Sunteți pe pagina 1din 26

Unitatea de învăţare M3.U3.

Contabilitatea datoriilor faţă de


bugetul statului

Cuprins
M3.U3.1. Introducere......................................................................................................................130
M3.U3.2. Competenţele unităţii de învăţare............................................................................130
M3.U3.3. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată.............................................................130
M3.U3.4. Contabilitatea impozitului pe profit........................................................................141
M3.U3.5. Contabilitatea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.......................151
M3.U3.6. Rezumat...........................................................................................................................152
M3.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor...............................................................................152
M3.U3.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor.......................................................................154

M3.U3.1. Introducere
O entitate este obligată să evidenţieze şi să vireze la bugetul statului impozite şi
taxe, care se pot clasifica în directe şi indirecte. În categoria impozitelor directe se
încadrează: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor,
impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende, impozite şi taxe locale,
etc. În categoria impozitelor directe sunt incluse: taxa pe valoarea adăugată,
accize, taxe vamale, taxe pentru jocuri de noroc, etc.

M3.U3.2. Competenţele unităţii de învăţare


La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 calculeze impozitele datorate bugetului statului;
 contabilizeze impozitele şi taxele datorate bugetului statului;
 identifice documentele fiscale aferente impozitelor datorate bugetului statului.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.


M3.U3.3. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a avut loc şi armonizarea
legislativă în sfera TVA, aplicarea acesteia făcându-se în conformitate cu Directiva a 6-a.
TVA este un impozit indirect, calculat pe valoarea adăugată realizată de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi suportat de către consumatorii finali.
Pentru a putea fi cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, toate
operaţiunile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă,
adică orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră
independentă activităţi economice;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte dintr-o activitate economică.
Dacă locul operaţiunii este în România şi se îndeplinesc condiţiile de mai sus atunci se
aplică TVA conform legislaţiei din România, iar dacă locul operaţiunii este în alt stat membru
al Uniunii Europene şi se îndeplinesc cele trei condiţii de mai sus, atunci se aplică TVA
conform legislaţiei din acel stat membru.
Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată următoarele categorii de operaţiuni:

livrările de bunuri;

prestarea de servicii;

achiziţia intracomunitară;

importul.

Livrarea intracomunitară de bunuri este livrarea în care un bun se transportă dintr-un


stat membru în alt stat membru al Uniunii Europene. Transportul bunurilor dintr-un stat
membru în alt stat membru poate fi asimilat unei livrări intracomunitare în statul de unde
pleacă bunurile.
Odată cu intrarea în UE s-a atribuit un cod de înregistrare în scop de TVA cu prefixul
„RO’’. Acest cod de înregistrare în scop de TVA se va comunica furnizorului de fiecare dată
când se realizează o achiziţie intracomunitară.
Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt
denumite operaţiuni impozabile. Acestea pot fi:
 operaţiuni taxabile;
 operaţiuni scutite de TVA cu drept de deducere pentru care nu se datorează
taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau
plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

 operaţiuni scutite de TVA fără drept de deducere, pentru care nu se datorează


taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate
sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;
 operaţiuni de import şi achiziţii intracomunitare scutite de taxa pe valoarea
adăugată, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

Baza de impozitare
Baza de impozitare reprezintă elementul principal care stă la baza determinării taxei
pe valoarea adăugată. Obligaţia de plată a TVA ia naştere la data efectuării livrării de bunuri,
schimburilor de bunuri sau servicii sau prestării serviciilor. Baza de impozitare este dată de
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv TVA.
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din contrapartida
obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului,
beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.
În baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sunt cuprinse şi:

impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel (exclusiv TVA);

cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport
şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.
Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată următoarele:

rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de
furnizori direct clienţilor;

sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;

dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere, livrări cu plata în rate, operaţiuni
de leasing;

valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb,
fără facturare;

sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se
decontează acestuia.
Faptul generator al TVA reprezintă operaţiunea care, prin realizarea ei, duce la
includerea sub incidenţa TVA a unor operaţiuni.
Exigibilitatea TVA este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de TVA, la o
anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat. Exigibilitatea plăţii taxei este data limită
până la care o persoană trebuie să efectueze plata TVA către buget, după această dată se
calculează majorările de întârziere.
În cazul importului de mărfuri, baza de impozitare este constituită din valoarea în
vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamale, accizele
şi alte taxe datorate legii. În baza de impozitare sunt cuprinse şi cheltuielile accesorii care
intervin după introducerea mărfii în ţară, respectiv: comisioanele, cheltuielile de ambalare,
transport şi asigurare.
Exemple
Import de bunuri

371 = 401 preţul extern


Mărfuri Furnizori
371 = 446 taxa vamală

Mărfuri Alte impozite, taxe şi


vărsăminte asimilate
371 = 447 comision

vamal
Mărfuri Fonduri speciale - taxe şi
vărsăminte asimilate
371 = 446 acciza

Mărfuri Alte impozite, taxe şi


vărsăminte asimilate
4426 = 5121 plata TVA

TVA deductibilă Conturi la bănci în lei


plata

446 = 5121 taxei vamale


şi a accizei
Alte impozite, taxe şi vărsăminte Conturi la bănci în lei

asimilate
plata

447 = 5121 comisionului


vamal
Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte Conturi la bănci în lei
asimilate

O societate comercială importă materii prime în valoare de 300 euro la cursul


de 4 lei/euro. Taxele vamale sunt de 200 lei, TVA 19% şi se achită prin contul
de disponibil. Să se înregistreze în contabilitate importul mărfii, taxele vamale
şi plata TVA – ului în vamă.

Cotele de impozitare
Un alt element care stă la baza calculului taxei pe valoarea adăugată îl reprezintă
cotele de impozitare. În România cota standard a TVA este de 19% şi se aplică operaţiunilor
impozabile, cu excepţia celor scutite de TVA. Codul fiscal prevede şi o cotă redusă de TVA
de 9% aplicabilă asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii sau livrări
de bunuri:

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;

livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv publicităţii;

livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor
dentare, care sunt scutite de TVA;

medicamente de uz uman şi veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier;

Cota redusă de 5% care se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea


locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
O situaţie specială se întâlneşte pentru bunurile şi serviciile cărora li se aplică măsuri
de simplificare. Bunurile şi serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de
simplificare sunt:

deşeurile şi materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora;

bunurile şi/sau serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a
deschis procedura de insolvenţă, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul comerţului cu
amănuntul;

materialul lemnos.

Scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată


Operaţiunile scutite de TVA sunt reglementate prin lege şi nu se admite extinderea lor
prin analogie. Aceste operaţiuni sunt delimitate în următoarele categorii:
 scutiri pentru operaţiunile din interiorul ţării;
 scutiri pentru importuri şi achiziţii intracomunitare;
 scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări
intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar;
 scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri;
 scutiri pentru intermediari.


livrări de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii;

livrări intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un
cod de înregistrare valabil în scopuri de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat
membru, cu excepţiile prevăzute de lege;

livrări intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu îi
comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;
 prestări de servicii legate de exporturi.
Scutirea pentru livrări intracomunitare de bunuri se acordă în următoarele condiţii:
 furnizorul emite o factură care să conţină elementele menţionate în Codul Fiscal;
 factura să conţină un cod de TVA valabil, comunicat de beneficiarul din alt stat
membru;
 furnizorul să deţină documente justificative pentru transportul efectuat în alt stat
membru.
Dintre operaţiunile scutite de TVA fără drept de deducere amintim: prestări de servicii
şi livrările de bunuri efectuate în domeniul sănătăţii, al educaţiei, învăţământului, studiile şi
cercetarea, în domeniul asistenţei sociale, servicii financiar - bancare, livrarea de timbre,
servicii poştale publice, etc.
Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, poate solicita scutirea de TVA pentru
operaţiunile impozabile, cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi.
Societăţile înregistrate în scop de TVA nu au obligaţia de a plăti TVA aferentă
achiziţiilor intracomunitare, taxa se va înregistra prin decontul de TVA, prin mecanismul
taxării inverse.
Nu sunt considerate operaţiuni impozabile achiziţiile intracomunitare de bunuri a
căror valoare totală nu depăşeşte 10.000 euro.
Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată se realizează cu ajutorul contului 442”Taxa
pe valoarea adăugată” care se detaliază pe următoarele conturi:
4423”TVA de plată”, cont de datorii fiscale, de pasiv.
4424”TVA de recuperat”, cont de creanţe fiscale, de activ.
4426”TVA deductibilă”, cont de creanţe fiscale, de activ.
4427”TVA colectată” cont de datorii fiscale, de pasiv.
4428”TVA neexigibilă” cont de creanţe fiscale (în cazul cumpărărilor de bunuri sau
servicii pentru care nu s-au emis facturi) sau de datorii fiscale (în cazul vânzărilor de bunuri
sau servicii pentru care nu s-au emis facturi), iar după funcţia contabilă este cont bifuncţioanl.
În cazul persoanelor care efectuează atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi
operaţiuni care nu dau drept de deducere se calculează pro - rata. Pro - rata se determină ca
raport între veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvenţii
legate direct de preţul lor şi veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere plus
veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere, subvenţii, alocaţii de la
bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi orice alte venituri din care este finanţată
activitatea.

Exemple
O societate comercială realizează următoarele operaţiuni în anul 200N:

livrări de mărfuri în România, în valoare de 15.000 lei, TVA 19%:


4111 %=
Clienţi 707 15.000
Venituri din vânzări de
mărfuri
4427 2.850
TVA colectată
livrări de marfă, scutite cu drept de deducere, în afara UE în valoare de 3.000 lei:

4111 =
707 3.000
Clienţi Venituri din vânzări de
mărfuri
livrări de marfă în România, scutite de TVA fără drept de deducere, în valoare de

5.000 lei:
4111 707= 5.000
Clienţi Venituri din vânzări de
mărfuri
achiziţii de marfă în România în valoare de 4.000 lei, TVA 19%:

% = 401 4.760
371 4.000
Mărfuri
4426 760
TVA deductibilă
Pr o  rata  livrarisup use TVA x 100 ,

total livrari

Pro - rata = (15.000+3.000) / (15.000 + 3.000 + 5.000) x100 =


78,26% TVA deductibilă = 4.000 x 19% = 760 lei
TVA de dedus = TVA deductibilă x Pro - rata = 760 x 78,26% = 595 lei
TVA colectată = 15.000 x 19% = 2.850 lei
Diferenţa dintre TVA deductibilă şi TVA de dedus se trece pe costuri

635 = 4426 165


Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi TVA deductibilă
vărsăminte asimilate

Obligaţiile plătitorilor de taxă pe valoare adăugată


Obligaţia de plată a taxei pe valoarea adăugată apare, ca regulă generală, în momentul
în care au loc operaţiunile prin care se realizează schimbul de bunuri sau servicii, livrarea
bunurilor sau prestarea serviciilor care sunt cuprinse în obiectul taxei pe valoarea adăugată.
Persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile sau operaţiuni scutite cu drept de
deducere au obligaţia ca la începerea activităţii să se înregistreze în scopuri de TVA.
De asemenea, la încetarea activităţii, agenţii economici, au obligaţia să anunţe organul
fiscal în termen de 15 zile de la data actului legal care consemnează încetarea activităţii,
respectiv să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitori de TVA. Taxa pe valoarea adăugată
datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă
pe valoarea adăugată, cu excepţia situaţiei în care activitatea acesteia a fost preluată de către
altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Orice persoană
impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligaţia să emită factură
fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar
până în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care s-a făcut livrarea sau prestarea de
servicii. Agenţii economici, înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, au
următoarele obligaţii din punct de vedere al evidenţei operaţiunilor impozabile:

să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de
impozitare şi taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri şi prestările de
servicii efectuate, precum şi cea deductibilă aferentă achiziţiilor;

să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea
informaţiilor şi conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe
valoarea adăugată;

să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii
operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi;

să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile
asocierilor în participaţiune;

să ţină un registru al bunurilor primite din alt stat membru;

să depună o declaraţie recapitulativă trimestrială care să cuprindă suma totală a
livrării intracomunitare şi suma totală a achiziţiilor intracomunitare.
Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească şi să depună la organul
fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare
perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată. Contribuabilii care iau fiinţă
în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care
preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 euro
inclusiv, au obligaţia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiinţării.
Persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dar care
beneficiază de prestări de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în
străinătate, trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special pe care îl
depun la organul fiscal competent. Decontul se depune până la data de 25 a lunii următoare
celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost efectuată plata către prestator, în
cazul plăţilor fără factură. Cursul de schimb la care se converteşte valuta în lei pentru a fi
reflectată în decontul special este cel din data la care a fost primită factura prestatorului,
respectiv cel din data la care s-a efectuat o plată în avans către prestator, fără factură.
Determinarea TVA de plată şi plata acesteia la buget
La sfârşitul lunii sau trimestrului se totalizează TVA deductibilă din Jurnalul de
cumpărări şi TVA colectată din Jurnalul de vânzări. În situaţia în care TVA deductibilă
(4426) este mai mare decât TVA colectată (4427) rezultă TVA de rambursat (4424), iar în
situaţia în care TVA colectată (4427) este mai mare decât TVA deductibilă (4426) rezultă
taxa de plată la bugetul de stat (4423). TVA se determină lunar de către plătitorii care în anul
precedent au realizat o cifră de afaceri egală sau superioară valorii de 100.000 euro/an. TVA
de recuperat poate fi rambursată de la buget, dacă suma respectivă este mai mare de 5.000 lei.

Exemple
Regularizare TVA

O societate comercială a înregistrat în luna ianuarie anul 200N următoarele facturi:

a. factura de telefon în valoare de 500 lei, TVA 19%:


% = 401 595
626 500
Cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii
4426 95
TVA deductibilă
b. factura de servicii executate de terţi în valoare de 200 lei, TVA 19%:

% = 401 238
611 200
Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile
4426 38
TVA deductibilă
c. factura de energie electrică în valoare de 100 lei, TVA 19%:

% = 401 119
605 100
Cheltuieli privind energia şi apa
4426 19
TVA deductibilă

d. factura de prestări servicii şi lucrări efectuate către terţi în valoare de 12.000 lei,
TVA 19%:

4111 = % 14.280
Clienţi 704 12.000
Venituri din lucrări
executate şi servicii
prestate
4427 2.280
TVA colectată
Regularizarea TVA la sfârşitul lunii ianuarie
TVA deductibilă (4426) = 152 lei
TVA colectată (4427) = 2.280 lei
TVA colectată fiind mai mare decât TVA deductibilă, rezultă TVA de plată la bugetul
de stat (4423).

4427 =% 2.280
TVA colectată 4426 152
TVA deductibilă
4423 2.128
TVA de plată

Achitarea TVA de plată se va face până la data de 25 februarie anul 200N cu ordin de
plată astfel:
4423 = 5121 2.128
TVA de plată Conturi la bănci în lei

În situaţia în care ar fi rezultat TVA de recuperat, compensarea se înregistrează astfel


(se consideră situaţia inversă, 4426=2.280 lei > 4427 =152 lei):

% =4426 2.280
4427 TVA deductibilă 152
TVA colectată
4424 2.128
TVA de recuperat

În situaţia în care o societate se află în situaţia de a compensa TVA de recuperat în


valoare de 76 lei cu cel de plată, înregistrarea contabilă este:

4423 =4424 76
TVA de plată TVA de recuperat

Care sunt înregistrările contabile privind regularizarea TVA la sfârşitul lunii


decembrie 200N având în vedere că se cunosc următoarele informaţii: TVA de
recuperat din luna precedentă, 7000 lei; TVA deductibilă luna decembrie,
23.000 lei; TVA colectată luna decembrie, 35.000 lei; TVA neexigibilă luna
decembrie, 1000 lei.

Exemple
TVA neexigibilă
08 Furnizori - facturi
nesosite

O persoană impozabilă şi înregistrată în scopuri de TVA din România, achiziţionează


de la o societate înregistrată în scopuri de TVA din Ungaria un utilaj agricol în sumă de 2.000
euro la cursul de 4,1 lei/euro. Societatea din România transmite societăţii din Ungaria codul de
înregistrare în scop de TVA.
O societate comercială livrează mărfuri, în valoare de 1.000 lei, TVA 19%, unui
client pe baza avizului de însoţire, urmând ca factura să fie emisă în două zile. În aceeaşi
perioadă cumpără pe baza avizului de însoţire materiale consumabile () în valoare de 2.000
lei, TVA 19%. Urmând ca factura să fie primită în 3 zile.
Vânzarea mărfurilor pe baza avizului de însoţire:
418 = % 1.190
Clienţi - facturi de întocmit 707 1.000
Venituri din vânzări de
mărfuri
4428 190
TVA neexigibilă
Emiterea facturii de marfă după două zile:

4111 = 418 1.190


Clienţi Clienţi – facturi de
întocmit
4428 = 4427 190
TVA neexigibilă TVA colectată
Achiziţionează materiale consumabile pe baza avizului:

% = 408 2.380
302 Furnizori - facturi 2.000
nesosite
Materiale consumabile
4428 380
TVA neexigibilă

Primirea facturii de materiale consumabile şi regularizarea conturilor:


= 401 2.380 Furnizori

4426 =4428 380


TVA deductibilă TVA neexigibilă

Exemple
Taxarea inversă

2131 = 404 7.200


Echipamente tehnologice Furnizori de imobilizări
Se aplică taxarea inversă
4426 = 4427 1.368
TVA deductibilă TVA colectată

Societatea S.C. Partana S.A. livrează unei societăţi din Austria îmbrăcăminte
(marfă) în valoare de 4.000 euro, cursul valutar fiind de 4,12 lei/euro. Clientul
din Austria comunică furnizorului din România codul de înregistrare în scop de
TVA. Marfa a fost înregistrată la valoarea de 10.000 lei.

Să ne reamintim...

 TVA este un impozit indirect, calculat pe valoarea adăugată realizată


de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi suportat de
către
consumatorii finali.

Cel care suportă taxa pe valoarea adăugată este consumatorul final.

Operaţiuni impozabile în scop de TVA sunt considerate livrările de bunuri
sau prestările de servicii efectuate cu plată de către o persoană impozabilă.

 Persoanele înregistrate în scop de TVA trebuie să depună la organele


fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de TVA până în
25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

M3.U3.4. Contabilitatea impozitului pe profit Impozitul


pe profit conform reglementărilor naţionale
În categoria contribuabililor care intră în sfera de aplicare a impozitului pe profit intră
entităţile care prin activitatea desfăşurată obţin profit, atât pe teritoriul României cât şi în
străinătate.

Entităţi scutite de la plata impozitului pe profit


În categoria entităţilor scutite de la plata impozitului pe profit se includ:

trezoreria statului şi instituţiile publice;

cultele religioase pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt
utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;

instituţiile de învăţământ particulare acreditate sau autorizate, pentru veniturile
obţinute în interesul învăţământului;

persoanele juridice care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

asociaţiile de proprietari, pentru veniturile utilizate pentru îmbunătăţirea
confortului şi eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;

persoanele juridice române fără scop lucrativ, pentru veniturile obţinute, inclusiv
pentru veniturile realizate din activităţi economice până la nivelul echivalentului în lei de
15.000 euro pe an, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile.

Cotele de impozitare a profitului şi calculul profitului impozabil


Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. În
cazul în care un contribuabil desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive impozitul pe profit datorat statului nu
poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestora activităţi. Aceştia sunt obligaţi să ţină
organizeze şi să ţină evidenţa contabilă separat pentru a se cunoaşte veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare acestei activităţi.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal din care se scad
veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Veniturile şi
cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în
contabilitate potrivit reglementărilor din legea contabilităţii nr.82/1991 cu modificările şi
completările ulterioare. Impozitul se calculează prin aplicarea cotelor prevăzute de lege
asupra profitului (rezultatului) impozabil. Rezultatul impozabil se obţine astfel prin corectarea
rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal şi cu
deducerile fiscale conform relaţiei:
Rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile fiscal – venituri
neimpozabile
Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un
Registru de evidenţă fiscală, compus din cel puţin 100 de file, ţinut în formă scrisă sau
electronică.

Venituri neimpozabile şi deduceri fiscale


Sunt considerate venituri neimpozabile pentru calculul impozitului pe profit
următoarele:

dividende primite de la o persoană juridică română;

dividende primite de o persoană juridică română, societatea mamă, de la o filială a
sa situată într-un stat membru al CEE, dacă persoana juridică îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii: plăteşte impozit pe profit şi deţine minim 10% din capitalul social al
unei persoane juridice dintr-un stat membru, pe o perioadă neîntreruptă de minimum doi ani;

diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se
deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe
termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit a cesionării, a
retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana
juridică la care se deţin titlurile de participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile
din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

pierderea fiscală din anii precedenţi;

rezerva legală în limita unei cote de 5% aplicată asupra diferenţei dintre totalul
veniturilor din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad
cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate
în contabilitate, până ce aceasta va atinge a cincia parte din capitalul social subscris şi vărsat.

Cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil


Cheltuielile deductibile sunt considerate acele cheltuieli efectuate în scopul realizării
de venituri impozabile. Dintre acestea mai importante sunt:

cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi boli profesionale;

cheltuieli cu achiziţionarea ambalajelor pe durata de viaţă stabilită de către
contribuabil;

cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli
profesionale sau riscuri profesionale;

cheltuieli de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii
materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare;

cheltuieli de transport şi cazare în ţară şi în străinătate efectuate de către salariaţi
şi administratori;

cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;

cheltuieli pentru marketing, studiul pieţei, participarea la târguri, expoziţii, la
misiuni de afaceri;

cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar sunt deductibile în situaţia
în care gradul de îndatorare este mai mic sau egal cu 3;
Cheltuielile cu dobânzile sunt diferenţiate în funcţie de entitatea care a acordat
împrumutul, conform art. 23 din Codul Fiscal, astfel:
- dobânzile aferente împrumuturilor garantate de stat, cele contractate de la bănci
internaţionale, de la instituţii de credit române sau străine şi de la instituţii financiare
nebancare sunt deductibile fără limitare la calculul profitului impozabil;
- dobânzile aferente împrumuturilor contractate de la alte entităţi sunt limitate pe de o
parte în funcţie de nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR, iar pe de altă parte sunt limitate
în funcţie de gradul de îndatorare (nedeductibile, în cazul în care gradul este mai mare de
trei).
Capitalul împrumutat reprezintă totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de
rambursare de peste 1 an. Capitalul propriu cuprinde: capitalul social, rezervele legale, alte
rezerve, profitul nedistribuit, profitul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu,
constituite conform prevederilor legale.
Pentru determinarea gradului de îndatorare se folosesc valorile medii ale perioadei
pentru capitalul propriu şi capitalul împrumutat.

Gradul de indatorare  capital imprumutat inceputul perioadei


capitalul imprumutat sfarsitulperioadei

capital propriu inceputul perioadei


 capitalul propriu perioadei

sfarsitul


diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi
supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile;

pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate în cazul în
care procedura de faliment a debitorului a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti sau
debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori, debitorul este dizolvat
sau debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore. Pierderile înregistrate la scoaterea din
evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate sunt deductibile doar pentru partea
acoperită de provizion.

Exemple
Pierderi din depreciere.

Se declară printr-o hotărâre judecătorească starea de faliment pentru un client al unei


societăţi comerciale. Se constată imposibilitatea încasării creanţei.

Transferul creanţei la ,,clienţi incerţi’’:


4118 = 4111 Valoarea
creanţei
Clienţi incerţi sau în litigiu Clienţi
Calcularea ajustării pentru deprecierea creanţei:

6814 = 491 Valoarea


deprecierii
Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru
pentru deprecierea activelor circulante deprecierea creanţelor
clienţi
Înregistrarea pierderii din creanţe:
654 = 4118 Valoarea
pierderii
Pierderi din creanţe şi debitori diverşi Clienţi incerţi sau în litigiu

Anularea ajustării care rămâne fără obiect:


491 = 7814 Valoarea
deprecierii
Ajustări pentru deprecierea creanţelor Venituri din exploatare
clienţi privind ajustările pentru
deprecierea activelor
circulante


cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile în limitele amortizării calculate
conform prevederilor din Codul fiscal.
În ceea ce priveşte amortizarea se folosesc două concepte:

amortizarea contabilă;

amortizarea fiscală.

Amortizarea contabilă reprezintă amortizarea care se înscrie în contabilitate conform


unor reglementări contabile. Legislaţia care reglementează amortizarea contabilă este formată
în principal din Legea nr.15/1994 privind amortizarea, care nu mai este aplicabilă la calculul
amortizării fiscale. Amortizarea fiscală reprezintă amortizarea determinată conform unor
reglementări şi reguli fiscale pentru a înlocui amortizarea contabilă la calculul impozitului pe
profit.
Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a
impozitului pe profit. Amortizarea fiscală se înregistrează în Registrul de evidenţă fiscală a
entităţii.
Pentru determinarea impozitului pe profit, amortizarea contabilă va fi considerată
cheltuială nedeductibilă fiscal, iar amortizarea fiscală va reprezenta deducere fiscală.
Sunt deductibile la calculul profitului impozabil provizioanele pentru garanţii de bună
execuţie acordate clienţilor în anumite condiţii prevăzute în Codul fiscal.
Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se
include în veniturile impozabile. Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve
reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru
acoperirea pierderilor.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată şi cele nedeductibile fiscal


Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci
când se calculează impozitul pe profit. Principalele cheltuieli nedeductibile fiscal sunt:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei
rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor
impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit.
Cheltuielile de protocol deductibile fiscal se calculează astfel:
(Venituri impozabile – Cheltuieli aferente veniturilor impozabile + Cheltuieli de
protocol + Cheltuieli cu impozitul pe profit ) x 2% ;

suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru
deplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituţiile publice. Cheltuieli cu diurna deductibile fiscal = 2,5 x 13 lei (nivelul de 13 lei a
fost stabilit începând cu anul 2007) x nr. de zile de deplasare;

cheltuielile sociale în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de
salarii realizat. Intră sub incidenţa acestei limite ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru
înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile
pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea
contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi
ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine,
baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub
patronaj. Cheltuieli sociale deductibile fiscal = fondul anual de salarii x 2%;

perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei
centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;

cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;

cheltuielile cu provizioanele şi rezervele, în limita prevăzută în Codul fiscal;

amortizarea, în limita prevăzută în Codul fiscal;

cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii
ocupaţionale, în limita stabilită potrivit legii;

cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita stabilită potrivit
legii;

cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu
situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare,
deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care
se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de
la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;

cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în
locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile
în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor
închiriate între părţi, în acest scop;

cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite
de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile
limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii.
Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu
documente legale.

cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii
precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate;

amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către
autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele
economice;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale
constatate lipsă din gestiune sau degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate
contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă;

cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor
sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la
sursă;

cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele
generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de
piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în
gestiune, după caz, potrivit normelor;

cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu anumite excepţii;

cheltuieli cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum

şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile
reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care
este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing,
potrivit clauzelor contractuale;

cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau mecenat potrivit prevederilor legii
privind sponsorizarea, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

sunt în limita de 3%0 din cifra de afaceri;

nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Contribuabilii calculează şi evidenţiază trimestrial, cumulat de la începutul anului,


impozitul pe profit. Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până la data de 25 a lunii
următoare încheierii trimestrului.
Contabilitatea decontărilor privind impozitul pe profit se realizează cu ajutorul
contului 441” Impozitul pe profit (4411)/venit (4418)”, sunt conturi de datorii fiscale iar după
funcţia contabilă sunt bifuncţioanle. Aceste conturi intră în corespondenţă cu conturile de
cheltuieli, respectiv 691”Cheltuieli cu impozitul pe profit” şi contul 698”Cheltuieli cu
impozitul pe venit”.

Exemple
Determinarea şi contabilizarea impozitului pe profit
Societatea comercială S.C. ,,x’’ S.R.L. Braşov calculează şi înregistrează impozitul pe
profit cunoscând următoarele informaţii privind veniturile şi cheltuielile:
Venituri totale în valoare de 20.000 lei din care cifra de afaceri este de 16.000 lei.
Veniturile

mai conţin printre altele şi:
venituri din dividende primite de la o altă persoană juridică în valoare de 200 de
lei;

venituri din anularea provizioanelor pentru care nu s-a admis deducerea din punct
de vedere fiscal în valoare de 500 lei.
Cheltuielile totale sunt de 15.000 lei compuse din:

cheltuieli cu sponsorizarea în valoare de 2.000 lei;

cheltuieli cu mărfurile 7.000 lei;

cheltuieli cu energia şi apa 1.500 lei;

cheltuieli cu personalul 4.200 lei;

cheltuieli cu amenzi şi penalităţi în valoare de 300 lei;

 calculul rezultatului contabil;


 calculul rezultatului fiscal;

 calculul impozitului pe profit şi înregistrarea contabilă.

Rezolvare:
Rezultatul contabil = Venituri totale - Cheltuieli totale = 20.000 – 15.000 = 5.000 lei;
Veniturile neimpozabile sunt conform Codului fiscal veniturile din dividende primite
de la o altă persoană juridică şi venituri din anularea provizioanelor pentru care nu s-a admis
deducerea din punct de vedere fiscal în valoare totală de 700 lei.
Cheltuielile nedeductibile fiscal sunt cheltuielile cu sponsorizarea şi cheltuielile cu
amenzi şi penalităţi în sumă de 2.300 lei.
Rezultat impozabil = Rezultat contabil + Cheltuieli nedeductibile fiscal – Venituri
neimpozabile = 5.000 lei + 2.300 – 700 = 6.600 lei;
Impozitul pe profit datorat = 6.600 x 16% = 1.056 lei
Reducere de impozit aferentă cheltuielilor de sponsorizare:
Cifra de afaceri x 3%0 = 16.000 x 3/1000 = 48 lei;
Impozit pe profit x 20% = 1.056 x 20% = 211 lei
Se deduce din impozitul pe profit calculat anterior minimul dintre cele două
sume. Impozit pe profit recalculat = 1.056 – 48 = 1.008 lei

691 = 4411 1.008


Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit
Plata impozitului pe profit:

4411 = 5121 1.008


Impozitul pe profit Conturi la bănci în lei
Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit prin contul de rezultate:
121 = 691 1.008
Profit şi pierdere Cheltuieli cu impozitul pe
profit

Să se determine rezultatul impozabil şi impozitul pe profit având la bază


următoarele elemente: venituri din chirii = 600 lei, venituri din producţia
vândută = 1000 lei, venituri din dividende primite de la o altă persoană juridică
= 500 lei, cheltuieli cu salariile = 200 lei, cheltuieli cu amenzi şi penalităţi )= 50
lei, cheltuieli cu materiile prime = 600 lei, cheltuieli de protocol = 10 lei.

Impozitul pe profit conform reglementărilor internaţionale - IAS 12 “Impozit pe


profit”
Reglementările internaţionale cu privire la impozitul pe profit sunt cuprinse în
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 12. IAS 12 tratează problema recunoaşterii,
evaluării şi prezentării impozitelor pe profit curente şi amânate.
În ţara noastră, şi nu numai, există diferenţe între regulile contabile şi cele fiscale în
ceea ce priveşte recunoaşterea şi măsurarea rezultatului. Diferenţele pot avea un caracter
definitiv sau un caracter temporar, cele temporare apar între valoarea contabilă a unui activ
sau a unei datorii din bilanţ şi baza fiscală a acestora. Baza fiscală este valoarea atribuită unui
activ sau unei datorii în scopuri fiscale.
Entităţile nu trebuie să înregistreze doar impozitul exigibil şi să recunoască doar
obligaţia pe care o are faţă de stat în exerciţiul curent, acestea trebuie să recunoască
consecinţele fiscale viitoare ale diferenţelor temporare.
Conform IS 12 entităţile trebuie să înregistreze în contabilitate impozite amânate,
acestea fiind generate de diferenţele între reglementările fiscale şi cele contabile. Impozitul
amânat trebuie să fie contabilizat la venituri sau la cheltuieli şi inclus în rezultatul exerciţiului.
Înregistrarea în contabilitate a constituirii datoriilor privind impozitul amânat şi a reluării
datoriilor privind impozitul amânat:

Cheltuieli cu impozitul amânat = Datorii privind impozitul


pe profit amânat

Datorii privind impozitul = Venituri din impozitul pe profit amânat


pe profit amânat

Datoriile privind impozitul pe profit amânat reprezintă valorile impozitului pe profit,


plătibile în perioadele contabile viitoare, urmare a existenţei diferenţelor temporare
impozabile.
Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile în perioadele contabile viitoare, urmare a existenţei diferenţelor temporare
deductibile, a reportării pierderilor sau creditelor fiscale neutilizate.
Diferenţele temporare pot îmbrăca forma:

diferenţelor temporare impozabile ce au ca rezultat valori impozabile în
determinarea profitului impozabil sau pierderii fiscale a perioadelor viitoare, atunci când
valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau stinsă;

diferenţelor temporare deductibile ce au ca rezultat valori ce sunt deductibile
pentru determinarea profitului impozabil sau pierderii fiscale a perioadelor viitoare, atunci
când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau stinsă.
Dacă valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât baza sa fiscală, se obţine o
diferenţă temporară impozabilă iar dacă se întâmplă invers diferenţa temporară care rezultă
este deductibilă.
Impozitele amânate apar în cazul înregistrării de provizioane nerecunoscute din punct
de vedere fiscal, în cazul imobilizărilor pentru care amortizarea contabilă diferă de cea fiscală,
în cazul reevaluării activelor, în cazul înregistrării de pierderi fiscale, etc.
Dacă valoarea contabilă netă este mai mică decât baza fiscală a unei imobilizări atunci
rezultă o diferenţă impozabilă ce trebuie înregistrată în contabilitate pe seama unei cheltuieli.
Dacă societatea înregistrează o creanţă privind dobânzile de încasat în anul N, iar impozitarea
se poate face numai în anul N+1 când se şi încasează dobânda, rezultă o diferenţă temporară
impozabilă.
O societate poate înregistra contabil, adică în contul de profit şi pierdere, cheltuieli cu
provizioanele pentru litigii, dar fiscal acestea sunt deductibile doar prin hotărâre
judecătorească. Se va recunoaşte în acest caz o creanţă privind impozitul amânat pentru
diferenţa temporară deductibilă şi un venit din impozite amânate de aceeaşi sumă. Pot exista
şi cazuri când nu există diferenţe temporare datorită faptului că valoarea contabilă a unui
activ, creanţe sau datorii este egală cu baza sa fiscală. De exemplu înregistrarea la sfârşitul
unui an a unei amenzi de plătit care se ştie că este nedeductibilă fiscal nu generează diferenţe
temporare (valoarea contabilă a datoriei este egală cu baza de impozitare a datoriei).
Reglementările contabile româneşti conforme cu Directiva a IV-a recunosc în contabilitate
doar efectul diferenţelor temporare impozabile, sub forma provizioanelor pentru impozite.
În concluzie diferenţele între rezultatul contabil şi cel fiscal pot să apară atunci când
veniturile sau cheltuielile sunt recunoscute din punct de vedere fiscal în exerciţii anterioare
recunoaşterii contabile, sau invers să fie recunoscute contabil anterior recunoaşterii fiscale.
Să ne reamintim...

 Impozitul pe profit este un impozit direct, suportat direct de cei care îl


plătesc, respectiv de către contribuabilii persoane juridice române sau străine
pentru profitul obţinut şi realizat în România.
 Rezultatul impozabil se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu
cheltuielile nedeductibile fiscal şi cu deducerile fiscale.
 Cota privind impozitul pe profit este de 16% cu anumite excepţii.

 Persoanele juridice, contribuabili sunt obligate să întocmească un


registru de evidenţă fiscală

M3.U3.5. Contabilitatea impozitului pe veniturile microîntreprinderii

Microîntreprinderea, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codului fiscal, este o


persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de
peste 80% din veniturile totale;
- a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei al unui plafon valoric (în
prezent, 65.000 euro)
- capitalul social al acesteia este este deținut de persoane, altele decât statul și
autoritățile locale.
- nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la
instanțele judecătorești.
Cota de impozitare pentru veniturile microîntreprinderii este de 3%. Baza de
impozitare o constituie:
 veniturile din orice sursă din care se scad:
- veniturile aferente costurilor stocurilor de produse (contul 711)
- veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție (contul 712)
- venituri din producţia de imobilizări (grupa 72)
- venituri din subvenții (grupa 74 și contul 7584)
- venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
(contul 781)
- veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de
întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil
(contul 7581)
- veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare,
pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau activelor corporale
proprii (contul 7581)
- veniturile din diferențe de curs valutar (contul 765)
- veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor
în lei în functie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate
inițial (contul 768)
- valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (contul 709)
+ valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (contul 609)
+ în trimestrul IV, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs
valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și
datoriilor în lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate
inițial și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente,
înregistrate cumulat de la începutul anului
+ în cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de
achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul
justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune.

Exemple
Entitatea economică „Y” SRL, microîntreprindere, a înregistrat în contabilitate, în
trimestrul I al anului 200N, venituri impozabile în valoare de 15.000 lei.

Înregistrarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (15.000 lei x 3%):


691 = 4418 450
Cheltuieli cu impozitul pe venit Impozitul pe venit
Virarea cu ordin de plată a impozitului pe venit până în data de 25.04.200N:
4418 = 5121 450
Impozitul pe venit Conturi la bănci în lei
M3.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

S.C. Engineering S.R.L. Braşov prezintă la 31.12.200N următoarea situaţie a


veniturilor şi cheltuielilor :
Venituri cumulate în anul 200N: 40.000 lei

venituri din prestări servicii (704): 15.000 lei;

venituri din subvenţii pentru investiţii (7584): 3.000 lei;

venituri din studii şi cercetări (705): 1.000 lei;

venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii (706): 6.000 lei;

venituri din dobânzi (766): 4.600 lei;

venituri din dividende (7611): 10.000 lei;

venituri din anularea provizioanelor pentru litigii cu clienţii (considerate
nedeductibile fiscal la momentul constituirii): 400 lei;
Cheltuieli cumulate în anul 200N: 22.000 lei

cheltuieli cu materialele consumabile (602): 5.000 lei;

cheltuieli cu energia şi apa (605): 1.000 lei;

cheltuieli de protocol (623): 800 lei;

cheltuieli cu salariile şi contribuţiile salariale (641 şi 645): 6.000 lei;

cheltuieli cu amortizarea (6811): 100 lei;

cheltuieli cu telefoanele (626): 200 lei;

cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare (diurna) acordate salariaţilor pe o perioadă
de 5 zile (625): 650 lei;

cheltuieli cu dobânzile (aferente contractării unui împrumut pe termen de 5 ani)
(666): 1.500 lei;

cheltuieli cu primele de asigurare de sănătate (613): 500 lei;

cheltuieli cu amenzi şi penalităţi (6581): 450 lei;

cheltuieli cu sponsorizarea (6582): 5.000 lei;

cheltuieli privind sconturile acordate (667): 100 lei;

cheltuieli cu provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor
(6812): 600 lei;

cheltuieli cu stocurile (materialele consumabile) constatate lipsă în gestiune şi
neimputabile (602): 100 lei.
Se mai cunosc următoarele informaţii despre S.C. Engineering S.R.L. Braşov :

capitalul împrumutat la 01.01.200N a fost de 15.000 lei, iar la 31.12.200N a fost
de 30.000 lei;

capitalul propriu la 01.01.200N a fost de 30.000 lei iar, capitalul propriu la
31.12.200N a fost de 32.000 lei;

capitalul social al societăţii este de 10.000 lei;
 societatea nu a constituit rezerve
legale. Se cere:
 determinarea rezultatului contabil brut;
 determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit;

determinarea rezultatului contabil net;