Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCATIEI


SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID, grupa 2

STUDENT: Marin (căs. Formagiu) Ioana Mihaela

1. Evidentierea specificului activitatilor desfasurate de institutiile implicate in


educatia timpurie;valorificarea reglementarilor in vigoare in Romania.
Educatia timpurie se refera, strict la momentele de invatare ale copilului cu varsta pana la
3 ani, in conceptul romanesc. Educatia timpurie, in sensul mai larg, inseamna dezvoltarea
timpurie a copilului, presupune invatare, ingrijire si protectie.
Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie este definita de la
conceptie pana la varsta de 8 ani, perioada in care are loc cea mai rapida dezvoltare a
creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, cand apar cele mai semnificative
schimbari din punct de vedere intelectual, emotional, psihologic si social.
Un program educativ eficient este un program care isi propune sa ia in seama copilul de
la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educationali care contribuie
la cresterea si dezvoltarea lui.
Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:
1. Inceperea preocuparilor educationale de la varstele mici;
2. implicarea familiei si comunitatii in educarea copilului mic si prescolar.
În mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina si contribuie
la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricat de buna ar fi ea, nu
poate inlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si
dezvoltare a copilului si in familie. Aceasta prevede parte-neriate active cu parintii copiilor,
in asa fel incat acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar
sa-si imbunatateasca practicile parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si
eficient inca din primul an de viata a copilului la cresterea, ingrijirea, sanatatea si educatia
copilului si pana la intrarea lui la scoala.
Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt
parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in
general.
Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

*varsta timpurie este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea personali
tatii copilului;

*perioada de la nastere pana la intrarea in scoala cere stimulare;


*pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educational in
familie, intre familii, in comunitate, intre institutii care au rol in cresterea,
ingrijirea si educatia copilului;

*si parintii si educatorii au nevoie de sprijin in educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

*un inceput bun;

*un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);

*invatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie in gradinita se refera la:

*invatarea prin joc;

*participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;

*organizarea adecvata a mediului ambiant;

*parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);

*flexibilitatea strategiilor de predare-invatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare, ingrijire, educatie, fara


discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu sanatate precara,
cu deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:

*Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.

*Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

*Educatia timpurie se refera la fiecare copil in parte, si nu la educatia „copiilor'.

Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:

a)   de baza: ingrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, intarire pozitiva a actiunilor;

c) de actiune: joc liber ales.

Educatia este continua, ea incepe din primele momente ale vietii si dureaza cat
aceasta .În centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.Se
impune permanent cunoasterea, observarea copilului.Sa existe un echilibru permanent intre
activitatile cognitive, actionale si de relationare sociala, afective si activitatile de
dezvoltare psihomotorie si a limbajului.

Dezvoltarea copilului incepe din momentul conceptiei, se afla in dependenta cu


mediul si in stransa legatura cu mediul inconjurator si cu sine insusi.

Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, invatare, comunicare, pe


care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati.

Învatarea este fundamentala in dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emo tionala,


spirituala etc.Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa
incepe cu cunoasterea lor.

În educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea


invatarea depinde la aceasta varsta de joc.

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.Jocul care


asigura dezvoltarea este jocul liber ales, in concordanta cu nevoile si cerintele educative ale
copilului.

Oferind copiilor ocazii de joc si dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile si


jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci ziilor si
responsabilitatilor.

Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc


constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de experimentare.

Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de


organizare a spatiului educativ in care se petrece jocul si deci invatarea. Ele nu se confunda cu
activitatile liber alese, organizate in momentele de „pauza' a procesului educativ.

Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor


prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de dezvoltare a
personalitatii ca parte componenta a educatiei timpuri

Educatia anteprescolara

(1)Educatia anteprescolara se organizeaza în crese si, dupa caz, în gradinite si în centre


de zi.

(2)Organizarea unitatilor de educatie timpurie anteprescolara, continutul educativ,


standardele de calitate si metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotarâre a
Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de
maximum 12 luni dîe la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3)Asigurarea personalului didactic necesar desfasurarii educatiei anteprescolare se


face de catre autoritatile administratiei publice locale, împreuna cu inspectoratele scolare, cu
respectarea standardelor de calitate si a legislatiei în vigoare.
(4)Tipurile si modalitatile de finantare a serviciilor de educatie timpurie anteprescolara
se reglementeaza prin hotarâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi. Finantarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de
servicii de educatie timpurie acreditati, de stat sau privati.

(5)Acreditarea furnizorilor de educatie timpurie anteprescolara se realizeaza în


conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.

(6)Statul sprijina educatia timpurie, ca parte componenta a învatarii pe tot parcursul


vietii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educational,
conform legislatiei în domeniul asistentei sociale, în functie de veniturile familiei, din bugetul
de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

(7)Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevazute la alin. (6) se stabileste prin


norme metodologice adoptate prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale.

Educatia timpurie presupune:

- un inceput bun;
- un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);
- invatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie in gradinita se refera la:

- invatarea prin joc;


- participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;
- organizarea adecvata a mediului ambiant;
parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);
- flexibilitatea strategiilor de predare-invatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare,ingrijire,educatie,fara


discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu sanatate precara, cu
deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:


- Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.
- Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

- Educatia timpurie se refera la fiecare copil in parte, si nu la educatia „copiilor'.

Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:

a)   de baza: ingrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, intarire pozitiva a actiunilor;

c) de actiune: joc liber ales.


Educatia este continua, ea incepe din primele momente ale vietii si dureaza cat
aceasta.În centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

Sa existe un echilibru permanent intre activitatile cognitive, actionale si de


relationare sociala, afective si activitatile de dezvoltare psihomotorie si a limbajului.

Dezvoltarea copilului incepe din momentul conceptiei, se afla in dependenta cu mediul


si in stransa legatura cu mediul inconjurator si cu sine insusi.

Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, invatare, comunicare, pe care


numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati.invatarea este
fundamentala in dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emotionala, spirituala etc.

Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe
cu cunoasterea lor.in educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de
aceeainvatarea depinde la aceasta varsta de joc.

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul. Jocul care
asigura dezvoltarea este jocul liber ales, in concordanta cu nevoile si cerintele educative ale
copilului.

Oferind copiilor ocazii de joc si dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile si


jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci ziilor si
responsabilitatilor.

Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc


constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de experimentare.

Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor


prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de dezvoltare a
personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informata (in familie, in relatii


de vecinatate si in relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (in
crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale
(in  cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale
unor organizatii nonguvernamentale s.a.).

In pedagogia romaneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In


mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca educatie
prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica privind educatia
timpurie a copilului in perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea in domeniul
educatiei timpurii in cadrul actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.Atat
prioritatile pe plan national, cat si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea
unei politici si a unui sistem de educatie timpurie in  cadrul programului de Dezvoltare
Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie
sa se dezvolte in contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului
pentru Dezvoltare si de manifestarea Romaniei, ca membru cu drepturi depline al
Uniunii Europene.

Scopul strategiei in domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecarui


copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da posibilitatea  sa-si atinga
potentialul maxim in acord cu standardele europene si internationale.

Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta


este perioada cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in
acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu.
Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti
si de societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra
progresului individual al copilului si asupra progresului natiunilor, in sens larg.

Educaţia timpurie devine bun public şi necesită o atenţie specială

Situaţia actuală. Statul a subevaluat şi marginalizat sistematic cea mai importantă


perioadă a educaţiei: educaţia timpurie, adică totalitatea activităţilor educative pe perioada 0-
6/7 ani. O calitate bună a educaţiei timpurii favorizează valorificarea optimă a oportunităţilor
de învăţare create mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează
dezvoltarea altor cunoştinţe şi deprinderi. Dimpotrivă, deficienţele neremediate la această
vârstă produc, mai târziu, deficienţe şi mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau mai slab
valorificate. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie din educaţie, cu
beneficiile individuale şi sociale cele mai mari şi cu costurile de oportunitate cele mai reduse .
Actualmente statul consideră că nu are nici o îndatorire privind educaţia copiilor până la 3 ani.
Puţinele creşe care au mai rămas sunt reglementate de decizii din 1970 ale Ministerului
Sănătăţii şi sunt concepute doar ca instituţii care trebuie să asigure hrană şi îngrijire, nu şi
educaţie. Intervenţia timpurie pentru prevenirea sau corectarea unor deficienţe este aproape
inexistentă. Grupurile dezavantajate nu fac obiectul niciunui program naţional. Educaţia
timpurie a fost segmentul ocolit de reformă din 1990 până în prezent.

Modalităţi de soluţionare.

Statul trebuie să întreprindă de urgenţă următoarele măsuri:

1. Educaţia timpurie se declară bun public. Ea produce, conform cercetărilor actuale,


externalităţi cu impact social masiv: reduce rata abandonului şcolar şi a părăsirii timpurii a
şcolii, reduce delicvenţa, duce la creşterea şanselor pentru un status socio-economic mai bun,
ridică starea de sănătate a populaţiei1. În consecinţă, statul trebuie să acopere toate (sau
majoritatea) costurilor Această soluţie se bazează pe raportul NPSER (www.education-
economics.org 10 NPSER (3) educaţia timpurie. În plan personal, primii ani de viaţă sunt cei
mai propice pentru asimilarea instrumentelor de bază ale inteligenţei şi caracterului: limbaje
naturale, cunoştinţe şi deprinderi fundamentale ale unei vieţi civilizate şi reflexive, norme şi
criterii de raportare la propriul sine şi la altul, de trecere de la heteronomie la autonomie şi
relaţionare socială. Familia, instituţiile publice trebuie să-şi asume responsabilităţi
convergente şi să contribuie prin educaţia timpurie la dezvoltarea personală a fiecărui copil.

2. E imperios necesară stabilirea responsabilităţii unui minister sau a unei agenţii


naţionale, pentru implementarea şi coordonarea tuturor programelor de educaţie timpurie.
Actualmente, creşele se află în subordinea Ministerului Sănătăţii, grădiniţele depind de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, subordonarea financiară fiind îndreptată către autorităţile
locale. Nu există nici o coordonare între factorii implicaţi. Agenţia sau ministerul responsabil
va asigura coordonarea factorilor locali şi a celor centrali implicaţi în educaţia timpurie. La
nivel central trebuie păstrate deciziile privitoare la standardele de calitate şi rezultatele
învăţării.

3. Instituţiile responsabile cu educaţia pe perioada 0-3 ani trebuie să aibă explicit o


misiune educativă. Educaţia şi intervenţia timpurii sunt esenţiale. Actualmente, creşele sau
alte instituţii implicate consideră că scopul lor se rezumă la a asigura protecţie şi o bună stare
de sănătate copiilor. Nu există nici un cadru curricular, nici un reper educaţional stabilit, iar
structura şi calificarea personalului acoperă doar nevoile de sănătate şi de protecţie.

4. Toate instituţiile implicate în educaţia timpurie (inclusiv creşele) trebuie supuse


procesului de acreditare şi asigurare a calităţii după criterii educaţionale.

5. Parteneriatul public-privat trebuie puternic încurajat în ofertarea de servicii


pentru educaţia timpurie. Statul va acorda vouchere (demand-based financing) pentru educaţia
timpurie pe care copiii, prin intermediul familiei sau al tutorelui autorizat, le pot utiliza la
toate instituţiile de educaţie timpurie acreditate, indiferent că sunt publice sau private. În acest
fel, vor fi stimulate şi firmele private să se implice în educaţie timpurie, în baza unor
standarde şi criterii de calitate.

6. Instituţiile furnizoare de educaţie timpurie îşi vor realiza activităţile atât în cadrul
instituţiei, cât şi în comunitate, inclusiv educaţia părinţilor.

7. Grupa pregătitoare devine clasă pregătitoare şi intră în regimul învăţământului


obligatoriu. Ea are funcţia de a pregăti copilul pentru cerinţele mediului şcolar şi de a
contribui la realizarea echităţii şi a egalităţii de şanse în educaţie. 8. Trebuie dezvoltate
programe de studii universitare pentru pregătirea personalului didactic pentru copiii între 0-3
ani. În prezent, nicio universitate nu oferă un astfel de program. E nevoie de manageri
profesionişti în educaţia timpurie, altfel orice reformă se blochează.

9. Între cele două paradigme pedagogice moderne privind educaţia timpurie –


paradigma pedagogiei sociale şi paradigma pregătirii pentru şcoală (school readiness) - se
recomandă opţiunea pentru cea din urmă.

10. Trebuie elaborat un sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi o procedură


riguroasă de colectare a datelor, astfel încât sistemul educaţiei timpurii să fie transparent, iar
măsurile de corijare să fie optimizate. Nu se pot realiza o educaţie performantă, o dezvoltare
personală armonioasă, un climat social civilizat şi o cultură naţională bogată şi competitivă în
absenţa acelei educaţii timpurii care să cuprindă toţi copiii în instituţii responsabile şi
competente, finanţate adecvat de către stat. În educaţia timpurie este concepută şi de UE ca
măsură prioritară pentru creşterea eficienţei şi echităţii sistemelor de educaţie.

S-ar putea să vă placă și