LEGEA 319 / 2006

CAPITOLUL IV

Obligaţiile lucrătorilor

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea
sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate
de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport

şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să
îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a

dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de

propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. 12

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă,
potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
SECŢIUNEA 2

Accidente de muncă

Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea

angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat; 14

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă
organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a
accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice
la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană
juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru,
locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual
de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător
sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în
documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza
unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române
cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei

agresiuni.

(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi I), deplasarea trebuie să se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.

Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:

a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice; 15

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial
de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.
HG 1425 / 2006
SECTIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare

Art. 101. - Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din
lege, poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului
extern de prevenire si protectie cu care intreprinderea si/sau unitatea a incheiat contract, precum si de
catre inspectorii de munca.

Art. 102. - La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele
masuri de securitate:

a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;

b) evacuarea personalului din zona periculoasa;

c) anuntarea serviciilor specializate;

d) anuntarea conducatorilor ierarhici;

e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Art. 103. - (1) In vederea realizarii masurilor prevazute la art. 102 lit. a), in prealabil angajatorul va
desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.

(2) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. b), in prealabil angajatorul trebuie:

a) sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;

b) sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;

c) sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care si-au
insusit cunostintele. (3) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. c), in prealabil angajatorul
trebuie:

a) sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca in acest

sens;

b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.

(4) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. d), in prealabil angajatorul trebuie sa
stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.

(5) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. e), in prealabil angajatorul trebuie:

a) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa
asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;

b) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.

Art. 104. - Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 102, tinand seama
de natura activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de prezenta altor
persoane in afara celor implicate direct in procesul muncii.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR

SUNAŢI LA 112 DOAR DACĂ AVEŢI O URGENŢĂ!

Principalele evenimente pentru care poți apela 112 sunt:

 Persoană inconştientă.
 Probleme respiratorii severe.
 Leşin.
 Hemoragie gravă.
 Febră.
 Intoxicaţii.
 Arsuri termice, electrice, chimice.
 Accidente rutiere cu victime.
 Persoane conştiente căzute în locuri publice.
 Accidente la metrou.
 Accidente determinate de factori de mediu.
 Explozii.
 Incendii.
 Cutremure.
 Fenomene hidrologice/meteo periculoase.
 Fulgeraţi/trăsniţi.
 Prăbuşiri utilaje, constructii, arbori.
 Agresiuni animale cu victime.
 Muşcături/înţepături de animale/insecte.
 Conflicte şi agresiuni fizice.
 Lovire sau alte violenţe.
 Droguri – consum/trafic.

CUM SE ANUNŢĂ LA 112 O SITUAŢIE DE URGENŢĂ

Dacă te afli într-o situaţie de urgenţă şi ai nevoie de forţele de intervenţie specializate,
sună la numărul de telefon unic 112.
Numărul de urgență 112 este gratuit și poate fi apelat din orice rețea de telefonie fixă
sau mobilă. Abonații care apelează 112 nu plătesc sume suplimentare la factura
telefonică. Serviciul de urgență 112 funcționează permanent, 24 din 24 de ore, 7 zile pe
săptămână.

Dacă suni la 112 trebuie să anunți:

 Ce urgenţă ai
 Unde este urgenţa
 Unde te afli
 De la ce număr de telefon suni
  Cum te numești

Operatorul evaluează urgenţa apelantului în funcţie de informaţiile primite şi transmite

aceste informaţii forţelor de intervenţie abilitate în rezolvarea cazului respectiv. Dacă
este nevoie de intervenţia tuturor agenţiilor, datele preliminare ale cazului sunt
transmise simultan, în maximum 2-3 secunde.

 După furnizarea acestor date trebuie să rămâi la telefon pentru a fi pus în

legatură cu agenţia de urgenţă de care ai nevoie şi pentru a primi eventuale
recomandări
 Dacă legătura cu numărul 112 se întrerupe, trebuie să suni din nou
 Rămâi calm şi răspunde la toate intrebările; nu închide până când nu ți se spune

Prin 112 exista o singură cale de comunicare ce activeaza simultan toate serviciile
implicate în rezolvarea urgenţelor.
Utilizarea eficientă a resurselor materiale şi umane implicate în rezolvarea urgenţelor
micşoreaza considerabil timpul de intervenţie

PIERDEREA CONȘTIENȚEI
Pacientul care este inconștient, dar respiră, prezintă risc de obstrucție a căilor aeriene
superioare cu propria limbă sau secreții/lichide din vărsătură dacă stă pe spate. În
aceste condiții, victima inconștientă care respiră și nu este suspectă de o traumă va fi
așezată în poziția laterală de siguranță.

Pentru a ajunge la așezarea victimei în poziția laterală de siguranță trebuie parcurși

următorii pași:

 SIGURANȚA SALVATORULUI ȘI A VICTIMEI

 1. Asigurați-vă că dumneavoastră sunteți în siguranță înainte de a interveni
(atenție la câini, fire electrice căzute).
 2. Asigurați-vă că victima este în siguranță.
 STABILIREA NIVELULUI DE CONȘTIENȚĂ
 1. Apropiați-vă de victimă și fără să îl atingeți, întrebați-l dacă se simte bine.
 2. Dacă nu răspunde apucați și scuturați ușor de umeri, întrebați-l din nou dacă
se simte bine.
 STRIGĂ DUPĂ AJUTOR
 1. Chemați pe cineva să vină lângă dumneavoastră.
 2. Dacă va fi nevoie, acesta va suna la 112 și va merge după defibrilatorul
automat, dacă aveți cunoștință că în zonă există un astfel de aparat.
 DESCHIDEȚI CĂILE AERIENE SUPERIOARE
 1. Așezați palma pe fruntea victimei.
 2. Așezați două degete pe bărbia victimei (partea osoasă).
 3. Concomitent, dați capul pe spate și ridicați bărbia victimei (hiperextensia
capului cu ridicarea bărbiei).
 4. Verificați cavitatea bucală.
  VERIFICAREA RESPIRAȚIEI
 1. Mențineți căile aeriene deschise.
 2. Așezați-vă cu urechea și obrazul deasupra gurii și nasului victimei.
 3. Ochii dumneavoastră vor privi toracele victimei.
 4. Concomitent, veți observa dacă victima respiră maxim 10 secunde.
 Dacă victima respiră va fi așezată în poziția laterală de siguranță și se va lua
legătura la 112.

Poziția laterală de siguranță a victimei va fi realizată astfel:

1. Așezați brațul cel mai apropiat al victimei dinspre dumneavoastră în unghi drept
față de corp cu antebrațul îndoit în sus.
2. Treceți celălalt braț al victimei peste torace și așezați dosul palmei pe obraz.
Mențineți palma victimei cu palma dumneavoastră și apoi ridicați genunchiul
victimei opus dumneavoastră până când talpa are contact ferm cu solul.
3. Așezați mâna pe coapsa victimei și rotiți către dumneavoastră. Asigurați-vă că
victima se sprijină pe cot și genunchi.
4. Deschideți căile aeriene superioare ale victimei.
5. Reevaluați respirația victimei la două minute.
6. La 15-30 de minute, dacă nu ajunge ajutorul medical specializat, așezați victima
în poziție laterală de siguranță pe partea opus.

STOP CARDIO-RESPIRATOR
Stopul cardio-respirator poate apărea oricând, oriunde și mai ales la oricine. Cu fiecare
minut de la instalarea stopului cardio-respirator, dacă nu se intervine cu măsuri de prim-
ajutor, șansele de supraviețuire ale victimei scad cu aproximativ 10%.

Șansele la viață ale victimei cresc cu aproximativ 50-70% dacă manevrele de

resuscitare și defibrilare automată sunt realizate în primele 3-5 minute de la instalarea
stopului. Pentru a putea ajuta o victimă care a suferit un stop cardio-respirator, trebuie
să urmați următorii pași:

SIGURANȚA SALVATORULUI ȘI A VICTIMEI

 Asigurați-vă că dumneavoastră sunteți în siguranță înainte de a interveni (atenție

la câini, fire electrice căzute).
 Asigurați-vă că victima este în siguranță.

STABILIREA NIVELULUI DE CONȘTIENȚĂ

1. Apropiați-vă de victimă și fără să îl atingeți, întrebați-l dacă se simte bine.

2. Dacă nu răspunde, apucați-l și scuturați-l ușor de umeri, întrebați-l din nou dacă
se simte bine.

STRIGĂ DUPĂ AJUTOR

 1. Chemați pe cineva să vină după dumneavoastră.
2. Dacă va fi nevoie, acesta va suna la 112 și va merge după defibrilatorul automat,
dacă aveți cunoștință că în zonă există un astfel de aparat.

DESCHIDEȚI CĂILE AERIENE SUPERIOARE

1. Așezați palma pe fruntea victimei.
2. Așezați pe bărbia victimei (partea osoasă).
3. Concomitent, dați capul pe spate și ridicați bărbia victimei (hiperextensia capului
cu ridicarea bărbiei).
4. Verificați cavitatea bucală.
VERIFICAREA RESPIRAȚIEI
1. Mențineți căile aeriene deschise.
2. Așezați-vă cu urechea și obrazul deasupra gurii și nasului victimei.
3. Ochii dumneavoastră vor privi toracele victimei.
4. Concomitent, veți observa dacă victima respiră maxim 10 secunde.

112
1. Dacă victima nu respiră, veți ruga persoana care vă asistă să sune la 112.
2. Dacă aveți cunoștință că în apropiere se găsește un defibrilator, trimiteți după el.

MASAJ CARDIAC (30 compresiuni toracice externe)

1. Asigurați-vă că victima este așezată pe un plan dur.
2. Expuneți toracele victimei.
3. Împărțiți sternul victimei în două jumătăți egale.
4. Așezați podul palmei dominante în jumătatea inferioară a sternului.
5. Așezați cealaltă mână pe stern.
6. Coatele trebuie să fie întinse, iar linia umerilor salvatorilor să fie paralelă cu linia
sternului victimei.
7. Apăsați aproximativ 5-6 cm pe sternul victimei și numărați astfel: și 1 și 2…. până
la 30.

VENTILAȚII SALVATOARE (2 ventilații salvatoare)

1. Deschideți căile aeriene.
2. Pensați nasul victimei cu două degete.
3. Așezați gura dumneavoastră etanș pe gura victimei și insuflați ușor aer până
observați cu coada ochiului că se ridică toracele.
4. După prima ventilație, ridicați-vă, oxigenați-vă, după care efectuați a doua
ventilație.

OPRIREA RESUSCITĂRII CARDIO-PULMONARE

1. Pacientul dă semne de viață (mișcă, vomită, deschide ochii, respiră).

2. Ajunge o echipă medicală sau paramedicală de urgență.
3. Vă epuizați.