NEVOIA DE AUTONOMIE A COPILULUI

ED:CERNAT MIHAELA

Abilitatile de autonomie personala sunt un aspect extrem de important in

dezvoltarea copilului, si de aceea toate scalele de evaluare a dezvoltarii in
primii 6 ani de viata includ si acest domeniu. Destul de frecvent, parintii
gandesc ca aspectul cel mai important in dezvoltarea copilului lor este
inteligenta. Fara indoiala ca abilitatile cognitive conditioneaza succesul de mai
tarziu (la scoala si in viata), insa doar inteligenta nu este suficienta.

Autonomia personala, abilitatile sociale si emotionale, cele de comunicare dar

si abilitatile motorii sunt alte aspecte extrem de importante care completeaza
puzzle-ul unei dezvoltari armonioase si netezesc calea catre reusita in viata. O
simpla evaluare psihologica a nivelului de dezvoltare iti poate spune daca
micutul tau corespunde standardelor varstei si ce anume ai de facut pentru a-l
ajuta sa se dezvolte.

Ce este autonomia personala?

La varstele mici, autonomia este definita ca abilitatea de a efectua independent

activitati / sarcini de zi cu zi, specifice fiecarei etape de varsta (sa manance
singur, sa se imbrace singur, sa se spele singur, etc.). Este foarte important sa
cunosti exact care sunt activitatile pe care copilul le poate face independent
pentru a-ti seta corect asteptarile si a-l stimula corespunzator cu etapa de
dezvoltare in care se afla. Nu este bine nici sa-l “cocolosesti”, dar nici sa-i pui pe
umeri o responsabilitate mai mare decat poate duce la varsta lui.

De ce este importanta pentru copil autonomia personala?

Autonomia personala este unul dintre ingredientele cele mai importante ale
stimei de sine. Constientizarea de catre copil a faptului ca se poate descurca
singur si, implicit, cresterea gradului de independenta a acestuia, duc treptat la
sentimentul de incredere in sine si la dezvoltarea abilitatii de a gasi solutii la
probleme fara a apela la ajutorul celor din jur. Nu putem vorbi despre
dezvoltarea capacitatii de rezolvare a problemelor inainte de dezvoltarea
autonomiei personale!

Cum devine copilul independent?

Capacitatea de a deveni independent se construieste insa treptat, sub atenta

ghidare si incurajare a unui adult. Fiecare copil are ritmul lui in a deveni
independent si cantitatea de sprijin necesara difera. Parintele trebuie sa acorde
la inceput sprijin, retragandu-se treptat, pe masura ce copilul demonstreaza ca
se poate descurca singur.

O greseala frecventa pe care o fac parintii este aceea de a considera ca

bebelusul lor va deveni independent lasandu-l sa adoarma singur, sa se joace
singur, sa planga pana oboseste sau impunandu-i un program de somn/ joaca/
alimentatie extrem de strict, care mai degraba corespunde nevoilor lor decat
ale copilului. Nimic mai eronat! In loc de un copil independent vor avea cu
siguranta un copil cel putin frustrat, ale carui nevoi - in primul rand emotionale
- nu au fost satisfacute.

Ce poti face pentru a-l ajuta pe copilul tau sa-si castige independenta?

Lasa-l sa incerce si nu te grabi sa faci tu in locul lui (chiar daca aceasta inseamna
mai mult timp consumat pentru fiecare activitate)

Ofera-i posibilitatea de a alege si de a decide singur pentru el (Vrei bluzita

albastra sau pe cea rosie?)

Lauda-l pentru cea mai mica reusita; acolo unde se poticneste, ofera-i sprijin
doar atat cat sa poata trece mai departe

Lasa-l sa gaseasca singur solutii la problemele cu care se confrunta; fii insa

alaturi de el pentru a-l ghida discret si a-l incuraja
Implica-l in activitatile casnice de zi cu zi si fa-l sa se simta util (spre exemplu, in
strangerea jucariilor sau aranjarea mesei)

Lasa-l sa vorbeasca si sa hotarasca pentru el in fata celorlalti (nu intreba si nu

raspunde tu in locul lui)

Daca refuza sa faca anumite activitati, arata-i cum se procedeaza facand tu

insuti; copiii invata foarte mult prin imitatie (spre exemplu, daca te vede pe tine
colorand cu placere un desen, va incerca si el in curand)

In niciun caz nu trebuie sa ii impui cu forta sa faca ce vrei tu, cand vrei tu si cum
vrei tu. Copiii mici invata prin joaca, din placere si nu de frica!

Nu il critica sau certa pentru greseli sau nereusite. Apreciaza pentru inceput
intentia si efortul, si nu performanta!