = arctg 𝑡 − arctg(√2𝑡) + 𝒞
𝑡2 +1 2𝑡 + 1 2
Deci
sin2 𝑥 √2
∫ 2
𝑑𝑥 = arctg (tg 𝑥) − arctg(√2tg 𝑥) + 𝒞
1 + sin 𝑥 2

iii) Avem că
tg 𝑥 tg 𝑥
∫ 𝑑𝑥 = ∫ sin 𝑥
𝑑𝑥 =
cos 𝑥 (sin 𝑥 + cos 𝑥) cos 2 𝑥 (cos 𝑥 + 1)
tg 𝑥 1
=∫ ∙ 𝑑𝑥,
tg 𝑥 + 1 cos 2 𝑥
iar prin schimbarea de variabilă tg 𝑥 = 𝑡 rezultă
𝑡
∫ 𝑑𝑡 = 𝑡 − ln|𝑡 + 1| + 𝒞
𝑡+1

Așadar
tg 𝑥
∫ 𝑑𝑥 = tg 𝑥 − ln|tg 𝑥 + 1| + 𝒞.
cos 𝑥 (sin 𝑥 + cos 𝑥)

13
 2.1.3. Probleme propuse

2.1.3.1. Considerăm 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ, 𝑓, 𝐹: (0, ∞) → ℝ, date prin

2𝑥 − 1 𝑥−1 𝑏 𝑥−1
𝑓 (𝑥 ) = 3
𝑒 𝑥 , 𝐹(𝑥 ) = (𝑎 + ) 𝑒 𝑥 .
𝑥 𝑥
Să se determine 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ astfel încât 𝐹 să fie o primitivă a lui 𝑓 pe (0, ∞).

2.1.3.2. Arătați că următoarele funcții admit primitive pe domeniul de

definiție:
1 1 1 𝜋
𝜋 − 𝑥 2 − 3 , 𝑥 ∈ (0, 2 ]
i) 𝑓: [0, 2 ] → ℝ, 𝑓 (𝑥) = {sin2 𝑥 ;
0, 𝑥 = 0
1
cos 𝑥 , 𝑥 ≠ 0
ii) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = { .
0, 𝑥 = 0

2.1.3.3. Arătați că următoarele funcții nu admit primitive pe ℝ:

i) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = [𝑥];
2019, 𝑥 ∈ ℚ
ii) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = { ;
−2019, 𝑥 ∈ ℝ\ℚ
1
cos 2 2𝑥 , 𝑥 ≠ 0
iii) 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = { .
0, 𝑥 = 0

2.1.3.4. Să se calculeze următoarele integrale:

i) ∫(2019𝑥 2018 − 2018𝑥 2017 + ⋯ + 2𝑥 − 1)𝑑𝑥;
3 4
ii) ∫(4√𝑥 − √𝑥 + 7𝑥 2 √𝑥)𝑑𝑥 , 𝑥 >0;
5 4
iii) ∫ (√𝑥 2+1 − √16−𝑥 2) 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (−4,4);
1+sin3 𝑥 𝜋
iv) ∫ 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (0, 2 );
sin2 𝑥
1−√4−𝑥 2
v) ∫ 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (−2,2);
4−𝑥 2
√1−𝑥 2 +√1+𝑥 2
vi) ∫ 𝑑𝑥 , 𝑥 ∈ (−1,1).
√1−𝑥 4

2.1.3.5. Folosind formula integrării prin părți, calculați integralele:

𝑥𝑒 arcsin 𝑥
i) ∫ 𝑑𝑥, |𝑥 | < 1;
√1−𝑥 2
ii) ∫ ln(𝑥 + √1 + 𝑥 2 ) 𝑑𝑥;
iii) ∫ 𝑒 2019𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥;
iv) ∫ sin 𝑥 ln(tg 𝑥) 𝑑𝑥, 𝑥 > 0;
v) ∫ 𝑥√𝑥 2 + 𝑥 + 1 𝑑𝑥;
vi) ∫ √𝑥 2 + 𝑎2 𝑑𝑥, 𝑎 ≠ 0.

14
 2.1.3.6. Găsiți formule de recurență pentru:
𝐼𝑛1 = ∫ cos 𝑛 𝑥 𝑑𝑥 ; 𝐼𝑛2 = ∫ 𝑥 𝑛 sin 𝑥 𝑑𝑥 ; 𝐼𝑛3 = ∫ ln𝑛 𝑥 𝑑𝑥.

2.1.3.7. Folosind metoda schimbarii de variabile, calculați integralele:

1+𝑥
i) ∫ √1−𝑥 2 𝑑𝑥, |𝑥 | < 1;
3𝑥
ii) ∫ √1−6𝑥 𝑑𝑥;
3
1+ √𝑥
iii) ∫ 3 𝑑𝑥, 𝑥 > 0;
√𝑥 2
2 sin 𝑥 cos 𝑥
iv) ∫ 𝑑𝑥
sin2 𝑥+2
2
𝑥 −1
v) ∫ 𝑥 4+1 𝑑𝑥;
1
vi) ∫ 𝑥 ln 𝑥 ln(ln 𝑥) 𝑑𝑥 , 𝑥 > 0;
2+ln 𝑥
vii) ∫ 𝑒𝑥 𝑑𝑥 , 𝑥 > 0.

2.1.3.8. Calculați următoarele integrale nedefinite de funcții raționale:

1
i) ∫ 𝑥(𝑥+1)(𝑥+2) 𝑑𝑥;
𝑥 2+3𝑥−2
ii) ∫ (𝑥−1)2 (𝑥 2−𝑥+1)2 𝑑𝑥;
𝑥 3−1
iii) ∫ 5𝑥 3 −𝑥 𝑑𝑥;
𝑥3
iv) ∫ (𝑥+3)2 (𝑥+6)2 𝑑𝑥;
1
v) ∫ 𝑥 4+𝑥 2+1 𝑑𝑥;
𝑥 2−𝑥+1
vi) ∫ 𝑥 3+𝑥 2+2𝑥+2 𝑑𝑥, 𝑥 > −1.

2.1.3.9. Calculați următoarele integrale nedefinite de funcții raționale

trigonometrice:
1
i) ∫ 2 sin 𝑥−cos 𝑥+9 𝑑𝑥 ;
3−sin 𝑥
ii) ∫ 3+cos 𝑥 𝑑𝑥 ;
cos 𝑥
iii) ∫ (1−cos 𝑥)2 𝑑𝑥;
1
iv) ∫ 1−sin4 𝑥 𝑑𝑥;
1
v) ∫ sin 𝑥cos2 𝑥 𝑑𝑥, 𝑥 > 0;
tg 𝑥
vi) ∫ tg2𝑥+tg 𝑥+1 𝑑𝑥 , 𝑥 > 0.

2.1.3.10. Calculați integralele:

𝑒 𝑥 + cos 𝑥 sin 𝑥
𝐼=∫ 𝑥 𝑑𝑥 , 𝐽=∫ 𝑑𝑥.
𝑒 + sin 𝑥 + cos 𝑥 𝑒𝑥 + sin 𝑥 + cos 𝑥

15
 2.2. Integrala definită

2.2.1. Considerații teoretice

Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ,𝑑 = {𝑎 = 𝑥0 < 𝑥1 < 𝑥2 < ⋯ < 𝑥𝑛 = 𝑏}odiviziune a intervalului [𝑎, 𝑏] și
𝜉𝑑 = {𝜉1 , 𝜉2 , … , 𝜉𝑛 }un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii d.
Definiție: Se numește sumă integrală Riemann a funcției f în raport cu diviziunea d și
sistemul de puncte intermediare 𝜉𝑑 numărul real
𝑛

𝜎(𝑓, 𝑑, 𝜉𝑑 ) = ∑ 𝑓(𝜉𝑗 )(𝑥𝑗 − 𝑥𝑗−1 ).

𝑗=1

Definiție: Funcția 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ se numește integrabilă (Riemann)dacă există 𝐼 ∈ ℝ cu

proprietatea că pentru orice 𝜀 > 0 există 𝛿 > 0 astfel încât pentru orice diviziune d cu ‖𝑑 ‖ <
𝛿 și orice sistem de puncte intermediare 𝜉𝑑 are loc
|𝜎(𝑓, 𝑑, 𝜉𝑑 ) − 𝐼 | < 𝜀.
Remarcă: Unicul număr real I din definiția de mai sus se notează
𝑏

∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑎

și se numește integrala Riemann a funcției f pe [𝑎, 𝑏].

Teoremă(Formula lui Leibniz-Newton): Dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este o funcție integrabilă care
admite primitive, atunci
𝑏

∫ 𝑓(𝑥 )𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥)|𝑏𝑎 = 𝐹 (𝑏) − 𝐹 (𝑎).

𝑎

Propoziție:1) Dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este continuă pe [𝑎, 𝑏], atunci f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏].
2) Dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este monotonă pe [𝑎, 𝑏], atunci f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏].
3) Dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este integrabilă pe [𝑎, 𝑏], atunci f este mărginită pe [𝑎, 𝑏].

Proprietăți
1) Liniaritatea
Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎, 𝑏] → ℝ sunt integrabile pe [𝑎, 𝑏] și 𝛼, 𝛽 ∈ ℝ, atunci 𝛼𝑓 + 𝛽𝑔 este integrabilă
pe [𝑎, 𝑏] și are loc
𝑏 𝑏 𝑏

∫(𝛼𝑓 + 𝛽𝑔)(𝑥 )𝑑𝑥 = 𝛼 ∫ 𝑓(𝑥 )𝑑𝑥 + 𝛽 ∫ 𝑔(𝑥 )𝑑𝑥

𝑎 𝑎 𝑎

16
 2) Aditivitatea
Funcția 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este integrabilă pe [𝑎, 𝑏]dacă și numai dacă există 𝑐 ∈ [𝑎, 𝑏] astfel încât
f este integrabilă pe [𝑎, 𝑐 ] și pe [𝑐, 𝑏] și
𝑏 𝑐 𝑏

∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 + ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥

𝑎 𝑎 𝑐

3) Monotonia
Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎, 𝑏] → ℝ sunt integrabile pe [𝑎, 𝑏] și 𝑓(𝑥) ≤ 𝑔(𝑥) pentru orice 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏], atunci
𝑏 𝑏

∫ 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥 ≤ ∫ 𝑔(𝑥 )𝑑𝑥 .

𝑎 𝑎

În particular,
𝑏
 dacă 𝑓(𝑥) ≥ 0 pentru orice 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏], atunci ∫𝑎 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥 ≥ 0;

 dacă f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏], atunci |𝑓| este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] și
𝑏 𝑏

|∫ 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥 | ≤ ∫|𝑓(𝑥)|𝑑𝑥
𝑎 𝑎

4) Ereditatea
Dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este integrabilă pe [𝑎, 𝑏], atunci f este integrabilă pe orice interval
[𝑎0 , 𝑏0 ],
cu [𝑎0 , 𝑏0 ] ⊂ [𝑎, 𝑏].

Teoremă(Metoda integrarii prin părți): Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎, 𝑏] → ℝ sunt derivabile, cu derivate

continue, atunci
𝑏 𝑏

∫ 𝑓 ′ (𝑥 )𝑔(𝑥) 𝑑𝑥 = 𝑓 (𝑏)𝑔(𝑏) − 𝑓 (𝑎)𝑔(𝑎) − ∫ 𝑓(𝑥 )𝑔′ (𝑥 ) 𝑑𝑥 .

𝑎 𝑎

Teoremă(Prima metodă a schimbării de variabilă): Fie 𝑢: [𝑎, 𝑏] → 𝐽 derivabilă, cu derivata

continuă și 𝑓: 𝐽 → ℝcontinuă. Atunci are loc
𝑏 𝑢(𝑏)

∫ 𝑓(𝑢 (𝑥))𝑢′ (𝑥) 𝑑𝑥 = ∫ 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥 .

𝑎 𝑢(𝑎)

Teoremă(A doua metodă a schimbării de variabilă): Fie 𝑢: [𝑎, 𝑏] → 𝐽bijectivă, 𝑢, 𝑢−1

derivabile, cu derivate continue și 𝑓: 𝐽 → ℝcontinuă. Atunci are loc

17
 𝑏 𝑢(𝑏)

∫ 𝑓(𝑢 (𝑥)) 𝑑𝑥 = ∫ 𝑓(𝑥)(𝑢−1 )′ (𝑥)𝑑𝑥.

𝑎 𝑢(𝑎)

2.2.2. Probleme rezolvate

2.2.2.1. Să se calculeze:
1 𝑥
i) ∫0 𝑑𝑥;
𝑦 2+1
1 𝑥
ii) ∫0 𝑑𝑦;
𝑦 2+1
𝜋
3 2
iii) ∫𝜋3 (cos2𝑥 + sin2 𝑥) 𝑑𝑥.
6

Soluție
Folosind proprietățile integralei definite avem
i)
1 1
𝑥 1 𝑥2 1 1 1
∫ 2 𝑑𝑥 = 2 ∙ | = 2 ∙ =
𝑦 +1 𝑦 + 1 2 0 𝑦 + 1 2 2(𝑦 2 + 1)
0

ii)
1
𝑥 1
𝜋
∫ 𝑑𝑦 = 𝑥 ∙ arctg 𝑦 | 0 = 𝑥
𝑦2 + 1 4
0

iii)
𝜋 𝜋 𝜋
3 3 3
3 2 1 1
∫( 2
+ 2 ) 𝑑𝑥 = 3 ∫ 2
𝑑𝑥 + 2 ∫ 2 𝑑𝑥 =
𝜋
cos 𝑥 sin 𝑥 𝜋
cos 𝑥 𝜋
sin 𝑥
6 6 6

𝜋 𝜋
√3 √3 10√3
= 3tg 𝑥|𝜋3 − 2ctg 𝑥 |𝜋3 = 3 (√3 − ) − 2 ( − √3) =
6 6 3 3 3

2.2.2.2. Să se calculeze:
𝑒
i) ∫1 𝑥 ln2 𝑥 𝑑𝑥
1 𝑥 +𝑥
ii) ∫0 𝑒 𝑒 𝑑𝑥
0 𝑥 3+2𝑥 2 +4𝑥+1
iii) ∫−1 𝑑𝑥.
𝑥 2+2𝑥+2

18
Soluție
i) Aplicând metoda integrării prin părți obținem
𝑒 𝑒 𝑒
2
𝑥2 2
𝐼 = ∫ 𝑥 ln 𝑥 𝑑𝑥 = ln 𝑥| − ∫ 𝑥 ln 𝑥 𝑑𝑥.
2 1
1 1
𝑒
Notăm 𝐽 = ∫1 𝑥 ln 𝑥 𝑑𝑥 și rezultă că
𝑒 𝑒
𝑥2 1 𝑒2 + 1
𝐽 = ln 𝑥| − ∫ 𝑥 𝑑𝑥 =
2 1
2 4
1

𝑒 2 −1
In final se obține 𝐼 = .
4

ii) Succesiv au loc:

1 1
𝑒 𝑥 +𝑥 𝑥
∫𝑒 𝑑𝑥 = ∫ 𝑒 𝑒 ∙ 𝑒 𝑥 𝑑𝑥
0 0

Prin schimbarea de variabilă 𝑒 𝑥 = 𝑡 obținem

𝑒

∫ 𝑒 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑒 𝑒 − 𝑒.
1

iii) Avem că
0 0
𝑥 3 + 2𝑥 2 + 4𝑥 + 1 𝑥(𝑥 2 + 2𝑥 + 2) + 2𝑥 + 1
∫ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 =
𝑥 2 + 2𝑥 + 2 𝑥 2 + 2𝑥 + 2
−1 −1
0 0
2𝑥 + 1
= ∫ 𝑥 𝑑𝑥 + ∫ 𝑑𝑥 =
𝑥2 + 2𝑥 + 2
−1 −1
0 0
1 2𝑥 + 2 1 1 𝜋
=− + ∫ 2 𝑑𝑥 − ∫ 2 𝑑𝑥 = ln 2 − + .
2 𝑥 + 2𝑥 + 2 𝑥 + 2𝑥 + 2 2 4
−1 −1

2.2.2.3. Arătați că dacă 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ este o funcție continuă cu

𝑓 (𝑥 ) = 𝑓 (𝑎 + 𝑏 − 𝑥 ), ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏]
atunci
𝑏 𝑏
𝑎+𝑏
∫ 𝑥𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 .
2
𝑎 𝑎

19
Soluție
Notăm
𝑏

𝐼 = ∫ 𝑥𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑎

și facem schimbarea de variabilă 𝑥 = 𝑎 + 𝑏 − 𝑡. Rezultă că

𝑏 𝑏 𝑏

𝐼 = ∫(𝑎 + 𝑏 − 𝑡)𝑓(𝑎 + 𝑏 − 𝑡)𝑑𝑡 = (𝑎 + 𝑏) ∫ 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 − ∫ 𝑡𝑓(𝑡)𝑑𝑡.

𝑎 𝑎 𝑎

Deducem că
𝑏

2𝐼 = (𝑎 + 𝑏) ∫ 𝑓(𝑥 )𝑑𝑥,
𝑎

Deci
𝑏
𝑎+𝑏
𝐼= ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 .
2
𝑎

20
 2.2.3. Probleme propuse

2.2.3.1. Folosind formula lui Leibniz-Newton, calculați:

𝑥 1 1
𝑡
∫ 𝑒 𝑑𝑡 ; ∫ sh 𝑥 𝑑𝑥 ; ∫ ch 𝑥 𝑑𝑥
−𝑥 0 0

2.2.3.2. Să se calculeze:
1 𝜋/4
1 𝑥 𝑥
∫ min{( ) , 4 } 𝑑𝑥; ∫ max{sin3 𝑥, sin 𝑥} 𝑑𝑥.
4
−1 −𝜋/4

1
2.2.3.3. Calculând în două moduri integrala ∫0 𝑥(1 + 𝑥)𝑛 𝑑𝑥, arătați că
𝐶𝑛0 𝐶𝑛1 𝐶𝑛𝑛 2𝑛+2 − 1 2𝑛+1 − 1
+ + ⋯+ = − , ∀𝑛 ∈ ℕ∗ .
2 3 𝑛+2 𝑛+2 𝑛+1

2.2.3.4. Calculați, folosind metoda integrării prin părți:

𝑒 𝜋 2017
1
∫ ln4 𝑥 𝑑𝑥; ∫ 𝑥 2 sin2 𝑥 𝑑𝑥; ∫ 𝑒 𝑥 ( √𝑥 + ) 𝑑𝑥.
2 √𝑥
1 0 1

2.2.3.5. Folosind formula integrării prin părți, arătați că

𝑚! 𝑛!
𝐼𝑚,𝑛 = (𝑏 − 𝑎)𝑚+𝑛+1 ,
(𝑚 + 𝑛 + 1)!
unde
𝑏

𝐼𝑚,𝑛 = ∫(𝑥 − 𝑎)𝑚 (𝑏 − 𝑥)𝑛 𝑑𝑥, 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ.

𝑎

2.2.3.6. Calculați următoarele integrale, folosind metoda schimbării de

variabile:
1 𝜋
ln 2 2 4
(arcsin 𝑥)2 + (arccos 𝑥)2
∫ √𝑒 𝑥 − 1 𝑑𝑥; ∫ 𝑑𝑥; ∫ ln(1 + tg 𝑥) 𝑑𝑥.
1
√1 − 𝑥 2
0 − 0
2

21
 2.2.3.7. Fie 𝑓: ℝ → ℝ, dată prin
𝑥2 + 1
− , 𝑥 < −1
2
𝑓 (𝑥 ) = 𝑥, 𝑥 ∈ [−1,1].
2
𝑥 +1
{ , 𝑥>1
2
i) Studiați derivabilitatea funcției f.
1 𝑓(𝑒 −𝑥 )
ii) Calculați ∫0 𝑑𝑥.
𝑓(𝑒 𝑥 )

2.2.3.8. Se consideră funcțiile 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑔: ℝ∗+ → ℝ definite prin:

arctg 𝑥 √x
tg2𝑡
𝑓 (𝑥 ) = ∫ 𝑒 𝑑𝑡 ; 𝑔(𝑥 ) = ∫ sin 𝑡 2 𝑑𝑡.
0 1
𝑥
Să se calculeze 𝑓 ′ (𝑥) și 𝑔′ (𝑥).

2.2.3.9. i) Arătați că dacă 𝑓: [−1,1] → ℝ este o funcție continuă, atunci

2𝜋 𝜋

∫ 𝑥𝑓(cos 𝑥) 𝑑𝑥 = 2𝜋 ∫ 𝑓(cos 𝑥) 𝑑𝑥 .
0 0

ii) Calculați:
2𝜋
𝑥 cos 𝑥
∫ 𝑑𝑥 .
1 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
0

2.2.3.10. Folosind integrala definită, să se calculeze:

𝜋
i) lungimea graficului funcției 𝑓 (𝑥) = ln(cos 𝑥) , 𝑥 ∈ [0, 4 ] ;
ii) aria domeniului mărginit de curbele:
𝑥 = 2 acos 𝑡 − acos 2𝑡
{ (cardioidă)
𝑦 = 2 asin 𝑡 − asin 2𝑡
iii) lungimea curbei de ecuații
𝑥 = acos 𝑡 √cos 2𝑡 𝜋
(𝐴𝐵) { 𝑦 = asin 𝑡 √cos 2𝑡 , 𝐴(𝑡 = 0), 𝐵 (𝑡 = )
6
𝑧 = 𝑎𝑡
iv) volumul corpului obținut prin rotirea arcului de cicloidă
𝑥 = a(t − sin 𝑡)
{ , 𝑡 ∈ [0,2𝜋].
𝑦 = 𝑎(1 − cos 𝑡)

22
 3. Integrale improprii. Serii

3.1. Considerații teoretice

Integrale improprii
I. ̅ , 𝑎 < 𝑏 și 𝑓: [𝑎, 𝑏) → ℝ integrabilă pe orice [𝑎, 𝑐 ] ⊂ [𝑎, 𝑏).
Fie 𝑎 ∈ ℝ, 𝑏 ∈ ℝ
Definiție: Funcția f se zice integrabilă (generalizat) pe [𝑎, 𝑏) dacă există și este finită limita
𝑥

lim ∫ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
𝑥→𝑏
𝑥<𝑏 𝑎

Terminologie: Dacă există și este finită limita de mai sus, atunci spunem că integrala este
convergentă, iar dacă limita nu există sau este infinită, integrala se zice divergentă.
II. ̅ , 𝑏 ∈ ℝ, 𝑎 < 𝑏 și 𝑓: (𝑎, 𝑏] → ℝ integrabilă pe orice [𝑐, 𝑏] ⊂ (𝑎, 𝑏].
Fie 𝑎 ∈ ℝ
Definiție: Funcția f se zice integrabilă (generalizat) pe (𝑎, 𝑏] dacă există și este finită limita
𝑏

lim ∫ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
𝑥→𝑎
𝑥>𝑎 𝑥

Terminologie: Dacă există și este finită limita de mai sus, atunci spunem că integrala este
convergentă, iar dacă limita nu există sau este infinită, integrala se zice divergentă.
III. ̅ , 𝑎 < 𝑏 și 𝑓: (𝑎, 𝑏) → ℝ integrabilă pe orice [𝑐, 𝑑 ] ⊂ (𝑎, 𝑏).
Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ
Definiție: Funcția f se zice integrabilă (generalizat) pe (𝑎, 𝑏) dacă există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) astfel
încât f este integrabilă (generalizat) pe (a, c] și f este integrabilă (generalizat) pe [c, b).

Serii
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 un șir de numere reale. Construim șirul (𝑋𝑛 )𝑛≥0 definit prin
𝑋𝑛 = 𝑥0 + 𝑥1 + ⋯ + 𝑥𝑛
numit șirul sumelor parțiale asociat șirului (𝑥𝑛 )𝑛≥0 .
Definiție: Perechea ((𝑥𝑛 )𝑛≥0 , (𝑋𝑛 )𝑛≥0 ) se numește serie definită prin termenul general (𝑥𝑛 )
și se notează ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 .
Definiție: Spunem că seria ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă dacă șirul sumelor parțiale (𝑋𝑛 )𝑛≥0 este
convergent.
Dacă seria este convergentă, atunci
+∞

lim 𝑋𝑛 = ∑ 𝑥𝑛
𝑛→∞
𝑛=0

23
și se numește suma seriei ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 .
Terminologie: O serie care nu este convergentă se zice divergentă.
Propoziție: Dacă ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă, atunci 𝑥𝑛 → 0.
𝑛→∞

Definiție: Seria ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 se zice absolut convergentă dacă ∑𝑛≥0 |𝑥𝑛 | este convergentă.
Criterii de convergență
Criteriul I al comparației
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 , (𝑦𝑛 )𝑛≥0 două șiruri cu proprietatea că există 𝑐 > 0 astfel încât 𝑥𝑛 ≤ 𝑐𝑦𝑛 .
1. Dacă ∑𝑛≥0 𝑦𝑛 este convergentă, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă;
2. Dacă ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este divergentă, atunci ∑𝑛≥0 𝑦𝑛 este divergentă.

Criteriul al II-lea al comparației

𝑥𝑛
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 , (𝑦𝑛 )𝑛≥0 cu 𝑥𝑛 ≥ 0, 𝑦𝑛 > 0 și lim = 𝑙 ∈ (0, +∞).
𝑛→∞ 𝑦𝑛

Atunci∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă dacă și numai dacă ∑𝑛≥0 𝑦𝑛 este convergentă.

Criteriul al III-lea al comparației

𝑥𝑛+1 𝑦𝑛+1
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 , (𝑦𝑛 )𝑛≥0 cu 𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 > 0 și ≤ .
𝑥𝑛 𝑦𝑛

1. Dacă ∑𝑛≥0 𝑦𝑛 este convergentă, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă;

2. Dacă ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este divergentă, atunci ∑𝑛≥0 𝑦𝑛 este divergentă.

Criteriul raportului
𝑥𝑛+1
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 , cu 𝑥𝑛 > 0 și lim = 𝑙.
𝑛→∞ 𝑥𝑛

1. Dacă 𝑙 < 1, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă;

2. Dacă 𝑙 > 1, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este divergentă.

Criteriul rădăcinii
Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 , 𝑥𝑛 ≥ 0 și lim 𝑛√𝑥𝑛 = 𝑙.
𝑛→∞

1. Dacă 𝑙 < 1, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este convergentă;

2. Dacă 𝑙 > 1, atunci ∑𝑛≥0 𝑥𝑛 este divergentă.

Criteriul lui Leibniz

Fie (𝑥𝑛 )𝑛≥0 un șir de numere reale pozitive. Dacă (𝑥𝑛 )𝑛≥0 este monoton descrescător și
convergent la zero, atunci ∑𝑛≥0(−1)𝑛 𝑥𝑛 este convergentă.

24
 3.2. Probleme rezolvate
3.2.1. Studiați convergența seriilor:
i) ∑𝑛≥0 𝑟 𝑛 , 𝑟 ∈ ℝ
𝑛!
ii) ∑𝑛≥1
𝑛𝑛
2019 𝑛+1
iii) ∑𝑛≥1 ln √ 𝑛

Soluție
1−𝑟 𝑛+1
∑𝑛𝑘=0 𝑟 𝑘 ,𝑟 ≠ 1
i) 𝑋𝑛 = ={ 1−𝑟
𝑛 + 1, 𝑟 = 1
1
 dacă 𝑟 ∈ (−1,1) atunci lim 𝑋𝑛 = 1−𝑟 și seria ∑𝑛≥0 𝑟 𝑛 este convergentă;
𝑛→∞

 dacă 𝑟 ∈ [1, +∞) atunci lim 𝑋𝑛 = ∞ și seria ∑𝑛≥0 𝑟 𝑛 este divergentă;

𝑛→∞

 dacă 𝑟 ≤ −1 atunci lim 𝑋𝑛 nu există și seria ∑𝑛≥0 𝑟 𝑛 este oscilantă, deci divergentă.
𝑛→∞

ii) Calculăm
𝑥𝑛+1 (𝑛 + 1)! 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 1 𝑛
lim = lim [ ∙ ] = lim ( ) == lim (1 − )
𝑛→∞ 𝑥𝑛 𝑛→∞ (𝑛 + 1)𝑛+1 𝑛! 𝑛→∞ 𝑛 + 1 𝑛→∞ 𝑛+1
𝑛
−(𝑛+1) −𝑛+1
1
= lim [(1 + (− )) ] = 𝑒 −1 < 1
𝑛→∞ 𝑛+1
𝑛!
Din Criteriul raportului rezultă că ∑𝑛≥1 𝑛𝑛 este convergentă.

iii) Avem că
𝑛 𝑛
2019 𝑘+1 1
𝑋𝑛 = ∑ ln √ = ∑[ln(𝑘 + 1) − ln 𝑘] =
𝑘 2019
𝑘=1 𝑘=1

1
= (ln 2 − ln 1 + ln 3 − ln 2 + ⋯ + ln(𝑛 + 1) − ln 𝑛) =
2019
1
= ln(𝑛 + 1) → ∞.
2019 𝑛→∞

2019 𝑛+1
Deci seria ∑𝑛≥1 ln √ este divergentă.
𝑛

3.3. Probleme propuse

25
 3.3.1. Studiați convergența următoarelor integrale și în caz de convergență
calculați valoarea acestora:
∞ 2
i) ∫0 𝑒 𝑥 𝑑𝑥;
∞
ii) ∫0 𝑥 2019 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥;
∞ 1
iii) ∫1 𝑑𝑥;
𝑥√𝑥 2−1
∞
iv) ∫0 cos 𝑥 𝑑𝑥;
∞ arctg 𝑥
v) ∫0 3 𝑑𝑥.
√(𝑥 2+1)2

3.3.2. Considerăm integrala

1

𝐵(𝑝, 𝑞 ) = ∫ 𝑡 𝑝−1 (1 − 𝑡)𝑞−1 𝑑𝑡 , 𝑝, 𝑞 > 0

0
(funcția Beta a lui Euler).

Arătați că:

i) 𝐵 este convergentă, pentru orice 𝑝, 𝑞 > 0;

ii) 𝐵(𝑝, 𝑞 ) = 𝐵(𝑞, 𝑝);
𝑞−1
iii) 𝐵(𝑝, 𝑞 ) = 𝑝+𝑞−1 𝐵(𝑝, 𝑞 − 1), 𝑝 > 0, 𝑞 > 1;
(𝑝−1)!(𝑞−1)!
iv) 𝐵(𝑝, 𝑞 ) = (𝑝+𝑞−1)!
, 𝑝, 𝑞 ∈ ℕ∗ .

3.3.3. Considerăm integrala

∞

Γ(𝑝, 𝑞 ) = ∫ 𝑡 𝑝−1 𝑒 −𝑡 𝑑𝑡 , 𝑝>0

0
(funcțiaGama a lui Euler).

Arătați că:

v) Γ este convergentă, pentru orice 𝑝 > 0;

vi) Γ(𝑝 + 1) = 𝑝Γ(𝑝), pentru orice 𝑝 > 0;
vii) Γ(𝑛 + 1) = 𝑛!, pentru orice 𝑛 ∈ ℕ;
Γ(p)Γ(q)
viii) 𝐵(𝑝, 𝑞 ) = , 𝑝, 𝑞 ∈ ℕ∗ .
Γ(p+q)

3.3.4. Utilizând funcțiile Beta și Gamma, calculați integralele:

∞ 7
i) ∫0 𝑥 2 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥;
1
ii) ∫0 𝑥 14 (1 − 𝑥 3 )6 𝑑𝑥;
1 1 𝑝−1
iii) ∫0 (ln 𝑥) 𝑑𝑥;

26
 𝜋
iv) ∫02 sin4 𝑥 cos 2 𝑥 𝑑𝑥;
∞ 𝑛
v) ∫0 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥;
∞ 𝑞
vi) ∫0 𝑥 𝑝 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥, 𝑝 > −1, 𝑞 > 0.

3.3.5. Studiați convergența următoarelor integrale și în caz de convergență

calculați valoarea acestora:
𝜋
i) ∫0 ln(sin 𝑥) 𝑑𝑥;
2

1 1
ii) ∫−1 √𝑥 2−3𝑥+2 𝑑𝑥;
1
1
iii) ∫0
𝑒 𝑑𝑥;
𝑥ln2 𝑥

3.3.6. Studiați convergența seriilor:

∞ ∞
1 𝑛𝑛
i) ∑ ; ∑ ;
𝑛=1
𝑛 𝑛√𝑛 𝑛=1
𝑛!

∞ ∞
1 𝜋
ii) ∑ 𝑛
; ∑ arcsin .
(lg 𝑛) 2𝑛
𝑛=2 𝑛=1

3.3.7. Se consideră 𝑎 > 0. Studiați convergența următoarelor serii:

∞ ∞
𝑎𝑛 𝑎𝑛
i) ∑ ; ∑ ;
√𝑛! 𝑛𝑛
𝑛=1 𝑛=1

ii) ∑ 𝑎ln 𝑛 , 𝑎 ≠ 1;
𝑛=1
∞ 𝑛
𝑛5 + 𝑛 + 𝑎
iii) ∑ (𝑎 ) .
𝑛5
𝑛=1

3.3.8. Stabiliți natura seriilor:

𝜋
∞
1
∞ √1 − cos 𝑛
∑𝑛 ; ∑ .
√ln 𝑛 𝑛 ln(𝑛 + 1)
𝑛=2 𝑛=1

27
 4. Interpolare polinomială

4.1. Considerații teoretice

1. Polinomul de interpolare Lagrange
Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝși𝑑: 𝑎 ≤ 𝑥0 < 𝑥1 < 𝑥2 < ⋯ < 𝑥𝑛 ≤ 𝑏odiviziune a intervalului [𝑎, 𝑏]
Teoremă: Polinomul de interpolare Lagrangede gradul n al funcției f relativ la diviziunea d
există și este unic, având reprezentarea
𝑛
(𝑥 − 𝑥0 )(𝑥 − 𝑥1 ) … (𝑥 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥 − 𝑥𝑖+1 ) … (𝑥 − 𝑥𝑛 )
𝐿 𝑛 𝑓 (𝑥 ) = ∑ 𝑓(𝑥𝑖 )
(𝑥𝑖 − 𝑥0 )(𝑥𝑖 − 𝑥1 ) … (𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 )(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖+1 ) … (𝑥𝑖 − 𝑥𝑛 )
𝑖=0

Caz particular: n=3

Polinomul de gradul 3 care are urmatoarele 4 noduri
M 0 x 0 , y 0  y 0  f  x0 
M 1 x1, y1  y1  f  x1 
M 2 x 2 , y 2  y 2  f  x2 
M 3 x 3 , y 3  y 3  f  x3 

va avea expresia

L3 f x  
x  x1 x  x2 x  x3   y  x  x0 x  x2 x  x3   y 
x0  x1 x0  x2 x0  x3  0 x1  x0 x1  x2 x1  x3  1

x  x0 x  x1 x  x3   y  x  x0 x  x1 x  x2   y
x2  x0 x2  x1 x2  x3  2 x3  x0 x3  x1 x3  x2  3

2. Polinomul de interpolare Newton

Definiție: Se numesc diferențe divizate ale funcției f în raport cu {𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 }mărimile

[𝑥0 ; 𝑓] = 𝑓(𝑥0 ) − diferență divizată de ordinul 0

[𝑥1 ; 𝑓] − [𝑥0 ; 𝑓] 𝑓 (𝑥1 ) − 𝑓 (𝑥0 )

[𝑥0 , 𝑥1 ; 𝑓] = = − diferență divizată de ordinul 1
𝑥1 − 𝑥0 𝑥1 − 𝑥0

[𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓] − [𝑥0 , 𝑥1 ; 𝑓]
[𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓] = − diferență divizată de ordinul 2
𝑥2 − 𝑥0

[𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ; 𝑓] − [𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓]
[𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ; 𝑓] = − diferență divizată de ordinul 3
𝑥3 − 𝑥0

28
 [𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 ; 𝑓] − [𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑛−1 ; 𝑓]
[𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 ; 𝑓] =
𝑥𝑛 − 𝑥0

− diferență divizată de ordin n

Demonstrație pentru diferența divizată de ordinul 2

x0 , x1 , x2 ; f   x1 , x2 ; f   x0 , x1 ; f  

x 2  x0

x2 ; f   x1 ; f   x1 ; f   x0 ; f  f x2   f x1  f x1   f x0 


x2  x1 x1  x0 x2  x1 x1  x0
  
x 2  x0 x 2  x0
x1 f x2   x1 f  x1   x0 f x2   x0 f  x1   x2 f x1   x2 f x0   x1 f x1   x1 f x0 
 
x2  x1 x1  x0 x2  x0 
f x2 x1  x0   f  x1 x0  x2   f x0 x2  x1 
 
x2  x1 x1  x0 x2  x0 
f x2  f  x0  f  x1 
   .
x2  x1 x2  x0  x1  x2 x2  x0  x1  x0 x1  x2 

Demonstrație pentru diferența divizată de ordinul 3

f x0  f  x1 
x0 , x1 , x2 , x3 ; f    
x0  x1 x0  x2 x0  x3  x1  x0 x1  x2 x1  x3 
f x2  f  x3 
  .
x2  x0 x2  x1 x2  x3  x3  x0 x3  x1 x3  x2 

Observație:
n
f  xi 
x0 , x1 ,, xn ; f   
i 0 xi  x0 xi  x1 xi  xi1 xi  xi1 xi  xn 
Observație:
Notăm  x   x  x0 x  x1 x  x2 x  xn 

29
  x   x  x1 x  x 2  x  x n   x  x0 x  x 2  x  x n     x  x0 x  x1 
 x  x n 1 
 x0   x0  x1 x0  x 2  x0  x n 
 x1   x1  x0 x1  x 2  x1  x n 
 x 2   x 2  x0 x 2  x1 x 2  x3  x 2  x n 
 x3   x n  x0 x n  x1  x n  x n 1 

x0 , x1 ,, xn ; f    f xi 

n

i  0   x i 

Definiție:Exprimarea polinomului de interpolare de gradul n cu diferențe divizate se numește

formula lui Newton, dată prin
𝑁𝑛 𝑓(𝑥 ) = [𝑥0 ; 𝑓] + [𝑥0 , 𝑥1 ; 𝑓](𝑥 − 𝑥0 ) + [𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓](𝑥 − 𝑥0 )(𝑥 − 𝑥1 ) + ⋯ +
+[𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 ; 𝑓](𝑥 − 𝑥0 )(𝑥 − 𝑥1 ) … (𝑥 − 𝑥𝑛−1 )

3. Polinomul de interpolare Taylor

Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ de clasă 𝐶 𝑛 pe [𝑎, 𝑏] și𝑥0 ∈ (𝑎, 𝑏).
Definiție: Se numește polinom Taylor de gradul n atașat funcției f în punctul 𝑥0
1 ′ 1 1
𝑇𝑛 𝑓(𝑥 ) = 𝑓(𝑥0 ) + 𝑓 (𝑥0 )(𝑥 − 𝑥0 ) + 𝑓 ′′ (𝑥0 )(𝑥 − 𝑥0 )2 + ⋯ + 𝑓 (𝑛) (𝑥0 )(𝑥 − 𝑥0 )𝑛
1! 2! 𝑛!
Teoremă: Daca functia f este derivabila de ordinul n+1 ori în x 0 atunci are loc formula lui
Taylor de ordinul n cu restul sub forma lui Lagrange.

f  x   f  x0   f x0 x  x0   f x0 x  x0     f x0 x  x0 n 

1 1 2 1 n

1! 2! n!
f n 1  
 x  x0 n1
n  1!
unde  este cuprins între x 0 si x

Remarcă: În cazul particular când 𝑥0 = 0 se obține polinomul Taylor-Maclaurin

1 ′ 1 1
𝑇𝑀𝑛 𝑓(𝑥 ) = 𝑓 (0) + 𝑓 (0)𝑥 + 𝑓 ′′ (0)𝑥 2 + ⋯ + 𝑓 (𝑛) (0)𝑥 𝑛
1! 2! 𝑛!

30
 4.2. Probleme rezolvate

4.2.1. Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange care pe nodurile xi ia

valorile yi .

xi -1 1 2 3 7

yi 4 –2 3 0 5

x  x1 x  x2 x  x3 x  x4  x  x0 x  x2 x  x3 x  x4 

L4 f  x    y0  y 
x0  x1 x0  x2 x0  x3 x0  x4  x1  x0 x1  x2 x1  x3 x1  x4  1
x  x0 x  x1 x  x2 x  x3 
 y
x4  x0 x4  x1 x4  x2 x4  x3  4

L4  x  
x  1x  2x  3x  7   4  x  1x  2x  3x  7    2 
 1  1 1  2 1  3 1  7  1  11  21  31  7 

x  1x  1x  3x  7   3  x  1x  1x  2x  7   0  x  1x  1x  2x  3  5
2  12  12  32  7  3  13  13  23  7  7  17  17  27  3
L x  
x  1x  2x  3x  7   x  1x  2x  3x  7  
4
48 12

x  1x  1x  3x  7   x  1x  1x  2x  3
5 192

Verificare :

L 4  1 
 2 3 4 8  4
48

2   1 2  6 
L4 1   2
12

4.2.2. Scrieți polinomul de interpolare de gradul doi cu formula lui Newton

1 1
pentru funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = sin(𝜋𝑥) în 𝑥0 = 0, 𝑥1 = , 𝑥2 = .
6 2

Soluție
Prin calcul obținem
[𝑥0 ; 𝑓] = 𝑓 (0) = 0
[𝑥1 ; 𝑓] − [𝑥0 ; 𝑓] 𝑓 (𝑥1 ) − 𝑓 (𝑥0 )
[𝑥0 , 𝑥1 ; 𝑓] = = =3
𝑥1 − 𝑥0 𝑥1 − 𝑥0

31
 [𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓] − [𝑥0 , 𝑥1 ; 𝑓]
[𝑥0 , 𝑥1 , 𝑥2 ; 𝑓] = = −3
𝑥2 − 𝑥0
Deci
1 7
𝑁2 𝑓(𝑥) = 0 + 3(𝑥 − 0) + (−3)(𝑥 − 0) (𝑥 − ) = −3𝑥 2 + 𝑥
6 2

4.2.3. Scrieti polinomul de interpolare Newton pentru funcția

f x  arctg3x  2 în
1 2
x0  1, x1  , x2  , x3  5.
3 3

Soluție
 1   1 2   1  1 2   1
N 3 f x   1; f   1, ; f   x  1  1, , ; f   x  1 x    1, , ,5; f   x  1 x   
 3   3 3   3  3 3   3
 2
x  
 3

32
 1; f   f 1  arctg1  
4
1
f    f 1    
 1  3  3 3
1, 3 ; f    4 4   
1 2 2 2 4
1 
3 3
 1 2   1  3 3
, ; f  1, ; f 
 1 2   3 3   3  4 4 0
1, 3 , 3 ; f   2

1
1 
3 3
2 1  
f    f   0   
1 2  3  3   4   3
 3 , 3 ; f   2 1 1 4

3 3 3
1 2  
f  f  

1,
1
,
2
,5 ; f


f 1       
3 3 f 5   4  4  arctg13
 3 3   1 1  2   5  8  28 728
     
3 3 9 27 9
 1  2
 x   x  1 x   x  x  5
 3  3
 1  2 
 1  1  1  1  5     4  
2 1 8
 3  3  3 3 9

 1   1  1 2  1   2  1  14  28
      1    5         
 3   3  3 3  3   3  3  3  27
 2   2  2 1  2  1 1  13  13
      1    5        
 3   3  3 3  3  3 3  3  27
 1  2
 5  5  1 5   5    4   
14 13 728
 3  3 3 3 9
   
  
 3  x  1 x  1  x  2 
N 3 f x    x  1   4  4  arctg13
4 4  8 28 728   3  3
  
 9 27 9 

4.2.4. Scrieți polinomul lui Taylor de gradul n pentru funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) =

𝑒 2018𝑥 în 𝑥0 = 1.
Soluție
Avem că 𝑓(1) = 𝑒 2018 , iar prin derivare obținem

33
 𝑓 ′ (𝑥) = 2018𝑒 2018𝑥 ⇒ 𝑓 ′ (1) = 2018𝑒 2018
𝑓 ′′ (𝑥 ) = 20182 𝑒 2018𝑥 ⇒ 𝑓 ′′ (1) = 20182 𝑒 2018 … … … … … … … … … … … … … … …
𝑓 𝑛 (𝑥 ) = 2018𝑛 𝑒 2018𝑥 ⇒ 𝑓 ′′ (1) = 2018𝑛 𝑒 2018
Rezultă că
1 1
𝑇𝑛 𝑓 (𝑥) = 𝑒 2018 +2018𝑒 2018 (𝑥 − 1) + 20182 𝑒 2018 (𝑥 − 1)2 + ⋯
1! 2!
𝑛 2018 ( 𝑛
+ +2018 𝑒 𝑥 − 1)

34
4.3. Probleme propuse

4.3.1. Determinați polinomul de interpolare Lagrange pentru datele:

i)
x -1 0 2
y 3 0 7
ii)
x 1 2 3 4
y 3 2 4 5
iii)
x 1 2 3 4 5
y 2 5 10 17 26

4.3.2. Determinați polinomul de interpolare Lagrange al funcției ce trece prin

punctele 𝐴(−1,1), 𝐵(0,2), 𝐶(4,0).
4.3.3. Scrieți polinomul de interpolare utilizând formula lui Newton pentru datele
x -1 0 1 2
y 2 1 0 -1

4.3.4. Fie funcția 𝑓 ∶ (0, ∞) → ℝ, definită prin lgx. Se presupune că se cunosc

valorile funcției în punctele echivalente 𝑥0 = 1000, 𝑥1 =
1010, … … … . . , 𝑥5 = 1050. Să se găsească, folosind polinom Newton de
gradul 3, valoarea funcției în 𝑥 = 1044 și în 𝑥 = 1006. Se dă tabelul de
valori :
x 𝑓 (𝑥 )
1000 3,0000000
1010 3,0043214
1020 3,0086002
1030 3,0128372
1040 3,0170333
1050 3,30211893

4.3.5. Determinați polinomul Taylor-Maclaurin de gradul 5 pentru funcțiile:

sin 𝑥 , cos 𝑥 , 7√𝑥 , 𝑥 ∈ ℝ.

35
4.3.6. Considerăm 𝑓: [0, 𝜋] → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = sin 𝑥 și 𝑥0 , 𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ∈ [0, 𝜋] distincte.
Arătați că

𝑅𝑛 (𝑥) → 0.
𝑛→∞

4.3.7. Determinați diferența de ordinul 4 a funcției 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = 𝑒 2𝑥+1 .

36
 5. Derivate parțiale de ordinul întai. Aplicații

5.1. Considerații teoretice

Fie 𝐴 ⊂ ℝ𝑝 o mulțime deschisă, 𝑎 ∈ 𝐴, 𝑓: 𝐴 → ℝ𝑞 ,

𝐴𝑘 = {𝑡 ∈ ℝ|𝑎 + 𝑡𝑒𝑘 ∈ 𝐴}, ∀𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑝
și
𝜑𝑘 : 𝐴𝑘 → ℝ𝑞 , 𝜑𝑘 (𝑡) = 𝑓 (𝑎 + 𝑡𝑒𝑘 ), ∀𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑝.
Definiție: Spunem că f este derivabilă parțial în adacă există și este finită limita
𝜑𝑘 ( 𝑡 ) − 𝜑𝑘 ( 0 )
𝜑𝑘′ (0) = lim , ∀𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑝.
𝑡→0 𝑡
𝜕𝑓
Notăm 𝜑𝑘′ (0) = 𝜕𝑥 (𝑎) și se numește derivata parțială a funcției f în raport cu variabila de
𝑘

indice k în punctul 𝑎.
Propoziție: Funcția 𝑓 = (𝑓1 , 𝑓2 , … , 𝑓𝑞 ) este derivabilă în a dacă și numai dacă 𝑓𝑖 este
derivabilă parțial în a, pentru orice 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑞. În plus
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓𝑞
(𝑎 ) = ( 1 (𝑎 ) , … , (𝑎)), ∀𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑝.
𝜕𝑥𝑘 𝜕𝑥𝑘 𝜕𝑥𝑘
Terminologie: Dacă 𝑓: 𝐴 → ℝ𝑞 este derivabilă parțial în a, atunci matricea
𝜕𝑓1 𝜕𝑓1 𝜕𝑓1
(𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
𝜕𝑥1 𝜕𝑥2 𝜕𝑥𝑝
𝜕𝑓2 𝜕𝑓2 𝜕𝑓2
𝑓 ′ (𝑎) = 𝜕𝑥 (𝑎) 𝜕𝑥 (𝑎) …
𝜕𝑥𝑝
(𝑎 )
1 2
… … … …
𝜕𝑓𝑞 𝜕𝑓𝑞 𝜕𝑓𝑞
(𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
(𝜕𝑥1 𝜕𝑥2 𝜕𝑥𝑝 )
se numește derivata funcției f în punctul a.
Definiție: Funcția f este derivabilă parțial pe mulțimea A dacă este derivabilă parțial în orice
𝑎 ∈ 𝐴.
𝜕𝑓
Definiție: Funcția f se zice de clasă 𝒞 1 pe A dacă f este derivabilă parțial pe A și sunt
𝜕𝑥𝑖

continue, pentru orice 𝑖 = ̅̅̅̅̅

1, 𝑝.

37
 5.2. Probleme rezolvate

5.2.1. Calculați derivatele parțiale de ordinul I pentru funcțiile de 2 variabile:

i) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 sin(𝑥𝑦)
𝑥
ii) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = arctg 𝑦

iii) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = ln(2𝑥 + 5𝑦 3 ) + 𝑒 𝑥𝑦

Soluție
Prin calcul obținem
i)
𝜕𝑓 𝜕𝑓
= 𝑦𝑒 sin(𝑥𝑦) cos(𝑥𝑦) ; = 𝑥𝑒 sin(𝑥𝑦) cos(𝑥𝑦) ;
𝜕𝑥 𝜕𝑦
ii)
𝜕𝑓 1 1 𝑦 𝜕𝑓 1 𝑥 𝑥
= 2 ∙ = ; = 2 ∙ (− ) = − ;
𝜕𝑥 1 + 𝑥 𝑦 𝑥 2 + 𝑦 2 𝜕𝑦 1 + 𝑥 𝑦2 𝑥2 + 𝑦2
𝑦2 𝑦2

iii)
𝜕𝑓 2 𝜕𝑓 15𝑦 2
= + 𝑦𝑒 𝑥𝑦 ; = + 𝑥𝑒 𝑥𝑦 ;
𝜕𝑥 2𝑥 + 5𝑦 3 𝜕𝑦 2𝑥 + 5𝑦 3

5.2.2. Calculați derivatele parțiale de ordinul I pentru funcțiile de 3 variabile:

i) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 sin 𝑦 cos 𝑧
ii) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ln(𝑥 2018 𝑦 2018 𝑧 2018 )
iii) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑥𝑧)𝑦

Soluție
i)
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
= sin 𝑦 cos 𝑧 ; = 𝑥 cos 𝑦 cos 𝑧 ; = −𝑥 sin 𝑦 sin 𝑧
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
ii)
𝜕𝑓 1 2018
= 2018 2018 2018 ∙ 2018 ∙ 𝑥 2017 𝑦 2018 𝑧 2018 =
𝜕𝑥 𝑥 𝑦 𝑧 𝑥
𝜕𝑓 1 2018
= 2018 2018 2018 ∙ 2018 ∙ 𝑦 2017 𝑥 2018 𝑧 2018 =
𝜕𝑦 𝑥 𝑦 𝑧 𝑦

38
 𝜕𝑓 1 2018
= 2018 2018 2018 ∙ 2018 ∙ 𝑥 2018 𝑦 2018 𝑧 2017 =
𝜕𝑧 𝑥 𝑦 𝑧 𝑧
iii)
𝜕𝑓 𝑦 𝜕𝑓
= 𝑦(𝑥𝑧)𝑦−1 𝑧 = (𝑥𝑧)𝑦 ; = (𝑥𝑧)𝑦 ln(𝑥𝑧) ;
𝜕𝑥 𝑥 𝜕𝑦
𝜕𝑓 𝑦
= 𝑦(𝑥𝑧)𝑦−1 𝑥 = (𝑥𝑧)𝑦 .
𝜕𝑧 𝑧

5.3. Probleme propuse

5.3.1. Folosind definiția, să se calculeze derivatele parțiale ale următoarelor

funcții în punctele specificate:
2
i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 3 𝑦 − 𝑒 𝑥 în(0,0);
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 2 + 𝑦 2 în(1,1);
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = ln(1 + 𝑥 + 𝑦 2 ) , în(1,1);
iv) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑦𝑒 𝑥𝑧 , în(0,0,0), (1,1, 1).

5.3.2. Să se studieze diferențiabilitatea funcțiilor:

𝑥𝑦
2+𝑦 2
, 𝑥2 + 𝑦2 ≠ 0
i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = {√𝑥 , în (0,0);
2 2
0, 𝑥 +𝑦 =0
1

𝑓(𝑥, 𝑦) = {(1 + 𝑥𝑦) , (𝑥, 𝑦) ≠ (0, 𝑒) , în (0, 𝑒).

tg 𝑥
ii)
0, (𝑥, 𝑦) ≠ (0, 𝑒)

5.3.3. Calculați derivatele parțiale de ordinul întâi pentru funcțiile:

i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 2018 𝑦 − 𝑒 𝑥𝑦 + √𝑥 2 + 𝑦 2 ;
2018 +𝑦 2018 )
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 2018 + 𝑦 2018 )𝑒 −(𝑥 ;
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑦 arcsin(𝑥𝑦) + 𝑥 arccos(𝑥𝑦) ;
iv) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 𝑦 + 𝑦 𝑥 + 2018𝑥 + 𝑦 2018 .

39
 5.3.4. Calculați derivatele parțiale de ordinul întâi pentru funcțiile:
i) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = ln(𝑥𝑦 + 𝑦𝑧) + √1 + (𝑥𝑦 + 𝑦𝑧)2 ;

𝑥+𝑦+𝑧 𝑥+𝑦+𝑧 2
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = arccos ( ) − √1 − ( ) ;
𝑥𝑦𝑧 𝑥𝑦𝑧
𝑧 𝑥 𝑦
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 𝑦 + 𝑦 𝑧 + 𝑧 𝑥 .

5.3.5. Verificați dacă

𝜕𝑓 𝜕𝑓 2
i) 2𝑥𝑦 𝜕𝑥 − 𝑥 𝜕𝑦 = 0, unde 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥+𝑦
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
ii) 𝑥 𝜕𝑥 + 𝑦 𝜕𝑦 + 𝑧 𝜕𝑧 = 𝑓, unde 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = √𝑥 2 + 2𝑦 2 + 3𝑧 2 .

40
 6. Derivate parțiale de ordin superior. Aplicații

6.1. Considerații teoretice

Fie 𝐴 ⊂ ℝ𝑝 o mulțime deschisă, 𝑎 ∈ 𝐴, 𝑓: 𝐴 → ℝ𝑞

Definiție: Spunem că f este derivabilă parțial de două ori în raport cu variabilele de indici I
și j în punctuladacă există o vecinătate 𝑉 ⊂ 𝐴 a lui a astfel încât f este derivabilă în raport cu
𝜕𝑓
variabila de indice i pe V și este derivabilă parțial în raport cu variabila de indice j în
𝜕𝑥𝑖

punctul a. Notăm
𝜕2𝑓 𝜕 𝜕𝑓
(𝑎 ) = ( ) (𝑎 ).
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑖
Teoremă (Schwartz): Fie 𝑓: 𝐴 → ℝ𝑞 derivabilă parțial de două ori pe A atât în raport cu
variabilele i și j, cât și în raport cu variabilele j și i. Dacă
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
, : 𝐴 → ℝ𝑞
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑖
sunt continue în a, atunci
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
(𝑎 ) = ( 𝑎 ).
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑖

Fie 𝐴 ⊂ ℝ𝑝 o mulțime deschisă, 𝑓: 𝐴 → ℝ, 𝑓 ∈ 𝒞𝐴𝑛 , 𝑎 ∈ 𝐴.

Definiție: Aplicația 𝑇𝑛 : ℝ𝑝 → ℝ definită prin
1 1 1
𝑇𝑛 (𝑣) = 𝑓(𝑎) + 𝑑𝑎 𝑓 (𝑣) + 𝑑𝑎2 𝑓 (𝑣, 𝑣) + ⋯ + 𝑑𝑎𝑛 𝑓(𝑣, 𝑣, … , 𝑣)
1! 2! 𝑛!
se numește polinomul lui Taylor de ordinul n asociat funcției f în punctul a, iar aplicația
𝑅𝑛 (𝑣) = 𝑓 (𝑎 + 𝑣) − 𝑇𝑛 (𝑣)
se numește restul lui Taylor de ordinul n asociat funcției f în punctul a.

Teoremă (Formula lui Taylor):Fie 𝑓: 𝐴 → ℝ, 𝑓 ∈ 𝒞𝐴𝑛+1 , 𝑎 ∈ 𝐴, 𝑣 ∈ ℝ𝑝 cu [𝑎 + 𝑣] ⊂ 𝐴.

Atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝑣) astfel încât
1 1 1
𝑓 (𝑎 + 𝑣 ) = 𝑓 (𝑎 ) + 𝑑𝑎 𝑓(𝑣) + 𝑑𝑎2 𝑓(𝑣, 𝑣) + ⋯ + 𝑑𝑎𝑛 𝑓(𝑣, 𝑣, … , 𝑣)
1! 2! 𝑛!
1
+ 𝑑 𝑛+1 𝑓 (𝑣, 𝑣, … , 𝑣)
(𝑛 + 1)! 𝑐

41
Fie 𝐹: 𝑋0 × 𝑌0 ⊂ ℝ𝑝 × ℝ𝑞 → ℝ𝑞 , unde 𝑋0 , 𝑌0 -mulțimi deschise și 𝑎 = (𝑥0 , 𝑦0 ) ∈ 𝑋0 × 𝑌0 .
Definiție: Dacă 𝐹 ∈ 𝒞𝑋10 ×𝑌0 , atunci
𝜕𝐹1 𝜕𝐹1 𝜕𝐹1
(𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
|𝜕𝑦1 𝜕𝑦2 𝜕𝑦𝑞 |
𝐷(𝐹1 , … , 𝐹𝑞 ) 𝜕𝐹2 𝜕𝐹2 𝜕𝐹2
(𝑎) = 𝜕𝑦 (𝑎) (𝑎 ) (𝑎 )
𝑦 …
𝐽𝐹 (𝑎) = 𝜕𝑦2 𝜕𝑦𝑞
𝐷(𝑦1 , … , 𝑦𝑞 ) 1
… … … …
| 𝜕𝐹𝑞 𝜕𝐹𝑞 𝜕𝐹𝑞 |
(𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
𝜕𝑦1 𝜕𝑦2 𝜕𝑦𝑞
se numește Jacobianul funcției F în raport cu y în punctul a.
Teoremă: Dacă
i) 𝐹 ∈ 𝒞𝑋10 ×𝑌0
ii) 𝐹 (𝑎 ) = 𝜃
𝑦
iii) 𝐽𝐹 (𝑎) ≠ 0,
atunci există 𝑈 și 𝑉 vecinătăți ale punctelor 𝑥0 , respectiv 𝑦0 și o funcție 𝑓: 𝑈 → 𝑉 cu
proprietățile:
i) 𝑓 ∈ 𝒞𝑈1
ii) 𝑓 (𝑥0 ) = 𝑦0
iii) 𝐹(𝑥, 𝑓 (𝑥 )) = 𝜃, ∀𝑥 ∈ 𝑈.
În plus are loc:
𝐷(𝐹1 ,…,𝐹 ,𝐹 ,𝐹
𝑗−1 𝑗 𝑗+1 ,…,𝐹𝑞 )
𝜕𝑓𝑗 (𝑥, 𝑓(𝑥))
𝐷(𝑦1 ,…,𝑦𝑗−1,𝑥𝑖 ,𝑦𝑗+1,…,𝑦𝑞 )
(𝑥 ) = − , ∀𝑥 ∈ 𝑈.
𝜕𝑥𝑖 𝐷(𝐹1 ,…,𝐹𝑞 )
(𝑥, 𝑓(𝑥))
𝐷(𝑦1 ,…,𝑦𝑞 )

Remarcă: Funcția f din teorema precedentă se numește funcție implicită definită de ecuația
𝐹(𝑥, 𝑦) = 𝜃.

Fie 𝑓: 𝐴 ⊂ ℝ𝑝 → ℝ.
Definiție: Un punct 𝑎 ∈ 𝐴 se zice
i) punct de minim local pentru f dacă există V o vecinătate a lui 𝑎 astfel încât pentru
orice 𝑥 ∈ 𝑉 are loc:
𝑓 ( 𝑥 ) ≥ 𝑓 (𝑎 );
ii) punct de maxim local pentru f dacă există V o vecinătate a lui 𝑎 astfel încât pentru
orice 𝑥 ∈ 𝑉 are loc:
𝑓 ( 𝑥 ) ≤ 𝑓 (𝑎 ).

42
Propoziție: Fie 𝑓: 𝐴 → ℝ𝑞 de clasă 𝒞 2 , 𝑎 ∈ 𝐴 cu 𝑑𝑎 𝑓 = 0.
Considerăm matricea hessiană
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
( 𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
𝜕𝑥12 𝜕𝑥1 𝜕𝑥2 𝜕𝑥1 𝜕𝑥𝑝
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
2
𝑑𝑎 𝑓 = 𝜕𝑥 𝜕𝑥 ( 𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
2 1 𝜕𝑥22 𝜕𝑥2 𝜕𝑥𝑝
… … … …
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
(𝑎 ) (𝑎 ) … (𝑎 )
(𝜕𝑥𝑝 𝜕𝑥1 𝜕𝑥𝑝 𝜕𝑥2 𝜕𝑥𝑝2 )
și ∆1 , ∆2 , … , ∆𝑝 minorii ei principali.
1) Dacă ∆1 > 0, ∆2 > 0, … , ∆𝑝 > 0, atunci a este punct de minim local pentru f.
2) Dacă ∆1 < 0, ∆2 > 0, … , (−1)𝑝 ∆𝑝 > 0, atunci a este punct de maxim local pentru f.
3) Dacă există un minor de ordin par negativ, atunci a nu este punct de extrem local
pentru f.
Determinarea punctelor de extrem local condiționat ale unei funcții 𝒇: 𝑨 ⊂ ℝ𝒑 → ℝ,
𝑓 ∈ 𝒞𝐴2
Căutarea punctelor de extrem local ale funcției f când variabilele satisfac legăturile
(condițiile)
𝑔1 (𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑝 ) = 0
𝑔2 (𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑝 ) = 0
…
{𝑔𝑘 (𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑝 ) = 0
se realizează astfel:
Pasul 1: Se formează funcția lui Lagrange 𝐿: 𝐴 × ℝ𝑘 → ℝ,
𝐿(𝑥, 𝜆) = 𝑓 (𝑥 ) + 𝜆1 𝑔1 (𝑥 ) + 𝜆2 𝑔2 (𝑥 ) + ⋯ + 𝜆𝑘 𝑔𝑘 (𝑥 ),
unde 𝜆1 , 𝜆2 , … , 𝜆𝑘 se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Pasul 2: Se determină punctele critice ale funcției L
Pasul 3: Se determină care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local condiţionat
pentru funcţia f . Pentru fiecare punct staţionar (𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ; 𝜆01 , … , 𝜆0𝑘 )al funcţiei L, se
înlocuiesc valorile 𝜆01 , … , 𝜆0𝑘 în funcţia L, rezultând o funcţie de pvariabile, avândpunctul
staţionar (𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ).
Pasul 4: Se calculează semnul diferenţialei deordinul doi 𝑑 2 𝐿(𝑥1 , … , 𝑥𝑝 ; 𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) a funcției
𝐿(𝑥1 , … , 𝑥𝑝 ; 𝜆01 , … , 𝜆0𝑘 ).
1. Dacă 𝑑 2 𝐿(𝑥1 , … , 𝑥𝑝 ; 𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) < 0,atunci punctul (𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) este punct de
maxim local condiționat.

43
 2. Dacă 𝑑 2 𝐿(𝑥1 , … , 𝑥𝑝 ; 𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) > 0,atunci punctul (𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) este punct de
minim local condiționat.
3. Dacă 𝑑 2 𝐿(𝑥1 , … , 𝑥𝑝 ; 𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) este nedefinită, atunci punctul (𝑥10 , … , 𝑥𝑝0 ) nu este
punct de extrem condiționat.

6.2. Probleme rezolvate

6.2.1. Calculați derivatele parțiale de ordinul doi pentru funcțiile:
i) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑦cos 2 𝑥 + 𝑥sin2 𝑦
ii) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥𝑦 + 𝑦𝑧 + 𝑥𝑧.
Soluție
Prin calcul obținem
i)
𝜕𝑓 𝜕𝑓
= sin2 𝑦 − 𝑦 sin 2𝑥 ; = cos 2 𝑥 + 𝑥 sin 2𝑦 ;
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕 2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
= −2𝑦 cos 2𝑥 ; = − sin 2𝑥 + sin 2𝑦 ; = − sin 2𝑥 + sin 2𝑦 ;
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2
= 2𝑥 cos 2𝑦
ii)
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
= 𝑦 + 𝑧; = 𝑥 + 𝑧; = 𝑦 + 𝑥;
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
= 0; = 0; = 0;
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
𝜕 2𝑓 𝜕 2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
= 1; = 1; = 1; = 1; = 1; = 1.
𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑧𝜕𝑦 𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑧𝜕𝑥 𝜕𝑥𝜕𝑧 𝜕𝑦𝜕𝑧

6.2.2. Studiați ce devine ecuația

𝜕2𝑧 𝜕𝑧 2
𝑦 2+2 =
𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝑥
prin schimbarea de variabile și funcție

44
 𝑥 = 𝑢∙𝑦
{ 𝑣=𝑥 .
𝑤 = 𝑥𝑧 − 𝑦
Soluție
Deducem că
𝑥
𝑢(𝑥, 𝑦) = ,𝑦 ≠ 0
𝑦
𝑣(𝑥, 𝑦) = 𝑥
1 𝑦
𝑧 ( 𝑥, 𝑦 ) = 𝑤(𝑢 ( 𝑥, 𝑦 ) , 𝑣 ( 𝑥, 𝑦 )) + ,𝑥 ≠ 0
{ 𝑥 𝑥
Considerăm ℎ(𝑥, 𝑦) = (𝑢(𝑥, 𝑦), 𝑣 (𝑥, 𝑦)), (𝑥, 𝑦) ∈ ℝ∗ × ℝ∗ și calculăm derivatele parțiale de
ordinul întâi și avem pentru u și v:
𝜕𝑢 1 𝜕𝑢 𝑥
(𝑥, 𝑦) = , (𝑥, 𝑦) = − 2 ,
𝜕𝑥 𝑦 𝜕𝑦 𝑦
𝜕𝑣 𝜕𝑢
(𝑥, 𝑦) = 1, (𝑥, 𝑦) = 0.
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Rezultă că
1 𝑥
− 𝑥
𝐽ℎ (𝑥, 𝑦) = |𝑦 𝑦 2 | = 2 ≠ 0, ∀(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ∗ × ℝ∗ .
𝑦
1 0
Apoi,
𝜕𝑧 1 𝜕𝑤 𝜕𝑢 𝜕𝑤 𝜕𝑣 1 1 𝜕𝑤 1 𝑢2 𝜕𝑤 1
= ( ∙ + ∙ )+ = − 2 + =− 2 + ,
𝜕𝑦 𝑥 𝜕𝑢 𝜕𝑦 𝜕𝑣 𝜕𝑦 𝑥 𝑦 𝜕𝑢 𝑥 𝑣 𝜕𝑢 𝑣
respectiv
𝜕2𝑧 𝜕 1 𝜕𝑤 1
2
= (− 2 + )=
𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝑦 𝜕𝑢 𝑥
2 𝜕𝑤 1 𝜕 2 𝑤 𝜕𝑢 𝜕 2 𝑤 𝜕𝑣 2 𝜕𝑤 𝑥 𝜕 2 𝑤
= 3 − ( ∙ + ∙ )= 3 + =
𝑦 𝜕𝑢 𝑦 2 𝜕𝑢2 𝜕𝑦 𝜕𝑣𝜕𝑢 𝜕𝑦 𝑦 𝜕𝑢 𝑦 4 𝜕𝑢2
𝑢3 𝜕𝑤 𝑢4 𝜕 2 𝑤
=2 + .
𝑣 3 𝜕𝑢 𝑣 3 𝜕𝑢2
Ecuația devine:
𝑣 𝑢3 𝜕𝑤 𝑢4 𝜕 2 𝑤 𝑢2 𝜕𝑤 1 2
(2 3 + 3 ) + 2 (− + ) = ,
𝑢 𝑣 𝜕𝑢 𝑣 𝜕𝑢2 𝑣 2 𝜕𝑢 𝑣 𝑣
de unde rezultă
𝑢3 𝜕 2 𝑤 3
𝜕2𝑤
=0⇒𝑢 =0
𝑣 2 𝜕𝑢2 𝜕𝑢2
iar în final

45
 𝜕 2𝑤
= 0.
𝜕𝑢2

6.2.3. Scrieți formula lui Taylor de ordinul doi pentru funcția 𝑓: ℝ2 →

ℝ, 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥+𝑦 în 𝑎 = (−1,1).
Soluție
Avem că 𝑓(𝑎) = 1 și pentru 𝑣 = (𝑣1 , 𝑣2 ), 𝑐 = (𝑐1 , 𝑐2 ) obținem
1 1 𝑒 𝑐1 +𝑐2
𝑓 (𝑎 + 𝑣 ) = 1 + (𝑣1 + 𝑣2 ) + (𝑣1 + 𝑣2 )2 + (𝑣1 + 𝑣2 )3 .
1! 2! 3!

6.2.4. Determinați punctele de extrem local ale funcției:

𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 + 3𝑥𝑦.
Soluție
Calculând derivatele parțiale de ordinul întâi rezultă
𝜕𝑓 𝜕𝑓
= 3𝑥 2 + 3𝑦, = 3𝑦 2 + 3𝑥.
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Prin rezolvarea sistemului
𝜕𝑓
=0
𝜕𝑥
𝜕𝑓
=0
{𝜕𝑦
se obțin punctele critice (0,0) și (-1,-1).
Studiem dacă cele doua puncte critice sunt puncte de extrem local pentru f.
Calculăm derivatele parțiale de ordinul doi și avem

𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓

= 6𝑥; = 3; = 3; = 6𝑦.
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2
Apoi,
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
(𝑎) (𝑎)
2 𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦
𝑑𝑎 𝑓 =
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
(𝑎) (𝑎)
(𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2 )

Pentru punctul (0,0) avem

46
 2 0 3
𝑑(0,0) 𝑓=( ).
3 0
Cum ∆1 = 0, ∆2 = −9 rezultă că (0,0) nu este punct de extrem local pentru f.
Pentru punctul (-1,-1) avem
2 −6 3
𝑑(−1,−1) 𝑓=( )
3 −6
Cum ∆1 = −6, ∆2 = 27 rezultă că (-1,-1) este punct de maxim local pentru f.

6.2.5. Determinați punctele de extrem local ale funcției implicite definită de

ecuația 𝐹 (𝑥, 𝑦) = 0, unde
𝐹 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 − 2𝑥 − 2𝑦 + 𝑦 2 + 1.
Soluție
Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi:
𝜕𝐹 𝜕𝐹
= 2𝑥 − 2, = 2𝑦 − 2
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕𝐹
Din = 0 rezultă că 𝑥 = 1, iar din condiția 𝐹 (1, 𝑦) = 0 obținem 𝑦 = 0 sau 𝑦 = 2.
𝜕𝑥

Obținem punctele (1,0) și (1,2).

Pentru punctul (𝟏, 𝟎)avem că
1
i) 𝐹 ∈ 𝒞ℝ×ℝ
ii) 𝐹(1,0) = 0
𝜕𝐹
iii) (1,0) = −2 ≠ 0,
𝜕𝑦

Din Teorema funcțiilor implicite deducem că există 𝑈 și 𝑉 vecinătăți ale punctelor 1,

respectiv 0 și o funcție 𝑓: 𝑈 → 𝑉 cu proprietățile:
iv) 𝑓 ∈ 𝒞𝑈1
v) 𝑓 (1) = 0
vi) 𝐹(𝑥, 𝑓 (𝑥 )) = 𝜃, ∀𝑥 ∈ 𝑈.
Apoi,
𝜕𝐹
(𝑥, 𝑓(𝑥 )) 𝑥−1
𝑓 𝑥 ) = − 𝜕𝑥
′(
=−
𝜕𝐹
(𝑥, 𝑓(𝑥 )) 𝑓 (𝑥 ) − 1
𝜕𝑦

și avem 𝑓 ′ (1) = 0. Calculând derivata de ordinul doi obținem

(𝑓 (𝑥 ) − 1) − (𝑥 − 1)𝑓 ′ (𝑥)
𝑓 ′′ (𝑥 ) = − ,
(𝑓 (𝑥 ) − 1 )2

47
iar apoi 𝑓 ′′ (1) = 1 > 0.
Deducem că 𝑥0 = 1 este punct de minim local pentru f.
Pentru punctul (𝟏, 𝟐)avem că
1
i) 𝐹 ∈ 𝒞ℝ×ℝ
ii) 𝐹(1,2) = 0
𝜕𝐹
iii) (1,2) = 2 ≠ 0,
𝜕𝑦

Din Teorema funcțiilor implicite deducem că există 𝑈 și 𝑉 vecinătăți ale punctelor 1,

respectiv 2 și o funcție 𝑓: 𝑈 → 𝑉 cu proprietățile:
iv) 𝑓 ∈ 𝒞𝑈1
v) 𝑓 (1) = 2
vi) 𝐹(𝑥, 𝑓 (𝑥 )) = 𝜃, ∀𝑥 ∈ 𝑈.
Similar ca mai sus obținem
𝑥−1
𝑓 ′ (𝑥 ) = −
𝑓 (𝑥 ) − 1
și avem 𝑓 ′ (1) = 0, iar 𝑓 ′′ (1) = −1 < 0.
Deducem că 𝑥0 este punct de maxim local pentru f.

6.2.6. Determinați punctele de extrem local condiționat ale funcției

𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2𝑥 + 𝑦 − 2𝑧, știind că 𝑥 2 + 𝑦 2 + z 2 = 9.
Soluție
Notăm 𝑔(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + z 2 − 9
Construim funcția lui Lagrange
𝐿(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) − 𝜆𝑔(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2𝑥 + 𝑦 − 2𝑧 − 𝜆(𝑥 2 + 𝑦 2 + z 2 − 9).
Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi
𝜕𝐿
= 2 + 2𝜆𝑥
𝜕𝑥
𝜕𝐿
= 1 + 2𝜆𝑦
𝜕𝑦
,
𝜕𝐿
= −2 + 2𝜆𝑧
𝜕𝑧
𝜕𝐿 2 2 2
{𝜕𝜆 = 𝑥 + 𝑦 + z − 9
iar apoi determinăm punctele critice pentru L rezolvând sistemul

48
 𝜕𝐿
=0
𝜕𝑥
𝜕𝐿
=0
𝜕𝑦
.
𝜕𝐿
=0
𝜕𝑧
𝜕𝐿
{𝜕𝜆 = 0
Rezultă că
2 + 2𝜆𝑥 = 0
1 + 2𝜆𝑦 = 0
{ ,
−2 + 2𝜆𝑧 = 0
𝑥 2 + 𝑦 2 + z2 − 9 = 0
de unde 𝜆 = ±1/2.
Dacă 𝜆 = 1/2 rezultă 𝐴(−2, −1,2), iar pentru 𝜆 = −1/2 rezultă B(2,1, −2).
Pentru 𝝀 = 𝟏/𝟐avem
𝜕2 𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
= 1, = 1, = 1,
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
= 0, = 0, =0
𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑥𝜕𝑧 𝜕𝑦𝜕𝑧
și studiem semnul diferenţialei de ordinul doi
1 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
𝑑 2 𝐿 (𝑥, 𝑦, 𝑧, ) = 2 𝑑𝑥 2 + 2 𝑑𝑦 2 + 2 𝑑𝑧 2 + 2 𝑑𝑥𝑑𝑦 + 2 𝑑𝑥𝑑𝑧 +
2 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑥𝜕𝑧
𝜕2𝐿
+2 𝑑𝑦𝑑𝑧 = 𝑑𝑥 2 + 𝑑𝑦 2 + 𝑑𝑧 2 > 0
𝜕𝑦𝜕𝑧
Deci 𝐴(−2, −1,2) este punct de minim local al funcției f condiționat de relația de legătură.
Pentru 𝝀 = −𝟏/𝟐avem
𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
= −1, = −1, = −1,
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
= 0, = 0, =0
𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑥𝜕𝑧 𝜕𝑦𝜕𝑧
și studiem semnul diferenţialei de ordinul doi
1 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿 𝜕2𝐿
𝑑 2 𝐿 (𝑥, 𝑦, 𝑧, − ) = 2 𝑑𝑥 2 + 2 𝑑𝑦 2 + 2 𝑑𝑧 2 + 2 𝑑𝑥𝑑𝑦 + 2 𝑑𝑥𝑑𝑧 +
2 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑥𝜕𝑧
𝜕 2𝐿
+2 𝑑𝑦𝑑𝑧 = −𝑑𝑥 2 − 𝑑𝑦 2 − 𝑑𝑧 2 < 0
𝜕𝑦𝜕𝑧
Așadar, 𝐵(2,1, −2) este punct de maxim local al funcției f condiționat de relația de legătură.

49
6.3. Probleme propuse

6.3.1. Calculați derivatele parțiale de ordinul întâi și doi pentru funcțiile:

i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = √𝑥 2 + 𝑦 2 ;
𝑥
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 2019𝑦 ;
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑒 cos(𝑥𝑦) ;
iv) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 𝑦 2 ln(𝑥 4 + 𝑦 4 ) ;
𝑥
v) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = arcsin 𝑦𝑧 ;

vi) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑒 𝑥𝑦𝑧 √𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 .

6.3.2. Verificați dacă au loc următoarele relații:

𝜕 2𝑓 𝜕2𝑓 𝜕𝑓 y
i) 𝑥 𝜕𝑥 2 + 𝑦 𝜕𝑥𝜕𝑦 + 𝜕𝑥 = 0, unde 𝑓 (𝑥, 𝑦) = arctg x , x ≠ 0;
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓 1
ii) + 𝜕𝑦 + 𝜕𝑧 = 𝑥+𝑦+𝑧 , unde 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = ln(𝑥 3 + 𝑦 3 + 𝑧 3 − 3𝑥𝑦𝑧).
𝜕𝑥

6.3.3. Să se efectueze schimbările de variabile indicate pentru următoarele ecuații

cu derivate parțiale:
𝜕 2𝑧 𝜕2𝑧
i) −2 = 0, 𝑆. 𝑉. 𝑢 = 𝑥 + 2𝑦, 𝑣 = 2𝑥 + 𝑦;
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦𝜕𝑥

𝜕 2𝑧 𝜕2𝑧
ii) + 𝜕𝑦 2 = 0, 𝑆. 𝑉. 𝑥 = 𝑟 cos 𝜃 , 𝑦 = 𝑟 sin 𝜃.
𝜕𝑥 2

6.3.4. Studiați ce devine ecuația

𝜕2𝑧 𝜕2𝑧 𝜕𝑧
i) − 𝜕𝑥𝜕𝑦 = 3 𝜕𝑦 prin schimbarea de variabile și funcție
𝜕𝑦 2
𝑥 =𝑢−𝑦
{ 𝑣 = 𝑥−𝑦 ;
𝑤 = 𝑧 + 3𝑥𝑦
𝜕 2𝑧 𝜕2𝑧 𝜕𝑧
ii) − 𝜕𝑦𝜕𝑥 = 𝜕𝑥 prin schimbarea de variabile și funcție
𝜕𝑥 2

3𝑥 = 𝑢 − 𝑦
𝑣 = 𝑥 − 3𝑦
{ .
1
𝑤 = 𝑧 + 𝑥𝑦
3

50
 6.3.5. Scrieți formula lui Taylor de ordinul doi pentru funcția 𝑓: ℝ2 →
ℝ, 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 𝑦 în 𝑎 = (1,1).

6.3.6. Să se determine punctele de extrem local ale funcțiilor:

i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 3 − 2𝑥 + 3𝑦 + 4;
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 ln(𝑥 2 + 𝑦 2 ) ;
2 +𝑦 2 )
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = (𝑥 + 𝑦)𝑒 −(𝑥 ;
iv) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥𝑒 𝑦 + 𝑦𝑒 𝑧 + 𝑧𝑒 𝑥 ;
1 𝑥 𝑦
v) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑧, 𝑥 ≠ 0, 𝑦 ≠ 0, 𝑧 ≠ 0.

6.3.7. Determinați punctele de extrem local ale funcției implicite definită de

ecuația 𝐹 (𝑥, 𝑦) = 0, unde
i) 𝐹(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 5𝑦 2 − 2𝑥 + 4𝑦 + 1
ii) 𝐹(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 − 2𝑥 − 2𝑦 − 7

6.3.8. Determinați punctele de extrem local condiționat ale funcțiilor:

i) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦, știind că 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1
2 2
ii) 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 , știind că (𝑥 − √2) + (𝑦 − √2) = 9
iii) 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 2𝑦 2 − 2𝑧, știind că x + y + z − 3 = 0.

51
 7. Integrala dublă. Aplicații

7.1. Consideraţii teoretice

Fie𝐷 ⊂ ℝ2 domeniu compact cu frontiera curbă închisă netedă,𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ,

Δ = {Δ1 , Δ2 , … , Δ𝑛 }odiviziune a lui𝐷 și (𝜉, 𝜂) sistem de puncte intermediare asociat diviziunii
Δ.
Definiție: Se numește sumă integrală Riemann a funcției f în raport cu diviziunea Δ și
sistemul de puncte intermediare (𝜉, 𝜂) numărul
𝑛

𝜎(𝑓, ∆, 𝜉, 𝜂) = ∑ 𝑓(𝜉𝑗 , 𝜂𝑗 )aria(∆𝑗 ).

𝑗=1

Definiție: Funcția 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ se numește integrabilă în sens Riemann pe Ddacă există

𝐼 ∈ ℝ cu proprietatea că pentru orice 𝜀 > 0 există 𝛿 > 0 astfel încât pentru orice diviziune Δ
cu ‖Δ‖ < 𝛿 și orice sistem de puncte intermediare (𝜉, 𝜂) are loc
|𝜎(𝑓, ∆, 𝜉, 𝜂) − 𝐼 | < 𝜀.
Remarcă: Numărul real I din definiția de mai sus se notează

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦
𝐷

și se numește integrala dublă a funcției f pe D.

Propoziţie: Orice funcţie 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ continuă pe D (domeniu compact) este integrabilă
pe D.
Fie 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ∈ ℝ, 𝑎 < 𝑏, 𝑐 < 𝑑şi 𝐷 = [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑] ⊂ ℝ2 dreptunghi cu laturile paralele cu
axele Ox, respectiv Oy ale sistemului xOy.
Teoremă: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] ⊂ ℝ2 → ℝ. Dacă
i) f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ]
𝑑
ii) există 𝐹 (𝑥) = ∫𝑐 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑦, ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏]
𝑏
atunci exista integrala ∫𝑎 𝐹(𝑥 )𝑑𝑥şi are loc
𝑏 𝑑

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [∫ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦] 𝑑𝑥.

[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑] 𝑎 𝑐

Teoremă: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] ⊂ ℝ2 → ℝ. Dacă

i) f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ]

52
 𝑏
ii) există 𝐺 (𝑦) = ∫𝑎 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥, ∀𝑦 ∈ [𝑐, 𝑑]
𝑑
atunci exista integrala ∫𝑐 𝐺(𝑦)𝑑𝑦şi are loc
𝑑 𝑏

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [∫ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 ] 𝑑𝑦.

[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑] 𝑐 𝑎

Definiție: Mulțimea 𝐷 ⊂ ℝ2 dată prin

𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 |𝑎 ≤ 𝑥 ≤ 𝑏, 𝜑1 (𝑥 ) ≤ 𝑦 ≤ 𝜑2 (𝑥 ), ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏]},
unde𝜑1 , 𝜑2 sunt funcții continue pe [𝑎, 𝑏] se numește domeniu simplu în raport cu axa Oy.
Teoremă:Fie 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ, unde D-domeniu simplu în raport cu axa Oy. Dacă
i) f este integrabilă pe D
ii) există
𝜑2 (𝑥)

𝐹 (𝑥 ) = ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦 , ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏],

𝜑1 (𝑥)
𝑏
atunci există ∫𝑎 𝐹(𝑥) 𝑑𝑥 și are loc
𝑏 𝜑2 (𝑥)

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [ ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦) 𝑑𝑦] 𝑑𝑥 .

𝐷 𝑎 𝜑1 (𝑥)

Definiție: Mulțimea 𝐷 ⊂ ℝ2 dată prin

𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 |𝑐 ≤ 𝑦 ≤ 𝑑, 𝜓1 (𝑦) ≤ 𝑥 ≤ 𝜓2 (𝑦), ∀𝑦 ∈ [𝑐, 𝑑 ]},
unde𝜓1 , 𝜓2 sunt funcții continue pe [𝑐, 𝑑 ] se numește domeniu simplu în raport cu axa Ox.
Teoremă:Fie 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ, unde D-domeniu simplu în raport cu axa Ox. Dacă
i) f este integrabilă pe D
ii) există
𝜓2 (𝑦)

𝐺 (𝑦 ) = ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 , ∀𝑦 ∈ [𝑐, 𝑑 ],

𝜓1(𝑦)
𝑑
atunci există ∫𝑐 𝐺(𝑦) 𝑑𝑦 și are loc
𝑑 𝜓2 (𝑦)

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [ ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦) 𝑑𝑥] 𝑑𝑦.

𝐷 𝑐 𝜓1 (𝑦)

53
 ̃ ⊂ ℝ2 domeniu compact cu frontiera curbă netedă închisă. Fie 𝐷1 mulțime deschisă care
Fie 𝐷
̃ și transformarea regulată T, dată de
conține 𝐷
𝑥 = 𝜑(𝑢, 𝑣)
𝑇: { , (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷1 (1)
𝑦 = 𝜓(𝑢, 𝑣)
Jacobianul transformării Teste funcția
𝜕𝜑 𝜕𝜑
𝐷(𝜑, 𝜓) (𝑢, 𝑣) (𝑢, 𝑣)
= | 𝜕𝑢 𝜕𝑣 | ≠ 0.
𝐷(𝑢, 𝑣) 𝜕𝜓 𝜕𝜓
(𝑢, 𝑣) (𝑢, 𝑣)
𝜕𝑢 𝜕𝑣

Teoremă (Formula schimbării de variabile): Dacă

i) ̃ ),T dată în (1)
𝐷 = 𝑇(𝐷
ii) 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ este continuă pe D,
atunci
𝐷(𝜑, 𝜓)
∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∬ 𝑓(𝜑(𝑢, 𝑣), 𝜓(𝑢, 𝑣)) | | 𝑑𝑢𝑑𝑣 .
𝐷(𝑢, 𝑣)
𝐷 ̃
𝐷

Coordonate polare:
𝑥 = 𝜌 cos 𝜃
𝑇: { , 𝜌 ≥ 0, 𝜃 ∈ (−𝜋, 𝜋]
𝑦 = 𝜌 sin 𝜃
𝐷(𝑥, 𝑦)
= 𝜌 ≠ 0.
𝐷(𝜌, 𝜃)
Astfel, formula schimbării de variabile devine

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∬ 𝑓(𝜌 cos 𝜃 , 𝜌 sin 𝜃 )𝜌𝑑𝜃𝑑𝜌.

𝐷 ̃
𝐷

54
 7.2. Probleme rezolvate

7.2.1. Să se calculeze următoarele integrale duble:

i)
𝑥2
∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦 , 𝐷 = [0,1] × [0,1]
1 + 𝑦2
𝐷

ii)
𝜋
∬ 𝑒 𝑥+sin 𝑦 cos 𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑦 , 𝐷 = [0, 𝜋] × [0, ]
2
𝐷

iii)
sin2 𝑦 𝜋 𝜋
∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦 , 𝐷 = [0, ] × [0, ].
cos 2 𝑥 4 2
𝐷

Soluție
i)
1 1 1 1
𝑥2 𝑥2 2 1
𝜋 2
𝜋
∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [∫ 𝑑𝑦 ] 𝑑𝑥 = ∫ 𝑥 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑦 | 0 𝑑𝑥 = ∫ 𝑥 𝑑𝑥 =
1 + 𝑦2 1 + 𝑦2 4 12
𝐷 0 0 0 0

ii)

𝜋 𝜋/2

∬ 𝑒 𝑥+sin 𝑦 cos 𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [∫ 𝑒 𝑥+sin 𝑦 cos 𝑦 𝑑𝑦] 𝑑𝑥

𝐷 0 0

Facem schimbarea de variabilă 𝑥 + sin 𝑦 = 𝑡 si rezultă cos 𝑦 𝑑𝑦 = 𝑑𝑡

𝜋
𝑦 = 0 ⇒ 𝑡 = 𝑥; 𝑦= ⇒𝑡 =𝑥+1
2
Deci integrala devine
𝜋 𝑥+1 𝜋 𝜋
𝑡 ∫(𝑒 𝑥+1
∫ [∫ 𝑒 𝑑𝑡] 𝑑𝑥 = − 𝑒 ) 𝑑𝑥 = (𝑒 − 1) ∫ 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = (𝑒 − 1)(𝑒 𝜋 − 1)
𝑥

0 𝑥 0 0

iii)
𝜋/4 𝜋/2 𝜋/4 𝜋/2
sin2 𝑦 sin2 𝑦 1
∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ [∫ 𝑑𝑦] 𝑑𝑥 = ∫ [∫ sin2 𝑦 𝑑𝑦] 𝑑𝑥
cos 2 𝑥 cos 2 𝑥 cos 2 𝑥
𝐷 0 0 0 0

55
 𝜋/2
Notăm 𝐼 = ∫0 sin2 𝑦 𝑑𝑦 și avem aplicând metoda integrării prin părți obținem
𝜋/2
𝜋/2
𝐼= − sin 𝑦 cos 𝑦|0 + ∫ cos 2 𝑦 𝑑𝑦.
0

Rezultă că
𝜋/2

𝐼 = ∫ (1 − sin2 𝑦) 𝑑𝑦,
0

iar apoi 𝐼 = 𝜋/4. Deci

𝜋/4 𝜋/2 𝜋/4
1 2
𝜋 1 𝜋 𝜋/4 𝜋
∫ [∫ sin 𝑦 𝑑𝑦] 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = tg 𝑥 | 0 = .
cos 2 𝑥 4 cos 2 𝑥 4 4
0 0 0

7.2.2. Folosind trecerea la coordonate polare, calculați

∬ √𝑥 2 + 𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {𝑥 ≤ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 2𝑥, 𝑦 ≥ 0}.
𝐷

Soluție
Trecând la coordonate polare obținem

∬ √𝑥 2 + 𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 = ∬ 𝜌2 𝑑𝜃 𝑑𝜌,
𝐷 𝐷′

unde
𝜋
𝐷′ = {0 ≤ 𝜃 ≤ , cos 𝜃 ≤ 𝜌 ≤ 2 cos 𝜃}.
2
Integrala devine
𝜋/2 2 cos 𝜃 𝜋/2 𝜋/2
7 7
∬ 𝜌2 𝑑𝜃 𝑑𝜌 = ∫ [ ∫ 𝜌2 𝑑𝜌] 𝑑𝜃 = ∫ cos 3 𝜃 𝑑𝜃 = ∫ (1 − sin2 𝜃) cos 𝜃 𝑑𝜃 =
𝐷′ 3 3
0 cos 𝜃 0 0

7 𝜋/2 7 𝜋/2 7 7 14
= sin 𝜃 |0 − sin3 𝜃|0 = − = .
3 3 3 9 9
Rezultă că
14
∬ √𝑥 2 + 𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 = .
𝐷 9

56
7.3. Probleme propuse

7.3.1. Calculați:
2 1 1
i) ∫1 𝑑𝑥 ∫0 𝑥+𝑦
𝑑𝑦;
1 3 √𝑥
ii) ∫0 𝑑𝑥 ∫1 𝑑𝑦;
√𝑦(1+𝑥𝑦)
1 2
iii) ∫0 𝑑𝑥 ∫1 ln(𝑥 + 𝑦) 𝑑𝑦;
1 √𝑥
iv) ∫0 𝑑𝑥 ∫𝑥 2 √𝑥𝑦 𝑑𝑦.

7.3.2. Să se calculeze:
i) ∬𝐷 𝑥 2 𝑦𝑒 𝑥𝑦 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = [0,1] × [0,2];
𝑦
ii) ∬𝐷 1+𝑥 2𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = [−1,1] × [0,1];
𝜋
iii) ∬𝐷 𝑥 2 𝑦 sin(𝑥𝑦 2 ) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = [0, 2 ] × [0,2].

7.3.3. Calculați următoarele integrale:

i) ∬𝐷(5𝑥 3 + 2𝑦) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {−1 ≤ 𝑥 ≤ 1, −1 ≤ 𝑦 ≤ 1};
1
ii) ∬𝐷 (1+𝑥𝑦)2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {0 ≤ 𝑥 ≤ 1, 0 ≤ 𝑦 ≤ 1};
1
iii) ∬𝐷 𝑥+𝑦+1 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {𝑥 + 𝑦 ≤ 3, 𝑦 − 𝑥 ≤ 1, 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0}.

7.3.4. Calculați ∬𝐷 √𝑥𝑦 − 𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦, unde D este triunghiul de vârfuri

𝑂(0,0), 𝐴1 (10,1), 𝐴2 (1,1).

7.3.5. Să se calculeze ∬𝐷 𝑥 𝑝−1 𝑦 𝑞−1 𝑑𝑥 𝑑𝑦, unde

𝐷 = {𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 𝑥 + 𝑦 ≤ 1}, 𝑝, 𝑞 ≥ 1.

7.3.6. Folosind trecerea la coordonate polare, calculați integralele:

i) ∬𝐷 √𝑥 2 + 𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 4};
2+𝑦 2
ii) ∬𝐷 𝑥𝑦𝑒 𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1, 𝑥 ≥ 0};
iii) ∬𝐷 sin(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 , 𝐷 = {𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑎2 , 𝑥 ≤ 0}.

57
7.3.7. Calculați aria domeniilor
𝐷1 = {𝑥 2 − 1 ≤ 𝑦 ≤ 1 − 𝑥 2 }, 𝐷2 = {1 ≤ 𝑥𝑦 ≤ 2, 𝑥 ∈ [1,2]}.

7.3.8. Să se calculeze aria discului de rază r, r>0, folosind trecerea la coordonate

polare.

58
 8. Integrala triplă. Aplicații

8.1. Considerații teoretice

Fie 𝐷 ⊂ ℝ3 domeniu compact cu frontiera suprafaţă închisă netedă, 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ,

Δ = {Δ1 , Δ2 , … , Δ𝑛 }odiviziune a lui𝐷 și (𝜉, 𝜂, 𝜏) sistem de puncte intermediare asociat
diviziunii Δ.
Definiție: Se numește sumă integrală Riemann a funcției f în raport cu diviziunea Δ și
sistemul de puncte intermediare (𝜉, 𝜂, 𝜏) numărul
𝑛

𝜎(𝑓, ∆, 𝜉, 𝜂, 𝜏) = ∑ 𝑓(𝜉𝑗 , 𝜂𝑗 , 𝜏𝑗 )V(∆𝑗 ).

𝑗=1

Definiție: Funcția 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ se numește integrabilă în sens Riemann pe Ddacă există

𝐼 ∈ ℝ cu proprietatea că pentru orice 𝜀 > 0 există 𝛿 > 0 astfel încât pentru orice diviziune Δ
cu ‖Δ‖ < 𝛿 și orice sistem de puncte intermediare (𝜉, 𝜂, 𝜏) are loc
|𝜎(𝑓, ∆, 𝜉, 𝜂, 𝜏) − 𝐼 | < 𝜀.
Remarcă: Numărul real I din definiția de mai sus se notează

∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧
𝐷

și se numește integrala triplă a funcției f pe D.

Propoziţie: Orice funcţie 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ continuă pe D (domeniu compact) este integrabilă
pe D.
Fie 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑, 𝑢, 𝑣 ∈ ℝ, 𝑎 < 𝑏, 𝑐 < 𝑑, 𝑢 < 𝑣şi 𝐷 = [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣] ⊂ ℝ3 paralelipiped
cu fetele paralele cu planele de coordonate ale sistemului Oxyz.
Teoremă: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣] ⊂ ℝ3 → ℝ. Dacă
i) f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣]
𝑣
ii) există 𝐹 (𝑥, 𝑦) = ∫𝑢 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑧, ∀(𝑥, 𝑦) ∈ [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑]
atunci exista integrala ∬[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑] 𝐹(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦şi are loc
𝑣

∭ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∬ [∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑧] 𝑑𝑥𝑑𝑦.

[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑]×[𝑢,𝑣] [𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑] 𝑢

Teoremă: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣] ⊂ ℝ3 → ℝ. Dacă

i) f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣]

59
 𝑏
ii) există 𝐺 (𝑦, 𝑧) = ∫𝑎 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥, ∀(𝑦, 𝑧) ∈ [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣]
atunci exista integrala ∬[𝑐,𝑑]×[𝑢,𝑣] 𝐺 (𝑦, 𝑧)𝑑𝑦𝑑𝑧şi are loc
𝑏

∭ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∬ [∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑥] 𝑑𝑦𝑑𝑧 .

[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑]×[𝑢,𝑣] [𝑐,𝑑]×[𝑢,𝑣] 𝑎

Teoremă: Fie 𝑓: [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣] ⊂ ℝ3 → ℝ. Dacă

i) f este integrabilă pe [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑 ] × [𝑢, 𝑣]
𝑑
ii) există 𝐻 (𝑧, 𝑥 ) = ∫𝑐 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑦, ∀(𝑧, 𝑥 ) ∈ [𝑢, 𝑣] × [𝑎, 𝑏]
atunci exista integrala ∬[𝑢,𝑣]×[𝑎,𝑏] 𝐻 (𝑧, 𝑥 )𝑑𝑧𝑑𝑥şi are loc
𝑑

∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∬ [∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑑𝑦] 𝑑𝑧𝑑𝑥 .

[𝑎,𝑏]×[𝑐,𝑑]×[𝑢,𝑣] [𝑢,𝑣]×[𝑎,𝑏] 𝑐

Definiție: Mulțimea 𝐷𝑧 ⊂ ℝ3 dată prin

𝐷𝑧 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |(𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷𝑥𝑦 , 𝜑1 (𝑥, 𝑦) ≤ 𝑧 ≤ 𝜑2 (𝑥, 𝑦)},
unde𝜑1 , 𝜑2 sunt funcții reale continue pe 𝐷𝑥𝑦 ⊂ ℝ2 se numește domeniu simplu în raport cu
axa Oz.
Teoremă:Fie 𝑓: 𝐷𝑧 ⊂ ℝ3 → ℝ, unde 𝐷𝑧 -domeniu simplu în raport cu axa Oz. Dacă
i) f este integrabilă pe 𝐷𝑧
ii) există
𝜑2 (𝑥,𝑦)

𝐽(𝑥, 𝑦) = ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 , ∀(𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷𝑥𝑦 ,

𝜑1 (𝑥,𝑦)

atunci există 𝐽: 𝐷𝑥𝑦 → ℝ integrabilă și are loc

∬ 𝐽(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧.

𝐷𝑥𝑦 𝐷𝑧

Definiție: Mulțimea 𝐷𝑥 ⊂ ℝ3 dată prin

𝐷𝑥 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |(𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷𝑦𝑧 , 𝜓1 (𝑦, 𝑧) ≤ 𝑥 ≤ 𝜓2 (𝑦, 𝑧)},
unde𝜓1 , 𝜓2 sunt funcții reale continue pe 𝐷𝑦𝑧 ⊂ ℝ2 se numește domeniu simplu în raport cu
axa Ox.
Teoremă:Fie 𝑓: 𝐷𝑥 ⊂ ℝ3 → ℝ, unde 𝐷𝑥 -domeniu simplu în raport cu axa Ox. Dacă
i) f este integrabilă pe 𝐷𝑥

60
 ii) există
𝜓2 (𝑦,𝑧)

𝑈(𝑦, 𝑧) = ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 , ∀(𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷𝑦𝑧 ,

𝜓1 (𝑦,𝑧)

atunci există 𝑈: 𝐷𝑦𝑧 → ℝ integrabilă și are loc

∬ 𝑈(𝑦, 𝑧)𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧.

𝐷𝑦𝑧 𝐷𝑥

Definiție: Mulțimea 𝐷𝑦 ⊂ ℝ3 dată prin

𝐷𝑦 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |(𝑥, 𝑧) ∈ 𝐷𝑥𝑧 , 𝜒1 (𝑥, 𝑧) ≤ 𝑦 ≤ 𝜒2 (𝑥, 𝑧)},
unde𝜒1 , 𝜒2 sunt funcții reale continue pe 𝐷𝑥𝑧 ⊂ ℝ2 se numește domeniu simplu în raport cu
axa Oy.
Teoremă:Fie 𝑓: 𝐷𝑦 ⊂ ℝ3 → ℝ, unde 𝐷𝑦 -domeniu simplu în raport cu axa Oy. Dacă
i) f este integrabilă pe 𝐷𝑦
ii) există
𝜒2 (𝑥,𝑧)

𝑊 (𝑥, 𝑧) = ∫ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 , ∀(𝑥, 𝑧) ∈ 𝐷𝑥𝑧 ,

𝜒1 (𝑥,𝑧)

atunci există 𝑊: 𝐷𝑥𝑧 → ℝ integrabilă și are loc

∬ 𝑊 (𝑥, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑧 = ∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧.

𝐷𝑥𝑧 𝐷𝑦

̃ ⊂ ℝ3 domeniu compact cu frontiera suprafață netedă închisă. Fie 𝐷1 mulțime deschisă

Fie 𝐷
̃ și transformarea regulată T, dată de
care conține 𝐷
𝑥 = 𝜑(𝑢, 𝑣, 𝑤)
𝑇: {𝑦 = 𝜓(𝑢, 𝑣, 𝑤) , (𝑢, 𝑣, 𝑤) ∈ 𝐷1 (2)
𝑦 = 𝜒(𝑢, 𝑣, 𝑤)
Jacobianul transformării Teste funcția
𝜕𝜑 𝜕𝜑 𝜕𝜑
(𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤)
| 𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑤 |
𝐷(𝜑, 𝜓, 𝜒) 𝜕𝜓 𝜕𝜓 𝜕𝜓
= (𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤) ≠ 0.
𝐷(𝑢, 𝑣, 𝑤) 𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑤
| |
𝜕𝜒 𝜕𝜒 𝜕𝜒
(𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤) (𝑢, 𝑣, 𝑤)
𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑤

61
Teoremă (Formula schimbării de variabile): Dacă
i) ̃ ),T dată în (2)
𝐷 = 𝑇(𝐷
ii) 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ este continuă pe D,
atunci
𝐷(𝜑, 𝜓, 𝜒)
∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∭ 𝑓(𝜑(𝑢, 𝑣, 𝑤), 𝜓(𝑢, 𝑣, 𝑤), 𝜒(𝑢, 𝑣, 𝑤)) | | 𝑑𝑢𝑑𝑣𝑑𝑤.
𝐷(𝑢, 𝑣, 𝑤)
𝐷 ̃
𝐷

Coordonate cilindrice

𝑥 = 𝜌 cos 𝜃
{ 𝑦 = 𝜌 sin 𝜃 , 𝜌 ≥ 0, 𝜃 ∈ [0,2𝜋], 𝑧 ∈ ℝ
𝑧=𝑧
𝐷(𝑥, 𝑦, 𝑧)
=𝜌
𝐷(𝜌, 𝜃, 𝑧)
Astfel, formula schimbării de variabile devine

∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∭ 𝑓 (𝜌 cos 𝜃 , 𝜌 sin 𝜃 , 𝑧)𝜌𝑑𝜌𝑑𝜃𝑑𝑧.

𝐷 ̃
𝐷

Coordonate sferice

𝑥 = 𝜌 sin 𝜑 cos 𝜃
{ 𝑦 = 𝜌 sin 𝜑 sin 𝜃 , 𝜌 ≥ 0, 𝜑 ∈ [0, 𝜋], 𝜃 ∈ [0,2𝜋]
𝑧 = 𝜌 cos 𝜑
𝐷(𝑥, 𝑦, 𝑧)
= 𝜌2 sin 𝜑
𝐷(𝜌, 𝜑, 𝜃)
Astfel, formula schimbării de variabile devine

∭ 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∭ 𝑓 (𝜌 sin 𝜑 cos 𝜃 , 𝜌 sin 𝜑 sin 𝜃 , 𝜌 cos 𝜑)𝜌2 sin 𝜑 𝑑𝜌𝑑𝜑𝑑𝜃 .
𝐷 ̃
𝐷

62
 8.2. Probleme rezolvate

8.2.1. Să se calculeze următoarele integrale triple:

i) ∭𝐷(𝑥 2 + 𝑦 2 + 2𝑧) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 , 𝐷 = [0,2] × [0,3] × [0,2]
ii) ∭𝐷 𝑥𝑦𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 , 𝐷 = {𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ≤ 4, 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 𝑧 ≥ 0}.
Soluție
i)
2

∭(𝑥 2 2
+ 𝑦 + 2𝑧) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 = ∬ [∫(𝑥 2 + 𝑦 2 + 2𝑧)𝑑𝑧] 𝑑𝑥 𝑑𝑦 =
𝐷 [0,2]×[0,3] 0

= ∬ [(𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑧|20 + 𝑧 2 |20 ] 𝑑𝑥 𝑑𝑦 = ∬ (𝑥 2 + 𝑦 2 + 2) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 =

[0,2]×[0,3] [0,2]×[0,3]

2 3 2
3
1
= 2 ∫ [∫(𝑥 2 + 𝑦 2 + 2)𝑑𝑦] 𝑑𝑥 = 2 ∫ [(𝑥 2 + 2)𝑦|30 + 𝑦 3 | ] 𝑑𝑥 =
3 0
0 0 0

= 6 ∫(𝑥 2 + 5) 𝑑𝑥 = 76
0

ii) Prin trecere la coordonate sferice obținem

∭ 𝑥𝑦𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 = ∭ 𝜌5 sin3 𝜑 cos 𝜑 sin 𝜃 cos 𝜃 𝑑𝜌 𝑑𝜑 𝑑𝜃 ,
𝐷 𝐷′

unde
𝜋 𝜋
𝐷′ = {0 ≤ 𝜌 ≤ 2, 0 ≤ 𝜑 ≤ , 0 ≤ 𝜃 ≤ }.
2 2
Rezultă că

2 𝜋/2 𝜋/2

∫ 𝜌5 𝑑𝜌 ∫ sin3 𝜑 cos 𝜑 𝑑𝜑 ∫ sin 𝜃 cos 𝜃 𝑑𝜃 =

0 0 0

1 1 𝜋/2 1 𝜋/2 64 1 1 4
= 𝜌6 |20 ∙ sin4 𝜑|0 ∙ sin2 𝜃 |0 = ∙ ∙ =
6 4 2 6 4 2 3
Deci

4
∭ 𝑥𝑦𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 = .
3
𝐷

63
8.3. Probleme propuse

8.3.1. Calculați următoarele integrale triple:

i) ∭𝐷 𝑥 2017 𝑦 2017 𝑧 2017 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 , 𝐷 = [0, 𝑎] × [0, 𝑏] × [0, 𝑐 ];
ii) ∭𝐷(𝑥𝑦𝑧 + 2𝑥 + 3𝑦 + 𝑧) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧, unde
𝐷 = {−1 ≤ 𝑥 ≤ 2, 0 ≤ 𝑦 ≤ 1, −1 ≤ 𝑧 ≤ 0};
𝑥𝑦𝑧
iii) ∭𝐷 (1+𝑥 2 +𝑦 2+𝑧 2)4 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 , 𝐷 = [0,1] × [0,1] × [0,1];

iv) ∭𝐷 𝑥 3 𝑦 2 𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 , 𝐷 = {0 ≤ 𝑥 ≤ 1, 0 ≤ 𝑦 ≤ 𝑥, 0 ≤ 𝑧 ≤ 𝑥𝑦};
1
v) ∭𝐷 (𝑥+𝑦+𝑧+1)3 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧,

𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |𝑥 + 𝑦 + 𝑧 ≤ 1, 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 𝑧 ≥ 0}.

8.3.2. Folosind trecerea la coordonate cilindrice, calculați integralele:

i) ∭𝐷 𝑥𝑦𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧, unde

𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑅2 , 0 ≤ 𝑥 ≤ 𝑦 ≤ √3𝑥, 𝑧 ∈ [0, ℎ]};

𝑦𝑧
ii) ∭𝐷 √𝑥 2+𝑦 2 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧, unde

𝑦2
𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |𝑥 2 + ≤ 1, 𝑥 2 + 𝑦 2 ≥ 1, 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 𝑧 ∈ [0,5]}.
4

8.3.3. Folosind trecerea la coordonate sferice, calculați integralele:

i) ∭𝐷(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧, unde
𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ≤ 9};
ii) ∭𝐷 𝑧 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧, unde
𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 |𝑥 2 + 𝑦 2 + (𝑧 − 1)2 ≤ 1}.

8.3.4. Calculați volumul domeniului 𝐷 ⊂ ℝ3 , unde

𝑥2 𝑦2 𝑧2
𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 | 𝑎2 + 𝑏2 + 𝑐 2 ≤ 1}.

64
Bibliografie
1. L. Aramă, T. Morozan, Culegere de probleme de calcul diferențial și integral, Ed.
Tehnică, București, 1964.
2. T. L. Costache, Analiză matematică. Culegere de probleme, Ed. Printech, București,
2009.
3. C. Dumitrescu, F. Smarandache, Metode de calcul în analiza matematică, Ed.
Infomed, Craiova, 1995.
4. M. Megan, D. R. Lațcu, M. Neamțu, Analiză Matematică în ℝ𝑝 prin Exerciții și
Probleme, Ed. Universității de Vest din Timișoara, 2003.
5. G. Moț, C. L. Mihiț, Note de curs și seminar-Analiză matematică, 2020.
6. G. Moț, A. Petrușel, Matematici superioare pentru ingineri și economiști, Ed. Mirton,
Timișoara, 1999.
7. S. Nădăban, MathEco - Analiză matematică, Ed. Mirton, Timișoara, 2001.
8. S. Nădăban, Elemente de calcul diferențial și integral, Ed. Mirton, Timișoara, 2010.
9. M. Olteanu, Analiza Matematica- noțiuni teoretice și probleme rezolvate, Ed.
Printech, București, 2005.
10. G. Păltineanu, Analiză matematică. Calcul diferențial, Ed. Agir, București 2002.

65