PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Petru L. Curşeu

LITERATURA

Capitolul 1 - Grupurile organizaţionale:

definire, tipologii şi evoluţie

Capitolul 2 - Perspective teoretice şi teorii

fundamentale în studiul grupurilor
organizaţionale

Capitolul 3 - Metode de cercetare ştiinţifică a

grupurilor organizationale

Capitolul 4 - Structura, și dinamica

grupurilor organizaționale

Capitolul 9 - Decizia în grupurile

organizațonale
Sursa:

Petru L. Curșeu (2007). Grupurile în organizații. Polirom, iași

1
PSIHOLOGIE SOCIALĂ - EVALUARE

 Nota finală:
70% examen + 30% seminar

 Notă examen – pentru

promovare este necesară
realizarea a minim 50% din
punctaj

 Notă seminar 30%

 Bonusuri:
Activitate, participări studii

CE ESTE PSIHOLOGIA SOCIALĂ?

Psihologia socială se ocupă cu studiul științific al
modului în care indivizii gândesc, simt și se
comportă în context social (Brehm & Kassin, 1989)

o “studiul științific”  cercetările se desfășoară în

cadrul unei paragigme științifice
o metodologie riguroasă
o aparat conceptual (teoriile şi modelele teoretice)
o norme valorice (adevărul şi raţionalitatea)
o „comportamentul, modul de gândire, trăirile
emoționale” ale individului sunt relaţionate cu un
„context social” (individ sau grup de indivizi)

2
 SCURT ISTORIC AL PSIHOLOGIEI
SOCIALE (PS)

1. PERIOADA PREPARADIGMATICĂ (1860-1935)

 Primele studii care detașează psihologia socială (sec.XIX)
 Prima revistă de PS: “Revista de psihologie a
popoarelor”  Lazarus & Steinthal (1860)
 Două articole mai importante ce studiază modul în care
performanța individuală este influențată de prezența
grupului:
 M. Ringelmann (agronom, studii derulate în 1880-1913) –
identifică o reducere a performanței individuale în situații
de grup  bazele studiilor de inhibiție socială
 N. Triplett – “Dynamogenetic Factors in Pace Making and
Competition”, American Journal of Psychology (1897)) –
identifică o îmbunătățire a performanței individuale în
situații de grup  bazele studiilor pe facilitarea socială

3
1. PERIOADA PREPARADIGMATICĂ (1860-1935)
 Trei cărți de bază:
 W. McDougall – „Introduction to Social Psychology” (1908)
 Edward A. Ross – „Social Psychology” (1908)
 F. Allport – „Social Psychology” (1924)

 F. Allport
 analizează interacțiunea dintre individ și contextul social
 propune utilizarea experimentului şi a metodologiei
ştiinţifice pentru studiul acestei interacţiuni

E. A. ROSS – SOCIAL
PSYCHOLOGY (1908)

4
MC DOUGALL – INTRODUCTION TO SOCIAL
PSYCHOLOGY (1908)
 “The human mind has certain innate or inherited
tendencies which are the essential springs or motive
powers of all thought and action, whether individual or
collective, and are the bases from which the character
and will of individuals and of nations are gradually
developed under the guidance of the intellectual
faculties. These primary innate tendencies have
different relative strengths in the native constitutions of
the individuals of different races, and they are favoured
or checked in very different degrees by the very different
social circumstances of men in different stages of
culture; but they are probably common to the men of
every race and of every age.” (p. 26)

2. PERIOADA CONTURĂRII PARADIGMEI

ȘTIINȚIFICE ÎN PS (1936-1945)

 Se introduce experimentul ca metodă de cercetare

 M. Sherif  conformitatea informaţională
 S. Asch  conformitatea normativă
 K. Lewin (1935-1936)  teoria câmpului social
(comportamentul individului e determinat de interacţiunea
dintre factorii de personalitate şi cei sociali: C = f (P,S).

 1935: ”Dynamic Theory of Personality”

 1936: ”Principles of Topological Psychology”

5
3. PERIOADA CLASICĂ ÎN PS (1946-1960)
 S. Asch – conformitatea şi influenţa socială; percepţia
persoanei –Journal of Abnormal Psychology (1946)
 Allport – prejudecăţile şi stereotipurile sociale: “The Nature
of Prejudice”
 L. Festinger – disonanţa cognitivă, comparaţia socială : “A
Theory of Cognitive Dissonance”
 F. Heider – teoria atribuirilor cauzale, atracţia interpersonală:
“The Psychology of Interpersonal Relations”
 C. Hovland – persuasiune şi modificare atitudinală:
“Communication and Persuasion”

4. PERIOADA DE CRIZĂ ÎN PS (1961-1975)

 Există două surse de conflict:

 Conceptuală 
 cercetări divergente, pe
teme variate, fără
conexiuni evidente

 Metodologică 
 Experimentul
 Studiile de teren
 Studiile de caz
 Metodele descriptive

6
4. PERIOADA DE CRIZĂ ÎN PS
(1961-1975)
 Efecte constructive ale conflictului:

 Teoretic  există 2 orientări conceptuale

 Care explică comportamentul în termeni proximali
(cogniții, trăiri afective, mod de percepere a
grupului)  emerge domeniul cogniției sociale
 Care explică comportamentul în termeni distali
(presiunea grupului, interacțiunile intra si inter-
grupuri

 Metodologic 
 distilarea şi rafinarea metodelor experimentale
utilizate; integrarea experimentului cu studiul de
teren, de caz, cu observaţia sistematică  lărgirea
perspectivei, studii mai ecologice, extensia culturală
devine plauzibilă

ORIENTĂRI MAJORE
ÎN PS ÎN PREZENT

 Studiul persoanei în context social (cogniţia

socială) – cunoașterea realității sociale
 Studiul relaţiilor interpersonale și a dinamicii
grupurilor sociale restrânse (influența socială,
dinamica grupurilor sociale restrânse)
 Analiza grupurilor sociale mari şi a
comunităților (etnopsihologia, psihologia comunităților)
 Psihologia transculturală (teoriile piagetiene ale
dezvoltării intelectuale; studiul comunicării interpersonale

7
PERSPECTIVE TEORETICE ÎN STUDIUL
COMPORTAMENTULUI UMAN ÎN CONTEXT SOCIAL
 Behaviorismul – cât de mult pot explica
dacă pornesc de la asumpţia că stimulii
externi controlează comportamentul?

 Cognitivismul – cît de mult pot explica

dacă pornesc de la asumpţia că stările
mentale sunt cele mai importante
antecedente comportamentale?

 Constructivismul – cât de mult pot

explica dacă pornesc de la asumpţia că
sinele şi cogniţiile sunt produse dinamice
(se construiesc şi reconstruiesc în
permanenţă) ale unor factori istorici şi
culturali?

TEORII ȘI METODE ÎN
PSIHOLOGIA SOCIALĂ

8
TEORII GENETICE
 comportamentul social este
predeterminat şi transmis genetic

 Reprezentanţi:
 K. Lorenz (1966)
 McDougall (1908) – comportamentul este determinat de instincte
transmise genetic

 Exemple
 instinctul gregar explică nevoia de interacţiune socială
 instinctul matern explică comportamentul mamei faţă de copil

DINTRE TEORIILE GENETICE A SUPRAVIEŢUIT

SOCIOBIOLOGIA CARE ...
 explică comportamentul social prin prisma factorilor
biologici şi genetici
 postulează că un comportament are cu atât mai multe şanse
să supravieţuiască (dpdv evoluţionist), cu cât valoarea sa
adaptativă pentru specie e mai ridicată.
 Exemple:
 Comportamentul altruist - individul adoptă un astfel de
comportament are mai multe şanse de reproducere, deci valoarea
adaptativă a comportamentului este ridicată (perpetuare a speciei)
 Apartenența la grupurile sociale restrânse – funcţionarea
sistemului cognitiv uman este strâns legată de apartenenţa la grup
(care sporeşte potenţialul adaptativ şi de supravieţuire)

9
TEORII PSIHANALITICE
 încearcă explicarea unor
comportamente (ex. agresivitatea)
prin intermediul instinctelor (în
acest caz, cel al morţii)
 teoriile nu sunt testabile, nu permit
predicţii acurate, influenţă minoră în
cercetare
 Exemple:
 Teoria “țapului ispășitor” – explică discriminarea; e o
teorie alternativă la teoria stereotipururilor sociale (teorie
centrală în cogniția socială)
 Dinamica grupurilor – W. Bion (1945-1961)

TEORII ALE ÎNVĂȚĂRII

 pun determinismul
comportamentului social pe seama
unor factori externi (ambientali şi
situaţionali)
 se adresează unor aspecte precum:
comportamentul agresiv, altruismul,
relaţiile interpersonale, comunicarea
interpersonală, prejudecăţile,
discriminarea, formarea atitudinilor
 primele teorii cu impact mare în
psihologia socială

10
TEORII ALE ÎNVĂȚĂRII

 teoria condiţionării clasice: comportamentul gregar

este condiţionat prin asociere cu un stimul ce provoacă o
stare pozitivă
 teoria condiţionării operante: un comportament
social se învaţă datorită relaţiei ce se stabileşte în mintea
subiectului între desfăşurarea comportamentului şi
consecinţele lui pentru subiect (comportamentul
altruist – un copil care îşi împarte bomboanele cu
ceilalţi va fi lăudat pentru gestul său)
 teoria învăţării vicariante (observaţionale): Bandura –
comportamentele sociale sunt învăţate prin observarea
consecinţelor acestora asupra altor persoane (învăţarea
rolurilor sociale)

TEORII COGNITIVE

 preocupate de ceea ce se întâmplă în sistemul cognitiv înainte,

în timpul și după interacțiunea socială
1. Teoriile gestaltiste: oferă bază teoretică pentru
explicarea comportamentului social pornind de la
conținuturile mentale care emerg din experiență
(principiul similarității în formarea primei impresii)
 asumpţia de bază este că atributele personale sunt asociate
în clusteri formaţi ca urmare a experienţei sociale directe
 Osgood arată că judecăţile sociale sunt influenţate de
experienţa anterioară şi de prima impresie
(experiment - poze de femei atractive/nu ataşate la
articole scrise bine/prost)
2. Cogniţia socială
3. Teoria atribuirilor cauzale (Heider): analizează
modul în care atribuim comportamentele unor cauze
intene sau externe

11
TEORIA ROLURILOR

 fiecare individ deţine la nivel social

unul sau mai multe roluri
 definim rolul ca un set de
comportamente asociate unei
poziţii sociale bine determinate
 modul în care un individ se
comportă în societate este în strânsă
dependenţă de rolurile pe care le deţine,
deci factorul predictiv în
comportamentul social este rolul

METODE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ

 Metoda experimentală

 Metoda anchetei de teren

 Metoda studiului de caz

 Analiza datelor secundare si

a artefactelor (cognitive)

 Metoda simulărilor artificiale

12
 METODA EXPERIMENTALĂ

 Scop:
Testarea efecutlui
intervenţiilor normative
asupra raţionalităţii
colective (sinergia cognitivă)

 Manipulare exp:
Condiţia experimentală – cu
intervenţii normative
Situaţia de control – fără
intervenţii notmative

 VD – sinergia
cognitivă
CURŞEU, P. L. & SCHRUIJER, S. G. L. (2012). “Normative interventions, emergent cognition
and decision rationality in ad-hoc and established groups” Management Decision, 50, 6,
1062 – 1075.

METODA ANCHETEI DE TEREN

 Scop:
Testarea efectului diversităţii
grupurilor asupra
structurii reţelelor sociale
 Metodă:
Chestionar completat de
membrii unor grupuri
organizaţionale
 Design:
VI – diversitatea educaţională
VD – varietatea reţelei sociale
externe a grupului

CURŞEU, P. L., RAAB, J., HAN, J. & LOENEN, A. (2012). “Educational diversity and group
effectiveness: A social network perspective" Journal of Managerial Psychology, 27, 6,
576-594..

13
 METODA STUDIULUI DE CAZ
 În funcţie de numărul de cazuri analizate, se poate
vorbi:studiu de caz unic (un singur grup este
investigat) sau studiu colectiv de caz (în care se
analizează mai multe grupuri similare).

 Utilizarea inductivă a studiilor de caz pentru a

formula teorii
 Utilizarea deductivă a studiilor de caz pentru a testa
teorii

UN STUDIU DE CAZ -
MULTI-TEAM SYSTEMS
 Studiu de caz  intervenía
echipelor de salvare în cazul
accidentului aviatic din 20.01.2014
 Outcomes  6 ore pentru a identifica
locația și a începe operațiunile de salvare
(5 persoane salvate din 7 implicate în
accident)

Source:
Fleştea, A. M., Fodor, O. C., Curşeu, P. L., &
Miclea, M. (2017). ‘We didn’t know anything, it
was a mess!’Emergent structures and the
effectiveness of a rescue operation multi-team
system. Ergonomics, 60(1), 44-58.

14
 ECHIPE IMPLICATE ÎN INCIDENT
Formal parties (22) Informal parties (7)
Victims
 112 The Dispatch of the  Villagers
 Medical teams plane  Personal
 Police crash acquaintances
 Gendarmerie
 Helicopter squads
 County level Parties requested (formally) to join
emergency cells the MTS (6)

 Mountain rescuers (4 teams)

 Off-Road Clubs
 Rescue Dogs Association

Source:
Fleştea, A. M., Fodor, O. C., Curşeu, P. L., & Miclea, M. (2017). ‘We didn’t know
anything, it was a mess!’ Emergent structures and the effectiveness of a rescue
operation multi-team system. Ergonomics, 60(1), 44-58.

METODE & REZULTATE

 Combinație de metode+ Triangulare + Abordare Longitudinală
Propoziția 1: Structurile emergente (voluntari) au un efect pozitiv
Interviews asupra efectivității MTS în măsura în care ei facilitează dezvoltarea unei
reprezentări acurate a situației (situational awareness).

Official Propoziția 2: Structurile emergente au un efect pozitiv asupra

efectivității MTS în măsura în care susțin coordonarea și planificarea
reports descentralizată și ajustarea strategiilor de lucru.

Propoziția 3: Structurile emergente au un efect negativ asupra

Media
efectivității MTS în măsura în care blochează emergența cross-
materials understanding.

Source:
Fleştea, A. M., Fodor, O. C., Curşeu, P. L., & Miclea, M. (2017). ‘We didn’t know
anything, it was a mess!’ Emergent structures and the effectiveness of a rescue
operation multi-team system. Ergonomics, 60(1), 44-58.

15
 METODA ANALIZEI DATELOR SECUNDARE SAU A
ARTEFACTELOR
 Scop:
2
Identificarea – elementelor
Occupation
definitorii ale identităţii
Positive qualities
colective într-o
comunitate tradiţională
Relationships with community Biography
1

Household relationships
Dimension 2

Metodă:
Livestock relationship

0 Money making 
Relationship with God

Negative qualities
Message to the dear ones Evaluarea calitativă &
cantitativă a epitafurilor
Relationships with the family

Death circumstances

din cimitirul vesel

-1

(Săpânţa)
Nostalgia

-2

-2 -1 0 1 2

Dimension 1

CURŞEU, P. L. & POP-CURŞEU, I. (2011). “Alive after Death: An exploratory cultural artifact
analysis of the Merry Cemetery of Săpânta” Journal of Community and Applied Social
Psychology, 21, 5, 371-387.

METODA SIMULĂRILOR ARTIFICIALE

 Modelul automatelor celulare (simularea
comportamentului gregar, modele de auto-organizare
socială, suportul social)

 Modele neoconexioniste (cogniția colectivă, dinamica

stereotipurilor)

 Rețele Petri (decizie colectivă, dinamica grupurilor)

16
 SIMULAREA SINERGIEI COGNITIVE

 Date experimentale –
sarcina de rationalitate
colectiva (60 grupuri)

 Elaborarea unui model

matematic de predictie a
rationalitatii colective pe
baza rationalitatii
individuale

 Simularea sinergiei
cognitive la valori
predefinite ale mediei si
distantei cognitive
CURŞEU, P. L., KREHEL, O., EVERS, J.H.M. & MUNTEAN, A. (2014). “Cognitive distance,
absorptive capacity and group rationality: A simulation study.” PLOS One 9(10): e109359.
doi:10.1371/journal.pone.0109359.

EVACUAREA SPAȚIILOR PUBLICE – UN STUDIU DE

SIMULARE

 Model bazat pe automate celulare

 Pozitiile schimbate pe baza unor reguli
simple predefinite
 Updating rules (examples):
 Rules for a particle in the bulk: the particle jumps
with uniform probability ¼ to one the four nearest
neighboring sites.
 Rules for a particle close to the boundary: the particle
jumps with uniform probability ¼ to one the three
nearest neighboring sites in the lattice; with
probability ¼ the particle does not leave the site.
 Rules for a particle in the corner: the particle jumps
with uniform probability ¼ to one the two nearest
neighboring sites in the lattice; with probability ½
the particle does not leave the site
Source
Ciallella, A., Cirillo, E. N., Curseu, P. L., & Muntean, A. (2018). Free to move or
trapped in your group: Mathematical modelling of information overload and
coordination in crowded populations. Mathematical Models and Methods in Applied
Sciences, 28(9), 1831-1856.

17
 REZULTATE ALE SIMULĂRII

Source
Ciallella, A., Cirillo, E. N., Curseu, P. L., & Muntean, A. (2018). Free to move or trapped in your group:
Mathematical modelling of information overload and coordination in crowded populations. Mathematical Models
and Methods in Applied Sciences, 28(9), 1831-1856.

STRUCTURA ȘI DINAMICA
GRUPURILOR SOCIALE
RESTRÂNSE

18
GRUPUL SOCIAL RESTRÂNS

 Cherrington (1994) caracterizează grupul restrâns:

1. interacţiuni frecvente pentru atingerea scopului +
cunoaștere reciprocă
2. membrii grupului se definesc, se percep şi sunt
percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului -
identitate
3. sistem de roluri aflate în interacțiune
4. set comun de norme (formale şi informale) care le
ghidează comportamentul
5. scop comun sau o raţiune de a fi
6. împărtășesc o percepție colectivă a realității (se
comportă ca un întreg)

GRUPUL SOCIAL RESTRÂNS

“Ansamblu social, identificabil şi

structurat, caracterizat printr-
un număr restrâns de indivizi,
în cadrul căruia aceştia
stabilesc legături reciproce,
îndeplinesc anumite roluri
conform normelor de conduită
şi valorilor comune, în vederea
atingerii unor scopuri comune.”

(Sheriff, 1964; Radu, 1994; Neculau, 1999)

19
 GRUPUL SOCIAL RESTRÂNS
Natura grupului
Moreno este o entitate în cadrul
1889-1974 căreia membrii îşi
construiesc/regăsesc
identitatea.
Bion are la bază sentimentul de
1897-1979 apartenenţă al membrilor
săi.
Foulkes este o matrice dinamică de
1898-1976 comunicare între membrii
care îl compun.
Lewin este un sistem dinamic de
1890-1947 forţe (câmp) care poate fi
partiţionat în regiuni izolate
sau aflate în interacţiune,
reprezentate care se asociază
pentru că percep un anumit
grad de interdependenţă în
realizarea unei sarcini
comune.
– SCURT ISTORIC
Metode de analiză/Rolul analistului
Liderul grupului („regizorul”) facilitează
exprimarea plenară a identităţii actorilor şi
explorează caracteristicile (înţelesul)
interacţiunilor dintre actori.
Analistul reflectă asupra modului în care
indivizii se comportă în cadrul grupului şi
asupra asumpţiilor inconştiente care
influenţează interacţiunile dintre aceştia.
Consultantul facilitează bunul mers al
discuţiilor şi interacţiunilor din cadrul
grupului precum şi expresia de grup.
Consultantul împreună cu participanţii
analizează dinamica grupului şi
comportamentul individual al membrilor
acestuia însituaţii de grup.

EXPLICAȚII TEORETICE ASUPRA FORMĂRII

GRUPURILOR

 Teorii genetice  formarea grupurilor este o

manifestare a instinctului gregar (McDougall, Lorenz)
 Teorii evoluţioniste  grupurile sociale restrânse
sporesc șansele de supraviețuire
 Teorii motivaţionale  grupurile satisfac nevoi
fundamentale (afiliere, apartenenţă, securitate)
 Teorii ale învățării:
 Grupurile se formează prin reflexul condiționat starea de
bine dată de apartenența la grup  explicație prin prisma
reflexelor condiționate
 Formarea grupurilro e explicată prin apelul la întăririle
pozitive cu conținut social pe care le primim în
interacțiune cu ceilalți (atenție, stimularea stimei de sine)
 explicație prin prisma condiționării operante

20
 TEORIA INTERDEPENDENȚEI SOCIALE
 Interacțiunile sociale generează două forme de interdependență:
pozitivă (actorii sociali recunosc faptul că nu își pot atinge
scopurile individuale decât in măsura în care fiecare membru al
grupului își atinge propriul scop), negativă (actorii sociali își
urmăresc scopurile individuale în defavoarea realizării scopurilor
individuale ale celorlalți)
 Interdependența pozitivă – generează „promotive interactions” =
interacțiuni de tip colaborativ
 Interdependența negativă – generează „contrient interactions” =
interacțiuni de tip conflictual
 În general interdependența pozitivă sporește performanța în timp
de interedependența negativă reduce performanța colectivă

Surse:
Deutsch, M. (1949). A theory of co-operation and competition. Human Relations, 2(2), 129-152.
Johnson, D. W. (2003). Social interdependence: Interrelationships among theory, research, and practice.
American Psychologist, 58(11), 934-945.

EXPLICAȚII ALE AFILIERII

 Permit atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor
sarcini mai dificile decât cele pe care le poate rezolva un individ
(elementul central - scopul comun) (Sherif,1966)
 Constituirea grupului ca urmare a atracţiei interpersonale
(Zander, Schacter & Festinger): în fiecare grup se pot descoperi o
serie de similarităţi între membrii care il compun
 Schacter & Festinger (1959): că factorii de proximitate şi similaritate îi
determină pe indivizi să formeze grupuri (grupuri informale)
 Grupurile se formează datorită faptului că ele satisfac nevoia de
apartenenţă şi afiliere a membrilor lor (Maslow, Festinger, Schacter)
 Grupurile satisfac nevoia de securitate a membrilor (Schacter) – participanţii
la experimente care afectează starea de bine, preferă să aştepte în prezenţa
altora
 Grupurile oferă contextul social în care membrii îşi dezvoltă indentitatea
socială

21
GRUPURI – TIPURI ȘI FUNCȚII

Primare Secundare

 se constituie
pentru atingerea
 satisfac nevoile de
unui scop specific
afiliere, securitate,
sau pentru
socializare şi
realizarea unei
afiliere (familia,
sarcini complexe
grupurile de
(organizaţionale,
prieteni)
terapeutice, focus
group, grupurile T)

ATRACȚIA INTERPERSONALĂ
 Formarea primelor impresii 
ghidează judecățile sociale
ulterioare

 Explicații:
 efectul primordialităţii se referă
la probabilitatea mai ridicată de a ne
reaminti itemi prezentaţi la
începutul unei serii decât itemii
prezentaţi la mijlocul acesteia
 valoarea adaptativă a primelor
impresii (explicaţie evoluţionistă)

22
THIN SLICES OF BEHAVIOR

 primele impresii dezvoltate pe

parcursul unor interacţiuni de
foarte scurtă durată sunt extrem
de acurate în predicţia
caracteristicilor personale ale
interlocutorilor
(Ambady & Rosenthal, 1992; Ambady &
Rosenthal, 1993)

PROXIMITATE ŞI ATRACŢIE INTERPERSONALĂ

 Cele mai relevante forme ale

interacţiunilor sociale au loc în situaţii de
față în față  proximitatea spațială este
un factor esenţial pentru aceste
interacţiuni şi implicit în atracţia
interpersonală (Festinger, 1950)

 Studiu –frecvența prezenţei la curs este

direct proporţională cu atractivitatea
profesorului percepută de patricipanţii la
curs (Moreland & Beach, 1992)

23
 IPOTEZA SIMILARITĂȚII/ATRACȚIEI
 gradul de atracţie interpersonală, variază direct
proporţional cu similaritatea percepută faţă de
interlocutor (Brehm, Kassin & Fein, 2005)
 esențială pentru a înțelege formarea și dinamica
grupurilor sociale restrânse

disimilaritate Evitarea
contactelor
Evaluarea ulterioare
generală a similaritate
redusă Indiferenţă
interlocutorilor Procesarea
similaritate gradului de
similaritate similaritate
ridicată Atracţie

ETAPELE FORMĂRII GRUPURILOR

 Burton,1989:

1. acceptarea mutuală  apar primele interacţiuni dintre

membrii grupului; aceştia încep să-şi structureze primele
reprezentări despre ceilalţi membri cu care interacţionează
2. comunicarea şi actele decizionale  se
cristalizează relaţiile de comunicare, începe discutarea
problemelor relaţionate cu scopul final al grupului şi se iau primele
decizii în legătură cu modul în care vor fi îndeplinite sarcinile
grupului
3. performanţa efectivă a grupului  grupul începe să rezolve
efectiv sarcinile propuse
4. controlul şi organizarea  după ce începe rezolvarea
problemelor de către grup vin şi feed-back-urile din exterior; în
funcţie de acestea, grupul îşi va organiza şi optimiza activitatea în
viitor

24
ETAPELE FORMĂRII GRUPURILOR
 Tuckman, 1965:
5. DESTRĂMAREA

4.PERFORMANȚA

3. NORMAREA

2. TRANZIȚIA

1. FORMAREA

ETAPELE FORMĂRII GRUPURILOR - TUCKMAN

1. Formarea grupurilor (FORMING)
 Primele interacţiuni
 Ambiguitatea de rol
 Anxietatea în grup (interacţiuni haotice,
anxietăţi, scanarea mediului, formarea de
reprezentări şi expectanţe)
 Perioada cea mai propice pentru un lider să
preia controlul asupra grupului

2. Perioada de tranziţie (STORMING)

 Lupta pentru putere are un rol central
 Lupta pentru a ocupa poziţii privilegiate în
grup
 Stare conflictuală intensă

25
ETAPELE FORMĂRII GRUPURILOR - TUCKMAN
3. Normarea (NORMING)
 Se dezvoltă normele grupului
 Se clarifică rolurile
 Se reduc conflictele datorită normelor
 Cel mai important produs structural al
grupului este coeziunea (se dezvoltă în strânsă
dependenţă cu sistemul normativ al grupului)
4. Performanța (STORMING)
 grupul desfăşoară activităţile specifice pe care şi
le-a propus în vederea atingerii unui scop comun
5. Destrămarea (ADJOURNING)
 Membrii se distanțează și își reduc activitățile
din cadrul grupului
 Are loc atunci când beneficiile < costurile de a
rămâne în grup

FORMAREA/ DEZVOLTAREA GRUPURILOR –

HOMAN, 1951
Rezultatele acţiunilor colective
Productivitate
Satisfacţia membrilor grupului
Dezvoltare şi evoluţie personală

Comportamente şi stări emergente

Acţiuni emergente
Interacţiuni emergente
Norme emrgente
Trăiri afective emegente

Comportamente şi stări necesare

Acţiuni şi activităţi necesare
Interacţiuni necesare
Norme necesare
Trăiri afective necesare

Factori contextuali
fizici, organizaţionali, tehnologici, culturlai, socio-
economici

26
 CARACTERISTICILE GRUPULUI MIC

Parametrii Parametrii ce
structuali țin de dinamică

Procese
 planificarea şi coordonarea
 conducerea
 Mărimea  Comunicarea
 Compoziția
 Structura Stări emergente
 managementul conflictelor
 coeziunea
 auto-eficacitatea
 satisfacţia

REȚELE SOCIALE & STRUCTURA GRUPURILOR

 Rețea socială – un formalism care surprinde patternul
relațional din cadrul grupurilor (noduri = membrii
grupului & conexiuni = relații)

 Conexiunile: stări relaționale (prietenie, cunoștință,

atracție/respingere interpersonală) sunt în general
stabile în timp evaluate în termeni de tărie,
intensitate și durată; evenimente relaționale
(schimb informațional, comunicare, schimburi de
email, SMS) au un caracter tranzitoriu

Borgatti, S. P., & Halgin, D. S. (2011). On network theory. Organization

Science, 22(5), 1168-1181.

27
 „THE SMALL WORLD PROBLEM” MILGRAM

 Scrisoari din Omaha, Nebraska, Wichita &

Kansas trimise spre Boston &Massachusetts,
 Scrisorile ajung in 2 până la 10 schimburi
(mediana 5)

Milgram, S. (1967). The small world problem.

Psychology Today, 2(1), 60-67.

STRUCTURĂ ȘI PERFORMANȚĂ

Structuri Structuri
centralizate descentralizate

Lanț ”Y” Stea Cerc Diamant

28
 TEORIA RETELELOR SOCIALE
 Teoria rețelelor se referă la mecanismele și procesele care
interacționeaza cu elementele structurale ale rețelelor sociale
pentru a determina comportamentu/performanța indivizilor și a
grupurilor (Borgatti & Halgin, 2011)
 Teoria rețelelor sociale descrie determinismul social al generării,
difuziei și utilizării cunoștințelor (Dunn 1983)

 Trei concepte structurale cheie (Liu et al., 2017):

 Centralitate
 Coeziune
 Echivalența structurală
Surse:
Dunn, W. N. (1983). Social network theory. Knowledge, 4(3), 453-461.
Liu, W., Sidhu, A., Beacom, A. M., & Valente, T. W. (2017). Social network theory. The International
Encyclopedia of Media Effects.
Borgatti, S. P., & Halgin, D. S. (2011). On network theory. Organization Science, 22(5), 1168-1181.

SISTEMUL NORMATIV AL GRUPULUI

 Normele sunt reguli care ghidează comportamentul
membrilor grupului

 Funcţiile normelor:
• supravieţuirea grupului,
• evitarea situaţiilor neplăcute, înjositoare
• exprimarea valorilor centrale ale grupului.

 Surse principale de normare a comportamentului într-

un grup:
• Organizaţia sau supervizorii
• Evenimentele critice din istoria grupului
• Comportamentul adoptat iniţial într-o situaţie specifică
• Pot fi adoptate norme de la alte grupuri

29
SISTEMUL NORMATIV AL GRUPULUI
 Clasificarea normelor:
 în relaţie cu scopul şi particularităţile organizaţiei:
• norme centrale
• norme periferice

 în funcţie de comportamentele vizate :

• relative la conduita socială
• relative la ţinută
• relative la performanţă (normele idealului de neatins; normele valorii
optime)
• referitoare la alocarea recompenselor (norma egalităţii, norma
echităţii, norma responsabilităţii sociale)
• referitoare la reciprocitate (norma reciprocităţii)

SISTEMUL NORMATIV AL GRUPULUI

Complianţa la sistemul normativ al grupului este
influenţată de mai mulți factori:

 Statutul de lider

 Inteligența

 Personalitatea

30
 INSTITUTIONAL THEORY
 Inițial utilizată pentru a explica isomorfismul
organizațional (tendința de a copia strategiile utilizate
de organizațiile dintr-un context economic) pentru a
supraviețui, organizațiile trebuie să se conformeze
unui set de norme, valori și reguli împărtășite într-un
anumit mediu (Tolbert & Zucker, 1999)

 Organizațiile preiau deci comportamentul adoptat de

actori social similari și îl consideră legitim și
legitimizant (DiMaggio & Powell, 1983)
Sources:
Tolbert, P. S., & Zucker, L. G. (1999). The institutionalization of institutional theory. Studying Organization.
Theory & Method. London, Thousand Oaks, New Delhi, 169-184.
DiMaggio, Paul J., and Walter W. Powell (1983). “The iron cage revisited: Institutional isomorphism and
collective rationality in organizational fields,” American Sociological Review 48:147-60.

INSTITUTIONAL THEORY
 “Institutions are social structures that have attained a high degree of
resilience. [They] are composed of cultural-cognitive, normative, and
regulative elements that, together with associated activities and resources,
provide stability and meaning to social life. Institutions are transmitted by
various types of carriers, including symbolic systems, relational systems,
routines, and artifacts. Institutions operate at different levels of
jurisdiction, from the world system to localized interpersonal
relationships.” (Scott, 1995, p.33)
 Conform IT, sistemul normativ cuprinde elemente cognitive
(motivația/explicația normelor), normative (conținutul regulilor) regulatorii
(consecințe asociate cu violarea normelor)
 Teoria institutiilor ofera un cadru explicativ pentru influenta sistemului
normativ asupra dinamicii si performantei grupurilor formale
Sources:
Scott, W. Richard 1995. Institutions and Organizations. Thousand Oaks, CA: Sage. p. 33.
Scott, W. R. (2004). “Institutional theory.” in Encyclopedia of Social Theory, George Ritzer, ed. Thousand
Oaks, CA: Sage. Pp. 408-14
Tolbert, P. S., & Zucker, L. G. (1999). The institutionalization of institutional theory. Studying Organization.
Theory & Method. London, Thousand Oaks, New Delhi, 169-184.

31
 ROLURILE

 Rolul este comportamentul aşteptat de la o persoană ce

ocupă o poziţie bine stabilită în grup.

Transmiţătorul de Persoana
rol ţintă

Expectanţele Mesajul Mesajul Comportamentul

în legătură cu transmis recepţionat de rol
rolul

Ambiguitatea de rol Conflictul de rol

Conflictul şi ambiguitatea de rol după Katz şi Kahn (1978)

ROLURILE

 Ambiguitatea de rol se referă la discrepanţa dintre

expectanţele transmise şi mesajul recepţionat de persoana ţintă.
 Conflictul de rol apare atunci când există discrepanţe
vădite între expectanţele recepţionate în relaţie cu rolul şi
comportamentul de rol efectiv.

 Cauze ale conflictului de rol:

 persoana ţintă nu ştie/nu poate efectua comportamentul cerut
 cel ce transmite expectanţele relative la rol comunică expectanţe
incompatibile între ele
 datorită mesajelor discordante provenite din două surse diferite
 incongruenţele care pot să apară între expectanţele relative la rol şi
valorile şi concepţiile persoanei ţintă
 incongruenţa dintre rolurile multiple pe care le are o persoană

32
 TEORIA ROLURILOR
 fiecare individ deţine la nivel social
unul sau mai multe roluri
 definim rolul ca un set de
comportamente asociate unei
poziţii sociale bine determinate
 modul în care un individ se
comportă în societate este în strânsă
dependenţă de rolurile pe care le deţine,
deci cel mai important factor
predictiv în comportamentul social este
rolul
Sursa:
Biddle, Bruce J. 1986. Recent development in role theory. Annual Review of
Sociology 12:67–92.

TEORIA ROLURILOR – VERSIUNI ...

 Teoria funcțională a rolurilor – rolurile ca funcție/set
de funcții in societate (poziție socială)
 Teoria interacționist simbolică a rolurilor – rolurile ca
surse și consecințe ale interacțiunilor sociale
(constructivism)
 Teoria structurală a rolurilor – rolul ca poziție într-o
structură socială
 Teoria rolurilor organizaționale – rolul ca poziție în
organizații și așteptările asociate acestor poziții
 Teoria cognitivă a rolurilor – setul de așteptări
asociate cu un anumit rol social
Sursa:
Biddle, Bruce J. 1986. Recent development in role theory. Annual Review of
Sociology 12:67–92.

33
PERFORMANȚA GRUPULUI

 Relaţia performanţă-mărimea
grupului
 Relaţia compoziţie-
performanţă
 Relaţia structură performanţă
(structura reţelei de
comunicare)
 Relaţia coeziune-performanţă
 Relaţia planificare -
coordonare performanţă

INFLUENȚA GRUPURILOR ASUPRA MEMBRILOR

 Surse ale identităţii

sociale
 Influenţează performanţa
individuală (facilitare şi
inhibiţie socială)
 Influenţează atitudinile şi
comportamentul
(conformism, complianţă,
obedienţă)

34
 IDENTITATEA SOCIALĂ

IDENTITATEA PERSONALĂ ŞI CEA SOCIALĂ

Elementele
identităţii sociale în
funcţie de grupurile
de apartenenţă

În funcţie de
distanţa faţă de
centru putem vorbi
de apartenenţa
naţională,
profesională, de
gender, şi familială

Identitatea
personală

35
 TEORIA IDENTITĂȚII SOCIALE (TAJFEL &
TURNER 1979; 1976)

 Identitatea socială este parte a identității care

specifică apartenența la grupuri sociale restrânse
 Categorizăm indivizii – delimitarea grupurilor sociale
 Stima de sine se dezvoltă printr-o diferenţiere pozitivă
a in-group de out-group (distincţia noi-ei)
 Avem tendința de a favoriza propriul grup în situaţii
de contact/conflict inter-grupuri

EXPERIMENTELE BRISTOL - TAJFEL ET AL (1971)

 ‘Grupul minimal’ – categorizarea simplă în in-grup

sau out-group
 Iniţial participanţilor li se cere să estimeze numărul
de puncte luminoase prezentate pe un ecran
 (1) Condiţia neutră – participanţii au fost informaţi
că au supra- sau sub-estimat numarul de puncte
 (2) Condiţia evaluativă – participanţii au fost
informaţi că au estimat corect sau incorect numarul
de puncte

36
EXPERIMENTELE BRISTOL - TAJFEL ET AL (1971)

 Alocarea recompenselor (financiare) :

 In-gup: 2 membri (propriul grup) - echitabil
 Out-grup: 2 membri (celălalt grup) - echitabil
 Intergroup: 1 membru (in-grup) / 1 membru(out-
grup) favorizarea membrilor in-grup
 Nu există diferenţe semnificative între cele două
condiţii experimentale (neutră şi evaluativă)
 Diferenţele apar între cele trei opţiuni de distribuire a
recompenselor financiare
 Concluzie – categorizarea (arbitrară) conduce la
distribuirea resurselor predominant spre propriul
grup

IDENTITATEA SOCIALĂ – POZITIVITY BIAS

 Grupurile sociale tind să

stabilească şi să menţină o
identitate socială pozitivă – adesea
obţinută cu preţul excluderii celor
din out-grup
 În experimentele Bristol -
identitatea socială pozitivă este
obţinută prin alocarea resurselor
către propriul grup
 Categorizarea şi comparaţia
socială sunt procese centrale ale
formării identităţii sociale

37
 ELEMENTE CENTRALE ALE TEORIEI
IDENTITĂȚII SOCIALE (TIS)

 (1) judecăţile sociale şi comportamentul sunt influenţate

de apartenenţa (propriei persoane precum şi a celorlalţi)
la un grup social (categorizarea socială),
 (2) se dezvoltă sinele social ca principala structură de
cunoştinţe care reflectă grupurile sociale de apartenenţă
(identificarea socială) şi
 (3) emerge stima de sine ca rezultat al comparaţiilor
dintre sinele social şi alte grupuri de referinţă
(comparaţia socială)
(Tajfel, 1972; Tajfel & Turner, 1986)

ETAPE ALE COMPARAŢIEI SOCIALE

 Wood (1996) descrie trei

procese succesive prin care se
realizează comparaţia
socială:
 achiziţia de informaţii sociale
 procesarea acestor informaţii
 reacţia comportamentală

38
ACHIZIŢIA INFORMAŢIEI SOCIALE (A)
 A1. Căutarea de informaţii relevante prin: (1)
selectarea persoanelor similare sau cel puţi
împărtăşesc o serie de atribute comune, (2) o căutare
nedirecţionată în spaţiul social şi (3) o căutare
direcţionată a unor conţinuturi informaţionale
relevante (informaţii despre aspectul fizic, sau despre
inteligenţă).
 A2. Contactul cu informaţia socială prin: (1) analiza
gradului în care persoanele identificate în primul pas
sunt comparabile cu propria persoană şi (2) selectarea
unei persoane din cele disponibile.
 A3. Reprezentarea informaţiei sociale

PROCESAREA INFORMAŢIEI SOCIALE (B)

 B1. Identificarea gradului în care atributele personale

par mai pozitive sau mai negative în comparaţie cu cele
ale persoanei alese.
 B2. Centrarea pe persoana aleasă şi căutarea în
atributele sau caracteristicile acesteia a elementelor
similare sau disimilare cu propriile atribute şi
caracteristici
 B3. Realizarea unei judecăţi, confirmarea sau
infirmarea unei convingeri privind poziţia propriei
persoane în relaţie cu persoana aleasă pentru
comparaţie.
 B4. Interpretarea acestei poziţii prin analiza
amănunţită a atributelor considerate la punctul B2.

39
REACŢII LA COMPARAŢIA SOCIALĂ (C)

 C1. Reacţii cognitive – reacţii cu caracter evaluativ,

distorsiunea evaluării, respingerea evaluării

 C2. Reacţii afective – gelozie, mândrie, satisfacţie.

 C3. Reacţii comportamentale – imitarea, conformarea,

afilierea la grup.

IDENTIFICAREA SOCIALĂ – GRUPURI RELIGIOASE

 Apartenența la un grup religios ≠ experiență

mistică
 Funcțiile apartenenței la grupuri religioase
 Terror Management Theory – apartenența la grupuri
religioase susţine ideea “apartenenţei eterne” şi reduce
anxietatea existenţială a membrilor grupului (Vail et al., 2010).
 SIT – apartenenţa religioasă este o sursă importantă a
identităţii sociale (Ysseldyk et al., 2010) și satisface nevoia
fundamentală de apartenență (Granqvist, Mikulincer & Shaver, 2010)
 Uncertainty Avoidance Theory – apartenenţa la grupuri
religioase şi identitatea asociată reduc incertitudinea şi
ghidează acţiunile individuale în context social (Hogg, Adelman
& Blagg, 2010) – ancorarea comportamentelor individuale în
practici colective

40
 INFLUENȚA GRUPULUI ASUPRA
PERFORMANȚEI INDIVIDUALE

INFLUENŢA GRUPULUI ASUPRA PERFORMANŢEI

INDIVIDUALE

 Facilitarea socială

 Inhibiția socială

41
FACILITAREA SOCIALĂ

 Primele cercetări asupra teoriei facilitării sociale au

fost realizate de către Triplett (1897-1898) asupra
performanţei cicliştilor  performanţa creşte în
competiţie

 Explică facilitarea performanţei individului de către grup

prin faptul că prezenţa altora activează anumite impulsuri /
instincte (ale competiţiei, asemănătoare cu cele de
supravieţuire) care îl determină pe individ să-şi sporească
performanţa.

INHIBIŢIA SOCIALĂ

 Max Ringelman realizează între 1880-1890 primele

studii asupra inhibiţiei sociale, studii publicate în 1913
performanţa individuală scade în prezenţa celorlalţi

 Experiment: persoane care ridică greutăţi cu ajutorul unui

scripete, trăgând de o frânghie

 Concluzie: nr. de kg. ridicate/persoană descreşte odată cu

creşterea numărului de persoane ce trag de frânghie

42
 INHIBIŢIA SOCIALĂ ÎN BRAINSTORMING

Number of Ideas Generated Ideas Per Group Member

80 30
70 72
67 25 25
60
48 20
50
17
40 34 15 12
30 25
20 10 8
10 5 6
0
0
1 2 4 8 12
1 2 4 8 12
Number of Group Members
Number of Group Members

O descreştere relativă a performanţei în funcţie de

mărimea grupului

CARE ESTE IMPACTUL GRUPULUI ASUPRA

PERFORMANȚEI INDIVIDUALE?

Versus

Membrii grupului sunt mai

motivați atunci când contribuțiile
individuale sunt identificabile

43
FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ
 Zajonc (1969)  teoria creşterii nivelului de
arousal: prezenţa celorlalţi determină o activare
generală difuză (arousal) ce are ca urmare modificarea
performanţei individului în două direcţii:
 Pentru sarcini simple, activarea difuză determină
declanşarea unei reacţii (comportament) dominante supraînvăţate,
automatizate, ceea ce duce la sporirea performanţei (ex. mersul pe
bicicletă)
 Pentru sarcini complexe creşterea nivelului de arousal
interferează cu realizarea sarcinii şi performanţa scade (ex. sarcini
matematice)

 Experiment: fuga gândacilor în labirint, singuri sau în perechi.

FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ (ZAJONC, 1969)

Gândaci ... La curse ...

Linie dreaptă Labirint

Condiţia de fugă: 40 sec 100 sec
singuri
Condiţia de fugă: 30 sec 120 sec
în perechi

44
 FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ (ZAJONC, 1969)

În sarcini simple
răspunsurile Performanţă
dominante sunt ridicată
suficiente

Prezenţa
altora Creşte Răspunsurile
(audienţi arousalul dominante sunt
sau co- potenţate
actori)

În sarcini complexe Performanţă

răspunsurile redusă
dominante nu sunt
suficiente

FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ

 Cottrell (1968) introduce ideea prezenţei evaluative
(capacitatea observatorului de a evalua performanţa
subiectului)
 Experiment: subiecţii (elevi) aveau de rezolvat o
sarcină (rezolvarea unor probleme de matematică)
1. în prezenţa unor subiecţi despre care li se spusese că sunt
orbi şi sunt acolo pentru a participa la alt experiment
2. când erau singuri în laborator
3. când sunt observaţi de alţii

 Performanţa individuală e influenţată doar atunci când

prezenţa celorlalţi se asociază cu probabilitatea evaluării
(prezenţa celuilalt e percepută ca o sursă de evaluare pentru noi)
 S-a concluzionat că prezenţa celorlalţi influenţează doar atunci
când e asociată cu o posibilă evaluare

45
 FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ

 Teoria interferenţei atenţionale (Baron, 1986)

susţine că prezenţa unor indivizi din aceeaşi specie e la fel
cu prezenţa oricărui alt obiect sau fenomen ce are funcţia de
distractor.

 Baron consideră că nu e nimic social în influenţa socială. E

vorba doar de distractori atenţionali

TEORIA INTERFERENȚEI ATENȚIONALE (BARON, 1986)

Tendinţa de a fi
atent la ceilalţi

Prezenţa Facilitare
altora Conflict între socială
(audienţi cele două Arousal pentru
sau co- tendinţe crescut răspunsurile
actori) dominante

Tendinţa de a fi
atent la sarcină

46
FACILITAREA ŞI INHIBIŢIA SOCIALĂ

 Integrând observaţiile lui Zajonc cu ale lui Cottrell se

poate deduce că sporirea nivelului de arousal are loc doar
când există percepţia posibilităţii de a fi evaluat de ceilalţi.

Individul poate Individul nu

fi evaluat poate fi evaluat

Sarcină simplă Performanţa Performanţa

creşte scade

Sarcină Performanţa Performanţa

complexă scade creşte

Aceste interacţiuni au fost demonstrate prin studii

experimentale de Szymonsky şi Harkins în 1987.

INFLUENȚA GRUPULUI ASUPRA

ATITUDINILOR ȘI
COMPORTAMENTULUI INDIVIDUAL

47
 CONTINUUMUL INFLUENȚEI SOCIALE
(BREHM, KASSIN & FEIN, 2005)

Acceptă influenţa Rezistă influenţei

socială sociale

Supunere Complianţă Conformism Independenţă Asertivitate Sfidare

INFLUENȚA SOCIALĂ
 Influenţa socială reprezintă modul în care individul
îşi modifică comportamentul, opiniile în prezenţa
celorlalţi

 Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:

 conformism vs. independenţă socială (individul fie se lasă
influenţat de normele implicite ale grupului, sau acţionează
independent de ele)
 complianţă vs. asertivitate (fie individul ascultă/acceptă să
satisfacă cerinţele directe ale grupului sau decide să răspundă
acestora asertiv)
 obedienţă/supunere vs. sfidare (fie individul se supune
ordinelor, solicitărilor imperative ale unei autorităţi sau le
sfidează)

48
 CONFORMISMUL

 Conformismul reflectă tendinţa de a ne modifica

percepţiile, opiniile şi comportamentele sub influenţa normelor
(adesea implicite) ale grupului din care facem parte.

 Este văzut ca un comportament adaptativ integrării în

societate sau renunţarea la propria personalitate.

 Tipuri de conformism:
 informaţional (Sherif, 1936)
 normativ (Asch, 1951)

INFLUENȚA NORMATIVĂ (ASCH, 1951, 1955)

 Participanților li se cere să estimeye care dintre liniile prezentate (A, B

sau C) este egală ca lungime cu ţinta
 Numai unul dintre participanţi este naiv (restul sunt complici – toţi oferă
răspunsul A)
 Participanţii naivi se conformează (75% cel puţin o dată, 5% tot timpul,
25% niciodată, media conformismului 37% )

Asch, S. E. (1955). Opinions and social pressure. Scientific American, 193, 31-35.

49
INFLUENŢA INFORMAȚIONALĂ (SHERIF, 1936)

 Are la bază
efectul
“autocinetic”

 Estimările
individuale
converg după
3 sesiuni

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CONFORMISMUL

1. Gradul de similaritate dintre individ şi grup
2. Atractivitatea grupului
3. Statusul social (cu cât statusul este mai ridicat cu
atât probabilitatea conformismului scade)
4. Condiţiile în care se oferă răspunsul (un răspuns public
determină un grad mai mare de conformism; dacă răspunsul
individului nu e cunoscut de ceilalţi membrii ai grupului
conformismul scade)
5. Compoziţia grupului (legată de gender) femeile
prezintă o probabilitate mai mare de conformism decât
bărbaţii

 Critică: experimentatorii bărbaţi biasează rezultatele

(metaanalizele realizate de Allen 1965, Eagly 1983)

50
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CONFORMISMUL
6. Structura omogenă a grupului

7. Mărimea grupului (în studiile lui Asch efectul

conformismului creşte odată cu mărirea grupului până
la 4 persoane, înregistrează un platou la 5, 6 sau 7)

8. Unanimitatea răspunsului (conformismul

maximal în grup apare când o opinie e împărtăşită
de toţi membrii grupului, dacă subiectul ştie că cel puţin
o persoană îi împărtăşeşte opinia, probabilitatea
conformismului se reduce)

E
INFLUENŢA MINORITARĂ verde!

 Teoria conversiei (Moscovici, 1980)

 Moscovici solicită participanţilor naivi (de această dată

o majoritate de 4 într-un grup de 6 membri) să
numească culoarea unor planşe albastre (culoarea cu
diferite intensităţi) prezentate grupului în condiţiile în
care o minoritate exprimă consistent (ambii
participanţi sunt de acord) păreri eronate privind
culoarea planşelor – cei doi complici susţin că planşele
au culoarea verde

 Rezultate: 1/3 din participanţi se conformează cel

puţin o dată

51
INFLUENȚA MINORITARĂ VS INFLUENŢĂ
MAJORITARĂ

 Direcționarea atenției (inf min –

asupra conţinutului; inf maj –
comparaţia cu majoritatea)
 Conţinutul şi adâncimea
procesărilor – (inf min – prcesări de
adâncime, inf maj – procesări
superficiale)
 Influenţa diferenţială – (inf min –
conformism privat, inf maj –
conformism public)

CÂND ESTE O MINORITATE EFICIENTĂ?

 Când este vizibilă

 Când crează o
tensiune/conflict
cognitiv
 Este consistentă
 Este persistentă & nu
cedează
 Arată încredere in sine
 Caută suport între
membrii majoritari

52
 COMPLIANȚA
 Complianţa reflectă tendinţa unui individ de a-şi
modifica comportamentul atunci când i se solicită explicit
acest lucru

 Principii care stau la baza complianţei (Cialdini, 1993):

 A te face plăcut
 Angajament şi consistenţă
 Reciprocitate
 Validare socială
 Resurse limitate
 Autoritatea

OBEDIENȚA - MILGRAM, 1963

 Experimentatorul (E)
 Educatorul (teacher - T)
 Învăţăcelul (learner - L)

 Sarcina de învăţare

 Erorile sunt pedepsite

prin şocuri electrice

Milgram, S. (1963). Behavioral

study of obedience. Journal of
Abnormal and Social Psychology
67, 371–378

53
OBEDIENȚA

 Obedienţa reflectă tendinţa de a

accepta opinii sau realiza comportamente
care sunt impuse de o autoritate.

 Studiile clasice asupra obedienţei poartă

semnătura lui Milgram (1963, 1965,
1974: Obedience to authority).

31 de intervale a câte 15 volţi (între 0 si

450 de volţi)

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ OBEDIENȚA

 proximitatea faţă de autoritate

 proximitatea faţă de victimă

 prestigiul autărităţii

 discordanţa în sânul autorităţii

 contestatarii autorităţii

 asumarea responsabilităţii propriilor fapte

54
PROXIMITATEA FAŢĂ DE VICTIMĂ

PREZENŢA ALTOR PERSOANE

55
 TEORIA IMPACTULUI SOCIAL
 o teorie integrativă - încearcă să ofere o perspectivă
unitară asupra fenomenelor de influenţă socială

 “By social impact, I mean any of the great variety of changes in

physiological states and subjective feelings, motives and
emotions, cognitions and beliefs, values and behavior, that
occur in an individual, human or animal, as a result of the real,
implied, or imagined presence or actions of other
individuals.”(Latane, 1981, p. 343)

Source
Latané, B. (1981). The psychology of social impact. American Psychologist,
36(4), 343-356.

POSTULATUL 1 (LATANE, 1981)

 Multiplicarea impactului
I=f(SIN)
I=f(TPN)

S= tărie (strenght)
I= proximitate (imediacy)
N=numărul surselor

Source
Latané, B. (1981). The
psychology of social impact.
American Psychologist,
36(4), 343-356. p.344

56
 POSTULATUL 2 (LATANE, 1981)

 Tăria impactului depinde de numărul surselor și de

poziția acestor surse în șirul celor care exercită
influență socială (primele surse de influență au un
efect mai mare decât cele ulterioare)

POSTULATUL 2 SI STUDIILE DE INFLUENȚĂ

SOCIALĂ

Source
Latané, B. (1981). The psychology of social impact. American Psychologist, 36(4),
343-356 (p. 345).

57
 POSTULATUL 3 (LATANE, 1981)

 Divizarea impactului
I=f(1/SIN)

S= tărie (strenght)
I= proximitate (imediacy)
N=numărul surselor

Source
Latané, B. (1981). The
psychology of social impact.
American Psychologist,
36(4), 343-356. p.349

FENOMENUL CONDUCERII –
PUTERE ȘI CONDUCERE ÎN
GRUPURI

58
 CONDUCEREA

 Conducerea = procesul prin care un membru al

grupului îi influenţează pe ceilalţi membri în
scopul atingerii obiectivelor grupului (Yukl, 1994)

TEORII CLASICE ALE PUTERII ÎN GRUPURILE

SOCIALE (TURNER, 2005)

Constituirea
Control Puterea Influenţă psihologică a
asupra unor (capacitatea (exercitarea grupului
resurse de a exercita puterii în (dezvoltarea
valorizate de influenţă) acţiune) coeziunii, a
grup relaţiilor
interpersonale, şi a
structurii sociale a
grupului)

59
 EMERGENȚA PUTERII (TURNER, 2005)

Constituirea
psihologică a Influență Persuasiune Putere
grupului
(testarea Autoritatea (exercitarea
(emergența unei colectivă a voinței proprii
identități sociale realității) Sancționare prin ceilalți)
împărtășite de
membrii grupului)

Control asupra resurselor

(dobândirea prin membrii

grupului a controlului asupra
resurselor valorizate în grup)

NATURA EMERGENTĂ A PUTERII ÎN GRUPURI

(TURNER, 2005)
Putere
Capacitatea de a exercita influenţă şi de a-i convinge pe ceilalţă
să urmeze voinţa exprimată de lider

Persuasiune
Capacitatea de a-i convinge pe
membrii grupului de faptul că
anumite decizii, raţionamente,
argumente saua acţiuni sunt
legitime sau corecte
Control
Capacitatea de a-i convinge pe
ceilalţi să accepte cursul unei
acţiuni de legitimitatea sau
corectitudinea căreia nu sunt
convinşi sau nu sunt interesați

Autoritate
Controlul exercitat prin
intermediul sistemului
normativ al grupului
sau a dreptului legitim
de a exercita control
Sancţionare
Încercarea de a-i
controla pe ceilalţi
împotriva voinţei lor

60
 TEORII ALE TRĂSĂTURILOR – STOGDILL, 1948

 Stogdill, 1948: metaanaliză,124 de studii publicate

între 1900-1947
 5 mari categorii de particularităţi definitorii ale
liderului:
 capacităţile intelectuale (inteligenţa, perspicacitatea);
 realizarea profesională (pregătirea şcolară, cunoştinţele
de specialitate);
 responsabilitate (preiau iniţiativa, sunt dominanţi,
uneori agresivi, se impun);
 participarea (se implică în activităţi sociale, sunt
sociabili, charismatici);
 statutul socio-economic.

STOGDILL, 1974 -163 STUDII ÎNTRE 1949-1974

Trăsături de personalitate Abilităţi Deprinderi sociale

-adaptabilitatea -inteligenţa -abilitatea de a obţine cooperarea

-flexibilitatea -judecata şi luarea -abilităţile administrative
-agresivitatea şi asertivitatea deciziilor -cooperarea
-dominanţa -cunoştiinţele -popularitatea şi prestigiul
-controlul şi echilibrul -fluenţa vorbirii -sociabilitatea (abilităţi
emoţional interpersonale)
-independenţa -participarea socială
(nonconformismul) -tactul şi diplomaţia
-originalitatea şi
creativitatea
-integritatea personal
(conduita etică)
-încrederea în sine

61
 STILURI DE CONDUCERE BASS, 1985
Liderul tranzactional Liderul transformational
Stabileste scopuri si Este charismatic: câştigă respectul şi încrederea
obiective membrilor grupului, articulează strategii vizionare
spre realizarea cărora îi îndruma prin propriul
Orientează şi exemplu pe membrii grupului
controlează procesele
de producţie Arată consideraţie membrilor grupului, le acordă
atenţie, îi îndrumă şi îi sprijină
Negociază şi acordă
recompense Îşi stimulează intelectual subordonaţii, îi
diferenţiate în funcţie încurajează să înveţe lucruri noi şi să rezolve
de performanţă raţional problemele cu care se confruntă

Identifică devierile Îi inspiră pe cei care îl urmează, îi îndrumă spre

grupului de la scopul atingerea unor standarde înalte de performanţă,
propus şi le corectează foloseşte simboluri pentru a concentra acţiunile
grupului spre atingerea scopurilor comune

LIDERUL CHARISMATIC
House (1977)

Liderul charismatic:
 articulează şi structurează scopuri noi, inedite pentru
grup (articulează o viziune în care cred cu convingere);
 îşi creează în grup o imagine pozitivă şi câştigă
încrederea membrilor grupului, implicându-se în
activităţi care le evidenţiază competenţele şi abilităţile
deosebite;
 sporesc încrederea membrilor grupului în forţele proprii
stimulându-i să se implice în activităţi, comunicându-le
expectanţe ridicate în legătură cu performanţa şi
exprimându-şi încrederea că membrii grupului sunt
capabili să le atingă

62
LIDERUL CHARISMATIC

Conger (1991)

Liderul charismatic generează:

 Un nivel crescut de devotament şi loialitate
 Un nivel crescut de entuziasm pentru ideile lui
 Dorinţa celor ce-l urmează de a-ţi sacrifica interesele
personale pentru obiectivele grupului
 Nivel de performanţă superior celui aşteptat

TEORII SITUAȚIONALE – MODEL GENERAL

Factori situaționali

(caracteristici ale subordonaților,

ale sarcinii grupului, sau ale
organizației)

Atribute și caracteristici Eficiența liderului

personale ale liderului
(performanța grupului,
(trăsături de personalitate, satisfacția membrilor
stil de conducere) acestuia)

63
TEORII SITUAŢIONALE (HOUSE, PATH-GOAL THEORY, 1991)

ANGAJAŢI
Abilităţi/Experienţă
Locus de control

COMPORTAMENTE EFICIENŢA
ALE LIDERULUI LIDERULUI
Directiv
Suportiv Motivaţia angajaţilor
Participativ Satisfacţia angajaţilor
Orientat spre realizări Acceptarea liderului

CONTINGENŢE DE
MEDIU
Structura sarcinii
Dinamica echipei

FACTORI ORGANIZATIONALI
 Particularitati ale grupului
 Specificul sarcinilor
FACTORI DE  Carateristicile organizationale
DEZVOLTARE  Relatia cu ceilalti membrii ai
Mediu familial suportiv, grupului
antecedente personale  Cunostinte specifice
EFICACITATEA LIDERULUI
in activitati de (Comportamente specifice)
conducere  Elaboreaza o strategie vizionara de
schimbare organizationala
FACTORI COGNITIVI  Inspira incredere si respect
(complexitate cognitiva) membrilor grupului
 Inteligenta generala.  Stabileste expectante inalte pentru
 Creativitatea. membrii grupului
 Perspicacitatea.  Stimuleaza prin exemplu personal
 Inteligenta verbala. (are un comportament exemplar)
 Performanta scolara ridicata  Demonstreaza incredere in fortele
proprii
FACTORI DE  Construieste un climat de incredere
PERSONALITATE si siguranta in grup
 Autoeficacitate perceputa  Demonstreaza competenta
 Locus de control intern  Isi asuma riscuri
 Dominanta;  Este suportiv si arata consideratie
 Empatia si sensibilitatea la membrilor grupului
nevoile celorlalti.  Este versatil
 Propensiunea pentru risc.  Este sensibil la schimbarile
 Nonconformismul social. mediului organizational

64
AUTENTICITATE ȘI EXPRESIVITATE
EMOȚIONALĂ

Relational
Autenticity

.15

ILIES, R., CURŞEU, P. L., DIMOTAKIS, N. & SPITZMULLER, M. (2013).

“Leaders’ emotional expressiveness and relational authenticity: Effects on
followers” European Journal of Work and Organizational Psychology.

AUTENTICITATE ȘI EXPRESIVITATE
EMOȚIONALĂ

ILIES, R., CURŞEU, P. L., DIMOTAKIS, N. & SPITZMULLER, M. (2013).

“Leaders’ emotional expressiveness and relational authenticity: Effects on
followers” European Journal of Work and Organizational Psychology.

65
 DETERMINISMUL GENETIC AL
COMPORTAMENTELOR DE CONDUCERE

BAZELE GENETICE ALE CONDUCERII

“Numerous studies now show that various measures of
leadership – from indicators of leader emergence
(leadership offices held) to leadership effectiveness
measures (measures of transformational leadership
behavior) – show significant heritabilities, often in the
30%–60% range” (Judge et al, 2009, p 860)

Source
Judge, T. A., Piccolo, R. F., & Kosalka, T. (2009). The bright and dark sides of leader
traits: A review and theoretical extension of the leader trait paradigm. The
Leadership Quarterly, 20(6), 855-875.

66
 IDENTIFICAREA COMPONENTEI GENETICE ÎN
CONDUCERE

Ilies, R., Gerhardt, M. W., &

Le, H. (2004). Individual
differences in leadership
emergence: integrating
meta‐analytic findings and
behavioral genetics
estimates. International
Journal of Selection and
Assessment, 12(3), 207-219.

TEORIA TRĂSĂTURILOR ȘI DETERMINISMUL

GENETIC (JUDGE ET AL., 2009)

67
 FACTORI SOCIO-COGNITIVI ÎN
DECIZIE

DECIZIA
 Procelul cognitiv de selecţie a unei alternative dintr-o
mulţime disponibile

68
FACTORI SOCIO-COGNITIVI ÎN DECIZIE

 Modele teoretice în decizie

 Euristici şi biasări decizionale

 Decizia de grup

DECIZIA – MODELE TEORETICE

 Modele normative – pornesc de la asumpţia că decidenţii sunt
agenţi raţionali (modele care aparţin domeniului filosofiei şi
matematicii)
Teoria utilității așteptate , Teoria jocurilor

 Modele prescriptive –studiază modalităţi în care se poate optimiza

procesul decizional şi calitatea deciziei (aparţin domeniului ingineriei)

 Modele descriptive - studiază factorii cognitivi şi sociali care

influenţează procesul de decizie (pornesc de la asumpţia raţionalităţii
limitate şi aparţin domeniului psihologiei)

Surse:
Baron, J. (2012). The point of normative models in judgment and decision
making. Frontiers in Psychology, 3, 577.
Miclea, M. (2001). Psihologie cognitivă, Polirom, Iaşi.

69
 TIPURI DE ABORDĂRI
Decizia individuală: euristici şi biasări decizionale

Decizia de grup: Polarizarea deciziei, Groupthink,

Modelul schemelor decizionale sociale, Modelul
escaladării angajamentului decizional, Modelul
eşantionării informaţionale

EURISTICI ŞI BIASĂRI DECIZIONALE

 Sunt regularităţi care ghidează procesul

decizional

 Exemple de euristici şi biasări:

Reprezentativitatea
Efectul framing
Evitarea ambiguităţii
Ancorarea alternativelor

70
 EFECTUL DE FRAMING
 Modificări minore în formularea alternativelor produce schimbarea radicală a
preferinţelor

Exemplu: "O epidemie gravă este pe cale să facă 600 de victime într-o localitate oarecare.
Pentru eradicarea bolii s-au propus două programe A şi B. Asumând că se cunosc
estimările exacte pentru cele două programe, pentru care dintre cele două programe aţi
opta?"

 Programul A: "Dacă se aplică programul A vor fi salvaţi cu certitudine 200 de oameni"

 Programul B: "Dacă se aplică programul B există 1/3 şanse să fie salvaţi toţi cei 600 de
bolnavi şi 2/3 şanse să nu fie salvat nici unul" (risky choice)

VS

 Programul C: " Dacă se aplică programul A vor fi 400 de oameni vor muri cu certitudine"
 Programul D: " Dacă se aplică programul B există 1/3 şanse să nu moară nimeni din cei
600 de bolnavi şi 2/3 şanse să moară toţi" (risky choice)

72% preferă programul A (restul de 28 %, optează pentru programul B) în a doua versiune,

78% preferă programul D, restul de 22% preferă programul C.

REPREZENTATIVITATEA
Probabilitatea percepută a unui eveniment este
determinată de:

 Prototipicalitatea alternativelor
 Cele mai evidente trăsături ale procesului prin care
evenimentul este generat
 Experienţa anterioară cu respectivul eveniment
 Similaritate cu o categorie aparte de evenimente

71
REPREZENTATIVITATEA – EXEMPLU

• Probabilitatea evenimentelor este evaluată sub asumpţia

că şansa se „ auto-corectează”
Exemplu:

Cei mai mulți respondenți răspund:

REPREZENTATIVITATEA – EROARE DE
CONJUNCȚIE
 Is a bias in the estimation of probability in
which specific scenarios are considered
more likely to occur than general ones
Example: Maria este o persoană tăcută şi bibliotecare feministe
studioasă. Ea lucrează într-o bibliotecă. În
timpul liber ea urmează cursuri despre
feminism la universitate. Care dintre
afirmaţiile următoare credeţi că este mai
probabil să fie adevărată?
Bibliotecare feministe
1. Maria este bibliotecară
2. Maria este o bibliotecară feministă

90% dintre respondenți aleg varianta 2 P(A∩ B) ≤ P(B)VP(A)

72
 REPREZENTATIVITATEA ÎN VIAȚA DE ZI
CU ZI
 “If look like a duck, walks like a duck, quack
like a duck … then it must be a duck.”

• “eroarea
jucătorului”:  “As amount of detail in scenario increases,
its probability decreases but its
șansa se REPRESENTATIVENESS and hence its
autocorectează apparent likelihood may increase” (Tversky
& Kahneman, 1982, p.98)

Source:
Kahneman, D., Slovic, P., & Tversky, A. (1982). Judgment Under Uncertainty: Heuristics and Biases. New
York: Cambridge University Press

LESS IS MORE … EURISTICA DE

RECUNOAȘTERE
Sarcina este de a selecta o alternativă care este evaluată pe
un singur criteriu
Ex. 1: participanți din Germania și SUA solicitați să aleagă
cel mai mare oraș dintre două orașe din SUA (San Diego
sau San Antonio)

Ex. 2: 50 studenți turci și 54 studenți britanici solicitați să

ghicească rezultatele a 32 de meciuri de fotbal în English
FA Cup

Goldstein, D. G. & Gigerenzer, G. (2002). Models of ecological rationality: The recognition heuristic.
Psychological Review, 109, 75-90

73
 … ȘI REZULTATELE ARATĂ CĂ
 Ex 1: 66% din participanții din SUA și 100% din
participanţii din Germania au selectat San Diego

 Ex2: studenţii turci au ales acurat în 63% din cazuri,

iar studenţii britanici au ales acurat în 66% din cazuri

Goldstein, D. G. & Gigerenzer, G. (2002). Models of ecological rationality: The recognition heuristic.
Psychological Review, 109, 75-90

EURISTICA RECUNOAŞTERII … ÎN BUSINESS

 Participanţi în GE şi SUA au fost solicitaţi să joace

la bursă

 Participanții au fost grupați în (1) novici (persoane

selectate aleatoriu de pe stradă) and (2) experți
(absolvenți de finanțe bănci)

Ortmann, A., Gigerenzer, G., Borges, B. & Goldstein, D. G. (2008). The recognition heuristic:
Fast and frugal way to investment choice. Handbook of Experimental Economic Results, 1,
993-1003.

74
 Ortmann, A., Gigerenzer, G., Borges, B. & Goldstein, D. G. (2008).
The recognition heuristic: Fast and frugal way to investment choice.
Handbook of Experimental Economic Results, 1, 993-1003.
… RESULTS

RAŢIONALITATEA

 Perspectiva clasică – o decizie este raţională dacă

alegerile sunt aliniate cu un ideal normativ
- criteriul de evaluare a alegerilor este dat de principiile
logice şi matematică

 Raţionalitatea ecologică – o decizie este raţională

dacă alegerile sunt aliniate cu cerinţele mediului
- mediul în care este generată decizia dictează criteriile
pe baza cărora este decisă raţionalitatea alegerilor

75
(ÎN LOC DE) CONCLUZII ….
 Sistemul cognitiv uman:

 Este sensibil la patternuri/secvențe de evenimente

 Are capacități computaționale limitate

 Este un sistem selectiv de procesare a informației

=

 Erori de atribuire & biasări decizionale

http://www.youtube.com/watch?v=IGQmdoK_ZfY

151

DECIZIA COLECTIVĂ

76
AVANTAJE VS DEZAVANTAJE ARE DC
BENEFICII
1.grupul dispune de o cantitate mult mai
mare de informatii comparativ cu un
individ singular precum şi de resurse
computaţionale substanţiale
3.sporeşte şansa implementării fără
dificultăţi a deciziei
4.reduce problemele de comunicare în
organizatie
5.dispune de o mai mare deschidere în
generarea şi evaluarea alternativelor (o mai
mare varietate de posibile abordări ale
problemei)
6.satisface nevoia membrilor grupului de a
se face auzit, de a-şi exprima şi susţine
punctele de vedere
LIMITE
1.în grup există o presiune normativă care
poate conduce spre comformism
2.necesită un timp mai îndelungat de
deliberare comparativ cu decizia
individuală
3.uneori soluţiile sunt divergente şi
consensul este dificil de atins
4.există posibilitatea ca un singur individ
să-şi impună punctul de vedere şi în aceste
condiţii, resursele de cunoştinţe sunt drastic
reduse
5.evadarea din sarcină a membrilor
grupului datorită altor preocupari/ activităţi
desfăşurate simultan sau datorită timpului
insuficient
6.conflicte interpersonale
7.posibilitatea ca decizia finala să fie lipsită
de argumentare rationala sau să fie
rezultatul unui compromis

PROCESUL DECIZIONAL ÎN GRUPURI (FORSYTH,

2004)

Formularea problemei

Etapa de orientare Planificarea proceselor rezolutive

Generarea de soluții alternative

Etapa de dezbatere Reactualizarea informației

Grupul nu
a atins
Schimburi informaționale
consensul

Procesarea informației
Decizia

Grupul a atins consensul

Etapa de implementare

Evaluarea deciziei Angajamanetul în

implementarea deciziei

77
DECIZIA COLECTIVĂ – MODELE TEORETICE

 Modele normative
 Teoria utilității așteptate
 Teoria jocurilor

 Modele descriptive
 Polarizarea deciziei
 Groupthink
 Modelul schemelor decizionale sociale
 Modelul escaladării angajamentului decizional
 Modelul eşantionării informaţionale

POLARIZAREA ÎN DC
 Risky shift – tendinţa de a lua decizii mai riscante ca
urmare a discuţiilor de grup

 Caution shift – tendinţa de a evita riscul în urma

discuţiilor de grup

78
 RISKY SHIFT
 … decizia colectivă are un grad mai ridicaat the risc comparativ
cu alegerile individuale

Explicaţii:
 Difuzia responsabilităţii şi identificarea emoţională reduc
anxietatea (Wallach, Kogan & Bem, 1964)
 Membrii cu o toleranţă mai ridicată la risk sunt mai persuasivi
(Collins & Guetzkow,1964)
 Statusul social este adesea asociat cu asumarea de riscuri prin
urmare membrii tind să îşi asume riscuri pentru a dobândi un
status social mai bun (Brown, 1965)
 Discuţia alternativelor le sporeşte familiaritatea, iar membrii tind
să îşi asume riscuri mai mari în situaţii familiare (Bateson, 1966)

Brown, R. (1965). Social Psychology. New York: Free Press .

Collins, B. E., & Guetzkow, H. (1964). A social psychology of group processes for decision-making. New York:
Wiley.
Myers, D. G., & Bishop, G. D. (1970) Discussion effects on racial attitudes. Science, 169, 778-779.
Wallach, M. A., Kogan, N., & Bem, D. J. (1964). Diffusion of responsibility and level of risk taking in groups.
Journal of Abnormal and Social Psychology, 68, 263-274

CAUTION SHIFT

 … consensul social conduce spre alegeri mai

conservatoare (mai puţin riscante)

 Ex. Judecăţi care implică răspunsuri dezirabile social

Trebuie să li se permită guvernelor să tortureze teroriştii capturați?

10 9 8 7 6 5

Niciodată (DUPĂ) (ÎNAINTE) Uneori

 Hunt și Rowe (1960) – opiniile individuale devin mai puţin riscante în

urma dscuţiilor de grup

79
POLARIZAREA DECIZIILOR COLECTIVE

 Moscovici & Zavalloni (1969) – au folosit 2 sarcini în acelaşi

eşantion de grupuri, atitudinea studenţilor francezi (1) faţă
de Americani (initial negative) și (2) față de Gen de Gaulle
(initial pozitive).
(1) Atitudinile faţă de Americani au devenit mai negative
după discuţia de grup
(2) Atitudinile faţă de Gen de Gaulle au devenit mai pozitive
după discuțiile de grup

 Polarizarea deciziei colective: discuțiile de grup întăresc

preferințele inițiale ale membrilor grupului

POLARIZAREA – EXPLICAȚII
(1) Reguli decizionale (ex. Regula majorității)
(2) Comparaţia socială (membrii tind să se prezinte într-o
lumină pozitivă pe parcursul interacţuniolor sociale – îşi
schimbă opiniile în direcţia preferată de majoritate)
(3) Influenţă informaţională (membrii grupului se folosesc
reciproc pentru a-şi valida părerile – allternativele susţinute
de majoritate primesc o atenţie sporită pe parcursul
discuţiilor de grup, prin urmare au şanse mai mari de a
influenţa decizia finală a grupului)

80
 BAY OF PIGS – DESFĂȘURAREA
EVENIMENTELOR

Dwight D. Eisenhower
(1890-1969)

 Martie 1960: Dwight Eisenhower solicită elaborarea unei strategii

de invazie a Cubei

 Ianuarie 1961: JFK este nformat despre plan

 Dezbaterea planului în grupul de decizie

John F. Kennedy
(1917-1963)
 Aprilie 1961: planul este aprobat

 Aprilie 16 1961: invazia Cubei

 Nimic nu a mers conform planului – un ‘fiasco’

BAY OF PIGS – ASUMPŢII ALE GRUPULUI

DECIZIONAL

 Nimeni nu va învinui SUA pentru invazie (avioane

cu însemnele Cubei, Brigada constituită din
emigranţi Cubanezi)
 Forţele aeriene Cubaneze : nepregătite pt atac
 FA din jurul lui Castro’s - slabe și demotivate să
lupte
 Brigada – puternică, antrenată și motivată
 Invazia nu este așteptată
 Invazia va fi susținută de populație
 Brigada se va uni cu forțele rebele

81
 BAY OF PIGS – ACȚIUNI ȘI INTERACȚIUNI

 Nediscutarea valorilor și obiectivelor

grupului – o singură alternativă
considerată
 Consens rapid asupra alternativei
discutate
 Lipsa considerării altor alternative
 Căutare informațională limitată/biasată
 Absența unui plan de rezervă

BAY OF PIGS - REZULTATE

 Brigada se predă la 19 aprilie 1961

 200 de membrii sunt uciși, iar 1197 capturați

 JFK anunță public (20 aprilie 1961) – incidentul Bay

of Pigs este rezultatul unei revolte cubaneze – SUA
nu este implicată
 După 20 de luni de negocieri, soldaţii captivi sunt
eliberaţi în schimbul a 53 mil $ (hrană și alimente)

82
 GROUPTHINK
Antecedente
Defecte structurale
1. Coeziune ridicată
2. Izolarea grupului de influențe
externe
3. Conducere autoritară
4. Lipsa normelor procedurale
Context provocator
1. Presiuni externe puternice
2. Stimă de sime redusă afactată de
eșecuri recente, complexitate excesivă
a sarcinii, dileme morale)
GROUPTHINK – SYMPTOMS AND
PREVENTIVE STEPS
When groups become very cohesive, there is a danger that they will become victims of their
Simptome
Iluzia invulnerabilităţii
Raţionalizarea colectivă
Iluzia propriei moralităţi
Stereotipuri împărtăşite
Presiune exterioară
Auto cenzură
Iluzia unanimităţii
Mind guards
http://www.youtube.com/watch?v=qYpbStMyz_I
Simptome
Simptome groupthink
1. Iluzia invulnerabilității grupului, convingeri
puternice în moralitatea absolută a grupului
(supraestimarea grupului)
2. Mărginirea cognitivă a grupului
Căutarea
consensului (raționalizări cognitive, utilizarea
stereotipurilor)
3. Presiune normativă intensă care generează
conformismul (cenzura, presiuni directe)
Simptome ale deciziilor eronate
(defectuoase)
Analiza incompletă a alternativelor
Analiza incompletă a obiectivelor
Eșecul în analiza riscurilor
Căutare informațională deficitară
Procesare selectivă a informației
Probabilitate redusă
de succes
own closeness
Prevention steps
(A) liderul încurajează exprimarea opiniilor
(B) liderul acceptă critici pt propriile opinii
(C) membrii cu status înalt îşi exprimă opiniile ultimii
(D) culeg informaţii de la alte grupuri din exterior
(E) diviziunea în subgrupuri (dialectical inquiry)
(F) consultarea unor persoane de încredere din exterior
(G) influența minoritară, avocatul diavolului
(H) dezvoltarea unor scenarii alternative
83
 MODELUL SCHEMELOR DECIZIONALE
SOCIALE (DAVIS, 1973)

 Preferinţele individuale iniţiale, paternul de influenţă şi

răspunsurile colective pot fi utilizate pentru a modela atingerea
consensului în deciziile colective (Davis, 1973)
 Procesul de influenţă socială este modelat prin algoritmi care
estimează probabilitatea unei alegeri colective
Preferințele inițiale ale
membrilor grupului (Rn)

Distribuția preferințelor Procesul de combinare

decizionale inițiale între socială (formalizat prin
membrii grupului (o formă a schema decizională
diversității grupului) (m) socială) (D)

Decizia finală a
Stasser, G. (1999). A primer of social decision scheme theory: Models of grupului P)
group influence, competitive model testing and prospective modeling.
Organization Behavior and Human Decision Processes, 80, 3-20.

MODELUL ESCALADĂRII ANGAJAMENTULUI

DECIZIONAL

 … un individ sau un grup continuă o acţiune în curs împotriva

tuturor evidenţelor care demonstrează că respectiva acţiune este
un fiasco

 … angajamentul într-o decizie anterioară în ciuda informației care

disconfirmă validitatea acesteia

Factori care influențează escaladarea:

1. Biasări perceptuale (filtrarea informației pentru a menține
un curs al acțiunii)
2. Biasări ale judecăților (procesările descendente
influențează analiza informațiilo asociate cu situația decizională)
3. Impression management (păstrarea unei imagini pozitive)

84
 CENTRALA NUCLEARĂ SHOREHAM
Aprilie 13 1966 – anunțarea planului de construcție
de către the Long Island Lighting Company (LILCo)

1967 – primele proteste publice către LILCo

1969 – LILCo schimă designul

Upgrade de la 540 lao 820 megawatts

Costuri estimate – $250 mil – ţintă 1975

Martie 1970 încep audieri şi dezbateri publice
(durează 3 ani)
Aprilie 13 1973 se aprobă permisul de construcție

LILCo a cheltuit deja $77 million cu pregătirile

Ross, J. & Staw, B. M. (1993). Organizational escalation and exit: lessons

from the Shoreham Nuclear Power Plant. Academy of Management Journal,
36, 4, 701–32.

MODELUL EȘANTIONĂRII INFORMAȚIONALE

 ... Grupurile ultilizează cu preponderență informația împărtășită
de membrii – informația neîmpărtășită (“unică”) nu este
discutată (common knowledge effect)

 … metoda profilului ascums :

 1. fiecare membru al grupului are informație “unică” relevantă
pentru realizarea sarcinii
 2. decizia optimă rezultă din integrarea informației neîmpărtășite

 Grupurile eșuează frecvent în a integra informația neîmpărtășită

(e. g. Stasser & Titus, 2003)

Stasser, G. & Titus, W. (2003). Hidden profiles: A brief history. Psychological Inquiry, 3-4, 302-311.

85
 COMMON KNOWLEDGE EFFECT – EXPLICAȚII
 Impactul superior al informației împărtășite asupra
deciziei colective poate fi explicat prin :

1. Probabilitatea mai ridicată de a schimba (de a

introduce și repeta pe parcursul dezbaterilor de grup)
informația împărtășită (validare socială)

2. Evaluarea mai rapidă şi acurată a informaţiei

împărtăşite (relevanţă, credibilitate)

Stasser, G. & Titus, W. (1987). Effects of information load and percentage of shared Information on the dissemination of
information during group discussions. Journal of Personality and Social Psychology, 53, 81-93.

CONFLICT, COLABORARE ȘI DECIZIE

Source
Curşeu, P. L. & Schruijer, S.G.L. (2017). Stakeholder diversity and the comprehensiveness of sustainability
decisions: the role of collaboration and conflict. Current Opinions in Sustainability Studies, 28, 114-120,
doi: 10.1016/j.cosust.2017.09.007.

86
COMPLEXITATEA COGNITIVĂ A
GRUPURILOR ŞI CALITATEA DECIZIILOR

Trebuie redusă asocierea…

+ +
Conflict de Discutarea alternativelor,
Analiză în profunzime,
sarcină (IP) Generarea de idei noi
+

Dezbateri & Complexitatea Calitatea

+

Discuții cog a grupului deciziilor

-

Conflict Animozitate,
Lipsa de armonie socială,
Relațional (IN)
+ +
Neacceptarea deciziilor

IP – interdependenta pozitiva, IN – interdependenta negativa

Trebuie stimulate

CONTRIBUŢII INEGALE ÎN SARCINĂ

6,00
Adjusted individual contributions index

5,00

4,00

3,00 Identificarea unor

modalităţi de stimulare a
2,00
participării …?
1,00

0,00

0,000 20,000 40,000 60,000 80,000 100,000 120,000 140,000

RANK

Curșeu, P. L. (2006). Emergent states in virtual teams. A complex adaptive systems perspective.
Journal of Information Technology, 21, 4, 249-261

87
 SOCIAL INTERDEPENDENCE THEORY
SINERGIA ŞI PIERDERILE PROCESUALE

 Intervenţiile pentru sporirea calităţii deciziilor

colective trebuie să:
 Stimuleze sinergia cognitivă (interdependenta
pozitiva): sporirea calităţii proceselor (coordonare,
planificare), stărilor emergente (securitate
psihologică, încredere, conflicte relaționate cu sarcina)
 Reducă pierderile procesuale (interdependenta
negativa) (conflict relaţional, dominare, difuziunea
responsabilităţii)

SECURITATEA PSIHOLOGICĂ
 … convingerile împărtăşite că grupul conferă un
climat securizant pentru asumarea de riscuri
interpersonale
 Riscuri interpersonaleWhat types of interpersonal
risks are associated with behaviors such as asking for
help, admitting an error, or expressing a different
point of view?
 Riscul de a părea ignorant
 Riscul de a părea incompetent
 Riscul de a fi perceput negativ
 Riscul de a fi respins si marginalizat

 Securitatea psihologică permite discutarea deschisă a

chestiunilor ”delicate”, analiza detaliată a
alternativelor
Sursa
Edmondson, A. C. (1999). Psychological safety and learning behavior in work teams. Administrative
Science Quarterly, 44, 350-383.

88
ÎNCREDEREA

 … disponibilitatea de a fi vulnerabil la acțiunile

celorlalți membrii ai grupului – antecedent al
discuțiilor deschise si al transformării conflictelor în
grupuri
Sursa:
4
Curseu, P.L., & Schruijer,
3,5 S.G.L. (2010). Does
conflict shatter trust or
3
does trust obliterate
Relationship conflict

2,5 conflict? Revisiting the

Low trust
relationships between
2 team diversity, conflict,
High trust
and trust. Group
1,5
Dynamics: Theory,
1 Research and Practice,
14(1), 66-79
0,5

0
Low task conflict High task conflict

MODALITĂŢI DE STIMULARE A SINERGIEI ŞI

REDUCERE A PIERDERILOR PROCESUALE

 Norme pentru stabilirea consensului:

Norme pentru comunicarea interpersonală în grup

 Influenţa minoritară (Devil’s advocacy):

O minoritate chestionează starea de fapt

 Dialectical inquiry:
Separarea grupului în două subgrupuri şi apoi reintegrarea după
discutarea separată a alternativelor

89
CUM SĂ STIMULĂM DEZBATERILE ÎN GRUP
ȘI SĂ GENERĂM CONFLICTUL ÎN SARCINĂ?

Reguli de bază pentru consens

 Evitarea abordărilor de tip pierderi – câştiguri în discuţiile de grup.

Înlăturarea concepțiilor conform cărora cineva trebuie să câștige și cineva trebuie să
piardă în discuții – când apare impasul, se caută alternativa acceptabilă pentru ambele
părți.
 Evitarea schimbării opiniilor doar pentru a evita conflictele și pentru a
obține acord și armonie. Rezistență față de presiunile care nu sunt obiective sau nu
au un fundament logic. Străduința pentru flexibilitate și evitarea capitulării.
 Evitarea tehnicilor de reducere a conflictului precum votul majorității,
negocierile, aruncarea monedei și atracția pentru opinii similare. Tratarea
diferențelor de opinii ca indicatori ai unei împărtășiri incomplete a informațiilor
relevante din partea cuiva, și insistarea pentru împărtăşiri adiţionale, atât despre
sarcină, cât și despre aspectele emoţionale, unde este cazul
 Perceperea diferențelor de opinii ca fiind mai degrabă situații naturale și de
ajutor, decât situații care amenință luarea deciziilor. În general, cu cât sunt
exprimate mai multe idei, cu atât va creşte probabilitatea de apariție a conflictului; dar
vor creşte şi resursele grupului.
 Perceperea acordului inițial ca fiind suspect. Explorarea motivelor care stau la
baza formării acordurilor – asigurarea că indivizii au ajuns la soluții similare fie
datorită unor motive de bază, fie datorită unor motive complementare, înainte de a
integra aceste soluţii in decizia grupului în ceea ce privește conceptele reprezentate

NORME ȘI COMPLEXITATE COGNITIVĂ

Studiul 1
VI:
Norme ale conflictului în sarcină
(prez. vs abs.)
X
Temporaritatea grupului (grupuri
ad-hoc vs grups stabilite)

Eșantion:
58 grupuri

VD:
CCG

CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S. G. L. (2012). Normative interventions, emergent cognition and

decision rationality in ad-hoc and established groups. Management Decision, 50, 6, 1062 – 1075

90
REZULTATE (STUDIUL 3) CURȘEU & SCHRUIJER (2012)

CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S. G. L. (2012). Normative interventions, emergent cognition and

decision rationality in ad-hoc and established groups. Management Decision, 50, 6, 1062 – 1075

CONCLUZII
 Normele pentru atingerea consensului creează
sinergie și îmbunătățesc procesarea informațiilor, fiind
benefice pentru calitatea deciziilor în grup
 Normele pentru atingerea consensului influențează
transformarea conflicului în grupuri

91
 PERSPECTIVE ASUPRA RAŢIONALITĂŢII
 …viziunea “clasică” rationality – alegerile sunt
aliniate unui ideal normativ (Shafir & LeBoeuf, 2002)

 … raţionalitatea “ecologică” – măsura în care deciziile

sunt adaptate meduiului în care decidentul opereazăâ
(Gigerenzer et al., 1999)

Surse:
Shafir, E. & LeBoeuf, R.A. (2002). Rationality. Annual Review of Psychology, 53, 491-517.
Gigerenzer, G., Todd, P. M. & the ABC Research Group (1999). Simple heuristics that make us smart.
New York:Oxford University Press.

SINERGIA ÎN GRUPURI
 … a “group level phenomenon that emerges from the
interactions among members and affect how well a group deals
with the task-related demands and opportunities” (Hackman, 1987 p.
335)

 … un câștig obiectiv în performanța colectivă a grupului

(datorat interacțiunilor inter-individuale) comparat cu o
simplă agregare a performanțelor individuale (Larson, 2010)
 Sinergia cognitivă reflectă măsura în care grupul (ca entitate)
generează structuri cognitive mai complexe (şi decizii mai
raţionale) decât cele obţinute printr-o simplă agregare a
cogniţiilor (deciziilor) individuale (Curșeu, 2012; Curșeu et al., 2013; Meslec &
Curșeu, 2013)
Surse:
Hackman, J. R. (1987) The design of work teams, in J. W. Lorsch (Ed.) Handbook of Organizational Behavior, Englewood Cliffs:
Prentice Hall, pp. 315-342.
Larson, J. R. Jr. (2010). In search of synergy in small group performance. Psychology Press, New York, US.
Curşeu, P. L., Jansen, R. J. G. & Chappin, M. M. H. (2013). Decision Rules and Group Rationality: Cognitive Gain or Standstill?
PLOS One, 8(2): e56454.
Meslec, M. N. & Curşeu, P. L. (2013). Too close or too far hurts: Cognitive distance and group cognitive synergy, Small Group
Research , 44, 5, 471-497

92
 EVALUAREA RAȚIONALITĂȚII & SINERGIEI
 Itemi adaptați din literatura aferentă euristicilor și
biasărilor cognitive
 Structura sarcinilor pentru evaluarea sinergiei

 1 decizii individuale = perf. individuală (în grup se poate

calcula media performanțelor individuale, scorul minim
sau maxim al raționalității individuale)
 2 decizii colective = perf. colectivă

Strong synergy = perf. colectivă – max perf individuale

Weak synergy = perf. colectivă – media perf individuale
în grup
Surse:
Curşeu, P. L., Jansen, R. J. G. & Chappin, M. M. H. (2013). Decision Rules and Group Rationality: Cognitive Gain or Standstill?
PLOS One, 8(2): e56454.
Meslec, M. N. & Curşeu, P. L. (2013). Too close or too far hurts: Cognitive distance and group cognitive synergy, Small Group
Research , 44, 5, 471-497

REGULI DECIZIONALE (RD)

 … reguli privind modul în care preferințele
individuale sunt integrate în alegeri colective (reguli
pentru atingerea consensului)

 Colaborare – toţi membrii contribuie la dezbaterile de

grup şi grupul decide prin consens absolut

 Consultare – liderul decide (se poate consulta cu

ceilalţi membrii ai grupului)

93
 CU VS FĂRĂ REGULI DE ATINGERE A
CONSENSULUI

Studiul 2

VI:
Intervenţiile normative (cu vs fără norme de
consens)

VD:
Weak cognitive synergy = GroupRat - AvgIndRat
Strong cognitive synergy = GroupRat - MaxIndRat

Eșantion:
231 participanți în 58 de grupuri (4-7 membrii)

Sarcini decizionale: 10 sarcini adaptate din

euristici si biasări decizionale

Source:
Curşeu, P. L. & Schruijer, S. G. L.(2012). Normative interventions, emergent cognition and decision rationality
in ad-hoc and established groups. Management Decision, 50, 6, 1062 – 1075.

COLABORARE VERSUS CONSULTARE

VI:
Regula decizională (colaborare vs. consultare)

VD:
Weak cognitive synergy = GroupRat -
AvgIndRat
Strong cognitive synergy = GroupRat -
MaxIndRat

Eșantion:
617 participanţi în 176 grupuri (4-7 membrii)

Sarcini decizionale: 10 sarcini adaptate

din euristici si biasări decizionale

Source:
Curşeu, P. L., Jansen, R. J. G. & Chappin, M. M. H. (2013). Decision Rules and Group Rationality: Cognitive
Gain or Standstill? PLOS One, 8(2): e56454.

94
 DISTANȚA COGNITIVĂ ȘI RAȚIONALITATE COLECTIVĂ

Group synergy

Meslec, M. N. & Curşeu, P. L. (2013). Too close or too far hurts: Cognitive distance and group cognitive
synergy, Small Group Research , 44, 5, 471-497

REZULTATE DC ȘI SINERGIE
Weak cognitive synergy Strong cognitive synergy
Weak Synergy

Cognitive Distance2

Meslec, M. N. & Curşeu, P. L. (2013). Too close or too far hurts: Cognitive distance and group cognitive
synergy, Small Group Research , 44, 5, 471-497

95
 Cogntive distance in teams a simulation study
SINERGIE ȘI COMPOZIȚIA GRUPURILOR

4-member teams
5-member teams
Strong Synergy

Strong Synergy

Source:
Curşeu, P. L., Krehel, O., Evers, J. & Muntean, A. (2014). Cognitive distance, absorptive capacity and group rationality:
A simulation study. PLoS ONE 9(10): e109359. doi:10.1371/journal.pone.0109359

RAȚIONALITATEA … DE LA GRUP LA INDIVID

1. Trainingul de grup facilitează învățarea individuală (Lewis, Lange & Gillis,
2005)

2. Transferul învățării de la grup la individ este mai puterning decât de

la individ la grup (IG = GG) <(GI = II) (Laughlin & Sweeney, 1977)
3. Factori sociali și cognitivi influențează eficiența transferului de la grup
la individ (Olivera & Straus, 2004)
4. Cursuri de econometrie nu spores raționalitatea participanților
(Rubinstein, 1999)

Sources
Laughlin, P. R., & Sweeney, J. D. (1977). Individual-to-group and group-to-individual transfer in problem
solving. Journal of Experimental Psychology: Human Learning and Memory, 3(2), 246.
Lewis, K., Lange, D., & Gillis, L. (2005). Transactive memory systems, learning, and learning transfer.
Organization Science, 16(6), 581-598.
Olivera, F., & Straus, S. G. (2004). Group-to-Individual transfer of learning: Cognitive and social factors.
Small Group Research, 35(4), 440-465.
Rubinstein, A. (1999). Experience from a course in game theory: pre-and postclass problem sets as a
didactic device. Games and Economic Behavior, 28(1), 155-170.

96
SINERGIA ȘI TRANSFERUL ÎNVĂȚĂRII
Curşeu, P. L., Meslec, N., Pluut H. &
Lucas, G. (2015). Cognitive synergy in
groups and group-to-individual transfer
of decision-making competencies,
Frontiers in Psychology, 6:1375
VI:
Sinergia cogn(Strong vs. Weak vs No synergy)
Poziţia în relaţie cu zona colaborativă de
proximă dezvoltare (CZPD)
VD:
Câştig cognitiv(Rationalitatea T3 –
Rationalitatea T1)
Eşantion:
148 participanti in 38 grupuri (4-6
memberi)
Sarcini:
T1 (individual) - 10 sarcini decizionale
T2 (group) – 10 sarcini din T1
T3 (individual) – alte 10 sarcini decizionale
similare cu cele din T1

INFLUENȚA MINORITARĂ

 … o minoritate activă și bine informată facilitează

explorarea cognitivă în grupuri și direcționează spre
conversia atitudinii (Moscovici, 1960)

Ce credeți despre cele două pătrate albastre …?

97
 INFLUENŢA MINORITARĂ ȘI COMPLEXITATEA
COGNITIVĂ A GRUPULUI

 Variabile independente:
Influența minoritară (prezența vs absența
deviantului)
X
Schimbarea apartenenței la grup (cu vs fără
schimbare)

 Eșantion:
46 grupuri

Variabila dependentă:
Complexitatea cognitivă a grupului
CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S. G. L. & BOROŞ, S. (2012). “Socially rejected while cognitively successful: The
impact of minority dissent on group cognitive complexity” British Journal of Social Psychology, 51,4, 570–582

REZULTATE - INFLUENŢA MINORITARĂ ÎN

GRUPURI (1)

CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S. G. L. & BOROŞ, S. (2012). “Socially rejected while cognitively successful: The
impact of minority dissent on group cognitive complexity” British Journal of Social Psychology, 51,4, 570–582

98
 REZULTATE INFLUENȚA MINORITARĂ (2)

.76
Influență
.45
minoritară
Respingere -.28
.42 socială Complexitata
cognitivă a
.40
-.10 grupurilor

Schimbarea Conflict
-.40
compoziției relațional
.10

INFLUENȚĂ MINORITARĂ ȘI ACCEPTARE SOCIALĂ

Sample:
437 participanți
organizați în 92
grupuri

 Evaluarea: influență minoritară („One or two team members often expressed

ideas completely different than those of the other team members”), Acceptare
socială („My ideas were fully accepted by the other team members,”)
 Procedură GCC – metoda hărților cognitive
Sursă:
CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S.G.L. & FODOR, O. C. (2017). Minority dissent and social acceptance in
collaborative learning groups. Frontiers in Psychology. 8:458, doi: 10.3389/fpsyg.2017.00458

99
 MĂRIMEA GRUPULUI ȘI GCC

Sursă:
CURŞEU, P. L., SCHRUIJER, S.G.L. & FODOR, O. C. (2017). Minority dissent and social acceptance in
collaborative learning groups. Frontiers in Psychology. 8:458, doi: 10.3389/fpsyg.2017.00458

CONCLUZII (2)
 Influenţa minoritară sporeşte complexitatea cognitivă
a grupurilor, dar în acelaşi timp generează şi prieder
procesuale

100
 DIALECTICAL INQUIRY
 …generarea de alternative în sub grupuri sporeşte
volumul de informaţii integrate în grup (diferenţiere)
 … discutarea alternativelor generate în grup sporeşte
gradul de integrare

 Complexitatea cognitivă = diferențiere + integrare

DIFERENTIERE & INTEGRARE

Diferențiere↑
&
Integrare ↑

Diferențiere ↑
&
Integrare ↓
Curșeu, P. L., Jansen, S. & J. Raab (2010). Team
structures and group cognition: The influence of network
differentiation and network integration on a group’s
cognitive complexity. Paper presented at IWOT 14,
Edinburgh, September, 2010.

101
 DIFERENTIERE SI INTEGRARE

 Fragmentare –
numărul de
subgrupuri “clici”

 Integrare - %
membrilor în toate
subgrupurile

Source:
Curșeu, P. L., Jansen, S. & J. Raab (2010). Team structures and group cognition: The influence of network
differentiation and network integration on a group’s cognitive complexity. Paper presented at IWOT 14,
Edinburgh, September, 2010.

CONCLUZII (3)
 CCG este generată de diferențiere și integrare în
structura socială a grupului

102
TEORII PS SEM 1
1. Teoria rolurilor minoritară)
2. Teorial rețelelor sociale 14. Teoria polarizării deciziei in grupuri
3. Teoria instituțiilor 15. Teoria eșantionării informaționale în
4. Teoria interdependenței sociale grupuri
5. Teoria atracției interpersonale 16. Modele decizionale (normative,
prescriptive, descriptive)
6. Thin slices of behavior theory
17. Modelul Groupthink
7. Teoria identității sociale
18. Teorii alte trăsăturilor în conducere
8. Teorii ale influenței sociale (facilitare
vs inhibitie, interferența atențională, 19. Teorii situaționale ale conducerii
arousalului emoțional) 20. Teorii genetice ale conducerii
9. Teoria conformismului social
10. Teoria complianței și obedienței sociale
11. Teoria impactului social
12. Teoria emergenței sociale a puterii
13. Teoria conversiei (influența

103