Sunteți pe pagina 1din 4

Cucoș Diandra Mihaela

PIPP,ID

Fundamentele psihopedagogiei speciale

1. Analizați impactul tulburărilor de vorbire (dislalia) asupra invățării


scolare.
Tulburările de limbaj reprezintă rezultatul disfuncțiilor intervenite în recepționarea,
întelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale din cauza unor afecțiuni de natură
organică, funcțională, psihologică sau educațională, care acționează asupra copilului mic în
perioada apariției și dezvoltării limbajului.

Dislalia este cea mai răspândită tulburare de limbaj, în cadrul larg al disfuncțiilor de
limbaj și constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau a mai multor sunete (combinații de
sunete). Ea se manifestă prin defromarea, omiterea, substituirea , înlocuirea și inversarea
sunetelor. Aceasta poate fi provocată de o serie de factori, cum ar fi : imitarea unor persoane cu o
pronunție deficitară , existența mediului educativ nefavorabil , care nu asigură stimularea
vorbirii, încurajarea copilului preșcolar de către adult în pronunțarea peltică (pentru amuzament),
ceea ce duce la stabilizarea deprinderii greșit, implantarea defectuasă a dinților, difeitele
anomalii ale aparatului bucal, cum sunt : despicăturile de buză și văl, despicăturile maxilo-velo-
palatine (cunoscute și sub numele de buză de iepure și gură de lup), deficiențele cerebrale,
insuficiența dezvoltării psihice, deficiențe ale auzului etc.

Pentru copilul antepreșcolar, tulburările de pronunție nu constituie semnale de


alarmă, în schimb la vârsta preșcolară se simte nevoia unei intervenții logopedice pentru a nu
permite stabilizarea și formarea unei deprinderi deficitare de pronunție. La copilul antepreșcolar,
dislalia are o natură fiziologică ca urmare a nedezvoltării suficiente a sistemelor cerebrale
implicate în actul vorbirii. Dar după vârsta de 4/5 ani acestea devin suficient de dezvoltate pentru
a putea realiza o pronunție corectă. Dislalia poate aparea la vârstele mai mari , datorită unei
etiologii complexe incriminata în producerea handicapurilor de limbaj.

Intrarea in scoala reprezinta o schimbare in viata tuturor copiilor. Ei trec de la mediul


familial bazat pe caldura afectiva intensa din partea parintilor, la mediul scolar, unde situatia este
diferita.Diferente importante exista intre scolarii mici atat in ceea ce priveste consistenta
vocabularului, bogatia si varietatea lui, cat si in ceea ce priveste stilul vorbirii, bogatia
structurilor gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in
vorbire, a defectelor de pronuntie etc. La intrarea in scoala, de la limbajul familiar se trece la
unul oficial, de la un limbaj neingrijit se trece la unul ingrijit, favorizand integrarea copilului in
societate.Diferențele dintre copii care apar la intrarea in scoala, si care imprima o caracteristica
aparte, sunt tulburarile de limbaj care se repercuteaza direct asupra comportamentului scolar si
asupra personalitatii elevilor.

Tulburarile de limbaj au o influenta negativa asupra rezultatelor la invatatura. Ele


se rasfrang, mai mult sau mai putin daunator, asupra personalitatii copiilor, determinand astfel :
timiditate, nehotarare, neincredere in sine, izolare de colectiv, negativism, nervozitate,
sentimente de inferioritate etc.

În concluzie, pentru a evita consecintele dislaliei asupra comportamentului elevilor


in ceea ce priveste adaptarea scolara a acestora, trebuie intervenit timpuriu prin masuri
logopedice de corectare. Un rol important in corectarea tulburarilor de limbaj revine logopedului.
El trebuie sa acorde o atentie deosebita exercitiilor de corectare a vorbirii, sa le faca placute
copilului, sa-i trezeasca increderea in fortele proprii. Stransa colaborare a logopedului cu
,,pacientul,, sau contribuie la inlaturarea insucceselor si trezeste in copil interesul si increderea in
reusita tratamentului.

2. Argumentați necesitatea integrării copiilor cu CES în școala de masă.


Integrarea școlară reprezintă proces de adaptare a copilului la cerințele școlii pe
care o urmează, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului școlar (clasă),
de desfășurare cu succes a prestațiilor școlare. Asimilarea de către copil a statusului de elev este
rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu
consecințe în planul acțiunii sale. Integrarea presupune în sens larg plasarea/ transferul unei
persoane dintr-un mediu mai mult sau mai puțin separat într-unul obișnuit vizând ansamblul de
măsuri care se aplică diverselor categorii de populație, și urmărește înlăturarea segregării sub
toate formele ei.

Școlile incluzive sunt acele școli deschise, prietenoase în care se urmărește


fexibilizarea curriculumului, ameliorarea calității procesului de predare-învățare, evaluare
permanentă și evaluarea formativa a elevilor, precum și parteneriatului educațional, iar educația
incluzivă se referă în esență la înlăturarea tuturor barierelor în învățarea și la asigurarea
participării tuturor celor aflați în situații de risc sau vulnerabili la excludere și marginalizare
(UNESCO, 2020)

Pentru a realiza integrarea copiilor cu CES, trebuie să acţionăm asupra diferitelor


nivele de dezvoltare a personalităţii lor, şi anume: la nivel biologic, la nivel psihic, la nivel
social.
Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi comunitate, în vederea
integrării copiilor cu nevoi speciale sunt:

• informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la posibilitatea recuperării, educaţiei


chiar şi pentru copiii ce au abandonat şcoala;

• sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a necesităţii implicării în transformarea


şcolii într-o şcoală integrativă;

• schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii cu nevoi speciale;

• dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei, implicată în procesul de integrare


(ex.: poliţia, serviciile sociale, spitale, etc.);

• implicarea părinţilor copiilor din clasă în vederea reacţionării mai rapide la probleme şi
acordarea sprijinului suplimentar copiilor cu nevoi speciale;

 implicarea comunităţii în sprijinul acordat copiilor cu nevoi speciale;

 elaborarea programelor şcolare de informare şi pregătire a comunităţii locale pentru educaţia


incluzivă, prin aceasta înţelegând adaptarea şcolii la cerinţele speciale ale fiecărui copil,
indiferent de problemele acestuia, şi nu a copilului la cerinţele şcolii, găsirea unor strategii
didactice adecvate, a unor metode şi tehnici de lucru specifice: planificare, instruire, evaluare.

Este necesară o riguroasă planificare, organizare şi desfăşurare a acestor tipuri de


activităţi în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni în întâmpinarea
problemelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional.Rolul terapeutic al
activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza mai uşor socializarea
copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la elevi priceperi,
deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că, desfăşurându-se
în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu realitatea socială.
Activităţile extracurriculare de tipul vizitelor, excursiior şi drumeţiilor, permit dezvoltarea
relaţiilor interpersonale şi o mai bună relaţionare a copiilor cu societatea, sporirea interesului de
cunoaştere a frumuseţilor naturale şi de patrimoniu, formarea şi dezvoltarea unor sentimente de
preţuire a mediului natural, în vederea adoptării unui comportament ecologic
adecvat.Concursurile cu tematică diferită (sportive, artistice, pe discipline de studiu etc.)
dezvoltă la elevii cu CES, spiritul de competiţie, de echipă, încrederea în forţele proprii, îi
mobilizează la cooperare.Educaţia integrată va permite copiilor cu CES să trăiască alături de
ceilalţi copii, să desfăşoare activităţi comune, dobândind abilităţi în vederea adaptării, integrării
şi devenirii lor ca şi ceilalţi.
Bibliografie:
 Curs : Fundamentele psihopedagogiei speciale, Conferențiar dr.Mihaela Voinea, Brașov:
Editura Universității Transilvania.
 https://isjgiurgiu.ro/jcms/attachments/article/1437/20170515%20-%20CJRAE%20-%20revista
%20tendinte%20-%207,%202017.pdf
 Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale.Stategii diferenţiate
şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi
 http://cabinetlogopedic.ro/detalii-articol/25/consecintele-dislaliei-in-planul-adaptarii-scolare-la-
elevii-din-clasele-i-iv.html