ASTMUL BRONȘIC INFANTIL

De Budu Alexndru

Definiție. Este o afecțiune respiratorie de natură alergică ,manifestată prin crize de dispnee
expiratorie paroxistică. Apare în forma tipică după vârsta de 2 ani, la copii sub această vârstă
se descrie bronșita astmatiformă recurentă.

Etiologie.
Cauza determinantă : inhalarea particulelor dintr-un pneumoalergen:praful de casă,păr de
animale domestice,lână,blănuri,sporii de ciuperci,polen și particule de plante,pulberi de
făină,țesături de bumbac sau de in, fulgi sau puf de păsări,fragmente din trupul acarienilor
din pături sau cărți,produse cosmetice.Un rol important îl pot avea alergenele bacteriene din
focarele de infecție din organism:hipertrofia amigdaliană sau vegetațiile adenoide.
Cauze favorizante :sezonul rece, infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare, fumul,
praful, efortul fizic,labilitatea emoțională a unor copii.
Cauzele astmului bronsic la copii
Astmul bronsic are aceeasi cauza, atat la copii cat si ala adulti: inflamarea repetata a cailor
respiratorii. Acest proces inflamator determina o sensibilitate exagerata a cailor respiratorii,
care se pot ingusta atunci cand devin iritate. Din fericire, astmul bronsic la copii se poate
trata cu succes, prevenindu-se astfel deteriorarea alveolelor pulmonare si instalarea
insuficientei respiratorii.
Specialistii nu au putut identifica exact de ce unii copii si adulti sunt mai predispusi inflamarii
cailor respiratorii. Medicii tind sa creada ca boala apare in contextul combinarii factorilor
genetici cu factorii de mediu si raspunsul autoimun. Ce se stie sigur este ca boala se
mosteneste, fiind agravata de mai multi factori (triggeri), incepand cu virozele respiratorii,
poluarea, fumul de tigara sau diferiti alergeni.

Criza de astm la copii este o urgenta pediatrica

Atunci cand copilul are o criza de astm, saturatia in oxigen scade sub 95%, fapt confirmat de
oxiometrie (masurarea concentratiei de oxigen din sange). Daca saturatia scade prea mult,
copilul risca ameteli pierderea constiintei si, in cazuri grave, moartea prin asfixie. Prin
urmare, copilul trebuie trasportat la urgenta, pentru a primi tratament adecvat.
In timpul unei crize de astm, copilul manifesta urmatoarele simptome:
- Respiratia este rapida, sacadata;
- Copilul nu poate elimina aerul din plamani si are tendinta sa se sufoce. O noua inspiratie se
produce cu greutate, din cauza faptului ca spatiul inspirator din plamani se tot umple cu
fiecare respiratie;
- Copilul se apleaca in fata si se tine cu maine de un suport, cum ar fi o masa, un parvaz sau
un pat, in incercarea de a-si fixa bratele si a-si folosi muschii pieptului pentur a respira;
- Micutul scoate un suierat, in timp ce respirara;
- Se remarca semne de cianoza (invinetirea buzelor). Copilul isi schimba culoarea pielii,
devine palid si transpira masiv.

Investigatii si metode de diagnostic

Simptomele astmului bronsic la copii pot fi usor confundate cu cele ale racelilor, infectiilor
virale sau respiratorii, de aceea diagnosticul poate fi dificil de confirmat in urma unei simle
consultatii. De asemenea, metodele de diagnostic depinde si de varsta copilului, unele din
teste neputand fi efectuate copiilor cu varsta mai mici de 4 ani.

Spirometria este cel mai frecvent test folosit pentru diagnosticul astmului bronsic la
copiii cu varsta mai mari de 6 ani. Ea se realizeaza cu ajutorul unui aparat, care masoara
rapiditatea cu care aerul este inspirat si expirat, precum si cantitatea de aer introdusa in
plamani si eliminata afara. Testul il ajuta pe medicului specialist sa stabileasca daca fluxul de
aer mobilizat in si din plamani este scazut din cauza inflamatiei bronhiilor si daca diametrul
cailor aeriene inflamate poate reveni la normal dupa administrarea de medicamente
specifice. Aceasta explorare functionala trebuie efectuata la intervale de cel putin 1 an sau 2,
de la inceperea tratamentului pentru astm bronsic. Atunci cand rezultatele spirometriei sunt
normale, dar simptomele de astm bronsic sunt prezente frecvent, medicul specialist poate
decide masurarea modificarilor de respiratie din timpul zilei, cu ajutorul volumului expirator
de varf (maxim), o data la una sau doua saptamani.

Bronhoscopia este o alta metoda de diagnostic, folosita atunci cand se suspecteaza

existenta unei tumori sau prezenta unui corp strain, ce pot determina simptome
asemanatoare cu cele intalnite in astmul bronsic. Medicul va utiliza un tub flexibil, numit
bronhoscop, pentru a examina caile aeriene. Testul este recomandat daca wheezingul se aude
inegal in cei doi plamani sau daca copilul nu raspunde bine la tratamentul antiastmatic.
Aceasta tehnica permite efectuarea unei biopsii (recoltarea unei parti foarte mici din peretele
bronhiilor), cu scopul de a detecta eventualele modificari de tesut, caracteristice astmului
bronsic.

Testele cutanate, efectuate de medicul specialist alergolog, sunt folosite in depistarea

astmului cu componenta alergica. Testarea cutanata dureaza aproximativ o ora, si consta in
aplicarea unor picaturi din diverse solutii, pe bratele copilului, urmata de inteparea usoarea
a pielii, pentru a testa reactia alergica. Dupa aproximativ 15 minute, medicul va masura
gradul umflaturii si inrosirii tegumentului la nivelul intepaturii, pentru a determina care
alergen a cauzat reactia alergica. Testarea cutanata este rapida, usoara si relativ sigura,
fiind necesara atunci cand se ia in calcul administrarea de vaccinuri antialergice
(imunoterapie).
Exista si analize de sange, utilizate in confrimarea diagnosticului de astm bronsic alergic.
Testul RAST, de exemplu, consta in prelevarea unei proba din sangele venos. Ulterior, proba
este testata pentru anticorpii IgE, produsi de sistemul imunitar al copilului, ca raspuns la un
anumit tip de alergie. Testul RAST poate fi efectuat impreuna cu testelor cutanate alergice
sau in locul lor. Pentru masurarea nivelului de IgE se poate folosi si testul ELISA.
Pentru a deosebi astmul bronsic de alte boli cu simptome sau caracteristici similare,
specialistii mai folosesc diagnosticul diferential. Astmul bronsic este o afectiune cu
simptomele ce variaza de la variaza de la copil la copil. Mai mult, manifestarile bolii se
schimba de-a lungul timpului la acelasi copil. Pentru a-asi da seama daca e vorba de astm
bronsic, raceala, gripa sau o infectie respiratorie de natura virala, medicul poate solicita o
radiografia toracica sau efectuarea testului transpiratiei, care masoara cantitatea de sare
din sudoare. Acesta din urma este folosit pentru a determina daca simptomele sunt produse
de o boala autoimuna, numita fibroza chistica.

Simptomatologie. Boala se manifestă prin crize paroxistice cu o durată de 12 – 48

ore,separate prin perioade de acalmie, de la câteva săptămâni la câteva luni, când nu apare
nici un simptom.
- Debutul crizei este brusc,deseori în timpul nopții ,cu dispnee de tip expirator : copilul
se ridică în șezut și se sprijină în mâini; expirația este însoțită de wheezing perceptibil de la
distanță.
- Tusea este seacă la inceput, apoi devine productivă; copii mari pot elimina o secreție
vâscoasă,albicioasă.
- În formele prelungite, grave , apare cianoza perioronazală.
- Febra apare în formele cu etiologie infecțioasă sau în formele severe.
- Sfârșitul crizei este brusc ca și debutul, în formele comune.

Tratamentul crizei de astm bronșic.

- Miofilin intravenos lent 4 mg/kg corp, apoi per os 3 mg/kg corp la 6 ore
- Corticosteroizi intravenos, prin spray-uri sau per oral
- Bronhodilatatoare simpaticomimetice cu acțiune beta-2 selectivă, sub formă
inhalatorie sau,pentru copii de vârstă mică, comprimate sau suspensii orale
- Antibiotice în caz de infecții acute sau cronice reactivare
- Siropurile expectorante, preparatele cu romergan și efedrină au indicații restrânse
- Oxigenoterapie în formele severe,cu cianozăși fenomene de insuficiență respiratorie
acută.
- În starea de rău astmatic se adaugă tonicardiace digitalice,perfuzii cu soluție de
glucoză,bicarbonat de sodiu,reechilibrare hidroelectrolitică.
Tratamentul astmului bronșic între crize.
- Preparate de corticosteroizi inhalabile
- Desensibilizante nespecifice
- Desensibilizare specifică la alergenul/alergenii la care copilul a fost găsit sensibil
- Asanarea focarelor de infecție : vegetații adenoide, amigdale hipertrofiate, otită medie
recidivantă
- Psihoterapie cu încurajarea copilului și a familiei
- Balneofizioterapie la mare (helioterpie) sau în stațiuni profilate pe afecțiune : Govora,
Slănic Moldova, Slănic Prahova.
Unele cazuri de astm bronșic, chiar rebele la tratamentele efectuate, s-au vindecat spontan
odată cu instalarea pubertății.