Categoria – IV – Evaluarea întreprinderilor

1. Evaluarea economicã si financiarã a unei întreprinderi se face pe baza:

a) bilantului contabil;
b) bilantului economic;
c) bilantului resurselor si destinatiilor acestora.
2. Care din urmãtoarele categorii de factori fac necesarã pozitionarea sistematicã a întreprinderii pe
piatã:
a) factori legati de existenta preturilor libere;
b) inflatia;
c) politicile de restructurare.
3. Cum se reevalueazã stocurile de materii prime din întreprinderea supusã evaluãrii, pe bazã de
expertizã si diagnostic:
a) aplicând una din metodele FIFO sau LIFO;
b) în functie de raportul de schimb leu/dolar;
c) la preturile zilei sau, dacã intrãrile sunt mai rare, la media preturilor de achizitie din cea mai
recentã perioadã.
4. Ce relatie existã între rata de actualizare si riscul de tarã:
a) cu cât riscul de tarã e mai mare, cu atât rata de actualizare e mai mare;
b) corectarea tuturor distorsiunilor dintre valoarea contabilã si valoarea economicã a bunurilor;
c) corectarea valorii contabile cu inflatia si cu influentele din modificarea raportului de schimb
leu/dolar.
b) cu cât riscul de tarã e mai mic, cu atât rata de actualizare e mai mare;
c) cu cât riscul de tarã e mai mare, cu atât rata de actualizare e mai micã.
5. Ce relatie existã între valoarea întreprinderii si rata de actualizare:
a) direct proportionalã;
b) invers proportionalã;
c) depinde de numãrul si mãrimea riscurilor.
6. Estimarea de cãtre experti a unor rate de actualizare diferite poate avea ca explicatie:
a) o perceptie diferitã despre riscuri;
b) nivel diferit de informare si documentare;
c) nu este posibilã o astfel de situatie.
7. Insuficienta de amortizare a imobilizãrilor dintr-o întreprindere (amortizarea scripticã este
inferioarã amortizãrii tehnicoeconomice) influenteazã artificial valoarea patrimoniului întreprinderii
în sensul:
a) micsorãrii;
b) majorãrii;
c) nu are nicio influentã.
8. Când se doreste determinarea valorii actuale a bunurilor dintr-o întreprindere, se urmãreste:
a) actualizarea valorii bunurilor la inflatie;
b) corectarea tuturor distorsiunilor dintre valoarea contabilã si valoarea economicã a bunurilor;
c) corectarea valorii contabile cu inflatia si cu influentele din modificarea raportului de schimb
leu/dolar.
9. Evaluarea economicã si financiarã a unei întreprinderi poate fi efectuatã:
a) numai când e prevãzutã prin acte normative;
b) sistematic, pentru o bunã gestiune a afacerii;
c) dacã normele contabile permit aceasta.
10. Atunci când se determinã fluxul de trezorerie, în vederea evaluãrii unei întreprinderi, profitul
net se corecteazã cu:
a) cheltuielile nedeductibile, necesarul de fond de rulment si investitia de mentinere;
b) amortismentele, variatia necesarului de fond de rulment si investitia de mentinere;
c) investitia de mentinere, amortismentele si necesarul de fond de rulment.
11. Cresterea necesarului de fond de rulment (NFR) influenteazã valoarea întreprinderii, în sensul:
a) reducerii, deoarece se reduce fluxul de trezorerie;
b) reducerii, deoarece creste fluxul de trezorerie;
c) cresterii, deoarece creste necesarul de resurse.
12. Care este valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi care prezintã urmãtorul bilant
economic: imobilizãri 60.000; capital social 70.000; obligatii 640.000; creante 400.000; stocuri
300.000; diferente din reevaluare 50.000; profit 10.000; rezerve 10.000; disponibilitãti 20.000:
a) 140.000;
b) 150.000;
c) 780.000.
13. Câte variante teoretice sunt pentru determinarea capacitãtii beneficiare a unei întreprinderi în ce
priveste perioada de referintã:
a) 2;
b) 3;
c) 4.
14. Evaluãrile pot fi:
a) evaluãri contabile, evaluãri administrative si evaluãri bazate pe expertizã si diagnostic;
b) evaluãri contabile si evaluãri economice;
c) evaluãri pe bazã de acte normative.
15. Obiectivul evaluãrii economice si financiare îl reprezintã:
a) determinarea valorii patrimoniale si a valorii prin rentabilitate a întreprinderilor;
b) determinarea valorii de piatã a bunurilor si întreprinderilor;
c) reevaluarea bunurilor din întreprindere, în vederea aducerii la inflatie.
16. Care este diferenta dintre uzura scripticã si uzura fizicã a unei clãdiri:
a) nu este nicio diferentã;
b) uzura scripticã este durata de recuperare a investitiei, iar cea fizicã este durata de viatã;
c) apreciere economicã a vietii unei clãdiri.
17. La ce se foloseste reevaluarea mijloacelor fixe:
a) sã schimbe valorile mijloacelor fixe din bilantul contabil;
b) sã reactualizeze valoarea patrimonialã pentru privatizare, asociere etc.;
c) sã stabileascã valorile reale de impozitare.
18. Care sunt metodele de piatã de evaluare a terenurilor folosind chiria si informatiile de
tranzactionare:
a) metoda rentei de bazã si a capitalizãrii rentei de bazã;
b) metoda comparatiei directe;
c) doar metoda rentei de bazã.
19. Capacitatea beneficiarã se referã la:
a) beneficiul realizat în trecut;
b) un beneficiu viitor;
c) beneficiul realizat de întreprindere la data analizei.
20. Activul net corectat prin metoda aditivã se determinã dupã formula:
a) capitaluri permanente +/– diferentele din reevaluare;
b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;
c) activul reevaluat corijat +/– total datorii.
21. Activul net corectat, prin metoda substractivã, se determinã dupã formula:
a) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;
b) activul reevaluat corijat – total datorii;
c) activul reevaluat corijat – obligatiile financiare.
22. Care dintre urmãtoarele elemente pot constitui niveluri ale ratei de capitalizare?
a) dobânda la împrumutul de stat;
b) rata de remunerare a activelor fixe;
c) dobânda bancarã.
23. Rata de actualizare este:
a) un element al pietei financiare;
b) un element al pietei de bunuri si servicii;
c) dobânda la împrumutul de stat.
24. Care este valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi sau a unui activ:
a) activul net contabil;
b) activul net corijat (corectat);
c) activul net reevaluat.
25. Sinteza diagnosticelor functiilor întreprinderilor reprezintã:
a) o metodã de cunoastere a rentabilitãtii;
b) o modalitate de determinare a profitului net;
c) o centralizare a concluziilor privind diagnosticele functiilor întreprinderii la un moment dat.
26. Diagnosticul functiei organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului urmãreste examinarea:
a) structurii întreprinderii;
b) absenteismului;
c) resurselor umane ale întreprinderii.
27. Obiectivul diagnosticului functiei organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului are drept
scop:
a) încadrarea întreprinderii (micã, mijlocie, mare);
b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a contribui la realizarea obiectivelor si functiilor
întreprinderii;
c) stabilirea calitãtii conducerii si a salariatilor întreprinderii.
28. Obiectivul diagnosticului organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului are drept scop:
a) încadrarea întreprinderii (micã, mijlocie, mare);
b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a-si da concursul la realizarea activitãtilor
întreprinderii;
c) stabilirea organigramei întreprinderii.
29. Obiectivul diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare, în cadrul evaluãrii întreprinderii,
are drept scop:
a) stabilirea gradului de uzurã si a valorii mijloacelor fixe;
b) necesitatea de restructurare a întreprinderii;
c) aprecierea în ce mãsurã mijloacele de productie material rãspund nevoilor actuale sau viitoare ale
întreprinderii sau ale achizitorului (cumpãrãtorului) ei potential.
30. Diagnosticul functiei comerciale se aflã în relatie de interdependent cu diagnosticul:
a) functiei de organizare, conducere si gestionare a personalului;
b) functiei de exploatare;
c) tuturor functiilor întreprinderii.
31. Diagnosticul comercial urmãreste determinarea:
a) raporturilor dintre întreprindere si mediul sãu exterior social–economic;
b) pietei si a locului ocupat de întreprindere pe aceastã piatã;
c) nivelul calitativ al produselor si serviciilor sau al lucrãrilor executate de întreprindere.
32. Goodwill-ul reprezintã:
a) fondul comercial al întreprinderii;
b) un plus de valoare recunoscutã întreprinderii cu ocazia unei transmiteri care are ca sursã
elementele intangibile ale acesteia;
c) un plus de valoare înregistratã în bilant care corespunde fondului comercial al întreprinderii.
33. Evaluarea economicã si financiarã a întreprinderii se face pe baza:
a) unui act normativ;
b) unei expertize si diagnostic;
c) bilantului contabil al întreprinderii.
34. Elementele de calcul pentru a evalua o întreprindere prin rentabilitate sunt:
a) profitul din bilant, rata de actualizare si perioada de referintã;
b) capacitatea beneficiarã, rata de actualizare si perioada de referintã;
c) capacitatea beneficiarã, rata inflatiei, rata de actualizare si perioada de referintã.
35. Goodwill-ul unei întreprinderi se gãseste înregistrat în bilantul întreprinderii la închiderea
exercitiului:
a) da;
b) nu;
c) da, ca fond comercial.
36. Elementele intangibile influenteazã valoarea întreprinderii:
a) patrimonial;
b) prin rentabilitate;
c) nu influenteazã.
37. Bilantul contabil serveste ca bazã de date pentru stabilirea:
a) activului net contabil;
b) rezultatului net contabil;
c) conturilor de regularizare.
38. Modalitatea de prezentare a conturilor de venituri si cheltuieli în contul de profit si pierdere se
face:
a) dupã regulile de deductibilitate fiscalã;
b) dupã natura veniturilor si cheltuielilor;
c) dupã principiul necompensãrii veniturilor cu cheltuielile.
39. Modalitatea de prezentare a posturilor contabile în bilantul contabil se face:
a) în ordinea crescândã a simbolurilor conturilor;
b) în sume nete atât în activ, cât si în pasiv;
c) în ordinea fluxurilor economice.
40. Diagnosticul functiei contabile are ca obiectiv:
a) stabilirea corectã a înregistrãrilor contabile;
b) aprecierea fiabilitãtii conturilor anuale;
c) determinarea profitului brut.
41. Analiza structurii salariatilor pe niveluri de pregãtire, sexe si vechime în întreprindere relevã
anomalii în ceea ce priveste:
a) nivelul corespunzãtor de pregãtire a personalului;
b) ocuparea functiilor de conducere de cãtre personalul feminin;
c) nivelul corespunzãtor de pregãtire a sefilor de compartimente.
42. Separarea bunurilor din întreprinderea supusã evaluãrii se face în functie de:
a) prevederile legale;
b) gradul de utilizare a acestora;
c) utilitatea exprimatã si mãsuratã prin gradul de participare la realizarea profiturilor.
43. Tehnicile pentru realizarea actualizãrii sunt:
a) capitalizarea si actualizarea propriu-zisã;
b) factorul timp si fructificarea;
c) rata de actualizare sau de capitalizare.
44. Care din urmãtoarele ajustãri aduse profitului din bilant, în vederea determinãrii capacitãtii
beneficiare a întreprinderii, este inexactã:
a) corectii legate de politica de amortizare a întreprinderii;
b) corectii legate de politica de salarizare a întreprinderii;
c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.
45. În ce constã ajustarea profitului din bilant în functie de politica de amortizare a întreprinderii:
a) înlãturarea excesului sau insuficientei de amortizare;
b) calculul amortizãrii în functie de metoda liniarã, indifferent de metoda folositã de întreprindere;
c) evitarea metodei de amortizare acceleratã.
46. Urmãtorii factori trebuie avuti în vedere, atunci când se reevalueazã bunurile dintr-o
întreprindere, unul din ei fiind eronat:
a) evolutia preturilor;
b) raportul de schimb leu/dolar;
c) modul de contabilizare a costurilor.
47. Care este valoarea activului net corijat al unei întreprinderi care, dupã reevaluarea bunurilor,
prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri
20.000.000; creante 15.000.000; rezerve 500.000; profit 1.000.000; diferente din reevaluare
14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare 25.000.000; instalatii luate cu chirie
10.000.000:
a) 43.500.000;
b) 18.500.000;
c) 28.500.000.
48. Care este valoarea substantialã brutã a unei întreprinderi care, dupã reevaluarea bunurilor,
prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri
20.000.000; creante 15.000.000; rezerve 500.000;
profit 1.000.000; diferente din reevaluare 14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare
25.000.000; instalatii luate cu chirie 10.000.000:
a) 53.500.000;
b) 28.500.000;
c) 18.500.000.
49. Metoda de evaluare „la termen” este recomandabil sã fie folositã în cazul:
a) întreprinderilor aflate în dificultate;
b) întreprinderilor aflate în dificultate, neredresabile;
c) întreprinderilor aflate în dificultate, redresabile.
50. Dacã se poate determina valoarea patrimonialã a unei întreprinderi, care este aceasta, dispunând
de urmãtoarele informatii: capital social 3.000.000; rezerve 10.000.000; alte fonduri proprii
15.000.000; imobilizãri necorporale (cheltuieli de înfiintare) 5.000.000:
a) da, 23.000.000;
b) da, 33.000.000;
c) nu.
51. O instalatie datã cu chirie influenteazã valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi?
a) da;
b) nu;
c) da, deoarece se amortizeazã altfel.
52. În evaluarea unei întreprinderi prin rentabilitate, profitul din bilantul contabil constituie:
a) un element de calcul al valorii întreprinderii;
b) punct de pornire în determinarea capacitãtii beneficiare a întreprinderii;
c) un profit economic la care, prin aplicarea unui multiplicator (coeficient), se obtine valoarea
întreprinderii.
53. Care din urmãtoarele afirmatii este inexactã:
a) cresterea ratei de actualizare micsoreazã valoarea întreprinderii;
b) cresterea riscurilor legate de politica economicã, vamalã, fiscalã, contabilã micsoreazã valoarea
întreprinderii;
c) cresterea riscurilor legate de politica economicã, vamalã, fiscalã contabilã micsoreazã rata de
actualizare si, ca atare, micsoreazã valoarea întreprinderii.
54. Metodele combinate de evaluare abordeazã:
a) atât activul, cât si pasivul din bilant;
b) atât patrimoniul, cât si rentabilitatea;
c) atât resursele, cât si destinatia acestora.
55. Ce semnificatie are relatia ANC . i în evaluarea elementelor intangibile ale unei întreprinderi în
care: ANC = activul net corijat (valoarea patrimonialã a întreprinderii); i = rata de capitalizare:
a) prag de semnificatie în cadrul diagnosticului;
b) prag de rentabilitate al întreprinderii;
c) goodwill-ul întreprinderii.
56. Alegerea metodelor de evaluare utilizate are la bazã criteriul principal:
a) recomandat de bibliografia consultatã;
b) rationamentul profesional al evaluatorului;
c) tipul de întreprindere de evaluat.
57. Evaluarea întreprinderii necesitã aplicarea:
a) a trei sau mai multe metode;
b) cel putin a douã metode;
c) metodelor care dau rezultate apropiate.
58. Evaluatorul, în procesul de evaluare, estimeazã:
a) costul;
b) valoarea;
c) toate cele de mai sus.
59. Utilizarea unei metode de evaluare depinde de:
a) conditiile concrete de evaluare;
b) constatãrile din diagnosticul de evaluare;
c) dorinta beneficiarului evaluãrii.
60. Pretul pietii pentru bunurile care au utilitate pentru întreprindere este egal cu:
a) valoarea de intrare, mai putin deprecierea;
b) pretul de cumpãrare a unui bun similar sau cu caracteristici similare, mai putin deprecierea;
c) pretul de vânzare existent în cataloagele furnizorilor.
61. Utilitatea bunului în întreprindere se determinã în functie de:
a) gradul de participare la realizarea profiturilor;
b) parametrii tehnici de eficientã;
c) gradul de uzurã.
62. Valoarea de lichidare a unui bun este egalã cu:
a) valoarea de origine, mai putin uzura;
b) pretul de vânzare posibil de obtinut, mai putin datoriile care greveazã bunul si cheltuielile
ocazionate de lichidare;
c) valoarea actualã a bunului.
63. Diagnosticul efectuat de evaluator urmãreste:
a) stabilirea competitivitãtii întreprinderii;
b) modalitatea de manifestare a functiilor întreprinderii si stabilirea concluziilor;
c) determinarea rentabilitãtii întreprinderii.
64. Concluziile diagnosticului efectuat de evaluator tine seama de:
a) mediul economic exterior întreprinderii si conditiile asigurate de întreprindere mediului intern de
manifestare a functiilor ei;
b) dispozitiile legale în vigoare;
c) vointa proprietarilor întreprinderii.
65. Soldul clientilor la 31 decembrie este de 15.375 mii lei, iar rulajul creditor anual al acestora este
de 186.150 mii lei. Care a fost durata în zile a încasãrii clientilor?
a) 15 zile;
b) 45 de zile;
c) 30 de zile.
66. Se dau urmãtoarele elemente de bilant:
– total activ = 425.000 mii lei;
– cheltuieli constituire = 2.500 mii lei;
– cheltuieli de cercetare = 15.500 mii lei;
– brevete proprietate = 125.000 mii lei.
Existã un cumpãrãtor pentru o parte din brevete care oferã 75.000 mii lei.
Stabilind bilantul economic al întreprinderii, bilantul contabil va fi ajustat (corijat) în minus cu:
a) 93.000 mii lei;
b) 143.000 mii lei;
c) 118.000 mii lei.
67. Bilantul economic se prezintã cu un:
a) activ net corijat de 23.000 mii lei;
b) pasiv net corijat de 23.000 mii lei, din care datorii totale de 5.000 mii lei.
Valoarea patrimonialã a întreprinderii va fi de:
a) 18.000 mii lei;
b) 20.000 mii lei;
c) 19.000 mii lei.
68. Se constatã cã o halã industrialã, în valoare rãmasã de 145.000 mii lei, nu mai are utilizare de
peste trei ani, iar situarea ei în partea perifericã a uzinei face posibilã vânzarea terenului încã liber
de orice sarcinã. Cheltuielile de demolare a halei sunt estimate la 85.000 mii lei, iar transportul si
taxele materialelor nerecuperabile la suma de 35.000 mii lei. Pentru materialele recuperabile se
estimeazã obtinerea din vânzarea acestora a sumei nete de 45.000 mii lei. Stabilind bilantul
economic, cu ce sumã urmeazã a fi ajustat (corijat) în minus, bilantul contabil:
a) 265.000 mii lei;
b) 75.000 mii lei;
c) 220.000 mii lei.
69. Activul net corijat al întreprinderii este de 22.000 lei, capacitatea beneficiarã de 3.000 lei, iar
rata neutrã de 20%. Superprofitul va fi de:
a) plus 2.000 mii lei;
b) minus 1.400 mii lei;
c) plus 1.400 mii lei.
70. Activul net contabil este de 425.000 mii lei. Valoarea bunurilor închiriate este de 105.000 mii
lei, iar valoarea bunurilor întreprinderii închiriate la terti este de 75.000 mii lei. Valoarea
substantialã brutã a întreprinderii va fi de:
a) 455.000 mii lei;
b) 320.000 mii lei;
c) 350.000 mii lei.
71. Capacitatea beneficiarã a întreprinderii este de 8.000 mii lei, iar dobânda la certificatele de
depozit ale trezoreriei statului este de 30%. Valoarea întreprinderii, utilizând valoarea de
rentabilitate sau metoda de capitalizare a veniturilor, va fi
de:
a) 25.600 mii lei;
b) 26.500 mii lei;
c) 26.667 mii lei.
72. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 mii lei, capacitatea beneficiarã este
de 1.000 mii lei, rata neutrã de plasament (i) este de 11%, iar rata de actualizare (c) este de 25%.
Valoarea întreprinderii prin metoda bazatã pe goodwill este de:
a) 8.800 mii lei;
b) 8.600 mii lei;
c) 8.480 mii lei.
73. O întreprindere neredresabilã, cu un activ net pozitiv, intrã în lichidare având urmãtoarele date
estimative:
– activ net contabil = 120.000 mii lei;
– plus valoarea imobilizãrilor = 5.000 mii lei;
– minus valoarea imobilizãrilor = 6.000 mii lei; (plusul si minusul sunt estimate a fi rezultate în
urma lichidãrii vânzãrii imobilizãrilor);
– cheltuieli de dezafectare si functionare în timpul lichidãrii = 2.000 mii lei.
Valoarea estimatã a trezoreriei disponibilã dupã lichidare este de:
a) 117.000 mii lei;
b) 118.000 mii lei;
c) 116.000 mii lei.
74. În câte grupe se pot împãrti metodele de evaluare combinate?
a) 3;
b) 2;
c) 4.
75. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 lei, capacitatea beneficiarã este de
1.000 lei, rata neutrã (i) este de 11%, iar rata de actualizare a superprofitului este 25%. Valoarea
globalã a întreprinderii va fi de:
a) 8.600 lei;
b) 8.800 lei;
c) 8.480 lei.
76. Reluând informatiile de la întrebarea 72, precizati care este valoarea goodwill-ului aplicând o
ratã de actualizare de 30%:
a) – 4.666 lei;
b) + 6.666 lei;
c) + 4.666 lei.
77. Cresterea necesarului de fond de rulment (NFR) influenteazã valoarea întreprinderii în sensul:
a) reducerii;
b) cresterii;
c) nu influenteazã.
78. Ce relatie existã între rata de actualizare si riscul de tarã?
a) direct proportionalã;
b) invers proportionalã;
c) nu existã relatie directã.
79. Explicati necesitatea evaluãrii economice si financiare a unei întreprinderi.
a) Esenţa evaluării economice. Necesitate
De o manieră generală, evaluarea economică are ca obiectiv stabilirea valorii de piaţă (de circulaţie)
a unui bun, activ, societate etc.
O economie de piaţă liberă şi cu atât mai mult o economie care a rupt chingile centralismului şi se
află în tranziţie spre o economie de piaţă liberă, este într-un permanent proces de autoreglare, de
autostabilizare; nemaiexistând acele pârghii pur administrative prin care entităţile economice erau
conduse, dirijate, acestea se află într-o continuă mişcare şi pentru a-şi da seama unde sunt în
evoluţia lor, şi a se asigura că nu se „rătăcesc" în spaţiul economic intern şi extern, recurg sistematic
la unele procedee de orientare, prin care îşi asigură comparabilitatea proprie cu restul economiei, cu
piaţa:
Există, trei grupe de factori a căror acţiune conduce la distorsiuni între bilanţul contabil şi bilanţul
economic ale unei întreprinderi şi care, deci, fac obligatorie recurgerea acesteia la instrumentul
reevaluării:
PREŢURILE LIBERE; dacă este de neconceput o eco nomie de piaţă fără preţuri libere, tot astfel,
este de la sine înţeles că orice manager este interesat ca informaţiile fur nizate de evidenţele,
statisticile şi orice alt suport de informaţii din societatea sa, să fie actualizate, cât mai frecvent, în
funcţie de evoluţia preţurilor pe piaţă;
RAPORTUL DE SCHIMB AL MONEDEI NAŢIONALE - care este determinat, în mod obiectiv,
de factori economici, exteriori agentului economic. Evoluţia acestui raport nu este indiferentă
administraţiei unei societăţi.
întrucât, direct sau indirect, orice agent economic este practic „legat" la economia mondială,
conducerea acestuia procedează la actualizarea sistematică şi permanentă a informaţiilor furnizate
de statisticile şi evidenţele interne, în funcţie de raportul de schimb al monedei naţionale;
GESTIUNEA INTERNĂ A AGENŢILOR ECONOMICI - cu deosebire sub aspectele:
MODALITĂŢI DE AMORTIZARE
MODALITĂŢI DE ŢINERE A CONTABILITĂŢII
Atât organizarea şi ţinerea contabilităţii analitice (interne de gestiune) — suport materiial al
secretului! comercial care stă la baza competiţiei şi concurenţei fără de care este de neconceput o
economie de piaţă — cât şi modalităţile de amortizare a activului fix, fiind la latitudinea fiecărei
administraţii, aceasta este interesată să constate abaterile de la ceea ce este de cutumă în sectorul
sau ramura respectivă; în ceea ce priveşte amortizarea, se urmăresc şi abaterile de la legea fiscală
care prevede cotele de amortizare deductibile pentru stabilirea profitului impozabil.
Se poate concluziona că evaluarea economică constă într-un complex de tehnici, procedee şi metode
prin care un bun, o grupă de bunuri, un activ, o societate etc. sunt aduse din punct de vedere valoric,
la nivelul pieţei şi prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta.

80. Explicati rolul bilantului contabil în evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi.
Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul contabil, deoarece
in el se reflecta volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile aplicate de firma, el reflecta situaţia
patrimoniului, a averii acumulate de firma de la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute in ultima
perioada pentru care s-a incheiat.
Deşi porneşte de la bilanţul contabil, la un moment dat, evaluatorul se desprinde de acesta şi
elaborează „bilanţul economic" — un bilanţ teoretic; pe baza diagnosticului, evaluatorul
construieşte ansamble financiare, abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, întocmai cum un
arhitect, un proiectant „construieşte" pe hârtie un bloc.
Aceste activităţi financiare de desprindere de bilanţul contabil şi de elaborare a bilanţului economic
fac parte din ceea ce în lumea de specialitate devine tot mai mult cunoscut sub denumirea de
inginerie -financiară, iar evaluarea economică este considerată mai mult ca o artă decât ca o
ştiinţă.
81. Explicati diferentele dintre pret si valoare.
Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre parţi
aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv.
Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţului ci gama
de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze
preţul.

Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea
comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa vanda si comparatorul sa
cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau
vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin
aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât separate cat si împreuna , latura patrimoniala
si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul sau.

82. Clasificati diferitele tipuri de evaluãri.

De o manieră generală, specialiştii clasifică astfel evaluările:
• Din punct de vedere al obiectului:
evaluări de bunuri;
evaluări de grupe de bunuri;
evaluări de elemente intangibile;
evaluări de active economice (părţi, secţii, magazine etc.); D evaluări de societăţi, întreprinderi,
firme etc.
• Din punct de vedere al scopului:
evaluări contabile — este cunoscut că orice înregistrare contabilă, inventariere, întocmirea
bilanţului, presupun o anumită evaluare a elementelor patrimoniale;
evaluări administrative — sunt cele stabilite de administraţie în scopuri fiscale, mai ales pentru
determinarea masei impozabile sau taxabile, precum şi cele dispuse prin acte normative pentru
actualizarea la un moment dat a valorii capitalului de stat;
evaluări economice — au în vedere individualizarea bunului, a oricărui activ sau societate şi situaţia
acestora în raport cu piaţa, abstracţie făcând de orice normă preconfecţionată, singurul reper de
referinţă constituindu-l piaţa, în momentul evaluării.
• Din punct de vedere al metodei:
evaluări patrimoniale (abordează latura exclusiv patrimonială);
evaluări prin capacitatea beneficiară (prin randament, prin rentabilitate);
evaluări combinate (abordează atât aspectul patrimonial cât şi cel al afacerii, al rentabilităţii);
evaluări pornite de la cifra de afaceri.

83. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii?

Evaluatorul trebuie să înţeleagă temeinic care este realitatea; el trebuie să aibă permanent în
vedere şi să considere că toate informaţiile (bilanţ, statistici, evidenţa şi orice alt suport birocratic)
nu constituie decât imagini ale unei realităţi, iar el trebuie să se apropie cât mai mult de realitatea
însăşi.
De exemplu: la o fabrică de încălţăminte, statistica arată realizarea producţiei, bilanţul arată stocuri
aparent normale, (active circulante) — dar acestea sunt numai imagini; realitatea reieşită din
diagnostic este că în stocuri se află unul sau mai multe bunuri cu o desfacere lentă sau fără
desfacere; deci evaluatorul trebuie să reţină această realitate cu toate consecinţele ei.
Diagnosticul trebuie să ocupe cea. 80% din activitate iar calculele propriu-zise de evaluare, restul.
în diagnostic se recomandă să se aibă în vedere o metodă sintetică tripolară (utilizată de tot mai
multe firme de specialitate); metoda constă în analiza separată şi în coerenţa iglobală a celor trei
poli: a) strategia de dezvoltare, b) resursele, c) sistemele de gestiune şi informare.
Orice schimbare provocată la unul din poli, are incidenţă asupra celorlalţi doi poli.
Diagnosticul de evaluare trebuie să-l conducă pe evaluator la identificarea tuturor factorilor de risc
interni şi la stabilirea ipotezelor de evaluare; el trebuie să anticipeze viitorul societăţii.
Diagnosticul de evaluare este cel care face ca cjouă evaluări să nu semene una cu alta nici dacă sş
referă la două societăţi evaluate de aceiaşi specialişti şi nici dacă se referă la două evaluări făcute
pentru aceeaşi societate, de specialişti diferiţi.
In orice evaluare se are în vedere şi se urmăreşte potenţialul şi nu obiectul în sine; un activ, o
societate nu e privită ca o îngrămădire de bunuri, ci ca un organism viu într-un mediu productiv,
mişcător.

84. Explicati legãtura dintre scop si metodã în evaluarea întreprinderii.

85. Definiti valoarea de piatã.
Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data
evaluării, intre un cumparator si un vanzator, hotăraţi si avizaţi, care actioneaza in cunoştinţa de
cauza, prudent si fara constrângeri, intr-o tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat.
86. Definiti valoarea justã.
Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua
parţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
87. Definiti valoarea actualã a unui bun.
Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de numerar, care
urmează a fi generate de derularea normala a activităţii întreprinderii.
Valoarea actuala = valoare de utilitate
88. Definiti valoarea de origine.
Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie reprezintă
totalitatea costurilor necesare pentru achiziţionarea si punerea bunului sau activului in stare de
utilizare sau de folosire.
89. Definiti valoarea de utilizare.
Valoarea de utilizare reprezinta totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea unui bun
susceptibil a fi folosit in acelaşi scop, in aceleaşi condiţii de utilizare, avand aceeaşi durata
prezumata de folosinta si posedand aceleasi performante ca si bunul supus reevaluării.
90. Definiti valoarea substantialã.
Valoarea substanţială
Sunt cunoscute trei mărimi ale acestei valori:
Prin valoare substanţială brută (VSB) se înţelege activul reevaluat în ipoteza continuării
activităţii, plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi proprietara acestora, minus
valoarea bunurilor care deşi sunt înregistrate în patrimoniul întreprinderii nu sunt folosite din
diverse cauze (închi-. riate etc.)
Valoarea substanţială brută redusă(VSBF) este egală cu valoarea substanţială brută diminuată cu
obligaţiile nefinanciare.
Valoarea substanţială netă (VSn) se identifică activului net corijat, fiind egală cu valoarea
substanţială brută din care se deduc tdate datoriile.
91. Prezentati 3 momente din viata întreprinderii în care este obligatorie evaluarea.
- modificări in mărimea si structura capitalului social
- modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor
- actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje)

92. De ce este obligatorie evaluarea în cazul privatizãrii unei întreprinderi?

- din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanţurile societatilor
cu capital de stat nu reflecta valori de piata ci valori administrative, reevaluarea fiind necesara
pentru stabilirea valorii de piata a bunurilor
- din punct de vedere al rentabilitatii, trecutul întreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil; nu
toti factorii care au determinat sau au influentat profitul din bilanturile societatilor cu capital de stat
pot fi extrapolate in perioada post privatizare
- cumparatorul nu investeşte pentru ce a obtinut fostul proprietar ca profit ci pentru ce va obtine le,
de aceea profitabiliatea intreprinderii trebuie ragandita;
- valoarea intreprinderii trebuie determinate in functie de gradul de utilitate a tuturor elementelor
patrimoniale, cumparatorul netrebuind sa fie penalizat pentru politica de investitii a fostului
proprietar, stiut fiind ca un bun fara utilitate nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa. Cu
ocazia evaluarii pentru privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea unei eventuale
restructurari.
93. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic.
Obiectivul il constituie aprecierea situatie juridice a societatii in raport cu proprietarii, cu tertii sau
cu salariatii.
Constatari - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va stabili daca:
Societatea este constituita legal;
Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate;
Exista contracte incheiate cu partenerii externi;
Exista actiuni juridice in curs;
Exista contracte individule de munca;
Care este regimul fiscal al intreprinderii?
Concluzia: După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de lucru se stabilesc:
Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un caracter previzibil
pozitiv pt întreprinderea evaluata cum ar fi legislaţie si reglementari specifice favorabile.
Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negativ
(invers oportunităţilor) ;
Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi:
o buna organizare si funcţionare a întreprinderii;
contract si statut corespunzătoare;
relaţii contractuale corecte;
finanţare asigurata;
absenta litigiilor;
reglementari fiscale aplicate corecte;
obligaţii fiscale îndeplinite la timp;
puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea întreprinderii:
statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt;
existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi;
conflicte de munca;
obligaţii fiscale nerespectate.

94. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial.

Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in prezent si in
viitor.
Constatări
Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activitati ale întreprinderii se va calcula
ponderea lor in volumul total al activităţii;
Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru aceştia durata de
recuperare a creanţelor ;se vor analiza clientii incerti;
Se vor analiza furnizorii;
Se va identifica concurenta actuala si potentiala;
Se va analiza reteaua de distributie a intreprinderii;
Se va analiza gradul de permeabilitate a pietei;
Se va analiza tipurile de actiuni promotionale facute de întreprindere, cuantumul cheltuielilor
publicitare, evolutia politicii de promovare a produselor si a imaginii firmei;
Concluzia
Oportunităţile
Riscurile
Punctele forte ca de ex: retea de vanzare puternica, clienti statornici,calitate f buna a produselor si
serviciilor
puncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica, cunosterea insuficienta
a pietii.

95. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare.

Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor
actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale potenţialului cumparator.
Constatări
se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia sa in timp;
stabilirea dinamicii imobilizărilor;
stabilirea nivelului de amortizare;
stabilirea nivelului de productivitate;
analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia de viitor previzibil a
întreprinderii;
Concluziile se prezintă sub forma:
Oportunităţilor
Riscurilor
Punctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie;utilaje moderne, produse si
servicii competitive
puncte slabe ca de ex: o planificare defectuasa a producţiei, o conducere defectuasa a aprovizionării
si transporturilor, probleme de calitate a produselor si serviciilor.

96. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management si resurse

umane.
Obiectivul îl reprezintă analiza structurii umane si a capacitaţii personalului de a contribui la
realizarea activităţii întreprinderii.
Constatări se fac următoarele demersuri:
Analiza structurii umane si anume:
Organizarea ierarhica si funcţionala a întreprinderii;
Date cu privire la personal: pregătirea ,gradul de ocupare; vechimea in întreprindere; fluctuaţiile,
absenteism.
Date cu privire la conducerea întreprinderii: varsta, pregatire,experienta,stil de conducere,sistem de
remunerare,legatura cu actionariatul
Date sociale: climatul social,protectia muncii,organizare sindicala.

Concluzia Analizand datele de mai sus se poate stabili:

Oportunităţile
Riscurile
Punctele forte : personal tanar, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare, exista motivarea
muncii.
puncte slabe : proasta functionare a conducerii;salarizare nestimulata;relatii de rudenie intre
conducere si salariati.
97. Obiectivele si mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar-contabil.
Obiective:
Stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatului financiar si a
stării de sănătate a societarii;
Evaluarea diferenţelor intre ratele de rentabilitate economice pe cel puţin trei exerciţii financiare;
Utilizarea relaţiilor efectului de levier pentru afaceri, diagnosticului ratei de rentabilitate a
capitalurilor proprii.

Constatări In urma analizei efectuate, având ca mijloace de efectuare datele si informaţiile

conţinute in situaţiile financiare, pe ultimii 3-5 ani, preluate potrivit metodologiei specifice evaluării
lor prin metode patrimoniale.
Concluzile se exprima sub forma:
Oportunităţile
Riscurile
Punctele forte
puncte slabe
98. Aveti urmãtoarele informatii despre întreprindere: cheltuieli de înfiintare 5.000; licente 10.000;
clãdiri 50.000; echipamente 100.000; stocuri 200.000; creante 300.000; bãnci 10.000; venituri în
avans 80.000; capital social 125.000; rezerve 5.000; furnizori 250.000; împrumuturi bancare
150.000 (din care 75.000 pe termen lung); provizioane pentru riscuri si cheltuieli 65.000.
Eliberati bilantul contabil în principalele sale mase, bilantul financiar si bilantul functional, si
explicati rolul acestora în cadrul diagnosticului de evaluare.

FR = AC totale – Datorii sub un an = Cap permanent – Active imobiliz.

Cap.permanent. = Active imob + FR = Cap propr. + Proviz.+ Dat. peste un an
NFR = AC – TREZORERIE – DAT SUB UN AN
NFR = AC (stoc+creante+ch in avans)- datorii (inclusiv venit in avans)
Trezoreria = FR – NFR = + sau –
Trezoreria negative poate fi acoperita de credite bancare sau de datorii resstante, fie intrepr este
decalata in faliment.
Trezoreri = disponibilit- dat finance pe t.s.
Bilantul contabil
Active imobilizate 165.000
Imobilizari necorporale 15.000
-chelt infiintare 5.000
- licente 10.000
Imobilizari corporale 150.000
- cladiri 50.000
- echipamente 100.000
Active circulante 510.000
- stocuri 200.000
- creante 300.000
- banci 10.000
Obligatii curente 325.000
- furnizori 250.000
- imprum. bcare 75.000
Activ net curent 185.000
Obligatii pe t.l. 75.000
Venituri in avans 80.000
Provizioane 65.000
Activ net 130.000

Cap soc. 125.000

Rezerve 5.000
Cap proprii 130.000

Bilantul functional

Activ Pasiv

Functia de investitii Imobilizari brute 165.000 130.0000 fd proprii de orig externa

Functia de exploatare NFR 95.000 65.000 fd propr. orig. interna

Functia de trezorerie 10.000 75.000 datorii financ (impr fin)

270.000 270.000

Bilantul financiar
ACTIV PASIV
I Activ imobilizat 165.000 IV Capitaluri permanente 270.0000
II Stocuri, creante 500.000 V Datorii nefinanciare 330.000
III Disp si alte val mob plasament 10.000 VI Datorii financiare pe term lung 75.000
Capitaluri permanente = 130.000+75.000+65.000 =270.000
FR = IV-I = 270.000-165.000 =205
T = III-VI = 10 – 75.000=-65.000
NFR = II – V = 500.000-330.000=170.000

99. Rolul bilantului în diagnosticul de evaluare.

Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă activul si pasivul unitatii
patrimoniale, precum si rezultatele perioadei pentru care se întocmeşte, potrivit legii. Bilanţul
contabil este sursa de date ce se prelucrează pentru realizarea diagnosticului contabil si financiar.
100. Rolul bilantului functional în diagnosticul de evaluare.
Bilanţul este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilant, a principalelor functii ale
întreprinderii:
funcţiile de investiţii,
de exploatare si
de trezorerie – in active si
funcţia de finanţare in pasiv.

101. Care sunt pasii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei întreprinderi?
1.Separarea tuturor elementelor de active in elemente necesare exploatării si elemente in afara
exploatării (necesare întreprinderii)
2. Reevaluarea tuturor elementelor patrimoniale de active necesare exploatării;
3. Calculul matematic al activului net corectat
102. Care sunt componentele fundamentale ale oricãrei evaluãri de întreprindere?
Componentele fundamentale ale oricărei evaluări sunt:
- activul net corectat si
- capacitatea beneficiara

103. În ce constã separarea bunurilor dintr-o întreprindere în bunuri necesare si bunuri nenecesare?
Separarea bunurilor in necesare exploatarii si nenecesare sau in afara exploatarii se face in functie
de utilitatea fiecarui bun, exprimata prin gradul de participare la realizarea profiturilor.
104. Care sunt criteriile în functie de care se face evaluarea bunurilor dintr-o întreprindere în
vederea determinãrii activului net corijat?
Criteriile in functie de care se face evaluarea bunurilor in vederea determinarii ANC sunt >
deprecierea monetara, modalitatile de amortizare, evolutia preturilor, modalitaile de contabilizare a
op si proceselor , utilitate, alti factori depistati cu ocazia diagnosticului care pot antrena distorsiuni
importante intre bilantul contabil si cel economic, intre val contabile si cele de circulatie.
105. Care sunt metodele de calcul al activului net corectat al unei întreprinderi?
Metodele de calcul al ANC sunt:
metoda substractiva si
met. aditiva
106. În ce constã metoda substractivã de calcul a activului net corijat?
Met. substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat (val. matematica) a
tuturor datoriilor actualizate.
107. În ce constã metoda aditivã de calcul a activului net corijat?
Met aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu influentele din
reevaluarea elementelor patrimoniale

108. Explicati relatia dintre activul net corijat al unei întreprinderi si valoarea acesteia.
. ANC reprezinta valoarea patrimoniala propriu-zisa sau valoarea intrinseca a intreprinderii.
109. Cum se calculeazã valoarea substantialã brutã a unei întreprinderi? Explicati semnificatia
acesteia.
Valoarea substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor folosite de
întreprindere fara a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi sunt înregistrate in
patrimonial întreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.
Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza
întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei
economicului asupra juridicului.
110. Determinati activul net corijat al unei întreprinderi, prin ambele metode, cunoscând
urmãtoarele elemente din bilantul economic al acesteia: casa 10.000; banca 150.000; cheltuieli de
înfiintare 15.000; clãdiri 200.000; echipamente 250.000; stocuri 300.000; furnizori 400.000;
creditori 80.000; împrumuturi bancare t.l. 200.000; capital social 100.000; reserve 10.000; venituri
anticipate 80.000; profit 55.000.
Met aditiva
Capitaluri Proprii 110.000
Cap social 100.000
Rezerve 10.000
Profit 55.000 -

Ch infiintare 15.000
ANC 150.000

Met substractiva
Cladiri 200.000
Echipamente 250.000
Stocuri 300.000
Casa 10.000
Banca 150.000
Total active 910.000

Furnizori 400.000
Creditori 80.000
Imprum 200.000
Ven anticip 80.000
Oblig 760.000

ANC 150.000
111. Ce este rata de actualizare?
Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii actualizate, la o
anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de vărsăminte de încasat sau de plătit ulterior.
112. Care sunt tehnicile de actualizare?
Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul parametrilor economici
si al indicatorilor financiari.
Actualizarea si capitalizarea sunt 2 tehnici legate dar diferite; sunt legate prin factorul timp.
Economia de piata are 3 piete diferite:
piata de bunuri si servicii;
piata financiara;
piata muncii.
In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube.
In piaţa financiara , banul cu cat sta mai mult cu atat aduce pagube. In aceasta piaţa banii sunt
neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa folosim tehnicile de actualizare.
Actualizarea se realizează si se exprima prin 2 tehnici speciale , după cum este luat in considerare
factorul timp, astfel:
Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut – prezent - viitor , se aplica regula capitalizării
sau tehnica de capitalizare numita si de fructificare;
- suma cheltuita azi „X” are ca echivalent in viitor, peste „n” ani, o suma „y” daca suma X o
amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .
daca factorul timp se ia in calcul din directia viitor –prezent - trecut se aplica tehnica de actualizare
numita si regula de actualizare
suma „y” prevazuta a fi chetuita in viitor peste „n” ani are in prezent valoarea „x” daca suma y o
aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n
- suma Y prevăzuta a fi fluxul de trezorerie in viitor peste n ani are in prezent valoarea X daca pe Y
il amplificam cu factorul de actualizare

X = Y ___1____
(1+i)n
- rd (rata deflatata) = i-f
(1+f)n
- rata neutra de plasament 1
1
An= - (1+t)n
t

- actualizarea unei serii de fluxuri constante t

- actualizarea pe baza indicatorului PER

113. Prezentati 3 metode de determinare a ratei de actualizare.

Rentabilitatea specifica aşteptata pentru investitii alternative,
-rata de actualizare = dob obligatiiunilor de stat + prima de risc,.
- rata neutra de plasament pe piata financiara
- rata dobanzii ceruta pentru plata datoriei planificate;
Rata dobanzii care este bazata pe o estimare subiectiva a componentelor sale (rata dobanzii de baza
fara risc)
114. Ce este actualizarea?
Actualizarea este estimarea valorii prezente, la data evaluarii, a unui flux banesc viitor.
Scopul utilizarii acestei tehnici este acela de a transforma un flux monetar viitor in capacitatea de a
genera venituri anuale. Se refera in general la sumele anuale viitoare de marimi inegale (de exemplu
cash-flow-ul disponibil pentru proprietari).
115. Prezentati si explicati modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi.
Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii.
Desigur, se înţelege ca, atunci când firma nu utilizează credite, rata de actualizare va fi egala cu
costul capitalurilor proprii.
Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este:

CMPC = CKpr*Kpr/v+CD* (1-Ci) , unde:

CMPC = costul mediu ponderat al capitalului

CKpr = costul capitalului propriu
Kpr = capitalul propriu
V = valoarea de piata a intreprinderii (capital la dispozitia furnizorilor de capital)
CD = credite
Ci = cota de impozit pe profit

116. Cum se determinã costul capitalului propriu al unei întreprinderi?

Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor dar si
o posibila rata de actualizare folosita de intreprindere.
-Cost cap propriu expr prin act commune = dividend ultimul an/val justa medie a actiunii+crestere
preconizata a dividendului
- cand se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizeaza prin dividende distrbuite si prin
profituri reinvestite, costul capitalurilor va fi :

KCPR = DIV + (1-d)*π

S CPR

DIV = dividendul pe actiune distribuit

S = cursul bursier al actiunii firmei analizate
d = rata de distribuire a dividendelor
π = profitul net al firemie
CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei

117. Explicati relatia dintre riscuri si rata de actualizare.

Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul
este nesigur.
Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de catre participantii de pe
piata prin intermediul unor prime de risc. La analiza unei astfel de abordari a riscului, incertitudinile
legate de profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode:
ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalarii sigurantei sau
metoda deducerii profitului) sau
ca o crestere a ratei de actualizare (metoda cresterii dobanzii, metoda primei de risc).
Rata de actualizare trebuie sa fie o rata înainte de impozitare ce reflecta evaluările pieţei curente ale
valorilor-timp a banilor si riscurile specifice activului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte
riscurile pentru care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate.
O rata care reflecta evaluările pieţei curente asupra valorii –timp a banilor si riscurile specifice
activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investitie care ar genera
fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care intreprinderea
le asteapta sa fie generate din active.
Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de proiect si riscul
fluxului de numerar.

118. Explicati relatia dintre riscuri si valoarea întreprinderii.

Riscul, prima de risc care se cuprinde in rata de actualizare este o imbinare intre riscul pietei si
riscul determinat de punctele slabe rezultate din sinteza diagnosticelor.
Prin urmare o intreprindere cu multe puncte slabe va avea o prima de risc si implicit o rata de
actualizare mai mare.
119. Explicati relatia dintre rata de actualizare si valoarea întreprinderii.
Intre rata de actualizare si valoarea intreprinderii este o relatie invers proportionala cu cat rata este
mai mare valoarea intreprinderii va fi mai mica.

120. Enumerati unele posibile riscuri externe si riscuri interne ale unei întreprinderi cu influentã
asupra ratei de actualizare.
Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul
este nesigur.
Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de catre participantii de pe
piata prin intermediul unor prime de risc. La naliza unei astfel de abordari ariscului, incertitudinile
legate de profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode: ca o
deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalarii sigrantei sau metoda
deducerii profitului) sau ca o crestere a ratei de actualizare (metoda cresterii dobanzii, metoda
primei de risc).
Rata de actualizare trebuoie sa fie o rata inainte de impozitare ce reflecta evaluarile pietei curente
ale valorilor-timp a banilor si riscurile specifice actuivului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte
riscurile pentru care estimarile viitorului flux de numerar au fost ajustate.
O rata care reflecta evaluarile pietei curente asupra valorii –timp a banilor si riscurile specifice
activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investitie care ar genera
fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care intreprinderea
le asteapta sa fie generate din active.
Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de prêt si riscul
fluxului de numerar.

121. Ce semnificatie are coeficientul de volatilitate al actiunilor unei întreprinderi asupra valorii
acesteia?

122. Ce este valoarea patrimonialã a unei întreprinderi si prezentati câteva din metodele de
determinare.
Valoarea patrimoniala este activul net corijat obtinut ca diferenta intre activul bilantului economic
si datoriile inscrise in acest bilant.
Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi este activul net corijat
Activul net corijat se calculează prin doua metode:
1. metoda aditiva
ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE
2. metoda substractiva
ANC = ACTIVE REEVALUTE – DATORII
Metodele de determinare sunt:
Activul net corectat poate fi determinat prin doua metode:
Metoda aditiva
Metoda substractiva
Metoda valorii substanţiale
Alte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatarii ).

123. Ce este capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi si ce semnificatie are în evaluarea

întreprinderii.
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in
viitorul apropiat, in condiţii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din
ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitarii capitalurilor
care finanţează întreprinderea

Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:

profit brut (diagnosticul financiar-contabil);
profitul net se foloseste in evaluari prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
dividend folosit in evaluari bazate pe randamentul capitalului;
prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluarile bazate pe actualizarea fluxurilor
degajate de întreprindere.

124. Care sunt pasii (etapele) pentru determinarea capacitãtii beneficiare a unei întreprinderi?
Etapele determinării capacitaţii beneficiare sunt:
- studiul rezultatelor trecute (3 ani)
- examenul previziunilor
- mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacitaţii beneficiare

I. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea pe trei ani in urma a profitului din
bilant care indeplineste cumulativ 4 conditii:
este un profit stabil;
este un profit real;
este un profit cert;
profitul poate fi considerat ca neproductibil in viitor.

Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:

corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie. Deci trebuie sa
facem comparabile bilanturile si sa le aducem la nivelul ultimului an.
Corectii pe verticala adica pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt
ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de evaluare.:
-marja bruta;
-valoarea adaugata
-excedent brut/net din exploatare;
-profit net
prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;
a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si
se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele
profesionale emise de experţii tehnici;
a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie
adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca
si protecţia sociala;
a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe
întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile
trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil;
a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri care
provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
corecţii legate de sinergii
alte corecţii care pot rezulta din diagnostic
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea
întreprinderii.
II. Examenul previziunilor
Evaluatorul face discuţii cu conducerea asupra viitorului întreprinderii din care trebuie sa rezulte ca
întreprinderea va avea continuitate in viitor, altfel evaluatorul va folosi metode lichidative.
III.Calculul matematic prin 4 variante de lucru din acre evaluatorul va folosi una:
capacitatea beneficiara la nivelul mediei profiturilor nete anuale previzionate; se recomanda in
evaluarea pentru privatizare unde trecutul este neproductibil.
Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale corectate, se foloseste in evaluari pt
fuziuni, divizari, majorari de capital.
Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga periaoda trecuta si viitoare;
se utilizeaza in evaluarea pt vanzari intre proprietari privati.
Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare,
de ex: 3 ani din trecut si 1 an viitorsau 1 an trecut si 3 ani viitor.

125. Prezentati si explicati 4 corectii ce pot fi aduse rezultatelor din bilantul contabil pentru
determinarea capacitãtii beneficiare.
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;
B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare
si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele
profesionale emise de experţii tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie
adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca
si protecţia sociala;
D. a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe
întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile
trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil;
E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri
care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
F. corecţii legate de sinergii
G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea
întreprinderii.
126. Ce corectii se aduc rezultatelor financiare din bilantul contabil în legãturã cu amortizãrile si
provizioanele pentru deprecierea imobilizãrilor?
– amortismente – se inlatura orice exces de amortizare si se adauga orice insficienta de amortizare,
referinta constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de expertii tehnici;
se analizeaza si se readuc in situatiile financiare provizioanele nefundamentate

127. Ce corectii se aduc rezultatelor financiare din bilantul contabil în legãturã cu cheltuielile
salariale?
- salarii si asimilate salariilor- insuficientele sau exagerarile trebuie adaugate sau eliminate, referinta
constituind-o satndardele si studiile effectuate de experti in munca si protectia sociala;
128. Explicati corectiile legate de sinergii ce trebuie aduse profitului din bilantul contabil pentru a
determina capacitatea beneficiarã a întreprinderii.
Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor
reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individuale. Printr-un diagnostic bine executat se pot
descoperi toate complementaritatile din activitatea intreprinderii si se pot ajusta rezultatele
financiare
129. Ce sunt efectele sinergice si ce influentã au asupra valorii unei tranzactii?
Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor
reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individuale
De exemplu produsele obtinute de o intreprindere cu productie integrata.
130. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacitãtii beneficiare a unei
întreprinderi?
Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din urmatoarele variante:
- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor anuale corectate din
perioadele trecute si a profiturilor anuale previzionate;
- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute;
- ca medie a profiturilor anuale previzionate;
- ca medie a profiturilor anuale din unele perioade trecute si viitoare.
131. Care sunt elementele de calcul necesare pentru evaluarea întreprinderii prin rentabilitate?
- rata de capitalizare (fructificare sau actualizare);
- profitul respective acel profit care exprima capacitatea beneficiara a intreprinderii;
- perioada de referinta;
132. Ce întelegeti prin perioada de referintã a unei întreprinderi în evaluarea acesteia prin
rentabilitate?
Perioada de referinta corespunde perioadei de prognoza a intreprinderii, respective perioada la
sfarsitul careia proprietarii ar trebui sa-si modifice atitudinea fata de afacerea sa, adica sa provoace
asemenea schimbari in viata intreprinderii incat sa-I permita sa-si reia ciclul vietii.
Astfel de schimbari constau in masuri de restructurare cum ar fi: divizarea, asocierea, formarea de
noi societati comerciale, injectii de capital pentru modernizarea echipamentelor si tehnologiilor,
pentru reinnoirea produselor, etc.
Din punctul de vedere al investitorului perioada de prognoza corespunde cu termenul de recuperare
al investitiei.
133. Ce este si cum se determinã prima de risc a unei întreprinderi?
Prima de risc a unei intreprinderi reprezinta o rata de ajustare care reflecta modul in care piata ar
evalua riscurile specifice afluxurilor de numerar. Prima de risc se stabileste pe baza estimarilor de
piata la care se adauga primele de risc specifice intreprinderii evaluate.
134. Ce relatie este între rata de actualizare, capacitatea beneficiarã si valoarea întreprinderii?
Invers proportionala
135. Capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi exprimatã prin profitul net este de 800, iar dobânda
la obligatiunile de stat este de 12%. Care este valoarea întreprinderii prin metoda capitalizãrii
veniturilor si explicati semnificatia acesteia.
Vintrepr=CB/I = 800/0,12=6.666
136. Ce semnificatie are multiplicatorul capitalistic y pentru evaluarea prin rentabilitate a unei
întreprinderi si care sunt formele de prezentare a acestuia?
Multiplicatorul capitalistic Y reprezinta o rata de capitalizare, de fructificare, actualizare a
veniturilor si este reprezentat de:
a) rata neutra de plasament;
b) nr. de unitati ,,an” - actualizarea unei serii de fluxuri financiare constante pana in anul ,,n” in care
Y reprezinta un nr. de unitati an,
1 - 1__
an= (1+t)n
t

c) rata de plasament aferenta PER secdetremina ca raport intre 1/PER si semnifica durata de
recuparare a investitiei V= CBxPER

PER= Cursul bursier al unei actiuni

dividend platit+profit nerepartizat
137. Ce este valoarea de randament propriu-zisã si cum se determinã?
Valoarea de randament sau capacitatea beneficiara reprezinta randamentul totalitatii capitalurilor
care finanteaza intreprinderea
Valoarea de randament este estimata prin actualizarea fluxului de dividende previzionate a fi oferite
actionarilor de-a lungul perioadei pentru care se face eval;uarea, in ipoteza unei rate de actualizare
constante pe intreaga eprioada. Valoarea intreprinderii este privita prin prisma actionarilor,
respective a veniturilor pe care le primesc.

Formula
138. Ce este valoarea de rentabilitate limitatã si cum se determinã?
Valoarea de rentabilitate limitata este estimate prin actualizarea fluxurilor de profituri nete
previzionate a fi obtinute de intreprindere de-a lungul unei perioade determinate de timp, in ipoteza
unei rate de actualizare constante pe intreaga perioada. De exemplu, in cazul unei afaceri,
intreprinderi ce presupune exploatara unui contract cu durata de viata limitata (contract de
concesiune, de inchiriere, asociere in participatiune), perioada de previziune va coincide cu durata
contractului.

Formula
139. Ce este valoarea de rentabilitate continuã si cum se determinã?
140. Definiti capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi si prezentati formele de exprimare a
acesteia.
Capacitatea beneficiara inseamna atitudinea unei intreprinderi de a genera un beneficiu dat, in
viitorul apropiat, in conditii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din
ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitatii capitalurilor
care finanteaza intreprinderea
Capacitatea beneficiara se exprima de regula cifric, ptin profitul net evaluat, dividende si cash-
flows.
141. Cum se determinã si ce semnificatie au fluxurile de trezorerie în evaluarea unei întreprinderi?
Fluxurile de trezorerie sunt acele profituroi ale intrepr. Care sunt disponibile tuturor furnizorilor de
capital catre intreprindere dupa analizarea restrictiilor de distributie conform legii societatilor.
Fluxul de trezorerie reprezinta profiturile intreprinderii dupa scaderea cjeltuielilor si impozitelor pe
imobilizari, dar inaintea dobanzii.

FLUXUL DE TREZORERIE SE POATE STABILI INDIRECT:

Profit (pierdere) pe an
+ dobanda pe datoria la terti
- economia la impozitul afferent intreprinderii datorata deductibilitatii dobanzii pentru datoria la
terti
+impozitul pe venit care poate fi compensate
+ deprecierea si alte cheltuieli care nu sunt in numerar
 - venituri care nu aduc numeraqr
- cheltuieli de capital
+/- deducerea/cresterea fondului de rulment, inclusiv a lichiditatilor/datoriilor
Flux de trezorerie
142. În ce constã metoda fluxurilor de disponibilitãti actualizate?
Metoda DCF consta in insumarea fluxurilor de disponibilitati care raman in fiecare an in unitate,
pana in anul ,,n”, cand se apreciaza ca proprietareul ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare a
afacerii sale; in acest an ,,n” se stabileste cvaloarea reziduala a activului sau a intreprinderii
143. Care sunt cele 4 etape (pasi) în evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor de disponibilitãti
actualizate?
1. Calculul fluxului de lichiditati nete istorice pe minim trei ani folosin dsinteza diagnosticelor
2. Proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila cu orizontul de
prognoza stabilit intreprinderii; deci o buna viziune, o intelegere a fluxurilor trecute: vanzari,
preturi, structura cheltuielilor, riscuri, etc.
3. Determinarea valorii reziduale ce urmeaza a fi adaugata la cash-flow-ul din ultimul an proiectat;
orizontul prognozat este in general, estimate tinand seama de constatarile diagnosticelor, marcand
momentul cand prorpietarul va decide viitorul intreprinderii in anul ultimo prognozat; valoarea
reziduala, de regula se calculeaza prin aplicarea unui multiplicator z la cash flow-ul ultimului an
prognozat (Vr=ZxCF) sau aplicand modelul Gordon
___1___, unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este cresterea pe
K-g termen lung a fluxului de numerar

4. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul careia este posibila readucerea fluxurilor nete
viitoare se a valorii reziduale in valori de azi; numita si rata neutra
Ea poate fi detreminata pornind de la dobanda obligatiilro sau titlurilor de stat.
144. Ce este valoarea rezidualã, cum se determinã si când se foloseste în evaluarea întreprinderii?
. Valoarea reziduala reprezinta suma net ape care intreprinderea sconteaza sa o obtina in schimbul
unui bun, la finele duratei sale de utilizare, dupa deducerea tuturor costurilor de cedare prevazute.

Valoarea reziduala, de regula se calculeaza prin aplicarea unui multiplicator z la cash flow-ul
ultimului an prognozat (Vr=ZxCF) sau aplicand modelul Gordon
___1___, unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este cresterea pe
K-g termen lung a fluxului de numerar
145. Ce sunt elementele intangibile ale unei întreprinderi si care sunt acestea?
Elementele intangibile sunt imobilizarile necorporale, respective, cheltuieli de constituire, de
cercetare dezvoltare, licente,marci, brevete, softuri, fondul commercial, etc.
146. Ce este partea „invizibilã” a unei întreprinderi si cum se determinã valoarea acesteia?
Goodwill – este excedentul de valoare globala a intreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor
active care il compun. Partea din valoarea globala a unei intreprinderi care are ca sursa buna
gestionare si exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea intreprindere; se obtine prin
capitalizarea profitului obtinut de intreprindere peste pragul de rentabilitate.
147. Ce este pragul de rentabilitate al unei întreprinderi si ce semnificatie are în evaluarea acesteia?
In evaluare, pragul de rentabilitate este punctul de la care rentabilitatea generata e intreprindere este
superioara celei ce s-ar obtine plasand pe piata un capital echivalent cu activul net corijat.
In evaluare pragul de rentabilitate se utilizeaza pentru calculul supraprofitului.
148. Ce este superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill, ce semnificatie are si cum
influenteazã valoarea întreprinderii?
Superprofitul este diferenta dintre capacitatea beneficiara a intreprinderii (profitul intreprinderii) si
profitul care ar fi generat de investirea pe piata financiara a unui capital echivalent cu valoarea
ANC.
Sp = CB –ANCxi, i= rata neutra de capitalizare

Influenteaza valorea intreprinderii insensul cresterii.

149. Ce este goodwill-ul unei întreprinderi si în ce relatie se aflã cu valoarea acesteia?
Goodwill – este excedentul de valoare globala a intreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor
active care il compun. Partea din valoarea globala a unei intreprinderi care are ca sursa buna
gestionare si exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea intreprindere; se obtine prin
capitalizarea profitului obtinut de intreprindere peste pragul de rentabilitate.
Relatia cu valoarea intreprinderii este direct proportionala
150. Ce relatie existã între fondul comercial si goodwill-ul unei întreprinderi?
Este acelasi lucru

151. Ce sunt metodele combinate de evaluare a întreprinderii si în câte grupe se pot clasifica?
. Metodele combinate de evaluare presupun o abordare financiara, intrucat se bazeaza pe fluxurile
antrenate de activitatea intreprinderii intr-o perioada trecuta sau viitoare.
Metodele de eval combinate pot fi grupate in doua categorii, in functie de tehnicile aplicate:
tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;
tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile
152. Explicati în ce constã metoda practicienilor de evaluare a întreprinderii.
Valoarea intreprinderii se determina ca medie simpla sau ponderata a unei val. patrimoniale ANC si
a unei prin rentabilitate (CB/i)
V= ANC + CB/i
2
Sau,
V = K1*ANC + K2* CB/i
K1+K2
153. În ce constã metoda remunerãrii valorii substantiale brute?
Prin metoda remunerarii valorii subsatantiale brute se intelege activul reevaluat in ipoteza
continuarii activitatii, plus valoarea bunurilor folosite de iontreprindere fara a fi proprietara
acestora, minus valoarea bunurilor care, desi sunt inregistrate in patrimonial intreprinderii, nu sunt
folosite din diverse cauze.

154. În ce constã metoda remunerãrii capitalurilor permanente necesare exploatãrii?

Metoda captalurilor permanente necesare exploatarii consat in determinarea valorii substantiale
brute reduse insa din punct de vedere financiar: capitalurile proprii, imprumuturile si
asimilatele(inclusive obligatiile financiare pe termen scurt), datoriile de exploatare (obligatiile
nefinanciare), fiind destinate sa acopere nevoia de fond de rulment si eventual, partial, imobilizarile.
155. Care sunt ipotezele de bazã în evaluarea întreprinderii prin metoda remunerãrii valorii
substantiale brute?
Ipotezele de baza in evaluarea prin metoda remunerarii valorii substantiale brute sunt continuitatea
activitatii intreprinderii si prevalenta economicului asupra juridicului.
156. Se dau urmãtoarele informatii: imobilizãri corporale 29.000; fond de comert 1.000; stocuri
20.000; creante 50.000; disponibilitãti 5.000; capitaluri proprii 50.000; diferente din reevaluare
25.000; obligatii nefinanciare 25.000 si împrumuturi bancare 5.000; rata de remunerare a valorii
substantiale brute este de 15%; capacitatea beneficiarã exprimatã prin profitul previzional net
1.000/an; rata de actualizare este de 12%.
Se cere sã evaluati întreprinderea calculând o rentã a goodwillului redusã la 5 ani.
ANC
29.000 Imob c+
20.000 stocuri+
50.000 creante+
5.000 disponibilit +
25.000 oblig nefinanciare –
5.000 impr bancare -
75.000

V = ANC + CB –ANCxi
t
V1 = 74.000 + 1000-74.000*15% = 74000+ 1000-11100= 74000- 9017= 64983
1 1,12
(1+0,12)

V5 = 74000-10100/1,7623=74000-5731= 68269

157. Cum se evalueazã actiunile detinute de întreprindere la capitalul altor întreprinderi?

Actiunile detinute de intreprindere in capitalul altor societati se evalueaza astfel:
- atunci cand pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de acestea;
- canda pachetul este majoritar se poate aplica aceeasi metoda sau se procedeaza la evaluarea
globala a societatii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina valoarea unui titlu respective
a pachetului;
158. Cum se evalueazã stocurile din cadrul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia?
Stocurile se evalueaza dupa separarea celor fara miscare sau cu miscare lenta, la preturile zilei sau
la media preturilor de aprovizionare din cea mai recenta perioada.
Stocurile de productie in curs se evalueaza la nivelul costurilor efective, corectate cu gradul de
inaintare in realizarea fizica a produsului, determinat de expertiza tehnica.
Stocurile de produse finite se evalueaza la nivelul preturilor de vanzare, mai putin beneficiile si
eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.
159. Cum se evalueazã creantele din bilantul unei întreprinderi pentru a determina valoarea
acesteia?
Creantele se evalueaza dupa inlaturarea din calcul a creantelor incerte, la valoarea scriptica, cele in
valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua respectiva.
160. Cum se evalueazã disponibilitãtile din bilantul unei întreprinderi pentru a determina valoarea
acesteia?
Disponibilitatile din bilant se evalueaza la val scriptica, cele in valuta se actualizeaza la raportul de
schimb al monedei nationale din ziua respectiva.
161. Cum se evalueazã imobilizãrile necorporale ale unei întreprinderi pentru determinarea valorii
acesteia?
Imobilizarile necorporale nu se iau in caculul valorii ANC cu exceptia chelt de cercetare dezv. care
privesc produse noi sau dezvoltari de activitati, care sunt luate in calcul cu val. scriptica.
162. Cum se evalueazã obligatiile din bilantul unei întreprinderi pentru determinarea valorii
acesteia?
. Obilgatiile in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua evaluarii,
diferentele fiind regularizate pe seama capitalurilor proprii, in cazul evaluarii in scopul unei
tranzactii, sau pe seama rezultatelor financiare, in cazul evaluarilor in alte scopuri.
163. Care sunt situatiile în care este posibilã evaluarea unei întreprinderi în dificultate?
Valoarea unei intreprinderi in dificultate se poate aprecia in trei situatii:
a) poate fi redresata;
b) dispune de un patrimoniu care dupa lichidare prezinta inca un active net pozitiv;
c) urmeaza a fi lichidata.

164. În ce constã metoda activului net de lichidare, când se foloseste si cum se calculeazã valoarea
întreprinderii în dificultate?
Atunci cand lichidarea este sigura, cea mai buna utilizare a activelo firmei, opinia evaluatorului
este solicitata pentru estimarea valorii reliyabile nete a unei parti din activele intreprinderii sau a
marimii activului net de lichidare al firmei. Astfel, pornind de la activul net contabil, sunt realiyate
corectiile poyitive sau negative ale tuturor activelor corporale, necorporale şi circulante din bilantul
intreprinderii, di care se deduc cheltuielile cu lichidarea si eventualele obligatii fiscale implicat de
lichidare. Pasivele intreprinderii se pot majora cu costurile de lichidare, cum ar fi: indemnizatiile de
concediere a personalului, penalitatile de rmbursare anticipate a imprumutului, etc. Valoarea astfel
obtinuta va fi diminuata cu o cota cuprinsa intre 30% si 50%, corespunzatoare riscurilor aferente
vanzarii forţate a activelor întreprinderii.
Conform standardelor de evaluare, valoarea de lichidare reprezintă suma ce poate fi obţinută în mod
rezonabil de vânzarea unei proprietăţi într+un interval de timp prea mic pentru a îndeplini
condiţiile din definiţia valorii de piaţa.
Dacă însă lichidarea se face treptat, activele sunt evaluate la preţuri corespunzătoare unor tranzacţii
normale echivalente valorii lichidative a acestora. Aceasta situaţie este întalnita in cazul lichidarii
voite a întreprinderii cf. Lg.31/1990, atunci cand perioada de functionare s-a incheiat, se anuleaza
contractul de societate, se reduce nr. asociati, etc.
In conditiile in care lichidarea nu reprezintă cea mai buna utilizare a activelor intreprinderii in
dificultate, evaluarea se va realiza în perspective redresarii afacerii. In aceasta situatie se recomanda
apelarea la metodele de evaluare bazate pe actualizarea fluxurilor viitoare de numerar. Se va tine
cont de totalitatea fluxurilor implicate de derularea programului de redresare a activităţii firmei.
Restructurarea va genera modificari atat la nivelul structurii fluxurilor de numerar cat si la nivelul
riscurilor aferente realizării lor. Ca urmare va fi necesara reestimarea ratei de actualizare specifice
noilor condiţii de exploatare ale întreprinderii. In plus activele redundante sau auxiliare din
proprietatea firmei vor alimenta prin vanzarea lor primul flux de numerar obtinut de intreprinderea
in curs de redresare.
165. În ce constã metoda valorii la termen, când se foloseste si cum se calculeazã valoarea
întreprinderii în dificultate?
Metoda se foloseste in cazul intreprinderilor redresabile si consta in:
- aprecierea activului net si a capacitatii beneficiare a intreprinderii
- calcularea unei valori la termen, placand de la activul net si de la capacitatea beneficiara a
intreprinderii presupus redresabila
- aplicarea unei decontari a valorii la termen astfel obtinute; acesta decontare este aplicata pentru
atine seama de: a) capitalurile proprii care au fost ijectate pentru realizarea redresarii; b) riscul
specific de ,,ne success “ al redresarii sperate si c) actualizarea valorii la termen
166. Evaluarea întreprinderii în cazul fuziunii si divizãrii.
Pentru evaluarea societatilor intrate in fuziune sau divizare, se poate folosi una dintre următoarele
metode: metoda patrimonială sau metoda activului net, metoda bursieră, metoda bazată pe rezultate
(valoarea de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de supraprofit), metode mixte şi metoda
bazată pe fluxul financiar sau cash-flow.
Valoarea globala a societăţii stabilită printr-una dintre metodele menţionate reprezintă valoarea
aportului de fuziune al fiecărei societăţi intrate în fuziune. Pe baza acestei valori se stabileşte
raportul de schimb.
Valorea activului net este egală cu valoarea aportului net numai în cazul în care s-a folosit metoda
patrimonială de evaluare globală a societăţii. In cazul în care cele două valori nu sunt egale, la
societatea absorbită sau intrată în contopire, diferenţele sunt recunoscute ca elemente de câştiguri
sau pierderi din fuziune, astfel: dacă valoarea aportului net este mai mare decât activul net contabil,
diferenţa este recunoscută ca profit. In situaţia inversă diferenţa este recunoscută ca pierdere.

Determinarea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale pentru a acoperi capitalul
societăţilor comerciale absorbite.
In cadrul acestei etape se efctuează:
determinarea valorii contabile a acţiunilor sau părţilor sociale ale societăţilor comerciale care
fuzionează, prin raportarea aportului net la numărul de acţiuni sau de părţi sociale emise.
Valoarea contabilă a unei acţiuni-părţi sociale se poate obţine şi prin raportarea activului net
contabil la numărul de acţiuni-părţi sociale.
Stabilirea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale, prin raportarea valorii contabile
a unei acţiuni ori părţi sociale a societăţii absorbite la valoarea contabilă a unei acţinui sau părţi
sociale a societăţii absorbate, raport verificat şi aprobat de experţi.

Determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale emis pentru remunerarea aportului net de
fuziune:
determinarea nr. de acţiuni sau de părţi sociale ce trebui emise de societatea comercială care
absoarbe fie prin raportarea capitalui propriu (activului net= al societăţilor comerciale absorbite la
valoare contabilă a unei acţiuni sau părţi sociale a societăţii comerciale absorbante, fie prin
înmulţirea nr. de acţinui-părţi sociale ale societăţii comerciale absorbite cu raportul de schimb;
majorarea capitalui social la societatea comercială care absoarbe, prin înmulţirea nr. de acţiuni/părţi
sociale care trebuie emise de societatea comercială care absoarbe cu valoarea nominală a unei
acţiuni sau a unei părţi sociale de la această societate comercială;
calcularea primei de fuziune, ca diferenţă între valoarea contabilă a acţiunilor sau a părţilor sociale
şi valoarea nominală a acestora

167. Care este structura standard a unui raport de evaluare a întreprinderii?

Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator, aupra bazelor de
evaluare folosite, ametodelor si informatiilro care stau la baza raportului.
1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandari privind:
1.1. Scopul evaluarii
1.2. Scara valorilor satbilite si valoarea medie
1.3. recomandarile privind perspectivele intreprinderii

2.Prezentarea intreprinderii
- numele , forma juridica, adresa, codul SIRUES,
- Scurt istoric> crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare etc.
- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a modalitatilor de formare si a
eventualelor modificari intervenite, structura capitalului si componenta actionariatului, obiectul de
activitate, pozitia ocupata in cadrul ramurii respective,in vederea explicarii metodei de evaluare
folosite cuantum, evaluare, etc.

3. Prezentarea evaluatorilor si a mandatului primit

In cazul in care evaluarea este facuta de catre o societate comerciala abilitata in domeniu, se vor
mentiona datele de inmatriculare ale acesteia de la Registrul Comertului.
Daca echipa de evaluatori este formata din personae individuale, este necesara prezentarea unor cv

4. Diagnosticul de evaluare
4.1. Diagnosticul juridic
4.1.1 obiectiv: aporecierea situatiei juridice a intreprinderii in raport cu proprietarii, tertii si cu
salariatii.
4.12. Constatari: tinand seama de prevederile legale in vigoare, evaluatorii vor stabili daca
intreprinederea este constituita legal, daca exista acte si contracte privind drepturile de proprietate,
daca exista ontracte incheiate cu partenerii de afaceri, daca sunt actiuni juridice in curs, cu personae
fizice sau juried, daca exista contracte de munca individuale si collective, si vor analiza regimul
fiscal al intreprinderii.
4.1.3. Concluzii: udpa trecrea inrevista a mijloacelor de realizare si aprocedeelor de lucru utilizate
se stabilesc:
-oportunitatile exeistente in mediul exterior intreprinderii, adica evolutii cu un character previzibil
pozitiv pentru entitatea evaluata ca: legislatie si reglementari favorabile, conditii economico
financiare optime;
-riscurile existente in mediul extern intreprinderii, adica evolutii cu un efect previzibil negative,
respective condintionarii inverse oportunitatilor;
-punctele forte; adica atuurile, ca urmare a unor factori cum sunt: o buna organizare si functionare a
entitatii evaluate, contract, statut corespunzatoare, relatii contractuale corecte, finantare bancara
asigurata, absenta litigiilro, regelementari fiscale corecte si obligatii fiscale indeplinite la timp;
-punctele slabe, deficientele consatate in organizxarea si functionarea entitatii: contarct si sattut
necorespunzatoare situatiei de fapt, existenta unor litigii contarctulae cu tertii si cu proprii salariati,
conflicate de munac, obligatii fiscale nerespectate,etc.
4.2. Diagnosticul commercial
4.2.1. Obiectiv determinarea locului ocupat ep piat de intreprindere, in present si in viitor
42.2. Constatari
a) pornind de la nomenclatorul produselor su functie de principalele activiati se va calcula ponderea
lor in volumul toatal al activitatii intrepr
b) se va efectua o analiza a clientilor intreprinderii > importanta, durata de recuperare acreantelor,
clienti restanti
c) se analizeza furnizorii
d) se identifica concurenta intreprinderii – actuala si potentiala
e)se analizeza reteaua de distributie aintreprinderii acre poate furniza date asupra ponderii
contractelor interne sau externe in cifra de afceri
f) pentru a anliza posibilitatile de dezvolatre seva studia gradul de permeabilitate a pietei
g) vor fi studiate tipurile de actiuni promitionale facute de intreprindere, cunatumul cheltuielilor
publicitare, evolutia polticii de promovare a produselor si imaginii firmei;
4.2.3. Concluzii – dupa stabilirea principalelor evolutii se vor evidential cele mai importante:
- oprtunitati
- riscuri
- puncte forte: retea de vanzare puternica, clienti statornici, calitate foarte buna a produselor, etc.
- puncte slabe- produse si servicii scumpe, cunoasterea insuficienta a pietei etc.

4.3. Diagnosticul tehnologic operativ sau de exploatare

4.3.1. Obiectiv: stabilirea m[surii in care mijloacele de productie materiale raspund nevoilor actuale
sau viitoare ale intreprinderii sau ale potentialului comparator.

4.3.2. Constatari: se impune cunoasterea infrastructurii, apotentialului de productie la un moment

dat si evolutia in timp, stabilirea dinamicii imobilizarilor corporale, a nivelului de automatizare si
aproductivitatii, dar si analiza functiei de cercetare – dezvoltare, pentru a determina strategia de
viitor a intreprinderii

4.3.3. Concluzii prezentate sub forma:

-oportunitatilor;
-riscurilor;
- punctelor forte: o buna utilizare a capacitatii de productie, utilaje moderne, preturi competitive,
servicii competente,
-punctelor slabe- o planificare defectuoasa a productiei, o conducere defectuoasa a aprovizionarilor
si transporturilor, stocuri de materii rpime, probleme de calitate a produselor si serviciilor.

4.4.Diagnosticul resurselor umane

4.4.1. Obiective : analiza structurii umane si a capcitatii personalului de a contribui la realizarea

activitatilor intreprinderii
4.4.2. Constatari:
a) analiza structurii umane: organigrama ierarhica si functionala a intreprinderii; date cu privire la
personal- varsat, pregatire, grad de ocupare, vechime in intreprindere, etc.
b) Date cu privire la conducatorii intreprinderii- varsta, pregatire, formare si experienta, stil de
conducere, sistem de remunerare
c) date sociale- climatul social, protectia muncii, oragnizarea sindicala din intreprindere, nr. de zile
de greva.,
4.4.3. Concluzii – analizanda datele de mai sus se pot stabili:
-oportunitati;
-riscuri;
- puncte forte: personalul este tanar, dinamic, flexibil si bine format, organizare buna, exista
motivarea muncii.
- puncte slabe: proasta functionare a conducerii, reprezentare sindicala slaba, salarizare
nestimulativa,etc.

4.5. Diagnosticul financiar contabil

4.51. Obiective
- stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatelor si asituatiei
financiare ale entitatii evaluate, percum si astarii de sanatate financaira a acesteia;
-utilizarea relatiei efecului de levier pentru aface diagnosticul ratei de rentabiliate a capitalurilor
proprii;
-evaluarea diferentelor intre efectul de levier financiar masurat plecand de la valorile de contabile si
efectul levier masurat pelcand de la valorile de piata;
-diagnosticul ratei de rentabilitate economica placand de l rata marjei economice si rata de rotatie a
capitalurilor investite;
-utilizarea totalurilor soldurilor intermediare de gestiune pentru analiza formarii marjei economice;
-analiza diefrentelor intre optica de rentabilitate si optica productivista prin realizarea unui audit
asupra situatiilor financiare

4.5.2. Constatari: acestea rezulta in urma realizarii obiectivului, avnd ca mijloace de efectuare
datele is informatiile continute in conturile anuale, rezultatele financiare examinate pe ultimii 3-5
ani perluate potrivit metodologiilor specifice evaluarilor patrimoniale,

4.5.3. Concluzii: se impun in baza constatarilor exprimate sub forma:

- oportunitatilor;
-riscurilor;
-punctelor forte;
- punctelor slabe;

4.6.Sinteza diagnosticelor evaluarii

Se prezinta sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia, cuprinzand concluziile
stabilite pentru fiecare diagnostic in parte, respective datorate mediului exterior intreprinderii (cu
doua subcoloane afernte oportunitatilor si riscurilor) si cele datorate mediului intern al intreprinderii
(cu doua subcoloane afernte punctelor foret si punctelro slabe)
Prin luarea in considerare a tuturor constatarilor din diagnosticele sectoriale prezentate se
el;aboreaza bilantul economic al intreprinderii.

5. Bazele lucrarii de evaluare

Se vor mentiona datele si inforamtiile puse la ispozitie de client, conform caietului de sarcini si
prevederilro din contractul incheiat.

5.1. Expertize si studii, proprii sau insusite: se fac trimiteri la surse, inscrisuri, publicatii utilizate la
elaborarea raportului de evaluare.
5.2. Bibliografie
5.3. Factori de risc:
5.3.1. Factori de risc extern;
5.3.2. Factori de risc intern.

5.4. Ipoteze de evaluare:

5.4.1. Ipoteze macroeconomice;
5.4.2. Ipoteze microeconomice.

6.Metode de evaluare aplicate

Se vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea metodelor de evaluare
pentru fiecare in parte, cf grupelor de mai jos:
6.1. Metode patrimoniale;
6.2.Metode prin rentabiliatte;
6.3. Metode combinate;
6.4. Metode combinate;
6.4. Metode bursiere;
6.5.Alte metode.
7.Gama de valori, valoarea actiunilor.
Se vor enumera opiniile obtinute prin aplicarea metodelor de evaluare mentionate la pct.6, in mod
corespunzator se detremina valorile minime si maxime ale actiunilor.

8.Cocluziile si opiniile evaluatorului

Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obtinute, atat din punct de vedere economic cat si
financiar. Se va exprima parerea evaluatorilor asupra rezultatelor obtinute din operatiunea de
evaluare.

168. Cum influenteazã raportul de schimb al monedei nationale valoarea unei întreprinderi?
Raportul de schimb al monedei nationale, influenteaza valoarea intreprinderii astfel:
- influenteaza rata de actualizare prin riscul deprecierii menedei nationale
-Influenteaza bilantul economic prin evaluarea elementelor monetare la cursul de schimb de la data
efectuarii evaluarii
169. Cum influenteazã modificarea preturilor valoarea unei întreprinderi?
Modificare apreturilor influenteaza vaoarea interinderii astfel:
- rata ed actualizare este influentata cu riscul de prêt;
- bilantul economic este influentat prin evaluarea activelor la valori juste, de piata care tin seama de
preturile pietei
170. Rata de remunerare a activelor este de 10%, valoarea patrimonialã a întreprinderii este de
10.000, iar capacitatea beneficiarã exprimatã prin profitul net este 1.500. Care este superprofitul,
superbeneficiul sau renta de goodwill a întreprinderii?
Superprofitul = CP-ANC*i = 1.500-10000*10%= 1500-1000=5000
171. Care este valoarea unei întreprinderi dacã are o capacitate beneficiarã exprimatã prin profitul
net de 10.000, iar costul capitalului acestei întreprinderi este de 15%?
V = CB/i=66.666

172. Se dau urmãtoarele informatii despre o întreprindere: total active 150.000, din care cheltuieli
anticipate 10.000; total datorii 75.000; diferente din reevaluare
50.000; capitaluri proprii 25.000. Determinati activul net corijat al acestei întreprinderi.
Active totale 150.000
ch anticipate 10.000
datorii totale 75.000
dif reevaluare 50.000
cap proprii 25.000
ANC= 150.000-10.000-75.000= 65.000
173. Care este rolul bilantului economic în evaluarea unei întreprinderi?
Bilantul economic ofera masa de date necesara aplicarii metodelor de evaluare.
174. Explicati rolul evaluãrii pentru elaborarea situatiilor financiare ale întreprinderii.
Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilro financiare vor fi
recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite
baze de evaluare: cost istoric, cost current, valoare relizabila, etc
175. Explicati influenta politicilor de amortizare asupra valorii întreprinderii.
Politica de amortizare influenteaza valoarea intreprinderii astfel:
stabilirea unor durate de viata mai lungi decat cele normale, influenteza in sensul unei valori mai
mari a cativelor si a intreprinderii
satbilreau or durate de viata mai scurte decat cele normale influenteaz in sensul micsorarii valroii
intreprinderii
metodele de amortizare deasemena influenteza, de exemplu daca in anul in care se face evaluarea
mijloacele fixe achizitionate in acest an sunt amortizate accelerat influenteaza intreprinderea,
valoare acesteia fiind mai mica decat daca ar fi utilizat metoda liniara.
176. Cum explicati relatia dintre politicile contabile si valoarea întreprinderii?
Este evident ca politicile contbile influenteaza valoarAe intreprinderii instrucat intrucat acesta poate
opta pentru o metoda sau alta, o baza de evaluare sau alta a elemntelor din situatiile financiare,
astfel metoda lifo in cazul stocurilor va conduce la o valoare a stocurilor mai mare in bilant si un
rezultat mai mic pe cand metoda fifo va avea unefect invers, asmenea si politicile de amortizare,
respective duratele de viata stabilite sau metodele de amortizare. De exemplu capitalizarea
costurilro indatorarii la un moment dat determina active mai mari decat daca dobanda ra fi tercuta
direct in caheltuiala perioadei

177. Ce întelegeti prin valoarea patrimonialã a unei întreprinderi?

Valoarea patrimoniala sau valoarea propriu zisa, este activul net corijat obtinut ca diferenta intre
activul bilantului economic si datoriile inscrise in acest bilant.
178. Cum influenteazã riscul de tarã valoarea unei întreprinderi?
Riscul de tara influenteaza val intreprinderii in sens invers proportional cu cat riscu este mai mare
cu atat val intrepr este mai mica.
179. Conturile din afara bilantului influenteazã valoarea unei întreprinderi? Dacã da, cum?
Da, conturile extrabilantiere influenteaza val intreprinderii, activele care nu sunt in proprietate dar
sunt utilizate de intreprindere, evidentiate extrabilantier sunt luate in calcul la determinarea valorii
substantiale brute.
180. O întreprindere şi-a constituit un patrimoniu compus în principal din participaţii minoritare în afaceri
industriale şi comerciale. Bilanţul său se prezintă astfel la sfârşitul exerciţiului N:
ACTIV PASIV
Imobilizări 5 Capitaluri 112
corporale nete proprii
Imob 120 Datorii 25
financiare financiare
Disponibilităţ 12
i băneşti
TOTAL 137 TOTAL 137
Imobilizările corporale ale afacerii sunt constituite în principal din mobilier de birou pe care îl
utilizează pentru propriile nevoi şi care are o valoare de piaţă estimată la 11 milioane UM.
Imobilizările financiare cuprind portofoliul de participaţii minoritare care includ două categorii
distincte:
- titluri ale societăţile necotate pentru o valoare netă contabilă de 88 milioane UM care generează,
in opinia managerilor, plusvalori potenţiale brute de 15 milioane UM
- titluri ale societăţilor cotate a căror valoare bursieră reprezintă, pentru partea deţinuta de
întreprindere, 50 milioane UM
Întreprinderea are, ca urmare a unor pierderi aferente exerciţiului anterior, un rezultat reportat
negativ de 15 milioane UM. Aceste pierderi se vor recupera în următorii 5 ani, perioadă în care se
va determina o economie de impozit pe profit.
Impozitul pe profit este de 40%, cel aferent plusvalorilor activelor de 28%. Rentabilitatea
capitalurilor proprii aşteptata de piaţă pentru acest tip de afacere este de 10%.
Să se determine plusvalorile nete aferente activelor. (Metode de evaluare patrimoniale
Determinarea plusvalorilor nete aferente activelor
- plusvalori brute pentru imobilizari corporale 6 mil (11 valoare de piaţă – 5 valoare contabilă)
- plusvalori brute pentru titlurile necotate 15
- plusvalori brute pentru titlurile cotate 18
Total plusvalori brute 39
Impozit pe plusvalori (28%) (11)
Total plusvalori nete de impozit 28

Observaţie: în practica internaţională a evaluării plusvalorile aferente activelor imobilizate se

impozitează cu o cotă diminaută avându-se în vedere realizarea lor pe termen lung sau
incertitudinea realizării imediate.

181. Se reia enunţul de la problema 180 cu următoarea cerinţă: să se determine economia de

impozit pe profit indusă de pierderi.
(Metode de evaluare patrimoniale
Determinarea economiei de impozit pe profit indusă de pierderi:
Se presupune că pierderea poate fi recuperată în următorii 5 ani dacă se ţine seama de plusvalorile
potenţiale pe care le degajă participaţiile. Fluxurile anuale sunt actualizate (aduse la data
evaluării) la o rată de 10% dată în enunţ.
3 3 3 3 3
Pierderi reportate =  2
 3
 4
  11 .4
1.1 1.1 1.1 1.1 1.15
de unde o economie de impozit pe profit de:
11,4 x 0,4 = 4,6  5

182. Se reia enunţul de la problema 180 cu următoarea cerinţă: să se calculeze activul net contabil
corectat. (Metode de evaluare patrimoniale)

Determinarea activului net contabil corectat = 145

ANC 112
Total activ 137
- Datorii 25
+ Plusvalori active nete 28
+ Economie de impozit pierderi 5

183. Grupul Y deţine, prin intermediul societăţii mame, un control majoritar asupra a trei societăţi:
A, B si C.
Bilanţul societăţii mame încheiat la sfârşitul exerciţiului N se prezintă astfel:
ACTIV PASIV
Imobilizări 4 Capitaluri 63
necorporale (1) proprii
(din care
cheltuieli de
constituire)
Imobilizări 10 Datorii 80
corporale financiare
Imobilizări 122
financiare (110)
(din care
participatii)
Disponibilit 7
ăţi
TOTAL 143 TOTAL 143
Se mai cunosc următoarele:
- imobilizările corporale corespund clădirii ce reprezintă sediul social al grupului (regrupează
ansamblul serviciilor administrative şi comerciale ale grupului şi ale celor trei filiale); o expertiză
recentă îi atribuie o valoare de piaţă de 16 milioane UM
- imobilizările financiare cuprind pe de o parte valoarea neta contabilă a participaţiilor în societăţile
A, B, C şi pe de altă parte un împrumut de 12 milioane UM acordat unui partener comercial al
grupului care are unele dificultăţi financiare. După ultimele informaţii, acest partener ar putea
ajunge in situaţia încetării plăţilor.
În privinţa filialelor, se mai ştie:
- A reprezintă în bilanţul grupului o valoare netă contabilă de 50 milioane UM. Este o societate
necotata care are datorii financiare de 18 milioane şi care a obţinut în ultimul exercitiu un rezultat
din exploatare de 9 milioane. Societăţile cotate ale aceluiaşi sector de activitate prezintă
actualmente următorii multiplii asupra rezultatelor ultimului exerciţiu: 10 pentru rezultatul
exploatării şi 15 pentru rezultatul net.
- B este o societate cotată pe piaţa secundară de 2 ani. Valoarea netă contabilă în cadrul grupului,
care deţine din capitalurile sale o cotă de 55%, este de 35 milioane. În urma unor performanţe
deosebite, B prezintă la ora actuală, pe baza mediei cursurilor înregistrate pe parcursul ultimei luni
bursiere, o capitalizare bursieră de 130 milioane.
- C este o societate tânără, în puternică creştere, a cărei finanţare a fost realizată deocamdată doar
din capitaluri proprii. Rentabilitatea sa nu este mare, dar ţinând seama de potenţialul său, se
estimeaza o valoare globală apropiată de cifra de afaceri anuală, de 32 milioane pentru ultimul
exerciţiu. Grupul deţine 100% din capitalul său.
Alte informaţii: impozit pe profit 40%, impozit pe plusvalorile aferente activelor pe termen lung
28%.
Să se determine valoarea actuală a participaţiilor în societăţile A, B şi C. (Met. de eval.
patrimoniale)

Participaţii în societatea A: valoarea de piaţă a acesteia poate fi estimata prin metode comparative:
- rezultatul exploatării:
valoarea afacerii sau a entităţii (ansamblul capitalurilor) = 10 x 9 = 90 milioane
valoarea acţiunilor (valoarea capitalurilor proprii) = valoarea entităţii – datorii = 90 – 18 = 72
milioane
- rezultatul net:
valoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) = 15 x 5 (rezultatul exploatarii de 9 milioane după
impozitare cu 40% = 5,4; dacă se ţine seama de existenţa cheltuielilor cu dobânzile aferente
datoriilor se poate rotunji in jos, la 5 milioane)= 75 milioane
Se poate accepta o valoare a participaţiilor în societatea A de 75 milioane de unde rezultă o
plusvaloare de 25 milioane (75 valoare de piaţă – 50 valoare netă contabilă).

Participaţii în societatea B: valoarea acesteia se stabileşte pe baza capitalizării bursiere care,

ţinând seama de partea deţinută de grup, este de 71,5 milioane (130 mil x 55%), rezultând o
plusvaloare de aproximativ 37 milioane (71,5 valoare de piaţă – 35 valoare netă contabilă)

Participaţii în societatea C: fiind finanţata doar din capitaluri proprii, valoarea societăţii C este
egală cu valoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) de 32 milioane, de unde rezultă o plusvaloare de 7
milioane [32 milioane valoare de piaţă – (110 –50-35 ) valoare netă contabilă]

184. Se reia enunţul de la problema 4 cu următoarea cerinţă: să se calculeze activul net contabil
corectat al grupului Y.
(Metode de evaluare patrimoniale)
a)Corecţii în vederea determinării activului net contabil corectat al grupului:
- cheltuieli de constituire: sunt nonvalori şi se elimină
- imobilizarea care reprezintă sediul social: plusvaloare de 6 milioane (16 valoaare de piaţă – 10
valoare contabilă)
- împrumut de 12 milioane: partenerul prezintă un risc de faliment ridicat care conduce la
provizionarea integrală a împrumutului (anularea activului de 12 milioane)
- plusvaloare aferentă participaţiei în A: 25 milioane
- plusvaloare aferentă participaţiei în B: 37 milioane
- plusvaloare aferentă participaţiei în C: 7 milioane
b)Determinarea activului net contabil
corectat: 109 milioane
ANC (143 - 80) 63
Anularea cheltuielilor de constituire -1
Provizionarea împrumutului -12
Economie de impozit aferentă cheltuielilor
de constituire şi împrumutului anulat [(12+1) x 0,4] 5
Plusvalori pentru imobilizările corporale 6
Plusvalori pentru participaţiile A, B, C 69
Impozit pe plusvalori [(6+69)x 0,28] -21

185. Societatea A, cotată la bursă, prezintă caracteristicile financiare următoare:

- capitaluri proprii 100 milioane UM
- datorii financiare 200
- imobilizări nete 220
- nevoie de fond de rulement 80
- rezultatul exploatării 50

Se mai ştie că:

- rata dobânzii fără risc pe piaţă 5,7%
- prima de risc mediu pe piaţă acţiunilor 4%
- rata medie a dobânzii la datoriile societăţii 7,5%
- cota de impozit 40%
- coeficientul  1,1
- capitalizarea bursieră a societăţii este actualmente de 225 milioane UM
- imobilizările nete cuprind o participaţie minoritară, în sumă de 20 milioane, într-o altă societate
cotată a cărei valoare de piaţă (pe baza mediei cursurilor ultimei luni bursiere) este de 35 milioane
UM
- investiţiile realizate de societate în cursul ultimului exerciţiu au fost de 50 milioane şi nevoia de
fond de rulment a crescut cu 10 milioane. Cheltuielile cu amortizarea au fost de 45 milioane UM.
Să se determine costul mediu ponderat al capitalului ca şi referinţă a ratei de actualizare.
(Metode de evaluare bazate pe randament)

Calculul CMPC
- costul capitalurilor proprii k j  k F   k M  k F    j = 0,057 + 0,04 x 1,1 = 10,1%

- costul datoriilor după impozitare = 0,075 x 0,6 = 4,5%

225 x0,101  200 x0,045

- CMPC =  7,5%
425

unde 225 reprezintă valoarea actuală a capitalurilor proprii (capitalizarea bursieră a societăţii) faţă
de valoarea contabilă de 100; mai relevantă este prima sumă

186. Un grup de societăţi prezintă următoarele situaţii financiare pentru ultimul exerciţiu :
Cifra de afaceri 1000 milioane UM
Excedent brut de exploatare 250
- Amortizari 50
= Rezultatul exploatarii 200
+ Rezultat financiar -15
+Rezultat extraordinar 25
- Impozit pe profit 85
- Amortizare pe plusvalori
(specifică consolidărilor) 10
= Rezultat net consolidat 115
Bilanţ
ACTIV PASIV
Imobilizări Capitaluri
nete 500 proprii 450
Active Datorii
curente de 450 curente de
exploatare 80 exploatare 280
Disponibilit Datorii
ăţi financiare 300
TOTAL 1030 TOTAL 1030
Alte informaţii:
- investiţiile au reprezentat 60 milioane UM în cursul ultimului exerciţiu
- nevoia de fond de rulment reprezenta 150 milioane UM la sfârşitul exerciţiului precedent
- cota de impozit pe profit 40%
- rata de rentabilitate a pieţei, fără risc 4%
- prima de risc medie a pieţei acţiunilor este de 5%
- coeficientul  al grupului este de 1,3
- rata dobânzii la datoriile financiare ale grupului 7%
Se cere să se calculeze valoarea creată de grup în ultimul exerciţiu.
(Metode de evaluare bazate pe goodwill)

Calculul valorii economice adăugate (VEA)

VEA  POnet  CMPC  CI  CI   ROIC  CMPC 
unde
POnet – profit operaţional (rezultat din exploatare)
net de impozit
CMPC – costul mediu ponderat al capitalului
CI – capitaluri investite
ROIC – rentabilitatea capitalurilor investite

CMPC se determină astfel:

- costul capitalurilor proprii:
k j  kF   kM  kF    j
unde kj – costul capitalurilor proprii (Ccp)
KF – rentabilitatea pieţei fără risc
KM – rentabilitatea pieţei (cu risc)
j – coeficientul de volatilitate al acţiunii j

Ccp = 0,04 + 1,3 x 0,05= 10,5%

- costul datoriilor financiare

C d  c  1  i p  = 0,07 x (1-0,4)=4,2%
- CMPC  k1  C cp  k 2  C d =450/750 x 0,105 + 300/750 x 0,042  8%
Atunci VEA = 200 x 0,6 – 670 x 0,08 = 66,4
Unde CI reprezinta: imobilizari + nevoia de fond de rulment = 500 + (450 -280) = 670

187. Se reia enunţul de la problema anterioară cu următoarea cerinţă: să se evalueze afacerea prin
metoda cash-flow-urilor disponibile (pentru afacere, entitate) actualizate presupunând că acest cash-
flow va creşte cu 10% pe an în următoarele trei exerciţii, apoi cu 4% până la infinit.
(Metode de evaluare bazate pe randament)
Calculul cash-flow-ului disponibil obţinut în ultimul exerciţiu
Rezultatul exploatarii 200
- Impozit aferent 80
+ Amortizare 50
= Cash-flow de exploatare 170
+ Nevoia de fond de rulment la
sfârşitul exerciţiului precedent 150
- Nevoia de fond de rulment la
sfârşitul exerciţiului curent 170
- Investiţii de efectuat 60
= Cash-flow disponibil 90
Acest cash-flow se va actualiza pe baza ipotezelor de creştere din enunţ rezultând o valoare a
tuturor capitalurilor investite (VCI) sau a entităţii de:
90 x1,13 x1,04
VCI 
90 x1,1

90 x1,12

90 x1,13

 0,08  0,04  2753 milioane UM
1  0,08 1  0,08 2
1,08 3
1,08 3
Obs. ultimul termen al formulei desemnează valoarea reziduală actualizată şi determinată după
formula:
 CFn 1
Vr 
CMPC  g
unde CFn+1 – cash-flow-ul anului 4
g - rata de creştere a cash-flow-ului până la infinit
Valoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) = VCI – Datorii financiare = 2753 – 300 = 2453 milioane
UM

188. O întreprindere oferă acţionarilor un randament global pe dividende de 3%. Ştiind că pentru
clasa de risc considerată piaţa cere o rentabilitate a capitalurilor proprii de 10%, trebuie găsită rata
de creştere implicită a dividendelor la infinit care permite asigurarea acestei rentabilităţi.
(Metode de evaluare bazate pe randament - dividende
Modelul Gordon Shapiro conduce la formula:
D
V  unde D este primul dividend de primit, r rata de rentabilitate cu risc si g rata de creştere la
rg
D
infinit a dividendului global.Formula se poate scrie: r   g  r1  g unde r1 este randamentul
V
oferit de dividende, în acest exemplu = 3%
Se obţine astfel 0,1 = 0,03 + g deci g = 7% (inflaţie inclusă)

189. O întreprindere a fost introdusă la Bursa în exercitiul N-1. Ultimul său dividend de 10 UM
tocmai s-a plătit. Se aşteaptă o creştere a dividendului său într-un ritm anual de 8% până la sfârşitul
celui de-al treilea an, apoi de 6% pe an pentru următorii doi ani şi apoi o creştere de 4% până la
infinit.
Să se determine valoarea de piaţă a afacerii (acţiunii) ştiind că rata de rentabilitate aşteptată de
acţionari pentru capitalurile proprii este de 10%.
(Metode de evaluare bazate pe randament - dividende)

Se utilizează modelul Gordon Shapiro în trei secvenţe cărora le corespunde o anumită rată de
creştere a dividendelor
10 x1,08 3 x1,06 2 x1,04
2 3 3 3 2
10 x1,08 10 x1,08 10 x1,08 10 x1,08 x1,06 10 x1,08 x1,06 0,1  0,04
V       
1,1 1,12
1,13
1,14 1,15 1,15
D6
Ultimul termen calculat pentru sfârşitul anului 5 este dat de rg .
1  r  5
190. Dacă preţul acţiunii unei întreprinderi este actualmente 25.000 lei, rata de creştere anticipată a
beneficiilor de 9% şi dividendul anticipat la sfârşitul exerciţiului este de 1.500 lei, care este rata de
rentabilitate sperată a titlului?
(Metode bazate pe rentabilitate - dividende)
D D
Se aplică formula lui Gordon Shapiro: V  r  g de unde r   g r = 15%
V
191. O întreprindere prezintă caracteristicile următoare:
- capitaluri investite de acţionari şi creditori 1000 milioane UM
- rentabilitate minimă cerută de la capitalurile investite pe piaţă 7,5%
- rentabilitate aşteptată (previzională) a capitalurilor investite în afacere 10%
Să se calculeze goodwill-ul întreprinderii pe baza ipotezelor: superprofitul va fi constant pe o durată
nedeterminată de timp.
(Metode bazate pe goodwill)

Întreprinderea va degaja un superprofit perpetuu de 2,5% corespunzător surplusului de rentabilitate

obţinut în raport cu rentabilitatea cerută de piaţă (10 –7,5 = 2,5). În aceste condiţii, se determină o
rentabilitate constantă de 10%, adică 100 milioane UM pe an corespunzatoare unei valori de piaţă
de:
100 / 7,5% = 1333 mil UM
Atunci goodwill-ul poate fi estimat la 1333 – 1000 = 333 mil UM
O altă variantă de rezolvare, potrivit formulei clasice de capitalizare a superprofitului este:
GW 
Sp

 PC  i  Re s 
r r
unde superprofitul Sp se determină:
1000 x 10% - 1000 x 7,5% = 25,
iar Sp capitalizat este 25 / 7,5% = 333 milioane UM

192. O întreprindere prezintă caracteristicile următoare:

- capitaluri investite de acţionari şi creditori 1000 milioane UM
- rentabilitate minimă cerută de la capitalurile investite pe piaţă 7,5%
- rentabilitate aşteptată (previzională) a capitalurilor investite în afacere 10%
Să se calculeze goodwill-ul întreprinderii pe baza ipotezelor: superprofitul va creşte cu o rată anuală
constantă de 5% pe un orizont de prognoză de 10 ani.
(Metode bazate pe goodwill)
Superprofitul va fi degajat doar în următorii 10 ani şi se va majora anual cu 5%:
GW  
n
Sp n
 PC  i  Re s 
t 1 1  r 
t
 
t 1 1  r  t
Superprofitul este de 25 milioane şi va creşte cu 5% pe an. Se va aplica formula actualizării pe un
orizont finit de timp (10 ani) a unei valori aflate într-o creştere geometrică.
GW 
25

1  0,05 10  1  0,075 10
sau
1  0,075 10 1  0,05  1  0,075
25  1,05 2 1,05 3 1,0510 
GW = 1, 05    ...  
1  0,075  1,075 1,075 2 1,0759 
GW = 210 milioane UM

193. Conducerea unei întreprinderi doreşte să lege primele acordate agenţilor comerciali pentru
depăşirea obiectivelor care le-au fost fixate de crearea de valoare pentru întreprindere. A fost
studiată ipoteza următoare:
- cresterea cifrei de afaceri cu mai mult de 5% fata de obiective
Se mai cunosc următoarele:
- marja profitului din exploatare (operaţional) înainte de impozit 20% (PO/CA)
- CMPC 7%
- CA medie realizata de un agent comercial 10 milioane UM
- Cota de impozit pe profit 40%
Care este creşterea valorii economice adăugate în ipoteza de mai sus ?
(Metode de evaluare bazate pe goodwill
Se aplică formula de determinare a VEA (valoare economica adaugată)
VEA  POnet  CMPC  CI  CI   ROIC  CMPC 

În acest caz creşterea VEA este legată de o majorare a cifrei de afaceri cu mai mult de 5% faţă de
obiective şi se poate calcula astfel:
POnet = 20% x 10 x (1-0,4) = 1,2 milioane UM
VEA = POnet = 5% x 1,2 mil = 60000 UM

194. Conducerea unei întreprinderi doreşte să lege primele acordate agenţilor comerciali pentru
depăşirea obiectivelor care le-au fost fixate de crearea de valoare pentru întreprindere. A fost
studiată ipoteza următoare:
- reducerea cu 15 zile de stoc mediu (raportat la cifra de afaceri)
Se mai cunosc următoarele:
- marja profitului din exploatare (operaţional) înainte de impozit 20% (PO/CA)
- CMPC 7%
- CA medie realizata de un agent comercial 10 milioane UM
- Cota de impozit pe profit 40%
Care este creşterea valorii economice adăugate în ipoteza de mai sus ?
(Metode de evaluare bazate pe goodwill

Se aplică formula valorii economice adăugate.

În acest caz, reducerea stocurilor corespunde unei diminuări a capitalurilor investite (CI) de
întreprindere în exploatare. Economia şi deci suplimentul de VEA care rezultă se poate calcula
astfel:
VEA = CMPC x CI = CMPC x Stocuri (fie 15 zile de CA) = 7% x 15 x 10/360 = 29200 UM

(stocurile si celelalte componente ale NFR se exprimă în zile de cifră de afaceri prin formulele
duratelor de rotaţie: Stoc mediu sau final / CAFTVA x 360 si apoi, prin cunoaşterea CA
previzionate, în valori absolute)

195. O întreprindere prezintă urmatoarele conturi previzionale:

Cifra de afaceri 100 milioane UM
Rezultatul exploatării 150
Rezultatul financiar 9
Rezultatul extraordinar 20
Impozit pe profit 71,6
Rezultat net consolidat 107,4
Rezultat aferent participatiilor
minoritare (11)
Rezultat net partea grupului 96,4

Informaţiile cu privire la societăţile cotate din acelaşi sector de activitate conduc la următorul
multiplu aplicat rezultatului aşteptat pentru exercitiul N+1: PER = 21.
Impozit pe profit: 40%
Să se determine valoarea întreprinderii, partea aparţinând grupului, prin metode comparative.
(Metode de evaluare bazate pe comparaţii de piaţă
Se aplică PER rezultatului net curent aşteptat pentru N+1

Rezultat net partea grupului 96,4

- Rezultat extraordinar -20
+ Economie de impozit pentru
rezultatul extraordinar 8
(20 x 0,4)
Rezultat net curent partea grupului 84,4
Valoarea de piaţă a acţiunilor 1772
(84,4 x 21)

196. O întreprindere prezintă urmatoarele conturi previzionale:

Cifra de afaceri 100 milioane UM
Rezultatul exploatării 150
Rezultatul financiar 9
Rezultatul extraordinar 20
Impozit pe profit 71,6
Rezultat net consolidat 107,4
Rezultat aferent participatiilor
minoritare (11)
Rezultat net partea grupului 96,4
Informaţiile cu privire la societăţile cotate din acelaşi sector de activitate conduc la următorul
multiplu aplicat rezultatului aşteptat pentru exercitiul N+1: multiplul pentru rezultatul exploatării =
13.
Impozit pe profit: 40%
ă se determine valoarea întreprinderii, partea aparţinând grupului, prin metode comparative.
(Metode de evaluare bazate pe comparaţii de piaţă)

Se utilizează multiplul rezultatului exploatării.

Valoarea de piaţă a tuturor acţiunilor = 150 x 13 = 1950

Valoarea de piaţă a acţiunilor deţinute de grup = 1950 x 90% = 1755

Obs. ponderea participatiilor minoritare este de

10%  11 / 107,4

197. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor informaţii:

capital social 10.000 UM
rezerve 3.000
rezultat reportat 5.000
cheltuieli de constituire 2.000
cheltuieli de cercetare 10.000, din care 4.000 destinate creării unui produs pentru înlocuirea altuia
care va ieşi de pe piaţă anul următor
cheltuieli în avans pentru abonamente la reviste de specialitate 1.000

ANCC = ANC ± Corecţii active ± Corecţii datorii

ANCC = Capitaluri proprii ± Corecţii active vCorecţii datorii
ANCC = 11.000
Capitaluri proprii 18.000
Capital social 10.000
Rezerve 3.000
Rezultat reportat 5.000
- Cheltuieli considerate nonvalori 7.000
Cheltuieli de constituire 2.000
Cheltuieli de cercetare 4.000
Cheltuieli în avans 1.000

198. Care este valoarea care se stabileste pentru activele considerate în afara exploatãrii?
Val. care se stabileste pentru activele considerate in afara exploatarii, este valoarea venala, adica
suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.

199. Care ar fi motivele pentru care actionarii ar accepta un pret de vânzare negativ pentru o
întreprindere redresabilã (în locul optiunii falimentului)?

Redresarea presupune infuzie de capital, iar in conditiile in care actionarii nu dispun de capital
prefera vanzarea la un prêt sub val justa totusi negociat decat falimentul, caz in are loc vanzarea
activelor si plata creditorilor intr-po anumita ordine, actiunarii ramanand cei din urma pe lista.

200. Care dintre principiile contabile aplicabile la ora actualã în România nu pot fi acceptate în
totalitate, în cazul evaluãrii economice, fiind necesare corectii ale bilantului elaborat pe baza
acestora?
Principiul independentei exercittiilor
Principiul necompensarii
Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere
201. Care dintre urmãtoarele puncte nu se încadreazã în analiza SWOT aplicabilã functiei juridice,
în vederea stabilirii diagnosticului partial: relatiile comerciale cu furnizorii traditionali, promovarea
produselor întreprinderii, existenta Regulamentului de ordine interioarã, posibilitãti de îmbunãtãtire
a cãilor de acces si a utilitãtilor?

In analiza SWOT aplicabila functiei juridice nu se incadreaza urmatoarele puncte:

- relatiile comerciale cu furmizarii traditionali
- promovarea prod intrepr
- posibilit de imbunatatire a cailor de acces si utilitatilor

202. Care dintre verificãrile urmãtoare vi se par relevante pentru stabilirea diagnosticului resursei
umane: locul de muncã anterior angajãrii în întreprinderea evaluatã, dependenta managerilor de
bãnci sau actionarii majoritari, structura si numãrul sindicalistilor, calificarea medie a personalului
de executie?
locul de munca anterior
structura si nr, sindicalistilor
calificarea medie a pers de executie

203. Cum poate fi definit superprofitul aferent întreprinderii?

Superprofitul a reprezinta profitul suplimentare asigurat de o intreprindere pentru capitalurile

investite in activele sale fata de un plasament, de o marime egala, remunerate la rata medie a pietei.
Sau
Superprofitul este diferenta dintre capacitatea beneficiara a intreprinderii (profitul intreprinderii) si
profitul care ar fi generat de investirea pe piata financiara a unui capital echivalent cu valoarea
ANC.
Sp = CB –ANCxi, i= rata neutra de capitalizare

204. Care este inversul ratei de capitalizare aplicabile unor beneficii constante sau care cresc cu o
ratã constantã pe o perioadã nedeterminatã (infinitã) de timp?

205. Ce exemple de coeficienti multiplicatori utilizati în practica evaluãrii puteti da?

Multiplicatorul capitalistic Y reprezinta o rata de capitalizare, de fructificare, actualizare a

veniturilor si este reprezentat de:
a) rata neutra de plasament;
b) nr. de unitati ,,an” - actualizarea unei serii de fluxuri financiare constante pana in anul ,,n” in care
Y reprezinta un nr. de unitati an,
1 - 1__
an= (1+t)n
t
c) rata de plasament aferenta PER secdetremina ca raport intre 1/PER si semnifica durata de
recuparare a investitiei V= CBxPER
PER= Cursul bursier al unei actiuni
dividend platit+profit nerepartizat206. În câte moduri puteti scrie formula de calcul
a valorii unei afaceri dacã se capitalizeazã beneficiul (B) generat de afacere pe un orizont de
prognozã nedeterminat si se considerã cã acest beneficiu este constant?
207. Cum poate fi definitã valoarea rezidualã a unei afaceri inclusã în calculele de actualizare a
cash-flow-urilor?
208. Care sunt premisele aplicãrii metodei rentei goodwill-ului?
209. Care sunt premisele aplicãrii metodei capitalizãrii superprofitului?
210. Care este semnificatia Price Earnings Ratio (PER) (indicatorul pretului pe actiune) indicator
bursier si coeficient multiplicator?
211. Care este caracteristica ratei de actualizare deflatate?
212. Care este caracteristica ratei de actualizare nedeflatate?
213. Ce sunt ratele de evaluare utilizate în cadrul metodelor comparative si ce exemple puteti da?
214. Care este definitia goodwill-ului?
215. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea terenurilor atunci când se determinã
valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat?
216. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea constructiilor atunci când se determinã
valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat?
217. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea echipamentelor atunci când se
determinã valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat?
218. În cadrul formulei de calcul a costului mediu ponderat al capitalului (una dintre referintele
necesare determinãrii ratei de actualizare) în ce mod se ia în considerare influenta fiscalitãtii atunci
când se determinã costul datoriilor?
219. Care sunt factorii în functie de care se estimeazã de cãtre evaluator coeficientul de depreciere
utilizat, spre exemplu, în cadrul metodei costului de înlocuire net (CIN)?
220. Care este formula de calcul a ratei de actualizare deflatate necesarã determinãrii ratei de
actualizare?
221. Care este criteriul principal de clasificare a elementelor bilantului functional – instrument
complex de analizã financiarã – utilizat pentru stabilirea diagnosticului financiar?
222. Care dintre indicatorii urmãtori poate fi folosit pentru aprecierea circulatiei si stabilitãtii
personalului?
– numãr de grevisti/numãr total de salariati x 100;
– intrãri de personal/numãr mediu scriptic de personal x 100;
– numãr de personal cu vechime mai mare de 5 ani/numãr mediu scriptic de personal.
223. Care este formula de calcul a lichiditãtii restrânse – indicator calculat pentru interpretarea
bilantului contabil în cadrul diagnosticului financiar?
224. Care sunt documentele financiare de sintezã pe care le verificã auditorul financiar sau
evaluatorul pentru a se asigura de credibilitatea datelor contabile?
225. Cãrei optici îi corespund valorile patrimoniale functionale (de exemplu, Valoarea
substantialã)?
226. Cãrei optici îi corespund valorile patrimoniale matematice (de exemplu, Activul net contabil
corectat)?
227. Ce reprezintã rata de actualizare a capitalurilor?
228. Care sunt situatiile în care, în contabilitate, se apeleazã la evaluãri economice ale activelor?
229. Care sunt caracteristicile lichidãrii judiciare a întreprinderii din punctul de vedere al evaluãrii?
230. Prin ce se deosebesc valorile entitãtii (functionale, ale ansamblului resurselor investite) de cele
ale capitalurilor proprii (matematice, nete)?
231. Care este formula de calcul a fondului de rulment – indicator de echilibru financiar specific
bilantului functional?
232. Prin ce se deosebeste goodwill-ul de activele intangibile identificabile?
233. Care sunt factorii în functie de care se alege un etalon de comparatie reprezentativ (actiune sau
afacere)?
234. Cum poate fi definitã evaluarea economicã?
235. Care dintre cele trei categorii de metode de evaluare specific activelor (metoda capitalizãrii
rezultatelor, metoda costurilor, metoda comparatiei directe) se poate aplica si fãrã sã se dispunã
integral de informatii de piatã?
236. De ce uzura scripticã a bunurilor de natura imobilizãrilor corporale nu poate fi acceptatã în
cazul unei evaluãri economice?
237. Dacã se lucreazã în unitãti monetare curente, din ce se compune rata de actualizare?
238. Care este formula de calcul a rentabilitãtii economice, ca indicator compus al rezultatelor?
239. Cum poate fi transformat un rezultat contabil într-un cashflow?
240. Care este semnificatia includerii amortizãrii (alãturi de rezultatul net contabil, cu semnul plus)
la determinarea cashflow-ului?
241. Prin ce se deosebeste valoarea estimatã de evaluator de pretul care este eventual stabilit de
cãtre cei care au cerut efectuarea evaluãrii?
242. Care este formula de calcul a capitalurilor permanente necesare exploatãrii – valoare
patrimonialã?
243. Dati exemple de factori care influenteazã mãrimea orizontului de prognozã estimat în cadrul
metodelor de randament.
244. Indicati tipul de valoare aferentã activelor cãreia îi corespunde definitia: suma estimatã pentru
care o proprietate (activ) ar putea fi schimbatã la data evaluãrii, între un cumpãrãtor si un vânzãtor
hotãrâti, într-o tranzactie echilibratã, dupã un marketing adecvat, în care fiecare parte actioneazã în
cunostintã de cauzã, prudent si fãrã constrângeri.
245. Precizati când este recomandabil sã fie folositã rata de evaluare „Curs bursier/Cash-flow”.
246. Marcati cu adevãrat (A) sau fals (F) rãspunsurile la urmãtoarea afirmatie: Situatiile financiare
ale întreprinderii nu sunt prelucrate ca atare de evaluator, fiind necesare corectii:
a) contabilitatea nu este tinutã întotdeauna potrivit normelor si principiilor contabile în vigoare;
b) se referã la o perioadã trecutã;
c) nu reflectã neapãrat valori de piatã;
d) include goodwill-ul, or acesta nu este întotdeauna calculate de evaluator.
247. Enumerati trei dintre scopurile evaluãrii de active sau de afaceri.
248. Motivati prin 3-4 argumente utilitatea diagnosticului pentru evaluarea afacerii.
249. Prezentati criteriile dupã care se judecã o întreprindere ca fiind în dificultate.
250. Prezentati trei dintre conditiile obtinerii valorii de piatã a activelor, incluse în definitia acesteia
conform Standardelor Internationale de Evaluare (IVS – International Valuation Standards).
251. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor de randament ale afacerii.
252. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor patrimoniale ale afacerii.
253. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor bazate pe comparatii de piatã ale
afacerii.
254. Expuneti tipurile de valori care se determinã pentru activele detinute de o întreprindere care îsi
continuã activitatea.
255. Expuneti tipurile de valori care se determinã pentru activele detinute de o întreprindere care îsi
înceteazã activitatea.
256. Prezentati trei dintre corectiile care se aplicã rezultatului contabil pentru a-l transforma într-un
beneficiu reproductibil, recurrent (capacitate beneficiarã).
257. Prezentati caracteristicile activelor intangibile identificabile.
258. Exemplificati trei principii ale evaluãrii specifice sau aplicabile metodelor de randament.
259. Prezentati diferentele dintre actualizare si capitalizare – în întelesul lor pentru evaluare.
260. Enumerati câteva rate de rentabilitate ale pietei care pot fi alese ca si ratã neutrã – componentã
a ratei de actualizare.
261. Prezentati caracteristicile afacerilor redresabile.
262. Prezentati caracteristicile generale ale unui cash-flow.
263. Expuneti elementele de compunere ale costului de înlocuire net – valoare sau procedurã de
evaluare a activelor.
264. Prezentati componentele ratei de actualizare atunci când e înteleasã ca si ratã de rentabilitate a
investitiilor alternative.
265. Enumerati patru elemente intangibile care pot fi evaluate distinct.
266. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
juridic:
– contractele de muncã individuale si colective;
– relatiile cu furnizorii traditionali;
– controlul productiei ca si existentã si organizare.
267. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
comercial:
– ritmicitatea aprovizionãrilor;
– oferta întreprinderii comparativ cu sectorul ei de activitate;
– productivitatea muncii.
268. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
tehnic:
– principalele surse de venit ale întreprinderii ca evolutie trecutã si viitoare;
– organizarea generalã a productiei;
– existenta unui regulament de organizare si functionare.
269. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
resursei umane:
– respectarea principiului de protejare a patrimoniului;
– starea cãilor de acces si a utilitãtilor pentru productie;
– atributiile, competentele si instructiunile emise de cadrele de conducere.
270. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
financiar:
– nivelul activitãtii si al rezultatului;
– echilibrul financiar;
– gradul de utilizare a capacitãtii de productie.
271. Dati exemple de valori patrimoniale clasificate, dupã criteriul resurselor investite în afacere, în
categoria valorii capitalurilor proprii (valori matematice, nete).
272. Dati exemple de valori patrimoniale clasificate, dupã criteriul resurselor investite în afacere, în
categoria valorii ansamblului resurselor investite (valori ale entitãtii, valori functionale).
273. Prezentati formula de calcul a PER (Price Earnings Ratio), indicator bursier si coeficient
multiplicator în cadrul metodelor de randament.
274. Prezentati formula de calcul a costului de înlocuire net – procedurã de evaluare sau valoare
atribuitã activelor atunci când se determinã Activul net contabil corectat sau valori juste destinate
înregistrãrilor contabile.
275. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a creantelor clienti” exprimat în zile
de cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar.
276. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a datoriilor furnizori” exprimat în
zile de cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar.
277. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a stocurilor” exprimat în zile de
cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar.
278. Precizati prin ce se caracterizeazã pozitia de consultant a evaluatorului.
279. Indicati formula de calcul a trezoreriei nete – indicator de
echilibru financiar, specific bilantului functional.
280. Marcati afirmatiile care se potrivesc evaluãrii administrative (reevaluãrile obligatorii din anii
1990, 1992 si 1994):
– uzura luatã în calcule este cea scripticã (din contabilitate) si nu realã (tehnicã);
– metoda de stabilire a valorii administrative este unicã (indicialã);
– indicii aplicati au tinut seama de inflatie, de curs valutar si de alti factori de naturã economicã.
281. Prezentati formula de calcul a valorii lichidative, un activ net determinat în cazul lichidãrii
benevole (progresive, nejudiciare) a întreprinderii.
282. Dati exemple privind corectiile care pot fi aplicate activelor curente în vederea determinãrii
Activului net contabil corectat.
283. Indicati câteva corectii aplicate rezultatului contabil pentru a-l transforma în capacitate
beneficiarã (metode de randament).
284. Prezentati semnificatia superprofitului – punct de plecare în dimensionarea goodwill-ului.
285. Prezentati semnificatia badwill-ului aferent unei întreprinderi.
286. Dati câteva exemple privind cauzele intrãrii unei întreprinderi în stare de dificultate.
287. Indicati formula de calcul a profitabilitãtii economice, ca indicator specific diagnosticului
financiar.
288. Prezentati formula de calcul a valorii substantiale brute – valoare patrimonialã a întreprinderii.
289. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
comercial:
– actiunile juridice în curs pentru litigii cu caracter comercial;
– actele de proprietate asupra bunurilor întreprinderii;
– actele de închiriere asupra bunurilor utilizate de întreprindere.
290. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului
resursei umane:
– dacã au depus garantiile legale;
– dacã au studii superioare de specialitate;
– dacã sunt si actionari ai societãtii analizate;
– dacã au un stil de conducere descentralizat sau centralizat.