Infecţia cu HIV şi SIDA este sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA), sau, în

engleză, “acquired immune deficiency syndrome” (AIDS), este o afecţiune a sistemului

imunitar cauzată de HIV, virusul imunodeficienţei umane .

Căile de transmitere:
Există trei modalităţi de transmitere a virusului HIV.
A) Calea sangvină - transmiterea pe cale sangvină are loc prin:
 contactul direct între rănile deschise şi sângerânde ale persoanelor sănătoase şi ale
celor seropozivie;
 folosirea în comun cu o persoană seropozitivă a acelor şi seringilor;
 rănirea cu obiecte tăioase (lame de ras, forfecuţe, ace de tatuaj etc.) contaminate cu
sânge infectat;
 transfuzii de sânge infectat;
 transplanturi de organe de la donatori infectaţi.

B) Calea sexuală
 Raporturile sexuale neprotejate prin prezervativ cu persoanele seropozitive sunt
cauza cea mai frecventă de transmitere a infecţiei cu HIV.
 Transmiterea are loc prin contactul între fluidele biologice infectate (secreţiile
vaginale, lichidul preejaculator, spermă, sânge) şi mucoasele genitale, anale sau
bucale, chiar dacă sunt intacte.
 Cel mai important factor de risc care favorizează contractarea infecţiei este contactul
sexual anal, deoarece în timpul contactului se pot produce cu uşurinţă leziuni pe
mucoasa anală.
 O femeie seropozitivă este mai contagioasă în prezenţa sângelui menstrual, a
infecţiilor sau a inflamaţiilor vaginale. Spălăturile vaginale după un raport sexual,
coitul întrerupt, utilizarea pilulei contraceptive, a diafragmei şi a sterlietului nu
protejează împotriva HIV. Consumul de droguri (cocaina, ecstasy, canabis, haşiş,
marijuana) şi de băuturi alcoolice reduce nivelul atenţiei, favorizează
comportamentele de risc (de exemplu raporturile sexuale neprotejate) şi slăbeşte
sistemul imunitar al organismului.

1
 C) Calea materno-fetală - transmiterea virusului de la mama seropozitivă la copil se poate
produce prin contaminarea sangvină în tipul sarcinii, naşterii şi alăptării. În cazul în care
femeia însărcinată seropozitivă nu se tratează, rata de transmitere a infecţiei de la mamă
la copil este de 25%. Pentru a stabili dacă a avut loc contaminarea, copilul trebuie supus
unor controale specifice în centre specializate. Jumătate din copiii născuţi cu HIV mor
înainte de a împlini 2 ani dacă nu primesc un tratament medical adecvat.

Virusul HIV nu se transmite prin:

 strângere de mână, îmbrăţişare;
 sărut, salivă, muşcături, zgâriere, tuse, lacrimi, transpiraţie, muc, urină, fecale;
 pahare, tacâmuri, farfurii, obiecte sanitare, haine, prosoape, cearşafuri;
 înţepături de insecte (ţânţari). Virusul HIV nu se transmite când se frecventează:
 săli de sport, piscine, duşuri, saune, toalete publice, scoli, grădiniţe, localuri de muncă,
restaurante, baruri, cinematografe, localuri publice, mijloace de transport în comun. O
persoană care a avut contact cu HIV, în perioada de timp de la câteva săptămâni la 3
luni de la infectare, poate deveni seropozitivă, adică începe să producă anticorpi
împotriva virusului. În această perioadă, persoana in cauza prezintă rezultate negative
la testul HIV, dar este contagioasa si poate transmite virusul altor persoane.
Seropozitivitatea durează toată viaţa. Virusul HIV are o acţiune lentă şi progresivă.

Prevenirea infectiei HIV-SIDA

 Prin evitarea utilizării în comun a seringilor, acelor sau instrumentelor tăioase de
igienă personală (lame de ras, forfecuţe de unghii etc.).
 Prin evitarea acupuncturii, a mezoterapiei, tatuajelor, piercingului, dacă materialele
utilizate (acele, etc.) nu sunt de unică folosinţă sau nu au fost sterilizate.
 Prin evitarea raporturilor sexuale fără prezervativ ,îndeosebi cu parteneri ocazionali
sau infectaţi cu HIV. (N.B. Este suficient un singur contact sexual neprotejat pentru a
contracta infecţia).
 După un comportament riscant sau după o violenţă sexuală din partea unui seropozitiv,
se recomandă adresarea la medic în primele 48-72 de ore de la expunere pentru o
profilaxie post-expunere cu medicamente antivirale specifice.
 Femeia seropozitivă trebuie să urmeze un tratament adecvat în timpul sarcinii şi nu
trebuie să alăpteze nou-născutul la sân (astfel, transmiterea virusului de la mamă la
copil se poate preveni în 92-99% din cazuri).
Manifestarea infectiei:
Primele simptome care apar imediat după contaminare pot fi confundate uşor cu cele
ale gripei: febră, pete pe piele, ganglioni limfatici umflaţi. Apoi totul dispare şi se poate
trăi mulţi ani fără niciun simptom.
Boala SIDA devine evidentă clinic atunci când apar:
 simptomele: pierderea în greutate, înrăutăţirea stării generale de sănătate cu febră,
transpiraţie nocturnă, umflare a ganglionilor limfatici, diaree cronică, tremor,
slăbiciune;

1
  infecţii grave (infecţii oportuniste) provocate de agenţi patogeni (protozoare, bacterii,
virusuri, fungi), care în mod normal nu infectează persoanele sănătoase. În cazuri
rare, pot să apară tumori, cum ar fi sarcomul Kaposi.

Conduita
Dacă suspectaţi că aţi contractat infecţia, adresaţi-vă imediat medicului. Testul HIV este
gratuit, anonim şi nu necesită trimitere medicală. Rezultatul testului i se comunică numai
persoanei care l-a efectuat. Persoanele străine, chiar dacă nu sunt în posesia permisului de
şedere, pot efectua testul ca şi orice cetăţean italian.
Tratament
Nu există un vaccin împotriva HIV. După un interval de timp care variază de la câţiva ani
la peste un deceniu de la contaminare, în absenţa unui tratament medical specific infecţia
cu HIV duce la declanşarea bolii SIDA. Odată pus diagnosticul de SIDA, fără tratament
durata supravieţuirii variază între 6 şi 19 luni, cu o mortalitate de 100%. Terapia standard
actuală, numită HAART (Highly Active Antiretroviral Therapy), se bazează pe
administrarea mai multor medicamente antiretrovirale care reduc numărul de viruşi şi
redresează sistemul imunitar al organismului. Tratamentele existente nu permit o
vindecare completă a infecţiei. Dar o pot încetini şi ţine sub control, cu o bună calitate a
vieţii şi o supravieţuire de lungă durată. Întreruperea tratamentului provoacă revenirea
bolii care deseori devine rezistentă la următoarele cicluri de terapie. Cunoaşterea cât mai
curândă a propriei stări de seropozitivitate permite luarea măsurilor de precauţie adecvate
pentru a nu infecta alte persoane şi începerea unui tratament medical specific care astăzi
asigură posibilităţi de supravieţuire optime.

Hepatitele virale
1
 Ficatu- este un organ important care asigură metabolismul multor substanţe nutritive,
filtrează sângele şi combate infecţiile. Hepatita virală este o inflamaţie a ficatului cauzată
de virusuri.
Hepatita virală A
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HAV .Este prezentă în toată lumea, în special
acolo unde condiţiile de igienă sunt precare.
Cale de transmitere
Se transmite când se bea apă sau se consumă alimente crude sau gătite insuficient,
contaminate cu fecale ale persoanelor bolnave. Este răspândită în zonele unde se
consumă stridii, scoici, midii recoltate în ape contaminate şi în ţările cu un nivel scăzut de
igienă. Contaminarea alimentelor se poate produce în orice moment: la cultivare,
recoltare, preparare sau după ce au fost gătite. Hepatita a poate fi transmisă de persoanele
infectate sau neinfectate care, după ce au venit în contact cu materii fecale ce conţin
virusul, ating alimentele sau diferite obiecte din casă fără a se fi spălat în prealabil pe
mâni.
Prevenirea
Cea mai sigură metodă de prevenire este vaccinarea împotriva hepatitei A, care
imunizează atât copiii cât şi adulţii pe o perioadă de aproximativ 20 de ani.
Este indicată îndeosebi pentru:
• persoanele care fac călătorii internaţionale în scop turistic sau profesional;
• copii;
• personalul medical;
• personalul care se ocupă de prepararea alimentelor;
• lucrătorii din domeniul tratării deşeurilor şi a apelor uzate;
• utilizatorii de droguri injectabile;
• persoanele cu parteneri sexuali multipli.
Vaccinul se administrează femeilor însărcinate numai dacă este absolut necesar; se
recomandă multă prudenţă în cazul femeilor care alăptează.
Pentru a preveni hepatita virală A este necesar să respectaţi regulile generale de igienă
alimentară:
• nu consumaţi fructe de mare crude;
• spălaţi bine legumele înainte de a le consuma;
• spălaţi şi curăţaţi de coajă fructele;
• păstraţi la frigider alimentele gătite dacă nu le consumaţi imediat;
• nu beţi apă din fântâni (N.B. Virusul HAV poate fi ucis prin adăugarea de clor în apă
sau prin fierberea apei timp de 10 minute);
• respectaţi igiena personală, spălaţi-vă pe mâini;
• respectaţi normele de igienă când manipulaţi alimente şi băuturi;
• protejaţi alimentele de insecte.
Manifestarea
Hepatita A poate rămâne asimptomatică sau, după o perioadă de incubaţie de circa 15-60
de zile de la infectare, se poate manifesta prin: lipsa poftei de mâncare şi greaţă; stare de
rău general; febră; vărsături şi diaree; dureri abdominale.

1
 După câteva zile poate să apară îngălbenirea (icterul) pielii şi a albului ochilor; urina
devine închisă la culoare. În general, vindecarea se produce după 2-10 săptămâni fără
Tratament
Este important să vă adresaţi imediat medicului. La femeile însărcinate, hepatita A are de
obicei un curs benign şi nu comportă riscuri pentru făt. Vindecarea completă este
înlesnită de: repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în zaharuri şi proteine şi săracă în
grăsimi; evitarea alcoolului. Este prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi
avut un comportament de risc sau dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HAV sunt
foarte frecvente.
Hepatita virală B
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HBV. Virusul este prezent în toată lumea, dar
răspândirea cea mai mare o are în Africa şi Asia.
Cai de transmitere
Prin contactul cu fluide biologice infectate, cum ar fi sângele şi produsele de sânge,
saliva, mucusul nazal, bila. În timpul sarcinii, de la mamă la făt. În trimestrul I şi al II-lea
de sarcină riscul este scăzut, în trimestrul al III-lea este mare. În momentul naşterii şi în
perioada de după naştere riscul e foarte mare. Dacă este prezent în cantităţi mari, virusul
se poate transmite nou-născutului şi prin laptele matern. Prin contact sexual neprotejat
(prezervativ), prin intermediul spermei sau al secreţiilor vaginale. Prin simplul contact cu
obiectele contaminate, întrucât virusul HBV rezistă în medii exterioare până la 7 zile. Au
un risc mai mare de a se infecta: persoanele care au raporturi sexuale cu un partener
infectat sau cu mai mulţi parteneri; utilizatorii de droguri injectabile; personalul medical;
copiii născuţi din mame infectate; cei care trăiesc împreună cu persoane infectate;
persoanele care au primit multe transfuzii de sânge (mai cu seamă înainte de 1992).
Prevenire
Prin vaccinarea antihepatică B care protejează pentru circa 8 ani. Un rapel prelungeşte
imunitatea pentru alţi 8 ani. În Lombardia vaccinarea este recomandată şi gratuită la 3, 5
şi 11 luni de viaţă. Nounăscuţilor din mame infectate (HBsAg+) vaccinarea li se
administrează imediat după naştere. Vaccinarea este deocamdată gratuită pentru italieni şi
străini până la vârsta de 18 ani. După această vârstă, este gratuită pentru categoriile de
persoane expuse în mod deosebit (de exemplu, pentru cei care locuiesc împreună sau vin
în contact cu persoane HBsAg+).
Transmiterea sau contractarea infecţiei se poate preveni prin luarea unor precauţii:
• când mergeţi la medic sau la dentist, spuneţi-i neapărat că sunteţi purtător de hepatita B;
• evitaţi raporturile sexuale “cu risc” (adică cu parteneri ocazionali sau afectaţi de
hepatită) sau folosiţi prezervativul;
• evitaţi utilizarea în comun de seringi folosite sau de obiecte personale ca periuţele de
dinţi, forfecuţele de ughii, aparatele de ras, ughierele;
• când vreţi să vă faceţi tatuaje, să vă perforaţi lobii urechilor sau alte părţi ale corpului
(piercing) sau când vreţi să recurgeţi la alte manopere estetice care prevăd utilizarea
acelor, asiguraţi-vă că condiţiile igienice din încăperile respective sunt corespunzătoare şi
pretindeţi utilizarea acelor de unică folosinţă;

1
 • dacă asistaţi pacienţi infectaţi, respectaţi normele prevăzute pentru a evita contactul cu
sângele şi fluidele biologice infectate.
Manifestarea :
Când o persoană a luat virusul, după o perioadă de incubaţie de 60-180 de zile de la
infectare poate dezvolta o formă acută care poate să fie asimptomatică, adică să aibă o
evoluţie scurtă cu puţine simptome, sau să necesite internarea în spital. Semnele şi
simptomele în faza acută sunt: lipsa poftei de mâncare; starea de rău general, febra;
greaţa şi vărsăturile; durerile abdominale; coloraţia galbenă (icterul) a pielii şi a albului
ochilor; urina închisă la culoare. Majoritatea bolnavilor cu hepatită B se vindecă. La 5-
10% din pacienţi boala devine cronică persistentă (benignă) sau activă (agresivă). În
această fază a bolii majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici şi nu ştiu că pot fi încă
contagioşi. Alţii pot să prezinte icter, stare de rău general, mărire a splinei, înrăutăţire a
funcţiei hepatice. În 20% din cazuri hepatita cronică evoluează spre ciroză hepatică (cu
slăbiciune fizică şi scădere în greutate, pete închise la culoare pe piele, înroşire a
palmelor şi a picioarelor, edeme la picioare, ascite, icter) sau spre tumoră malignă a
ficatului (hepatocarcinom).
Conduita
Este important să vă adresaţi imediat medicului. Vindecarea completă este înlesnită de:
repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în zaharuri şi proteine şi săracă în grăsimi; evitarea
alcoolului. Este prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi avut un
comportament de risc sau dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HBV sunt foarte
frecvente.
Hepatita virală C
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HCV care este răspândit în toată lumea şi
poate afecta persoanele de orice vârstă. Incidenţa hepatitei C este deosebit de mare în
unele ţări din Africa şi Asia. Persoanele cu infecţie acută pot fi asimptomatice sau
prezenta simptome de tip gripal; uneori, în cazuri severe, este necesară chiar şi internarea
în spital.
Cai de transmitere
Prin contactul cu sângele unui pacient infectat cu virusul hepatic C. Prin contact sexual
neprotejat de prezervativ, dacă pe organele genitale sunt prezente leziuni sângerânde
(N.B. sperma şi secreţiile vaginale nu conţin HCV). Prin înţeparea sau tăierea cu un
instrument contaminat cu sânge infectat. În 43% din cazuri, cauza contaminării rămâne
însă necunoscută. În timpul sarcinii, riscul de transmitere a bolii de la mama infectată la
făt este foarte scăzut (mai mic de 5%). Totuşi, transmiterea infecţiei poate avea loc în
timpul naşterii, mai ales dacă virusul este prezent în cantităţi mari. Virusul nu este
prezent în laptele matern. Prin urmare, nu există riscul infectării prin alăptare la sân, cu
excepţia cazului când mameloanele mamei prezintă mici leziuni sângerânde (ragade).
Astăzi cele mai expuse riscului sunt persoanele dependente de droguri. Înainte de 1992
făceau parte din grupurile cu risc crescut de asemenea politransfuzaţii şi/sau
hemodializaţii din cauza transfuziilor frecvente de sânge şi/sau de produse de sânge
(plasmă, albumină etc.). În 1992 în Statele Unite au început controale precise şi severe.
Ca urmare, acest risc astăzi este aproape nul, dar numai în ţările cu un nivel de trai

1
 ridicat, mulţumită controalelor riguroase impuse de lege asupra donatorilor de sânge şi
produse de sânge.
Prevenire
Din nefericire, nu există încă un vaccin capabil să prevină infecţia. Precauţiile de luat
sunt aceleaşi ca şi pentru hepatita virală B.
Manifestare
După o perioadă de incubaţie, care durează de la 2 săptămâni la 6 luni, hepatita C se
manifestă prin oboseală, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, cefalee, febră,
dureri abdominale, icter. Deseori boala devine cronică, iar în 20-30% din cazuri
evoluează spre disfuncţii hepatice severe (ciroză hepatică) sau spre tumoră malignă a
ficatului (hepatocarcinom).
Conduita
Este important să vă adresaţi imediat medicului. Vindecarea completă este înlesnită de:
repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în zaharuri şi proteine şi săracă în grăsimi. Este
prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi avut un comportament de risc sau
dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HCV sunt foarte frecvente.

1
 Infecţia cu HIV- SIDA și
Hepatite virale

Realizat: Dulgher Ana