Zaharia Mihaela

Universitatea Ovidius, Constanţa

Master Comunicare
Anul 1

Analiza unui discurs parlamentar

Politica este un subiect controversat şi mediatizat în viaţa cotidiană iar

fundamentele politice ale societăţii de astăzi sunt amplu şi aspru dezbatute în discursuri
politice care, prin intermediul diverselor mijloace de informare în masă ( presă scrisă,
audiovizual, radio) ajung la publicul larg pentru a fi mai departe discutate şi interpretate
în funcţie de ideologia şi opiniile fiecăruia.
Având în vedere diversitatea discursurilor politice de astăzi şi caracterul lor din ce
în ce mai sincretic, mi-am propus să realizez în paginile ce urmează o analiză a
discursului preşedintelui PNL, Crin Antonescu, la dezbaterea moţiunii de cenzură PNL în
data de 24 septembrie 2009:
“Domnule Preşedinte,
Domnule Prim-ministru,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Vreau să vorbesc astăzi în această dezbatere nu doar în numele semnatarilor moţiunii,
nu doar în numele iniţiatorilor liberali, ci în numele tuturor acelor cetăţeni români care
nu sunt parlamentari, care nu sunt în această sală şi care sunt victimele răspunderii pe
care chipurile o asumaţi dle prim-ministru.
Evident nu am, nu pretind un mandat special din partea acestor oameni. Ei sunt
reprezentaţi de sindicate, de confederaţii sindicale, de asociaţii profesionale, de alte
forme specifice. Nu pretind acest mandat dar sunt sigur că aceşti oameni, în calitatea lor
de cetăţeni ai României, au dreptul de a fi reprezentaţi şi exprimaţi în acest Parlament
care este al lor, dle prim-ministru, nu al preşedintelui ţării, nu al şefilor de partid, nu al
baronilor de toate culorile. Si dacă într-adevăr dvs puteţi printr-o procedură cu

1
discutabilă interpretare constituţională să reduceţi la tăcere opoziţia, dacă puteţi să
introduceţi asupra lor, acestor oameni care nu sunt aici, legi de o asemenea importanţă,
fără dezbatere, fără negociere, fără dialog, fără vreun acord, ei bine, daţi-mi voie să vă
spun, că vorbesc şi în numele lor, şi daţi-mi voie să vă declar aici în Parlament, care va
redeveni la sfârşitul acestui an centrul firesc şi legitim al vieţii politice româneşti, că din
orice postură politică mă voi afla voi face tot ce pot pentru ca aceste legi incoerente,
abuzive, inechitabile şi neconstituţionale să-şi înceteze efectul, să fie abrogate sau să fie
modificate. Acesta ar fi un semn de maturitate democratică.
Nu există două Românii, domnule prim-ministru!. Există o Românie de a cărei existenţă
sper că sunteţi conştient. O Românie în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă,
unii ca să protesteze, alţii pentru că nu mai au de muncă. Există o Românie cu oameni
încă în birouri care nu mai fac altceva decât să discute cine rămâne, cine pleacă, cine
are salariu mai mare, de ce are salariu mai mic. Există o ţară în care magistraţii stau,
strâmb sau drept, nu ştiu, dar nu mai judecă. Există o ţară în care armamentul din
dotarea găştilor de interlopi se aude mai tare decât armamentul forţelor de ordine. E o
ţară în care poliţiştii nu mai au benzină şi e o ţară în care deşi dumneavoastră respectaţi
cu stricteţe ordinele preşedintelui, nu mai există ordine pe stradă, în instituţii şi în
minţile oamenilor (…) Şi, cu tot respectul, îmi aduc aminte domnule prim-ministru, când
eraţi deputat de opoziţie, că amândoi şi alţi colegi vorbeam, tot aici, despre partidul -
stat, despre asumarea pachetului anticorupţie al guvernului Năstase, în 2003, despre
toate lucrurile pe care nu le consideram în ordine, pentru că respectam Parlamentul”.1

Textul de mai sus este un fragment din discursul lui Crin Antonescu ce a fost
prezentat la dezbaterea în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru
moţiunea de cenzură iniţiată de deputaţii şi senatorii PNL şi UDMR împotriva Proiectului
de Lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Discursul omului politic Crin Antonescu este structurat în jurul a două tipuri de
teme: pozitive (reprezentarea cetăţenilor români în Parlament şi împiedicarea legilor
neconstituţionale să-şi facă efectul) şi negative (mafia politică, sărăcia şi degradarea în
România ). De obicei, candidaţii se folosesc de teme pozitive pentru a-şi sublinia propriul

1
http://www.crinantonescu.ro/

2
program, modul în care vor rezolva problemele curente cu care se confruntă ţara şi de un
limbaj negativ pentru a se referi la contracandidaţii lor sau la cei aflaţi la putere în acel
moment. Astfel, o dihotomie Eu/Noi (Crin Antonescu – PNL) vs. El/Ei ( Emil Boc –
PDL) se poate observa şi în acest discurs politic. Preponderenţa termenilor negativi în
discursul lui Crin Antonescu este menită să evidenţieze:
1. O imagine grotescă a actualului partid aflat la putere
şefi de partid, baroni de toate culorile, găşti de interlopi, reduceţi la tăcere opoziţia ,
introduceţi asupra lor, acestor oameni care nu sunt aici, legi de o asemenea importanţă,
fără dezbatere, fără negociere, fără dialog, fără vreun acord – repetiţia prepoziţiei
“fără” are rolul de a sublinia lipsa de constituţionalitate în procedura de introducere a
legilor .
2. Sărăcia şi degradarea României
“O Românie în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă, unii ca să protesteze,
alţii pentru că nu mai au de muncă”;
“o Românie cu oameni încă în birouri care nu mai fac altceva decât să discute cine
rămâne, cine pleacă, cine are salariu mai mare, de ce are salariu mai mic”;
“o ţară în care magistraţii stau, strâmb sau drept, nu ştiu, dar nu mai judecă”;
“o ţară în care armamentul din dotarea găştilor de interlopi se aude mai tare decât
armamentul forţelor de ordine”;
“o ţară în care poliţiştii nu mai au benzină”, “nu mai există ordine pe stradă, în instituţii
şi în minţile oamenilor”.
Aceste două teme negative sunt recurente în discursurile lui Crin Antonescu şi se
combină cu altele care fac referire la contracandidaţii lui, în special la Traian Băsescu şi
la cei aflaţi la putere în acel moment.
Discursurile politice încorporează mesaje ideologice, politice, economice şi
sociale. Omul politic Crin Antonescu îşi structurează discursul cu scopul a-şi accentua
propriile ideologii. Insă, din punct de vedere sintactic, frazele lungi pe care le
utilizează, cu multe subordonate, pot duce la o diminuare a atenţiei ascultătorului care se
poate plictisi, crezând că vorbind prea mult, un orator nu spune de fapt nimic.
Propoziţiile scurte, coordonate captează atenţia auditoriului, mesajul fiind uşor de
detectat şi astfel relevant.

3
 Unul dintre cele mai interesante nivele ale discursului politic analizat este nivelul
lexical.
Susţinătorul unui discurs trebuie să aleagă cuvintele care reproduc cel mai bine mesajul
transmis. De vreme ce discursul lui Crin Antonescu se bazează atât pe teme pozitive
(reprezentarea cetăţenilor români în Parlament şi împiedicarea legilor neconstituţionale
să-şi facă efectul) cât şi negative (mafia politică, sărăcia şi degradarea în România )
vocabularul folosit se poate defini cu ajutorul aceloraşi dihotomii. În discursul de faţă
următoarele cuvinte sau expresii negative au o rezonanţă foarte mare: şefi de partid,
baroni, găşti, interlopi . De asemenea, Crin Antonescu se foloseşte de enumerarea unor
adjective negative în caracterizarea legislaţiei introdusă de actuala putere: legi
incoerente, abuzive, inechitabile şi neconstituţionale.
Lexicul pozitiv este mult mai puţin reprezentat în discursul lui Crin Antonescu şi se
referă fie la el însuşi, fie la partidul său: “iniţiatori liberali, “voi face tot ce pot”,” vreau
să vorbesc astăzi în numele tuturor acelor cetăţeni români”, nu pretind un mandat
special”, “vă declar aici în Parlament”. Din cauza frecvenţei foarte reduse a termenilor
pozitivi, cantitatea mare de vocabular negativ anulează chiar şi efectul acestora, însă, un
discurs politic care să nu conţină nici un cuvânt negativ este aproape imposibil de realizat
pentru că, atunci când se propune o nouă ideologie, o nouă putere politică, distorsionarea
puterii aflate în acel moment la guvernare este o necesitate pentru a fi atinsă persuasiunea
publicului alegător.
Susţinătorul discursului, preşedintele PNL - Crin Antonescu, şi-a adaptat
discursul la un limbaj politic de masă, deşi în discursul lui nu se adresează publicului
larg ci parlamentarilor şi primului ministru. Nefiind adresat maselor, discursul
parlamentar trebuie sa fie unul tehnic, însă acesta e mai mult lexicalizat decât
terminologizat, conţinând foarte puţini termeni de specialitate, folosiţi doar în domeniul
politic şi cu referinţă politică exclusivă. Aceşti termeni pot fi grupaţi în următoarele
câmpuri terminologice :
1. Termeni referitori la organizarea politică în sine: liberali, deputat, opoziţie,
partid.
2. Termeni care se referă la organizarea politică statală: Parlament,Guvern.

4
 Restul termenilor care predomină în acest discurs fac parte din lexicul general al
limbii care au cel puţin un sens cu aplicaţie politică ( mandat, moţiune, dezbatere, pachet
anticorupţie, constituţional, neconstituţional ), şi, având în vedere că limbajul politic face
parte din limbajele socio-profesionale, se regăsesc şi o serie de termeni din limbajul
administrativ: legi, magistraţii, confederaţii sindicale, asociaţii profesionale, instituţii.
Din punct de vedere retoric discursul lui Crin Antonescu este destul de bine
presărat cu figuri de stil care aduc o contribuţie considerabilă la strategia de persuadare
şi de impunere a punctului de vedere asupra auditorului. Epitetele “discutabilă
interpretare”, “legi incoerente, abuzive, inechitabile şi neconstituţionale” şi
comparaţia cu mare putere de sugestie “armamentul din dotarea găştilor de interlopi se
aude mai tare decât armamentul forţelor de ordine” sunt utilizate de susţinătorul
discursului în scopul de a contura o imagine a României aflată în dezordine, chiar
degradare, rezultat al unei conduceri deficitare a partidelor aflate la putere.
Având în vedere că acest discurs a fost rostit în Parlament înainte de începerea
campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României iar susţinătorul discursului
se declarase deja un candidat pentru fotoliul de Preşedinte, se observă intenţiile clare,
persuasive ale vorbitorului iar limbajul utilizat este unul metaforic cu sensuri ale
cuvintelor modificate, deturnate chiar, tocmai pentru a sluji unor scopuri politice de
manipulare în sensul influenţării auditoriului. “Tehnicile de manipulare sunt dintre cele
mai diverse, de la foarte simple la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate până
la cele ale căror urmări se văd după ani de zile sau chiar după decenii, de la unele
utilizate pentru influenţarea unei anumite persoane, într-o anumită împrejurare, până la
altele axate pe remodelarea unei întregi societăţi.”2
Contextul în care a fost rostit acest discurs – campania electorală – reprezintă un
moment de efervescenţă politică cu dezbateri violente de idei, discursul politic devenind
predominant polemic, agresiv, iar frecventele metafore fac parte din aria confruntării.
Pentru o mai mare expresivitate Crin Antonescu revitalizează în discursul său arhaismul
“baron” (care desemna un rang aristocratic pentru a caracteriza o burghezie bogată)
căruia îi deturnează sensul , prin anumite seme transformate şi îl utilizează pentru a
desemna o persoană coruptă, cu un comportament abuziv, discreţionar. Acest transfer

2
FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipuare, ALL beck, Bucureşti, 2006, pag. 12

5
metaforic nu s-a produs în presa românească, ci a fost preluat din presa străină unde era
des utilizat în sintagmele “baron local”, “baron central”. Insă, de multe ori, folosirea
repetată a cuvântului “baron” duce la desemantizarea termenului, căpătând expresivitate
zero: legea inversei proporţionalităţi între expresivitate şi frecvenţa folosirii termenului.
O altă trăsătură a discursului de faţă este folosirea termenului “democraţie” (în
sintagma “maturitate democratică”) într-un context în care nu apare şi un element de
dezambiguizare. Aşadar, oratorul nu reuşeşte să fixeze clar sensul cu care a utilizat acest
cuvânt. “Mulţi termeni politici sunt abuzaţi într-un mod similar. Cuvinte ca democraţie,
socialism, libertate, patriotism, dreptate, au, fiecare dintre ele, mai multe sensuri diferite
care nu pot fi “împăcate” între ele. In cazul unui termen ca “democraţie”, nu numai că nu
există o definiţie unanim acceptată, dar încercarea de a realiza una întâmpină rezistenţă
din toate părţile.” (Many political words are similarly abused.The words democracy ,
socialism, freedom, patriotic, realistic, justice, have each of them several different
meanings which cannot be reconciled with one another. In the case of a word like
democracy , not only is there no agreed definition, but the attempt to make one is resisted
from all sides ).3
O altă particularitate a discursului lui Crin Antonescu este reprezentată de apelul
la popor, tendinţa de a invoca poporul în orice acţiune: “Vreau să vorbesc astăzi … în
numele tuturor acelor cetăţeni români”, “aceşti oameni, în calitatea lor de cetăţeni ai
României, au dreptul de a fi reprezentaţi şi exprimaţi în acest Parlament”, “oameni sunt
în grevă, oameni sunt în stradă”. Retorica dedicată cetăţenilor României este o altă
tehnică de manipulare a poporului prin utilizarea unor diverse sloganuri populiste pentru
a servi unor scopuri politice şi personale.
Aşadar, discursul politic este o componentă esenţială a limbajului începutului de
secol XXΙ. Democratizarea înregistrată în majoritatea statelor europene în ultimul
deceniu a făcut ca limbajul să devină principala armă de atac a adversarului politic,
discursul politic suferind o serie de modificări de retorică, sintaxă şi lexic şi o serie de
metaforizări, devenind predominant polemic şi construit pentru a sluji unor scopuri
politice de manipulare în sensul influenţării publicului alegător.

3
ORWELL, George, Politics and the English Language, Horizon, GB, London, 1946 , pag 4.

6
BIBLIOGRAFIE :

1. FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipuare, ALL beck, Bucureşti, 2006

2. LAROUSSE, Dicţionar de gândire politică, Univers Enciclopedic, Bucureşti,

2003

3. ORWELL, George, Politics and the English Language, Horizon, GB, London, 1946

4. www.crinantonescu.ro