Sunteți pe pagina 1din 5

POVESTILE-un instrument esential in

educarea si formarea copiilor nostri

Educatoare:Cernat Mihaela

Poveştile pentru copii, de la cele nemuritoare cu prinţi şi prinţese,


la basmele populare sau cele clasice, ştiute de fiecare dintre noi, cum ar
fi „Scufiţa roşie”, „Fata babei şi fata moşului”, „Capra cu trei iezi”,
„Punguţa cu doi bani”, ,„Harap Alb”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Albă ca
zăpada și cei șapte pitici”, s-au dovedit a fi de mare ajutor în
dezvoltarea personalităţii copilului. Sunt câteva etape de creştere
distincte prin care trec copiii, etape care au anumite caracteristici din
punct de vedere al dezvoltării lor psihice, fizice, emoţionale şi
comportamentale. Poveştile ajung să facă parte din viaţa copiilor încet-
încet, fiind introduse de adulţi – părinţi, bunici, educatori, iar copiii
ajung să le cunoască, să le repovestească, să le îndrăgească. La vârstele
mici, părinţii sunt cei care citesc poveşti copiilor. Poveştile au un
impact major şi benefic asupra educaţiei copiilor. Copii adoră poveştile.
Genul de educaţie prin poveşti este unul dintre cele mai eficiente şi mai
durabile. Copiii absorb mult mai uşor informaţiile din poveşti, iar dacă
învăţămintele le ating coarda sensibilă, fondul lor bun şi inocent,
acestea nu vor fi uitate niciodată. Din povești, copiii află care sunt
consecințele defectelor și calităților umane, care sunt efectele faptelor
bune și rele. Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferența
între bine și rău, între minciună și adevăr, între lașitate și curaj, îi învață
care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai comune ale
oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului,
copilul învață despre lumea din jur, fără să fie el însuși pus în situații
periculoase sau dificile. Un alt avantaj major al poveștilor este acela că
stimulează imaginația și fantezia copilului. Povestitorul foloseste
cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu le vede. De aici
începe să funționeze imaginația celui mic care este nevoit să
construiască în minte peisaje, chipuri și situații.  Nu trebuie să uităm
nici de rolul benefic pe care poveștile îl au asupra afectivității unui
copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de copil la intensitate maximă,
fără ca el să fie pus în situații periculoase sau dificile.

Să nu uităm că la un moment dat copilul va trebui să țină piept lumii


care nu este întotdeauna atât de frumoasă pe cât ne-am dori. Poveștile
îl pregătesc pentru momentul în care se va confruntă cu situații
neplăcute. Oricum, basmul îi transmite copilului că totul se va termina
cu bine, la un moment dat, iar la această vârstă este bine să trăiască cu
acest gând. Cel mai uşor la vârsta mică copiii învaţă prin și cu poveşti.
Învaţă astfel comportamente precum competiţia şi cooperarea, empatia
şi altruismul, descoperă valori precum responsabilitatea, dreptatea,
cinstea.
Poveştile transmit o anumită tipologie arhitipală de comportament, care
se transmit din generaţie în generaţie. Este bine să citim integral
poveştile, fără a sări peste anumite fragmente care ar putea fi
considerate de către noi ca fiind „violente” sau cu elemente de
agresivitate, ca de exemplu: „vânătorul cu cuţitul în mână care vrea să o
ucidă pe Albă ca Zăpada, mama vitregă care se transformă într-o babă
hâdă, lupul care cade în groapă şi apoi arde în foc, etc”. Copiii
oricum percep altfel lucrurile, prin prisma experienţei şi a imaginaţiei
lor. Ei percep lucrurile aşa cum sunt. Vor înţelege mai uşor că răul este
pedepsit, că binele, chiar dacă trece prin multe încercări, este răsplătit.
Personajele, care la început sunt respinse, blamate şi nedreptăţite,
cunosc o transformare şi devin frumoase, bogate şi apreciate, demne de
respect şi un bun model comportamental. Poveștile dezvoltă limbajul și
facilitează accesul copilului la cuvinte și expresii noi, la o exprimare
cursivă și cu intonație, la a înțelege sensul unor cuvinte abstracte sau
metaforice, la a-și forma reprezentări cognitive și verbale. Copilul le
poate repovesti apoi, uneori poate desena sau creea anumite jocuri în
care să folosească cele învățate. Poveștile dezvoltă vocabularul și cresc
bagajul de cuvinte la care copilul poate apela în diverse situații pentru a
se exprima sau pentru a explica. Poveștile îmbogățesc viața afectivă a
copilului dându-i ocazia să simtă, să trăiască alături de personaje, să
aibă acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-și închipui cum se simt și
ce simt cei din poveste. Copiii adesea pun întrebări, oftează, se bucură,
plâng, sunt cu totul în acea poveste și ea îi încarcă de afecte pe care ei
încearcă să le înțeleagă și să le dea o formă plecând de la ce simt și ceea
ce li se întâmplă personajelor. Poveștile aduc copiilor adesea trăiri
contradictorii: iubire, ură, teamă, furie, neputință sau confruntarea
dintre bine și rău. Aceste reprezentări ale afectelor sunt greu de realizat
pentru copii, fiind abstracte și orice formă de mediere este utilă în
încercarea lor de a le înțelege. Poveștile dezvoltă creativitatea și
îmbogățesc imaginația copilului lăsând loc participării sale la aventurile
personajelor, la a gândi ce urmează să se întâmple, la a-și imagina cum
arată, cine sunt ele. Imaginația joacă un rol important în viața copilului
pentru că ea este cea care îl ajută să creeze la rândul lui, cu alte cuvinte
să se joace. Iar joaca este principala sa activitate și primul instrument
psihologic care leagă lumea sa internă de cea externă. Își va putea creea
propriile lui povești sau le va putea pune în scenă jucându-se de-a
personajele cu alți copii, inventând roluri și aventuri noi. Poveștile
întruchipează o oglindă pentru copil și universul său interior, ele traduc
adesea gesturi, acțiuni, comportamente pe care copiii nu le înțeleg la
adulți. Poveștile oferă copilului posibilitatea de a se identifica cu
anumite personaje, de a se recunoaște în ele și de a identifica și alte
caracteristici ale persoanelor din jurul lui, reușind astfel să le
redescopere. Fantezia îi oferă un acces la roluri din lumea adulților, un
univers interzis, dar dorit. Copilul poate fi oricine își dorește, poate
experimenta rolul de părinte, de vrăjitoare, de bătrân. Adică el poate
proiecta în aceste personaje ceea ce îi este de neînțeles sau ceea ce își
dorește foarte mult în lumea reală. Poveştile îi ajută pe copii în
dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, a simţului estetic. Un rol
important îl au poveştile şi în dezvoltarea limbajului şi a gândirii:
copilul aude cuvinte şi expresii noi, face cunoştinţă cu noţiuni noi.
Povestea este o ficțiune, o îmbinare fantastică de locuri, personaje, idei,
obiecte, un spațiu în care totul este posibil și care lasă frâu liber
imaginației. Reprezintă o punte către vis și imaginar, către aventură și
fantezie.