1
Învãţãtura despre Dumnezeu
Dumnezeu: Fiinţa supra-existentã, vie, personalã, spirituală,
una dar în trei Persoane: Tatãl, Fiul şi Sfântul Duh, care, dupã
învãţãtura ortodoxã, a creat lumea şi pe om în şase zile, din
nimic. (vezi IIMac. 7,28).
Existenţa lui Dumnezeu n-a fost contestatã la modul absolut
de cãtre grupãrile eterodoxe, poate doar de ateii solitari.
Formulări în privinţa relaţiei lui Dumnezeu cu lumea:
1. Lumea=Dumnezeu ( panteism ).
2. Lumea este un amestec de principii: BINELE
Şi MATERIA (Dualism).
3. Dumnezeu - Creatorul şi Proniatorul lumii
(învãţãtura ortodoxã).
Învãţãturi ortodoxe :
I. descoperirea lui Dumnezeu pe cale naturalã şi
supranaturalã ;
II. cunoaşterea lui Dumnezeu:
1. catafaticã ;
2. apofaticã ;
3.în împrejurãrile concrete ale vieţii
Formulări eterodoxe privind cunoaşterea lui Dumnezeu
1. Afi rmaţi e ereti că : Dumnezeu este idee, concept,
creaţie a omului din fricã: “ Nimeni nu-L poate vedea pe
Dumnezeu şi sã trãiascã” ( vezi Ieş. 33, 20); “ Nimeni nu l-a
vãzut pe Dumnezeu” ( In. 1,18; 1 In. 4,12).
2. Afi rmaţi e ereti că : Prin credinţã îl gãsim pe
Dumnezeu şi nu prin revelaţie. “Cine nu crede va fi osândit”
( Mc. 16,6).
3. Afi rmaţi e ereti că : Omul se poate salva numai prin
credinţã (Rm. 3,28). Expresia “numai” nu se gãseşte în textul
original, este o interpolare pe care sectele o includ în Bibliile
confesionale.
Formulări eretice privind Fiinţa şi Persoanele lui
Dumnezeu (Sfânta Treime)
1.Afi rmaţi e ereti că : Nu existã Sfânta Treime.
Cuvântul « Treime » nici nu se găseşte în Biblie.
2. Afi rmaţi e ereti că : Numele lui Dumnezeu este
Yehova ( Iş. 3,14), şi se traduce prin: “El face sã devinã”.
3. Afi rmaţi e ereti că : Hristos este subordonat Tatãlui
(Ev. 2,9) “ A fost micşorat cu puţin faţã de îngeri”.
4. Justificare eretică : Tatãl e mai mare decât Mine ( In
14, 28). – susţine subordinaţionismul.
5. Afi rmaţi e ereti că : Trimiterea Fiului de la Tatãl
susţine subordinaţianismul ( In.5,30 ; 7,29).
6. Afirmaţie eretică: Hristos este Arhanghelul Mihail
(după Iuda v. 9)
7. Afi rmaţi e ereti că : Duhul Sfânt nu este persoanã, ci
forţã activã a lui Dumnezeu ( Jud. 14, 6; 15, 14). Este vorba de
puterea datã lui Samson de Duhul Domnului. Similar, din texte
precum Zah. 4,6; Is. 44,3 s-ar pãrea cã Duhul Sfânt este ceva
impersonal.
8. Afirmaţie eretică: Dacã Apostolii au fost umpluţi de
Duh Sfânt la Cinzecime (F.A. 2,4) cum au fost ei umpluţi cu o
persoanã?
9. Afi rmaţi e ereti că : Botezul cerut în numele Duhului
Sfânt este similar cu cel “în numele legii” ( Mt. 28, 19-20).
2
10. Afi rmaţi e ereti că : Sunt trei Dumnezei: Iahve-
Tatãl în Vechiul Testament; Iisus Hristos- Dumnezeul Noului
Testament şi Duhul Sfânt-Dumnezeul timpurilor noastre.
11. Afirmaţie eretică: Odatã cu credinţa nouã şi botezul la
sectã, noul convertit primeşte “darurile Duhului” (I Cor. 12, 8).
12. Afi rmaţi e ereti că : Odatã cu Botezul Cinzecimii,
cu Sfântul Duh şi cu foc ( F.A. 1, 2-3) se conferã şi darul
vorbirii în limbi ( I Cor. 14, 2) pentru a deveni « vase alese »
( F.A. 9, 15).
Formulări eretice cu privire la Revelaţie şi cãile de
transmitere ale Descoperirii dumnezeieşti suprafireşti
(Sfânta Scripturã şi Sfânta Tradiţie )
Revelaţia deschisã este concepţia sectarã, potrivit cãreia
descoperirea dumnezeiascã nu culmineazã cu Hristos (Ev. 1,1),
ci se continuã pânã în zilele noastre, conţinând aşa zise profeţii
şi învãţãturi “revelate”, pe care liderii sectari pretind cã le
primesc sub “inspiraţie divinã”.
Criteriile Revelaţiei: minuni şi profeţii
1. Pretenţie exagerată : “Noi suntem adevãraţii taumaturgi
ai zilelor noastre” – afirmă sectanţii.
2. Afi rmaţi e ereti că : Nu existã minuni, doar fapte
care-şi aşteaptã explicaţia ( Mt. 17, 19 : Doamne, noi de ce n-
am putut scoate demonul ?).
3. Afi rmaţi e ereti că : Numai cei “aleşi“ şi “sfinţi“
profeţesc (I Cor. 12, 10).
Formulări eretice cu privire la Sfânta Scripturã
1. Afi rmaţi e ereti că : Oricine poate tâlcui Biblia :
“Scriptura Scripturae Interpres”. “Iar voi ungere aveţi de la Cel
Sfânt şi ştiţi de toate” ( I In. 2, 20 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Tâlcuirea Bibliei este o obigaţie
pentru toţi oamenii. “Cercetaţi Scripturile, ele mãrturisesc
despre Mine” ( In. 5, 39 ).
3. Afi rmaţi e ereti că : Cei mari şi puternici au
schimbat credinţa. E nevoie de “ prunci” sã o înţeleagã ( Mt.
11, 25 ).
4. Afi rmaţi e ereti că : Trebuie sã fim aculturali şi
simpli în exprimare, sã nu dogmatizãm, sã nu filosofãm ( Is.
29, 14: “Voi pierde înţelepciunea acestei lumi”, similar la I
Cor. 1, 19 ).
5. Afi rmaţi e ereti că : Unii sectanţi exagereazã
importanţa Vechiului Testament. (Mt. 5, 17 – “N-am venit sã
stric Legea…”).
6. Afi rmaţi e ereti că : Vechiul Testament trebuie
înlãturat, spun, de pildă, adepţii Mişcãrii Fundamentaliste.
7. Practică eretică : Sectanţii folosesc şi răspândesc Biblia
Confesionalã ( Britanicã ) sau Traducerea din lumea nouã
(N.W.T.).
8. Afi rmaţi e ereti că : Şi alte texte “sacre” şi
“inspirate” se adaugã Scripturii. (Exemplu: Cartea lui
Mormon, considerată Al 3-lea Testament; reviste iehoviste:
Turnul de veghe, Treziţi-vã !, care « adaugă la Scripturi 32 de
pagini pe săptămână »).
9. Practică exagerată : Citirea Bibliei în neo-protestantism
este o normã, care are drept consecinţã cunoaşterea foarte bine
a multor versete, personaje, fapte (alocarea unui timp
sãptãmânal de 1-5 ore pentru studierea Bibliei).
10. Practică eretică : Sectanţii nu acceptã denumiri ca:
Sfânta Scripturã, Vechiul Testament, Noul Testament,
înlocuindu-le cu : Biblia, Scripturile Ebraice şi Scripturile
Greceşti.
11. Afirmaţie şi practică eretice: De la Sola Scriptura s-a
ajuns rapid la Nulla Scriptura; numeroase cãrţi ale Bibliei sunt
desconsiderate; se vorbeşte de demitizarea şi desacralizarea
Bibliei, despre deplina umanitate a lui Hristos (iehoviştii –
cerintienii de astãzi). Se accentueazã Apocalipsa şi cartea
profeţiei lui Daniel.
Obiecţii cu privire la Sfânta Tradiţie
1. Afi rmaţi e ereti că : Tradiţia nu poate fi o dovadã a
credinţei, ci o datinã omeneascã ( Mt. 15, 3, 6-9; Mc. 7, 13 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : În Biblie s-au scris: “toate câte a
fãcut şi a învãţat Iisus” ( Lc. 1, 3-4; F.A. 1,1 ).
3. Afi rmaţi e ereti că : Tradiţia este negatã de Hristos,
atunci când zice: “ Vã rãtãciţi, neştiind Scripturile” ( In. 5,
39 ); “ Nu pricepeţi” ( Mc. 12, 24 ).
4. Afi rmaţi e ereti că : Apostolul Pavel a înlãturat
Tradiţia. “ Sã nu treceţi peste ceea ce este scris “ ( I Cor. 4, 6 ).
5. Justificări eronate ale negării Tradiţiei : “Înger din cer
de ar veni sã înveţe altceva sã nu-l credeţi” ( Gal. 1, 8-9 ); Sã
nu scoateţi nimic din Biblie ( cf. Ap. 22, 18-19).
6. Afi rmaţi e ereti că : Sf. Pavel îi recomandă lui
Timotei valoarea exclusivă a Scripturii : “De mic cunoşti
Scripturile” ( II Tim. 3, 15- 16 ).
7. Afi rmaţi e ereti că : La începutul secolului II, dupã
moartea ultimului apostol, a început în mod serios sã se afirme
abaterea de la credinţa creştinã.
8. Afi rmaţi e ereti că : Sinodul I de la Niceea a fost
marea victorie a creştinismului apostat (pentru formularea
consubstanţialităţii ca temei al teologiei trinitare) . Constantin
nu e nicidecum sfânt, ci un eretic, pagân şi monstru.
Dumnezeu Creatorul şi proniatorul. Cosmologia şi
antropologia
În linii mari, grupările creştine, derivate din protestantism,
susţin creaţionismul, uneori acesta cãpãtând nuanţe radicale.
Gãsim exagerãri la noile secte: implicarea extratereştrilor în
creaţia lumii, exemplu: ufolatrii, fiii fericiţi ai păcii cereşti,
îngerii Cyclamen etc. În Occident foarte multe secte
promoveazã concepţia deistã.
Spiritismul, teosofia, antroposofia, curentul New Age şi
toate sectele de provenienţă orientală susţin panteismul.
1. Afi rmaţi e ereti că Harul acţioneazã prin credinţã,
fãrã faptele noastre: “ Sileşte-i sã intre” ( Lc. 14, 23, In. 6,
44 ); “ Ei sunt atraşi de Tatãl” ( Fil. 2, 13 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Dumnezeu a hotãrât din
eternitate « soarta » fiecãruia. “ Vas de cinste sau necinste”, “
sfânt sau rob” ( Rm. 9, 11-21; Ef. 1, 3-4 ).
3. Afi rmaţi e ereti că : Dacã ar exista providenţa, nu ar
fi atâta rãu în lume.
4. Afirmaţie eretică: Judecata divinã aratã cã nu existã
pronie.
5. Afi rmaţi e ereti că : Diavolii au apãrut, potrivit
textului de la Facere 6,2 în urma unor relaţii carnale între
îngeri şi pãmântence, în urma cãrora au rezultat uriaşii distruşi
prin potop, iar diavolii au fost aruncaţi în Tartar. Dupã potop,
Dumnezeu le-a interzis demonilor sã mai îmbrace vreun corp,
astfel cã nu şi-au mai putut satisface dorinţele lor sexuale
nenaturale.
6. Afi rmaţi e ereti că : Satana este « dumnezeul »
acestui sistem de lucruri, conform textului de la II Cor. 4, 4. I-
3
ar fi putut oferi Satana lui Iisus Hristos toate guvernele lumii,
dacã ele nu i-ar fi apaţinut?
7. Afi rmaţi e ereti că : Lumina din ziua întâi a creaţiei
a provenit tot de la soare, dar era acoperitã de un strat gros de
nori.
8. Afi rmaţi e ereti că : Omul nu are un suflet
nemuritor, ca sã îndulceascã inevitabila loviturã datã de
moarte...
9. Afi rmaţi e ereti că : Orice speranţã ca omul sã revinã
la viaţã în viitor depinde în totalitate de Dumnezeu. Memoria
Lui lucreazã sub forma unei cãrţi de pomenire ( Maleahi 3,
16 ) ; El Îşi va aminti numai de cei fideli.
10. Afi rmaţi e ereti că : Moartea este o stare de
inexistenţã. În Şeol nu este nici lucrare, nici plan, nici
cunoştinţã, nici înţelepciune” ( Ecc. 9, 5-10 )
11. Valorificare eretică a textului Iezechiel 18, 4 : “
Sufletul care pãcãtuieşte acela va muri”. Nu existã om fãrã
pãcat, deci toţi vom muri.
12. Afirmaţie eretică: Dacã prin moarte omul ajunge în
cer, ar însemna cã moartea nu mai este pedeapsa păcatului, ci o
binecuvântare ( Rm. 5, 12 ).
13. Concepţie eretică : trihotomismul ( Apolinarie, secte
de nuanţã orientalã, teosofi, antroposofi, new-ageri etc. ) I
Tes. 5, 23.
Preacinstirea Maicii Domnului, cinstirea Îngerilor şi a
Sfinţilor
Învăţătura ortodoxă conferă Maicii Domnului patru atribute
esenţiale:
1.Născătoare de Dumnezeu,
2.Pururea Fecioară,
3.Rugătoare neîncetată
4.Mijlocitoare permanentă (şi făcătoare de minuni).
Pentru aceasta, cultul acordat ei este de supravenerare ; este
Maică a Bisericii (Maica lui Hristos – Capul ei nevăzut). I s-au
închinat praznice şi sărbători. Primul imn acatist a fost închinat
Maicii Domnului, fiind alcătuit de Serghie al
Constantinopolului.
Încă din vechime, cu privire la Maica Domnului, au existat
erezii: Nestorie o considera „născătoare de om” sau, cel mult,
„de Hristos”. A fost combătut de Sf. Chiril al Alexandriei (Sin.
III ec., Efes, 431).
În Biserica Apuseană există exagerări în privinţa Maicii
Domnului: 1. Imaculata Concepţie – care provine din teoria lor,
cum că Fiul nu şi-a însuşit toată firea omenească, pe care nu o
restaurează ontologic, ci oferă, prin jertfa Sa, simplă satisfacţie
Tatălui. Maica Domnului devine un fel de zeitate feminină :
este reprezentată singură, fără Fiu 2. Înălţarea Maicii Domnului
cu trupul la cer: promovează o egalitate cu Fiul. Cultul Maicii
Domnului este mult amplificat în Biserica Apuseană. 3.
Dreptul Iosif este reprezentat ca un tânăr afectiv. 4. Există şi
conceptul de Sfântă Familie. Toate acestea au dus la
dezvoltarea unei aversiuni declarate în lumea neoprotestantă şi
sectară, contra Maicii Domnului.
1. Afirmaţie eretică: Iisus nu i-a dat importanţă Maicii
Sale, ci chiar a nesocotit-o: “Mama mea şi fraţii mei sunt cei ce
ascultă cuvântul Meu” ( Mt. 12, 47-50 ).
2. Afirmaţie eretică: Iisus se adresează Maicii Sale cu
expresia « femeie », de unde rezultă faptul că a fost căsătorită,
deci nu e « pururea fecioară ».
3. Afirmaţie eretică: Maica Domnului nu mijloceşte. “Nu
există alt mijlocitor între om şi Dumnezeu , decât omul Iisus
Hristos” ( 1 Tim. 2, 5 )
 4. Concepţie eretică: « Fraţii Domnului ». Iisus a mai
avut fraţi : I. Fraţii ar fi putut rezulta din relaţia lui Iosif cu
Maria. Hristos este întâiul născut ( Mt. 1, 25; Lc. 2, 7 ) –
citatele sunt din Bibliile sectare, pentru că normal este „Unul
Născut”. Oricum, şi sintagma întâiul născut nu înseamnă că ar
mai fi fost şi alţii după el, ci arată starea lui Hristos de
moştenitor al firii umane în mod plenar.
II. În urma relaţiei Fecioarei Maria cu alt sau alţi bărbaţi
după moartea lui Iosif sau a lui Iosif cu altă femeie înainte de
logodna cu Fecioara Maria.
5. Traducere eretică: Mt. 1, 20 – din bibliile sectare şi
Biblia Cornilescu: “Nu te teme, Iosife, a o lua pe Maria,
nevasta ta”, “ Iosif bărbatul ei era un om neprihănit”. Sectanţii
nu vor să folosească termenul de “logodnic” şi “logodnică”,
acreditând ideea unei căsătorii între ei, cel puţin ulterioară
naşterii lui Hristos.
6. Acuzaţie: Ne acuză ( sectanţii ) că avem o mariologie
exagerată şi noi ortodocşii, în sensul că sărbătorile Maicii
Domnului se bazează pe texte apocrife şi nu pe Biblie.
7. Afirmaţie eretică: Iosif n-a cunoscut-o pe Maria „până
ce” l-a născut pe Fiul său, unul născut ( Mt. 1, 25 ). După aceea
însă « a cunoscut-o », zic sectele.
Cinstirea Sfinţilor şi îngerilor
Temeiuri ale învăţăturii ortodoxe: Sfinţii vor judeca
lumea şi chiar pe îngeri ( I Cor. 6, 2 ). Ei sunt prietenii lui
Dumnezeu ( In., 15, 14) casnicii săi ( Ef. 2, 19 ), judecătorii
lumii ( Mt. 19, 28 ).
1. Afirmaţie eretică: Minunile au existat doar în epoca
apostolică. Acestea, după textul « profetic » 1 Cor 13, 8 –13
au încetat de mult. Nu există sfinţi şi îngeri făcători de minuni.
Acestea sunt invenţii, exagerări, preluări de texte apocrife etc.
2. Afirmaţie eretică: Sfinţii sunt morţi, fără cunoştinţă,
întrucât sufletul omului moare.
3. Afirmaţie eretică: Sfinţii nu mijlocesc. Numai Hristos
este mijlocitor între Dumnezeu şi om ( 1 Tim. 2, 5 ).
4. Afirmaţie eretică: Sfinţii refuză să fie
mijlocitori (Avraam şi bogatul din iad : Luca 16, 24-31).
5. Interpretare eretică: Cel ce nădăjduieşte salvarea de la
oameni cade sub blestem şi se îndepărtează de Domnul (cf.
Ieremia 17,5).
6. Afirmaţie eretică: Îngerii şi sfinţii resping închinarea :
lui Hristos să te închini (Apocalipsa 19,10 ; 22,8-9). Petru a
zis : « şi eu sunt om » (Fapte 10, 26), Pavel şi Barnaba au
refuzat închinarea (Fapte 14,15).
7. Afi rmaţi e ereti că : Închinarea la sfinţi şi îngeri Îl
înjoseşte pe Dumnezeu, este o jignire adusă Domnului, este
idolatrie : Isaia 42,8 : Eu sunt Domnul şi Acesta este numele
Meu. Nu voi da nimănui slava Mea…(confuzie :
slavă=adorare, #cinstire). Ieşire 20,5 : Eu, Domnul Dumnezeu
tău, sunt un Dumnezeu zelos (în traducerea proastă a sectelor :
gelos – nici vorbă de aşa ceva !). Matei 4, 10 : Scris este :
Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi Lui să-I slujeşti.
Cinstirea Sfintelor Icoane
Temeiuri :
- întruparea Fiului lui Dumnezeu – icoana Tatălui (Col.
1, 15)
- existenţa icoanelor-eveniment (prăznicarele)
- icoanelor li se acordă cinstire, nu adorare
- cinstirea are caracter personal, nu material.
4
1. Practică eretică : Sectanţii au tradus (ex. trad.
Cornilescu) în loc de « chipuri cioplite », icoane (Ps. 97,7,
Ieşire 20,4, Levitic 26,1, Deut. 5,8, Fapte 17, 29). Se face
referire directă la porunca a doua din Decalog.
2. Afi rmaţi e ereti că : Icoanele realizate artistic, din
metale preţioase, contrazic spusele Bibliei : « Nu trebuie
să credem că Dumnezeu este asemenea aurului sau
argintului » (F.A. 17, 29).
3. Afi rmaţi e ereti că : Noul Testament l-a desfiinţat pe
cel vechi, deci şi « chipurile de heruvimi » nu mai corespund
noii credinţe.
4. Afirmaţie eretică: Idolii şi icoanele sunt simple obiecte
materiale fãrã putere, iar Dumnezeu îi osândeşte pe cei ce
nãdãjduiesc în ele - Ps. 134, 15-18.
5. Afi rmaţi e ereti că : Nu se poate zugrãvi chipul lui
Dumnezeu, pentru cã acesta nu a fost vãzut niciodatã (« Nu
poate vedea omul Faţa Mea şi să trăiască »-Ieşire 33,20). De
aici rezultã cã icoana este un fals. Sectarii aduc ca argumente
urmãtoarele texte: In. 1, 18; I In. 4, 12; I Tim. 6, 16; Ieş. 33,
20. Din aceste texte reiese cã omul nu poate vedea chipul lui
Dumnezeu.
6. Afi rmaţi e ereti că : Pãgânii au schimbat mãrirea lui
Dumnezeu celui nestricãcios cu asemãnarea chipului omului
celui stricãcios ( Rm. 1, 23 ).
7. Afi rmaţi e ereti că : Închinãtorii la icoane vor fi
aruncaţi în iezerul cel de foc care arde cu pucioasã ( Ap. 13,
14; 19, 20 ).
8. Afi rmaţi e ereti că : Dacã icoana l-ar reprezenta pe
Dumnezeu, ar fi pedepsiţi cei ce distrug icoane şi le urãsc.
9. Afi rmaţi e ereti că : Icoana nu poate fi mijlocitoare
între om şi Dumnezeu.
I Tim. 2, 5-6: “ Este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi
oameni” – Hristos.
F.A. 4, 10-12: “Nu e alt nume sub cer dat oamenilor în care
trebuie sã fim mântuiţi”.
Cinstirea Sfinţitelor Moaşte
1. Afi rmaţi e ereti că : Cinstirea moaştelor reprezintã
idolatrie (Ieşire 20, 2-5). Cei morţi nu pot lãuda pe Domnul
( Ps. 87, 11 ). Numai cei vii vor lãuda pe Domnul ( Is. Sir. 17,
23 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Rãmãşiţele trebuie puse în
mormânt ( Ecc. 12, 7 ). Dacã nu putrezeşte, trupul nu mai poate
învia ( In. 12, 24; I Cor. 15, 35-42 ). Trebuie sã se semene în
stricãciune pentru a învia în nestricãciune (I Cor. 15, 50).
3. Justificare eretică : Cei ce se atingeau de cadavre
deveneau necuraţi şi necesitau o curãţire specialã (Num. 19,
11-13; Lev. 21, 10-11).
4. Afi rmaţi e ereti că : Tãmãduirile se fac datoritã
credinţei, nu moaştelor. Dacã acestea fac minuni, de ce nu
primesc toţi, dupã ce se ating de ele, iertarea şi recãpãtarea
sãnãtãţii?
5. Afirmaţie eretică: Moaştele sunt şarlatanii, bucãţi de
oase de animale; obiectul de comerţ între Rãsãrit şi Apus,
figurine de cearã sau mumii rezultate fie prin tehnici de
îmbãlsãmare, fie provenind din locurile de conservare unde
trupurile nu putrezesc, fie ca o consecinţã a hranei speciale a
pustnicilor.
Cinstirea de viaţă făcătoarei Cruci
 1. Afi rmaţi e ereti că : Cinstirea crucii e idolatrie
(Ieşire 20, 2-5).
2. Justificare eretică : Dacã se considerã şarpele de aramã
o prefigurare a Crucii, Dumnezeu a oprit închinarea adusã
acestuia (IV Reg. 18, 4 ).
3. Afi rmaţi e ereti că : Crucea este semnul blestemului,
spânzurarea sau rãstignirea ( Deut. 21, 22; Gal. 3, 13 ).
4. Afi rmaţi e ereti că : Dacã ne închinãm lui Hristos,
nu mai este cazul sã fie cinstitã Crucea.
5. Interogaţie eretică : Dacã vã închinaţi Crucii, de ce nu
vã închinaţi şi la celelalte obiecte de torturã sau chiar la cei
care l-au rãstignit pe Hristos?
6. Afi rmaţi e ereti că : Dacã existã o închinare, sã fie
doar pentru Crucea Domnului, nu pentru alte cruci.
7. Afi rmaţi e ereti că : Sfânta Cruce trebuie cinstitã în
inimã, nu în exterior.
8. Afi rmaţi e ereti că : Semnul Crucii nu trebuie fãcut,
ne închinãm în duh şi în adevãr ( In. 4, 23-24 ). N-avem nevoie
de slujirea mâinilor omeneşti ( F.A. 17, 25 ). E un blestem şi
un obiect de necinste.
9. Justificare eretică : Crucea a fost folositã pe scarã largã
de religiile necreştine.
10. Afi rmaţi e ereti că : În greaca clasicã cuvântul
“stavros” putea însemna şi par, stâlp, de aceea noii cercetãtori
şi arheologi ai Bibliei (iehoviştii) susţin cã Hristos a murit pe
un par.
BISERICA-ÎMPÃRÃŢIA LUI DUMNEZEU
PE PÃMÂNT
Biserica este, în accepţiunea noastrã, definitã fie ca o
comunitate a credincioşilor, fie ca locaş de cult.
Calitatea Bisericii de comunitate: cler şi credincioşi
1. Afirmaţie eretică: Biserica este strict nevãzutã, e
comunitatea sfinţilor, fãrã ierarhie, care e considerată un
element de opresiune impus. ( Ev. 10, 25; Rm. 8,29 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Biserica lui Hristos este sfântã
( Ef. 5, 26-27 ) şi este compusã din sfinţi ( Rm. 1,7; Col.
1,12 ). Sfinţii trebuie sã se separe de pãcãtoşi ( Is. 52,11 ), să
fugã din mijlocul lor ( II Cor. 6,17 ).
3. Afirmaţie eretică: Toate bisericile şi religiile sunt
laolaltã “Babilonul cel mare” sau “prostituata” despre care
vorbeşte capitolul 17 din Apocalipsã. Adevãrata comunitate
este “Regatul lui Dumnezeu” sau “turma cea mica”.
Biserica - locaş de închinare şi de cult
1. Afi rmaţi e ereti că : N-avem nevoie de un locaş de
cult, rugãciunea trebuie fãcutã pe ascuns: “Când te rogi,
închide-te în cãmarã” (Mt. 6, 5-6 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Biserica nu poate fi casa lui
Dumnezeu ; Cel PreaÎnalt nu locuieşte în casã fãcutã de
mâinile oamenilor ( Is.66,1-2 ) şi nici în temple ( F.A. 7, 48-49
), trebuie sã ne închinãm în duh şi în adevãr ( In. 4, 24 ).
3. Afi rmaţi e ereti că : Nu este nevoie de un locaş
special, fiindcã Dumnezeu zice: “Unde sunt doi sau trei adunaţi
în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor” ( Mt. 18,20 ).
4. Afi rmaţi e ereti că : Locaşul este un instrument de
reprimare, de judecatã, ameninţare, considerat chiar o temniţã -
a se vedea inchiziţia din Apusul creştin.
Relaţia dintre Bisericã şi Stat
5
1. Afi rmaţi e ereti că : Statul este o creaţie omeneascã
sub influenţa Satanei, unealta lui Antihrist. Ps. 26,1 -“Domnul
este ajutorul meu, de cine mã voi înfricoşa...”; F.A. 4,15 -“ Nu
e bine sã ascultãm de oameni”.
2. Practică greşită : Sectele refuzã înrolarea în armatã şi
serviciul militar.
3. Practică greşită : Unele secte şi grupãri religioase
refuzã plata impozitelor, dar au zeciuiala.
4. Afi rmaţi e ereti că : Salutul steagului şi intonarea
imnului sunt acte de închinare care trebuie refuzate.
5. Exagerare : Sectele refuzã jurãmântul: “Sã nu juraţi pe
nimic” (Mt. 5, 34-36; Mt.5,37 – « Cuvântul să fie da, da şi
nu,nu » ). Unele secte practicã jurãmântul de loialitate sau la
intrarea în comunitate.
6. Interpretare eretică : Numai lui Dumnezeu sã I te supui
(Ieş. 20,5 ).
7. Exagerare : Trebuie sã ascutãm pe Dumnezeu mai mult
decât pe oameni ( F.A. 5,29 ), deci zic sectele: nu putem
accepta supunerea faţã de autoritãţi, dacã legile date sunt contra
celor divine ( ex: cele referitoare la armatã ).
Raportul dintre Bisericã şi Societate
1. Exagerare : Aleşii sectari se socotesc fraţi şi sfinţi,
aparte, ai Domnului (după textul Rm. 1,7). Rezultă
autoizolarea.
1. Învăţătura ortodoxă : Se încalcã porunca iubirii
aproapelui ( Mt. 22,39 ); Hristos nu acceptã izolarea, ci
cãutarea celor pierduţi (In.10,16 – « Mai am şi alte oi »). « Nu
mai există nici rob, nici slobod » (Gal. 3, 28).
2. Deviaţie eretică : Sectele sunt favorabile
obscuratismului. Ştiinţa nu este admisã de Dumnezeu, ci este
de la Satana: Dumnezeu va face sã disparã înţelepciunea lumii
acesteia ( I Cor. 1,19-20 ); “ Înţelepciunea o voi nimici şi
ştiinţa oamenilor o voi pierde” ( Is.29, 14 ).
2. Învăţătura ortodoxă : Se referã la « înţelepciunea »
acelei lumi idolatre, îndepãrtatã de Dumnezeu şi supusã unor
sisteme filosofice. Noi trebuie sã respectãm cultura, progresul
ştiinţific şi munca: “Sã lucrãm cât este ziuã” ( In. 9,4 ); “Cine
nu vrea sã lucreze nici sã nu mãnânce” ( II Tes. 3,10 ); Sf.
Pavel şi-a câştigat pâinea cu propriile mâini ( I Tes. 2,9).
Organizarea bisericeascã
1. Exagerare : Parohia, episcopia, mãnãstirea robesc pe
oameni. Episcopii, preoţii şi cãlugãrii sunt profitori, înşelãtori,
speculanţi. “Mai bine o zi în curtea Domnului, decât mii printre
strãini” ( Ps. 83,11 ).
2. Afi rmaţi e ereti că : Adunarea în casã este biblicã,
nu parohia. Hristos a mers în casã (Mt. 26,18 ); Apostolii erau
în casã ( Mc. 14,14; F.A. 2,1 ). Adunãrile primilor creştini erau
în case, unde frângeau pâinea ( F.A. 2,46 ).
Mântuirea şi condiţiile ei.
Mijloacele de desăvârşire : postul şi
rugăciunea. Sărbătorile
Cultele neoprotestante şi sectele merg pe filiera protestantă
în soteriologie. Astfel, Răscumpărarea adusă de Hristos este un
simplu act formal, juridic, ce trebuie asumat de fiecare om
« numai prin credinţă » (sola fide), fără valoarea faptelor bune
şi a harului – rezervat doar celor predestinaţi.
În general, în lumea neoprotestantă, simpla credinţă în
Hristos, în maniera promovată de fiecare cult în parte, este
mântuitoare şi, astfel, suficientă. De aici derivă principala
concepţie a lor :
1. Concepţie neoprotestantă: Trebuie ca fiecare om să-L
primească pe Hristos (să creadă în El) ca Mântuitor al Său
personal.
2. Afi rmaţi e ereti că : Nu trebuie să postim.
Postul este de prisos ucenicilor, atunci când se află Mirele
(Hristos – « Mântuitorul personal ») cu ei (cf. textelor Mat. 9,
15, Mc. 2, 19-20, Luca 5, 34-35).
3. Practici exagerate : Unele secte practică forme
extreme de post : în fapt, un regim alimentar epuizant,
genarator al unor stări de transă, halucinaţii etc., adeseori
combinat cu consumul de droguri sau practici yoga.
4. Afi rmaţi e ereti că : Omul se poate hrăni cu ce-
i place ; nu mâncarea spurcă pe om, ci cuvântul rău (Mt.
15,11). Cei ce postesc se opun Bibliei, fiindcă bucatele sunt de
Domnul făcute (I Tim. 4,3). Postul nu ajută la nimic (I Cor.
8,8). A posti nu este o virtute, a nu posti nu-i păcat.
5. Interpretare eretică : Dumnezeu este spirit şi
închinarea trebuie făcută în duh (Ioan 4, 23-24).
6. Afi rmaţi e ereti că : Trupul n-are valoare, deci
nici gesturile liturgice nu au rost (Ioan 6, 63 : « Trupul nu
foloseşte la nimic ; duhul este cel ce dă viaţă »).
7. Afi rmaţi e ereti că : Trebuie să ascultăm numai
de Domnul şi de poruncile Sale din Biblie, nicidecum de atâtea
ceremonii.
8. Afirmaţie eretică: Dumnezeu a oprit consumul de carne
de animale necurate ( Dt. 14, 3-19 ).
9. Afirmaţie eretică: Sfântul Petru a refuzat animalele
spurcate de trei ori ( F.A. 10, 9 -16 ). La Sinodul Apostolic de
la Ierusalim s-a stabilit ca aceleaşi legi care sunt pentru iudei să
fie aplicate şi creştinilor care proveneau dintre păgâni. ( F.A.
15, 20-29 ).
Sărbătorile
1. Afirmaţie eretică: Hristos n-a desfiinţat Legea, ci a
împlinit-o (Mt. 5, 17), de aceea Sabatul trebuie respectat.
2. Afirmaţie eretică: Însuşi Domnul a binecuvântat şi a
sfinţit ziua a şaptea încă de la facerea lumii ( Fc. 2, 2 ). Acesta
a fost primul Sabat şi el trebuie respectat.
3. Afirmaţie eretică: Moise a dat porunca Sabatului.
Textul din Bibliile sectare sună astfel: “Adu-ţi aminte de ziua
Sâmbetei ca s-o sfinţeşti.” (Ieşire 20,8). Sabatul este un
legământ veşnic ( Iş. 31, 16-17 ).
4. Justificare exagerată: Hristos, Apostolii şi mironosiţele
au respectat Sabatul.
5. Afirmaţie eretică: Textul de la Evrei 4, 9 este mutilat de
adventişti: “Dumnezeu a dat poporului său odihnă”; deci Sf.
Pavel ne îndeamnă să respectăm Sabatul.
6. Afirmaţie eretică: Sabatul va rămâne până la sfârşitul
lumii: “să nu fie fuga voastră iarna sau în zi de sâmbătă” ( Mt.
24, 20 ).
7. Afirmaţie eretică: Cel care a impus serbarea Duminicii
este Constantin cel Mare, înlocuind Sabatul cu Ziua soarelui, o
sărbătoare păgână ( Sunday ).
8. Martorii lui Iehova spun: Hristos s-a născut în jurul
datei de 1 octombrie, după următorul calcul: la botez avea 30
de ani; activitatea pământească a durat 3 ani şi jumătate; a
6
murit pe cruce primăvara în jurul datei de 1 aprilie, deci rezultă
că ar fi trăit 33 de ani şi jumătate şi că s-a născut în jur de 1
octombrie. Un alt argument ar fi că păstorii erau pe câmp cu
turmele; iarna nu există iarbă pentru păşunat.
Sfintele Taine
1. Afirmaţie eretică: Tainele sunt, de fapt, simple
simboluri, acte externe de iniţiere sau de comemorare, care
ajută credinţa, dar nu transmit harul lui Dumnezeu.
2. Afirmaţie eretică: În Biblie nu sunt stabilite decât două
simboluri: Botezul şi Cina Domnului. Celelalte sunt invenţii
ale preoţilor pentru a câştiga bani.
3. Afirmaţie eretică: Biserica voastră creează nu numai
cele Şapte Taine, ci şi altele, introduse de ierarhie.
Taina Botezului
1. Afirmaţie eretică: Botezul nu este o Taină, ci un simbol,
o practică, o dovedire a pocăinţei şi a credinţei ( F.A. 11, 14 );
“crede numai şi te vei mântui tu şi toată casa ta“ ( F.A. 16, 31 ).
2. Afirmaţie eretică: Numai adulţii pot primi botezul,
pentru a-şi putea mărturisi în prealabil credinţa şi pocăinţa.
Domnul spune: “mergeţi, botezaţi, faceţi ucenici” ( Mt. 28,
19 ), “Cine va crede şi se va boteza se va mântui, iar cine nu va
crede va fi osândit” ( Mc. 16, 16 ). “Pocăiţi-vă şi fiecare din voi
să fie botezat ( F.A. 2, 38 ). Hristos s-a botezat “ca la 30 de
ani”.
3. Afirmaţie eretică: Naşii sunt o invenţie târzie a
Bisericii, care nu are temei scripturistic.
4. Afirmaţie eretică: Copiii se pot mântui şi fără botez, ei
n-au păcat, sunt sfinţi: “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca
pruncii…” ( Mt. 18, 3 ).
5. Afirmaţie eretică: Botezul se face printr-o singură
afundare, nu prin trei afundări. Hristos a intrat în apă şi s-a
botezat ( Mt. 3, 16 ).
6. Afirmaţie eretică: Botezul se face numai în ape
curgătoare. Apa nu poate fi sfinţită, cristelniţa transmite boli
etc...: S-au pogorât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe famen
( F.A. 8, 38 ).
Taina Mirungerii
1. Afirmaţie eretică: În Biblie nu scrie despre Mirungere ,
punerea mâinilor nu este Taină şi nici ungerea cu mir. Sunt
învăţături apărute pe parcursul istoriei Bisericii.
2. Afirmaţie eretică: Nu-i nevoie de Mirungere şi punerea
mâinilor: “Cel născut din duh, duh este” ( In. 3, 6 ) deoarece
„v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat în Iisus Hristos” ( 1
Cor. 6, 11 ).
3. Afirmaţie eretică: Duhul se împărtăşeşte şi fără
ungerea preotului: “Duhul a căzut peste toţi cei adunaţi în casă”
( Fapte 10, 44 ), “Duhul suflă unde vrea” ( In. 3, 8 ).
Sfânta Taină a Spovedaniei
1. Exagerare: Mărturisirea trebuie făcută public ( după
textul Iacov 5, 16 ).
2. Afirmaţie eretică: Biblia porunceşte ca pocăinţa să fie
făcută numai în faţa Domnului ( Ps. 50, 1: „Miluieşte-mă,
Dumnezeule…”; 1 Tim. 2, 5: Hristos este singurul Mijlocitor;
Ps. 31,6: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” ).
3. Afirmaţie eretică: Salvarea, mântuirea, deci şi iertarea
păcatelor prin dezlegare le dă numai Dumnezeu: “şi ne iartă
nouă greşelile noastre” ( Mt. 6, 12 ), “eşti iertat” ( Mc. 2, 5 ), s-
au îndreptat: vameşul ( Lc. 18, 14), tâlharul de pe cruce ( Lc.
23, 43 ). Aceştia nu au avut nevoie de preoţi şi episcopi.
 4. Afirmaţie eretică: Preotul nu poate ierta pentru că este
păcătos. O dovadă în plus este că dă canoane. Nu poate oferi
iertarea pe loc ( Mt. 17, 16 : „Ucenicii Tăi n-au putut să-l
vindece”).
5. Exagerare: Preoţii iau bani pentru spovedanie, deşi
Biblia porunceşte: “În dar aţi luat, în dar să daţi” ( Mt. 10, 8 ).
Taina Sfintei Euharistii.
1. Afirmaţie eretică: Euharistia nu este taină, ci un simbol,
o comemorare a jertfei pe cruce („moartea Domnului vestim” -
1. Cor. 11, 26 ).
2. Afirmaţie eretică: Cuvintele Domnului trebuie înţelese
simbolic pentru că „Duhul dă viaţă” ( In. 6, 63 ). Cina este un
banchet comemorativ făcut în amintirea Domnului ( „întru
pomenirea Mea” - Lc. 22, 19 ).
3. Afirmaţie eretică: Iisus s-a jertfit odată pentru totdeauna
pe Golgota şi nu poate repeta sacrificiul ( Ev. 9, 28; 10, 14 ).
De aceea, Cina este un simbol.
4. Justificare şi practică greşite: Iisus a oferit pâinea
separat şi vinul la fel.
5. Afirmaţie eretică: Cina este numai pentru cei vârstnici,
nu pentru copii. Se invocă textul de la 1 Cor. 11, 27- 29.
6. Afirmaţie eretică: La Cină se gustă dintr-o singură
pâine, nu din mai multe ( 1 Cor. 10, 17 ).
7. Afirmaţie eretică: Oricine poate săvârşi ritualul Cinei.
Preoţii nu au nici un rol ( merit ) în acest sens, pentru că şi ei
sunt păcătoşi.
8. Practică greşită: Cina se face cu azimă şi must.
9. Afirmaţie eretică: Cina Domnului este o simplă
amintire. Liturghia constituie o ceremonie care îi ţine pe
oameni în Biserici, spunând rugăciuni lungi, asemeni fariseilor,
cărora Mântuitorul le rosteşte acele celebre vai-uri (Mt. 23,14 ).
10. Afirmaţie eretică: Trupul perfect al Domnului trebuie
să conţină o cantitate normală de carne şi sânge, nu înmulţite,
pentru că el este preţul Răscumpărării. La atâtea liturghii,
făcute în atâtea Biserici, ar rezulta un corp hristic gigantic.
Taina Cununiei
1. Afirmaţie eretică: În Biblie nu se vorbeşte de Taina
Cununiei sau căsătoriei.
2. Interpretare greşită: Ef. 5, 32: “Taina aceasta mare
este”. Expresia „Taina aceasta” se referă la unirea dintre
Hristos şi Biserică, nu la unirea de cuplu.
3. Practici eretice: Unele secte promovează căsătoriile
între homosexuali, altele căsătoria albă ( traiul de „soră şi
frate” ). Altele încurajează divorţul, legat de interesele
prozelitiste.
4. Alte acuzaţii: Exagerarea unor datini şi obiceiuri sau
plata taxelor.
Taina Preoţiei
1. Afirmaţie eretică: Preoţia nu este o taină, ci o calitate
recunoscută de Sfântul Apostol Petru tuturor credincioşilor ( 2
Ptr. 2, 5-9); cei aleşi sunt „împărăţie preoţească” (Ieşire 19,6);
„preoţii lui Dumnezeu Tatăl” ( Apoc. 5, 10 ).
2. Afirmaţie eretică: Pastorii nu trebuie să aibă multă
învăţătură, căci Apostolii au fost simpli pescari. Dumnezeu dă
credinţă celor neştiutori ( Mt. 11, 25 ), celor fără şcoală ( Mt.
10, 20 ).
7
3. Exagerare: Domnul condamnă titulatura de învăţător şi
părinte, rabi şi Avva ( Mt. 23, 8-10 ), de „cucernic”, „cuvios”,
„sfinţit”.
4. Afirmaţie eretică: Domnul condamnă o anumită ţinută
sau uniformă preoţească: haine lungi cu ciucuri, potcap, barbă
şi păr bogate (Mt. 23, 5; 1 Cor 11, 14).
5. Afirmaţie eretică: Păcatele şi viciile preoţilor arată
falsitatea considerării lor ca treaptă ierarhică ( 1 Tim. 3, 2-6;
Tit 1, 7 ).
6. Afirmaţie denigratoare: Preoţii nu fac nimic fără bani,
încălcând porunca Domnului: în dar aţi luat, în dar să daţi ( Mt.
10, 8 )
7. Sentinţă radicală: Toţi membrii ierarhiei trebuie să fie
căsătoriţi, inclusiv episcopii ( după textele 1 Tim. 3, 2; Tit.1,6).
8. Afirmaţie eretică: Femeile pot fi hirotonite (ordinate) să
fie preoţi sau pastori. Dumnezeu a poruncit: “Umpleţi
pământul şi-l stăpâniţi” ( Fc. 1, 28 ). Este o discriminare faptul
de a opri femeile de la propovăduire.
Taina Sfântului Maslu
1. Afirmaţie eretică: Maslul nu este Taină. Nu a fost
practicat, nici instituit de Hristos.
2. Justificare eretică: Maslul este o practică aflată în toate
religiile, preluată şi încreştinată.
3. Afirmaţie eretică: Vindecările se fac prin cuvânt, prin
rugăciune, fără untdelemn, cum arată Domnul: prin punerea
mâinilor (Mc. 16, 18 ).
4. Justificare exagerată: Nu toţi bolnavii se vindecă la
Maslu, unii chiar mor.
5. Afirmaţie denigratoare: Săvârşirea Maslului
ocazionează strângerea de prinoase de către preot: făină,
untdelemn, etc.
Ierurgii
1. Afirmaţie eretică: Riturile şi simbolurile din viaţa
creştinilor îi împiedică pe aceştia să mai creadă şi n-au rost,
pentru că nimic nu este spurcat (Fapte 10, 15).
2. Afirmaţie eretică: Ierurgiile sunt invenţii ale
ierarhiei, pentru bani, ceea ce este condamnat în Biblie ( Mt.
10, 9; F.A. 20, 33 ).
Eshatologia
A. Parusia
1. Afirmaţie eretică: La început, ucenicii şi primii creştini
n-au înţeles data Parusiei, dar, odată cu venirea Duhului,
Acesta le-a vestit cele viitoare ( Ioan 16, 13 ).
2. Afirmaţie eretică: Semnele pregătitoare Parusiei s-au
împlinit, de aceea ea este foarte aproape, iar data ei se poate
calcula, luând ca reper elemente de „aritmetică biblică”.
3. Afirmaţie eretică: Antihristul este Papa, care va amăgi
pe oameni 1260 de ani ( Ap. 13, 5, Daniel 7, 25 ): din 558,
când Justinian îi dă papei puteri depline şi până în 1818 –
epoca lui Napoleon, care refuză încoronarea ca împărat de către
papă. VICARIUS FILII DEI = 666.
4. Afirmaţie eretică: Parusia va fi precedată de un război
final între bine şi rău, numit Armaghedon. Pământul va fi
purificat, astfel, de elementele negative.
4. Învăţătura ortodoxă: Harmaghedon – este locul unde se
va petrece acest război spiritual ( Muntele Meghido – Ap. 16,
16 ). Cosmosul va fi transfigurat: “cer nou şi pământ nou” ( II
Ptr. 3, 13 ).
 5. Afirmaţie eretică: Unele grupări ( adventiştii,
iehoviştii ) vorbesc de o Parusie spirituală: Hristos a venit deja
în cer curăţind sanctuarul ceresc ( Daniel 8, 14 ).
6. Afirmaţie eretică: Iehoviştii leagă Parusia spirituală de
o lucrare a lui Hristos de alungare a demonilor din cer pe
pământ şi de strângere a unui “guvern” format din 144.000 de
aleşi ( Ap. 7, 4 ).

Judecata Particulară şi cea Universală

1. Afirmaţie eretică: Nu există judecată particulară; abia

după Parusie vor învia “cei buni pentru învierea vieţii, cei răi
pentru învierea osândirii” ( Ioan 5, 29 ). Această Afi rm aţ i e
eret i că se combină, de obicei, cu cea care neagă nemurirea
sufletului.
2. Afirmaţie eretică: Hristos pe nori efectuează o lucrare
de judecată: curăţirea sanctuarului ceresc, adică ştergerea din
memoria divină a celor păcătoşi.
3. Afirmaţie eretică: Judecata este de natură spirituală,
întrucât după moarte oamenii rămân spirite. Pentru faptele lor,
aceste spirite sunt judecate în sensul întoarcerii lor în trupuri,
pentru vieţi noi, evoluate sau involuate, după caz. În Biblie se
găsesc dovezi pentru reîncarnare: Ilie este Ioan Botezătorul
( Luca 1, 17 ), Ioan este Ilie ce va să vină ( Matei 11, 14;
Maleahi 3,23 sau 4,4 ), Ilie a şi venit ( Mt. 17, 12). Hristos
recomandă naşterea din nou ( Ioan 3, 3 ). Cine a greşit: el sau
părinţii lui? ( Ioan 9, 2 ).

Rai şi Iad

1. Afirmaţie eretică: Nu există rai şi iad decât după

Parusie şi Judecata de Apoi. Atât Şeolul, cât şi Hadesul –
locuinţa morţilor sunt locuri figurative, care denumesc
memoria divină, „cartea de pomenire” (Maleahi 3, 16 ).
2. Afirmaţie eretică: Paradisul este o împărăţie
pământească de 1000 de ani ( Ap. 20, 1-14; 1Tes. 4, 14-16 ).
3. Afirmaţie eretică: În paradisul pământesc, oamenii
trăiesc ca familii edenice, putând chiar procrea.
4. Afirmaţie eretică: Nu există iad şi munci veşnice. Iadul
este raiul şi invers. În rai ne-am plictisi.
5. Afirmaţie eretică: Dumnezeu este iubire ( 1 Ioan 4, 8 ),
este bun şi iertător, deci nu poate accepta un iad veşnic ca
pedeapsă pentru o viaţă de păcat limitată în timp.

Relaţia dintre Biserica Luptătoare şi cea Triumfătoare.

Cultul morţilor
1. Afirmaţie eretică: Pomenirile morţilor nu ajută la nimic
( sunt invenţii ale preoţilor ). Nu există suflet nemuritor; acesta
fie moare - odată cu sufletul, fie se reîncarnează. „Oare morţii
te vor lăuda?”( Ps. 87, 11 ).
2. Afirmaţie eretică: Dumnezeu îi osândeşte pe cei ce se
roagă pentru alţii: „blestemat este cel care nădăjduieşte în
oameni” (Ieremia 17, 5).
3. Afirmaţie eretică: Dumnezeu este drept şi judecă pe
oameni cu dreptate ( II Cor. 5, 10 ). După ce hotărăşte
dreptatea sau pedeapsa, cum se mai poate răzgândi?
4. Afirmaţie eretică: Rugăciunile pentru morţi sunt tardive
– nu mai au nici un folos. Cele cinci fecioare nebune merg să
cumpere untdelemn, dar ajung prea târziu ( Mt. 25, 10 ). Între
rai şi iad este prăpastie adâncă, de netrecut ( Lc. 16, 26 ).