Sunteți pe pagina 1din 4

Unitatea de învăţare M4.U2.

Contabilitatea cheltuielilor
Cuprins
M4.U2.1. Introducere......................................................................................................................173
M4.U2.2. Competenţele unităţii de învăţare............................................................................173
M4.U2.3. Definiţia cheltuielilor şi recunoaşterea acestora..................................................173
M4.U2.4. Structura cheltuielilor..................................................................................................174
M4.U2.5. Rezumat...........................................................................................................................176
M4.U2.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor.......................................................................177

M4.U2.1. Introducere
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul exerciţiului contabil sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

M4.U2.2. Competenţele unităţii de învăţare


La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 recunoască şi să evalueze cheltuielile;
 identifice cheltuielile în cadrul unor operaţii economice;
 ţină evidenţa cheltuielilor şi să înregistreze în contabilitate operaţiile economico
– financiare privind stocurile şi creanţele comerciale.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M4.U2.3. Definiţia şi recunoaşterea cheltuielilor


Cheltuielile evidenţiază locul sau modul de creare a rezultatului, ca efect al utilizării
resurselor în activitatea de exploatare, financiară şi extraordinară. Efectuarea lor duce la
micşorarea situaţiei nete (capitalului propriu). Conturile de cheltuieli, prin funcţia lor
contabilă, sunt asimilate conturilor de activ. Aceste conturi se debitează cu valoarea
cheltuielilor efectuate şi se creditează la repartizarea acestora în contul de profit şi pierdere.
La sfârşitul perioadei de gestiune ele nu prezintă sold.
Întrucât România a optat pentru o contabilitate de angajamente, înregistrarea în
contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de
resurse, indiferent de momentul plăţii.
M4.U2.4. Structura cheltuielilor
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
exerciţiului contabil sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acţionari.
Clasificarea cheltuielilor are ca obiective principale, următoarele: calcularea costului
şi comparabilitatea cheltuielilor, după natura activităţii ce le generează, cu veniturile.
Din punct de vedere al organizării informaţiilor privind costurile, este important a se
cunoaşte următoarele clasificări ale cheltuielilor:
a) În scopul satisfacerii muncii de programare, evidenţă şi calculare a costului unitar,
al produselor, cheltuielile de producţie se structurează pe articole de calculaţie, ca în figura
1.2.

Articole de calculaţie

Materii prime şi materiale directe

Deşeuri recuperabile (se scad)

Salarii directe

Impozit pe salarii, ajutor de şomaj, contribuţiile la asigurările sociale

Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului

Cheltuieli generale de administraţie

Pierderi din rebuturi

Cheltuieli de desfacere

Fig. 1.2. Structura cheltuielilor de producţie pe articole de calculaţie

Structura pe articole de calculaţie are în vedere, oglindirea gradului de participare al


fiecărei secţii, compartiment, la formarea costului întregii producţii precum şi cota parte din
fiecare fel de cheltuieli care revin pe produs.
b) Un criteriu important după care se clasifică cheltuielile unei entităţi este constituit de
modul de participare al cheltuielilor la realizarea obiectivului firmei. Astfel, cheltuielile se
împart în directe şi indirecte.
Cheltuielile directe sunt indisolubil legate de executarea unui produs sau lucrare, într-un
anume loc de fabricaţie şi pot fi individualizate asupra acestuia din această grupă făcând parte
materiile prime şi materialele directe, salarii directe, impozitul pe salarii şi contribuţia la
asigurările sociale.
Cheltuielile indirecte sunt generate îndeosebi de executarea simultană a mai multor
produse, sau secţii de fabricaţie comune diferitelor produse sau lucrări fapt pentru care aceste
cheltuieli nu pot fi identificate ca aparţinând costului unui anumit produs. Dintre acestea fac
parte o mare diversitate de cheltuieli cum ar fi reparaţiile, întreţinerile şi amortizările utilajelor,
consumul de energie, combustibil, apă, salariile personalului din administraţie.
c) În funcţie de momentul efectuării şi al includerii în costul producţiei, putem avea
cheltuieli privind perioada curentă, cheltuieli înregistrate în avans şi cheltuieli preliminate.
Cheltuielile curente ale perioadei în curs sunt efectuate şi se includ în totalitatea lor în
costul efectiv al producţiei realizate în perioada respectivă.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt efectuate în perioada curentă, dar privesc
producţia perioadelor viitoare de gestiune în al căror costuri se includ treptat pe măsura
1
ajungerii lor la scadenţă.
Cheltuielile preliminate, denumite şi rezerve, sunt acele cheltuieli care urmează a fi
efectuate în perioadele viitoare de gestiune, dar care trebuie incluse în costurile perioadei
curente, evitându-se în modul acesta încărcarea costului produselor cu sumele respective numai
în lunile în care s-ar efectua cheltuiala ca atare.
d) Din punctul de vedere al includerii lor în costul de producţie cheltuielile se grupează
2
în:

Cheltuieli care se includ atât în costul planificat, cât şi în cel efectiv;

Cheltuieli care se includ numai în costul efectiv, intră aici acele cheltuieli care nu sunt
prevăzute, dar dacă totuşi apar ele se includ în costul efectiv;

Cheltuieli care nu se includ nici în costul planificat, nici în cel efectiv, recuperându-se
de la terţi sau din rezultatele financiare.
e) În funcţie de dependenţa faţă de mărimea şi evoluţia volumului fizic al producţiei,
cheltuielile de producţie se împart în cheltuieli fixe şi variabile.
Din punct de vedere al activităţii ce le generează, cheltuielile pot fi: cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli extraordinare. Acestora li se adaugă cheltuielile cu
provizioanele şi amortizările, grupate pe naturile de cheltuieli prezente, ca şi cele cu impozitul
3
pe profit.
Potrivit Legii Contabilităţii cheltuielile se urmăresc pe feluri de cheltuieli (după natura
lor), care se grupează în cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli cu amortizările
şi provizioanele, cheltuieli cu impozitul pe profit.
Cheltuielile de exploatare reprezintă, în principal, expresia bănească a consumurilor
materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii agenţilor economici.
Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt:
 cheltuieli cu materiile prime, cu materialele consumabile stocate şi
nestocate, cu animalele;

1 Drăgan, C; M, (2002), Finanţe, Editura Economică, Bucureşti


2 Rusu, D; Davideanu, R, (1999), Contabilitatea unităţilor industriale, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, p. 134.
3 Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Bucureşti, Editura Economică, p. 14.

cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii, redevenţe,
locaţii de gestiune, chirii, studii, colaborări, comisioane şi onorarii, transportul de
bunuri şi personal, deplasări şi detaşări, servicii bancare, cheltuieli poştale, de
protocol, de reclamă şi publicitate, etc;

cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri, taxa asupra
mijloacelor de transport;

cheltuieli cu personalul: salarii, asigurări sociale, fond de şomaj,
indemnizaţii etc;

alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe, despăgubiri, amenzi,
penalităţi, donaţii, cheltuieli cu activele cedate, amortizări, provizioane etc.
În cadrul cheltuielilor financiare se cuprind:
 pierderi din creanţe imobilizate;
 cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;

 diferenţe nefavorabile de curs valutar;

 dobânzi plătite sau de plătit;



sconturi acordate clienţilor, provizioane etc.