Sunteți pe pagina 1din 8

Unitatea de învăţare 6.

Alte forme ale răspunderii juridice

Cuprins
6.1. Introducere .................................................................................................................
6.2. Competenţe ................................................................................................................
6.3. Răspunderea disciplinară ...........................................................................................
6.4. Răspunderea patrimonială.........................................................................................
6.5. Răspunderea penală..................................................................................................
6.6. Rezumat......................................................................................................................
6.7. Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................

6.1. Introducere
Această unitate de învățare completează cunoștințele sintetizate în unitatea
de învățare precedentă. În mod concret, în cuprinsul acestei unități de învățare,
prezentăm elementele definitorii pentru alte tipuri ale răspunderii juridice, diferite
de răspunderea contravențională, după cum urmează: răspunderea disciplinară,
răspunderea patrimonială și răspunderea penală.

6.2. Competenţele unităţii de învăţare


După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să:
 prezinte elementele definitorii ale răspunderii disciplinare;
 identifice sancțiunile disciplinare;
 descrie elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale;
 prezinte principiile răspunderii penale;
 identifice tipurile de pedepse penale;
 facă distincția între răspunderea contravențională și răspunderea
penală.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 3 ore.

6.3. Răspunderea disciplinară


Răspunderea disciplinară este generată de abaterea disciplinară, care reprezintă o
faptă în legătură cu munca, ce constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de
salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual
de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor
ierarhici.
Sancţiunile disciplinare sunt acele mijloace de constrângere prevăzute de lege, cu un
pronunţat caracter educativ, care au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea
spiritului de răspundere pentru îndeplinirea responsabilă a îndatoririlor de serviciu şi
respectarea normelor de conduită, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină.
Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici este o răspundere administrativ-
disciplinară, reglementată de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi se
poate aplica numai în cazurile prevăzute de lege, iar răspunderea disciplinară a persoanelor
încadrate pe baza contractului individual de muncă este reglementată de Codul muncii, Legea
nr. 53/2003 şi se poate aplica numai în condiţiile prevăzute de această lege.
Răspunderea disciplinară a angajaţilor este o instituţie specifică dreptului muncii şi
constă într-un ansamblu de norme legale privind sancţionarea faptelor de încălcare cu
vinovăţie de către orice salariat, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, a obligaţiilor
asumate prin contractul individual de muncă, inclusiv a normelor de comportament.
Răspunderea disciplinară a salariaţilor îndeplineşte, ca şi la funcţionarii publici, trei
funcţii pe care le realizează simultan:
- funcţia sancţionatoare;
- funcţia preventivă;
- funcţia educativă.
Temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor este contractul individual de
muncă. Răspunderea disciplinară a salariaţilor apără ordinea interioară din entitatea
economică şi poate fi antrenată numai în cazul existenţei raporturilor de muncă, nu şi după
desfacerea contractului de muncă al persoanei vinovate, aşa cum se poate întâmpla în cazul
antrenării răspunderii patrimoniale.
Trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a salariaţilor sunt asemănătoare
cu cele ale răspunderii administrativ-disciplinare a funcţionarilor publici:
- este o formă a răspunderii administrative şi are un caracter sancţionator
pronunţat;
- este o formă de răspundere personală;
- se fundamentează pe încălcarea unui raport de drept administrativ;
- se bazează pe vinovăţia subiectului;
- sancţiunile nu sunt privative de libertate.
De reţinut este faptul că, este posibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea
materială, cu răspunderea penală, cu răspunderea contravenţională şi cu răspunderea civilă
delictuală.
Sancţiunile disciplinare aplicabile salariaţilor sunt:
 avertismentul scris;
 suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă ce nu poate
depăşi 10 zile lucrătoare;
 retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în
care s-a dispus retrogradarea, pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
 reducerea salariului de bază pe o durată de una-trei luni cu 5-10%;
 reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere
pe o perioadă de una-trei luni cu 5-10%;
 desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin statute profesionale, aprobate prin legi speciale, se poate stabili un alt regim
sancţionator pentru anumite categorii de angajaţi.
Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii
disciplinare şi are în vedere următoarele elemente:
- împrejurarea în care a fost săvârşită fapta;
- gradul de vinovăţie a salariatului;
- consecinţele abaterii disciplinare;
- comportamentul general al salariatului la serviciu;
- eventualele sancţiuni disciplinare primite anterior.
Sancţiunea disciplinară se constată şi se aplică prin decizie de sancţionare, care se
emite în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai târziu
de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

1. Definiți abaterea disciplinară.


2. Care este temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor?
3. Care sunt trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a
salariaţilor?
4. Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile salariaților?
5. Cum se constată și cum se aplică sancțiunea disciplinară?

6.4. Răspunderea patrimonială


Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice care are rolul de a
restabili situaţia patrimoniului persoanei vătămate la nivelul anterior săvârşirii faptei ilicite
care a provocat diminuarea acestuia.
Conform Legii nr. 53/2003, răspunderea patrimonială a salariaţilor intervine numai
dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
 paguba a fost produsă de un salariat al entităţii păgubite;
 paguba a fost săvârşită în legătură cu munca salariatului, printr-o faptă ilicită,
personală şi cu vinovăţie;
 fapta salariatului nu este infracţiune.
Dacă una dintre aceste trei condiţii nu este îndeplinită, răspunderea patrimonială se
stabileşte în conformitate cu Codul civil.
Principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a salariaţilor sunt:
a) răspunderea patrimonială a salariaţilor este întotdeauna personală,
neadmiţându-se, în principiu, solidaritatea debitorilor;
b) în dreptul muncii nu operează, de regulă, prezumţia de culpă împotriva
salariaţilor unei entităţi, prin urmare, unitatea păgubită, trebuie să facă dovada
existenţei elementelor necesare pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a
angajaţilor. De la principiul inexistenţei prezumţiei de culpă fac excepţie
pagubele din gestiuni. Persoanele vinovate pentru lipsurile din gestiuni sunt
considerate în culpă;
c) răspunderea patrimonială a salariaţilor se stabileşte prin mijloacele specifice
dreptului muncii, de regulă prin angajamente de plată, spre deosebire de
răspunderea civilă care se stabileşte, de obicei, prin hotărâri ale organelor
judecătoreşti;
d) în cazul răspunderii patrimoniale a angajaţilor, paguba poate fi constatată în cel
mult 3 ani de la producerea ei;
e) acoperirea prejudiciului se realizează, în principiu, prin reţinerile din salarii, în
rate lunare, respectându-se principiul ocrotirii veniturilor necesare debitorului
şi familiei sale. Ratele lunare nu pot depăşi 1/3 din salariul net.
Dreptul muncii admite executarea silită a bunurilor mobile şi imobile ale debitorului
numai în două situaţii:
 gestionarii care au provocat pagube în gestiunea încredinţată sunt obligaţi să
acopere prejudiciul în termen de o lună de zile, în caz contrar se procedează la executarea
silită a garanţiilor în numerar şi a celor suplimentare;
 debitorul nu mai este încadrat în muncă.
Răspunderea patrimonială poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite cumulativ patru
elemente:
 prejudiciul (paguba);
 fapta ilicită;
 vinovăţia (culpa);
 raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Prejudiciul constă fie în diminuarea activului unei entităţi ca urmare a unei fapte
ilicite, fie în majorarea pasivului extern (datoriilor).
Fapta ilicită constă în orice acţiune sau inacţiune a salariaţilor care încalcă: sarcinile
de serviciu stabilite prin contractele individuale de muncă şi prin fişele posturilor, ordinea de
drept şi actele normative emise în baza legii, îndatoririle profesionale, regulile de convieţuire
socială.
Obligaţia de a repara prejudiciul cauzat nu decurge numai din faptul că a avut loc o
faptă ilicită şi păgubitoare, ci este necesar ca fapta respectivă să se fi produs cu vinovăţie
(intenţia directă şi indirectă, neglijenţa).
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – pentru stabilirea
răspunderii patrimoniale a angajaţilor este necesar ca din complexul evenimentelor şi a
neregulilor care au avut loc, să fie selectate acelea care au fost esenţiale pentru producerea
pagubei. Nu se pot imputa decât acele pagube care sunt consecinţa directă a unor fapte ilicite.
Răspunderea patrimonială a persoanelor vinovate de păgubirea patrimoniului poate fi
stabilită numai dacă prejudiciul a fost constatat în cel mult 3 ani de la producerea lui din
culpă. Constatarea pagubei generează raporturi juridice, numai dacă:
 prejudiciul este stabilit de organe competente, învestite legal cu acest drept;
 prin actele de constatare se face dovada, fără echivoc, în ceea ce priveşte
mărimea pagubei şi persoanele vinovate.
Conducătorii entităţilor şi ai compartimentelor financiar-contabile au obligaţia să
asigure toate măsurile necesare pentru constatarea daunelor în cadrul termenelor de prescripţie
şi să facă toate demersurile în vederea obţinerii titlurilor executorii. Principalele titluri
executorii utilizate pentru recuperarea pagubelor sunt: ordinul sau dispoziţia de imputare,
angajamentul de plată și hotărârea judecătorească.

1. Definiți răspunderea patrimonială.


2. Când intervine răspunderea patrimonială a salariaţilor?
3. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a
salariaţilor?
4. Care sunt elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale a
salariaților?
5. Ce înțelegeți prin prejudiciu? Dar prin fapta ilicită?

6.5. Răspunderea penală


Răspunderea penală, prin rolul său coercitiv şi sancţionator, este una dintre cele mai
grave forme de răspundere juridică, care poate fi antrenată în scopul reabilitării ordinii de
drept încălcate.
Răspunderea penală contribuie la sancţionarea celor vinovaţi de săvârşirea unor fapte
ilicite, cu un grad ridicat de pericol social. Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea
unei infracţiuni.
La baza răspunderii penale stau următoarele principii:
 principiul legalităţii răspunderii penale, conform căruia numai legea
prevede care sunt faptele care constituie infracţiune;
 principiul conform căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii
penale;
 principiul caracterului personal al răspunderii penale, conform căruia
răspunde penal numai persoana care a săvârşit infracţiunea, precum şi cea
care a cooperat cu intenţie la săvârşirea ei;
 principiul unicităţii răspunderii penale, potrivit căruia săvârşirea unei
infracţiuni atrage o singură dată răspunderea penală şi implicit o singură
sancţiune;
 principiul prescriptibilităţii răspunderii penale, se referă la faptul că
răspunderea penală este anulată prin prescripţie, respectiv prin trecerea
unui anumit interval de timp, în care dacă infractorul nu a fost tras la
răspundere, acest fapt nu mai este posibil, întrucât răspunderea penală a
fost înlăturată ca efect al trecerii timpului;
 principiul individualizării penale, se referă la activitatea de stabilire şi
aplicare a sancţiunilor prevăzute pentru fiecare infracţiune.
Codul Penal clasifică pedepsele penale în: pedepse principale, pedepse complementare
şi pedepse accesorii.
Pedepsele principale, la rândul lor, se împart în pedepse principale pentru crime
(sancţionate cu detenţia pe viaţă, detenţia severă între 15-30 de ani) şi pedepse principale
pentru delicte (închisoare între un an şi 15 ani, închisoarea între 15 zile şi un an etc.).
Pedepsele complementare pentru crime şi delicte îmbracă forma interzicerii
exerciţiului unor drepturi de la un an la 10 ani, degradarea militară.
Pedeapsa accesorie pentru crime şi delicte constă în interzicerea exerciţiului tuturor
drepturilor prevăzute ca pedeapsă complementară.
Pedepsele penale, în toate formele, se aplică numai de către instanţa de judecată.
Organele de control financiar au obligaţia ca, în situaţia în care, în exercitarea atribuţiunilor
de serviciu, constată că există indicii privind săvârşirea unor infracţiuni, să întocmească
proces verbal distinct şi să îl înainteze cu tot materialul probator organului de urmărire penală.

1. Definiți răspunderea penală.


2. Care este temeiul răspunderii penale?
3. Care sunt principiile care stau la baza răspunderii penale?
4. Cum sunt clasificate pedepsele penale în Codul Penal?
5. Cine aplică pedepsele penale?

6.6. Rezumat
În cadul acestei unități de învățare am prezentat elementele definitorii pentru
răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială și răspunderea penală.
Răspunderea disciplinară este generată de abaterea disciplinară, care
reprezintă o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acţiune sau inacţiune
săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de
muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici.
Sancţiunile disciplinare sunt acele mijloace de constrângere prevăzute de
lege, cu un pronunţat caracter educativ, care au ca scop apărarea ordinii disciplinare,
dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea responsabilă a îndatoririlor
de serviciu şi respectarea normelor de conduită, precum şi prevenirea producerii
unor acte de indisciplină.
Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice care are rolul
de a restabili situaţia patrimoniului persoanei vătămate la nivelul anterior săvârşirii
faptei ilicite care a provocat diminuarea acestuia.
Conform legii, răspunderea patrimonială a salariaţilor intervine numai dacă
sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
 paguba a fost produsă de un salariat al entităţii păgubite;
 paguba a fost săvârşită în legătură cu munca salariatului, printr-o
faptă ilicită, personală şi cu vinovăţie;
 fapta salariatului nu este infracţiune.
Dacă una dintre aceste trei condiţii nu este îndeplinită, răspunderea
patrimonială se stabileşte în conformitate cu Codul civil.
Răspunderea patrimonială poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite
cumulativ patru elemente:
 prejudiciul (paguba);
 fapta ilicită;
 vinovăţia (culpa);
 raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Răspunderea penală contribuie la sancţionarea celor vinovaţi de săvârşirea
unor fapte ilicite, cu un grad ridicat de pericol social. Singurul temei al răspunderii
penale este săvârşirea unei infracţiuni.

6.7. Test de evaluare a cunoştinţelor


1. Definiți abaterea disciplinară.
2. Care este singurul temei al răspunderii penale?
3. Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile salariaților?
4. Care sunt elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale?
5. Care este temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor?
6. Care sunt principiile care stau la baza răspunderii penale?
7. Care sunt formele răspunderii juridice?
8. Definiți răspunderea patrimonială.
9. Care sunt trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a
salariaţilor?
10. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a
salariaţilor?
11. Cum sunt clasificate pedepsele penale în Codul Penal?
12. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a
salariaţilor?