NORMA JURIDICĂ

Element primar al sistemului de drept, o

regulă obligatorie de comportament emisă
de organele statale competente, adoptată
sau sancţionată printr-un act oficial (lege,
decret ş.a.) şi asigurată în caz de necesitate
de forţa coercitivă a statului
PARTICULARITĂŢILE
norMei JUridice Poartă:
- un caracter general;
- un caracter impersonal;
- un caracter tipic;
- un caracter obligatoriu.
Rreglementează relații sociale.
Este o manifestare de voință
norma juridică este o regulă de comportament, generală,
impersonală și obligatorie, adoptată sau sancționată de către stat, ce
exprimă voința deținătorilor puterii de stat și în caz de necesitate este asigurată
prin forța de constrângere a statului.
Din definiția în cauză putem sintetiza trăsăturile specifice ale normei juridice:
1) o regulă de comportament;
2) poartă un caracter general;
3) poartă un caracter obligatoriu;
4) poartă un caracter impersonal;
5) este adoptată sau sancționată de către stat;
6) exprimă voința deținătorului puterii de stat;
7) este asigurată prin forța de constrângere a statului
131
1. Definiţia și trăsăturile normei juridice
Pornind de la simplu argument că dreptul este format dintr-un ansamblu de
norme juridice, în scopul definirii normei juridice, interpretăm la singular definiția
dreptului. Astfel, norma juridică este o regulă de comportament, generală,
impersonală și obligatorie, adoptată sau sancționată de către stat, ce exprimă voința
deținătorilor puterii de stat și în caz de necesitate este asigurată p