A3. Fie funct, ia f : [0, 1] −→ R derivabilă s, i f (0) = 0.

Să se arate că ∃ c ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

f 0 (c) = − fc−1(c)
.
Solut, ie: Considerăm funct, ia g : [0, 1] −→ R, g(x) = (x − 1)f (x) . Atunci g este funct, ie
Rolle s, i ı̂n plus g(0) = g(1). Deci conform teoremei lui Rolle ∃ c ∈ (0, 1) cu proprietatea că
g 0 (c) = 0. Din g 0 (x) = f (x) + (x − 1)f 0 (x) ⇒ g 0 (c) = f (c) + (c − 1)f 0 (c) = 0 Atunci
(c − 1)f 0 (c) = −f (c) s, i ı̂mpărt, ind cu c − 1 se obt, ine relat, ia de demonstrat.
A4. Fie funct, ia f : [1, 2] −→ R derivabilă s, i f (1) = 2f (2). Să se arate că ∃ c ∈ (1, 2) astfel
ı̂ncât f 0 (c) = − f (c)
c
.
Solut, ie: Considerăm funct, ia g : [1, 2] −→ R, g(x) = xf (x). Funct, ia f e derivabilă s, i
continuă pe [1, 2] deci s, i g este derivabilă s, i continuă.Relat, ia f (1) = 2f (2) implică
g(1) = g(2) deci funct, ia g verifică toate ipotezele teoremei lui Rolle ⇒ g 0 (c) = 0 s, i
efectuând calculele se obt, ine f (c) + cf 0 (c) = 0 de unde relat, ia de demonstrat este evidentă.
O problemă cu un grad sporit de dificultate,deoarece funct, ia auxiliară nu este us, or de găsit.
3. Fie f : [a, b] −→ R o funct, ie Rolle .Dacă f (a) = a s, i f (b) = b să se arate că ∃ c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât
f 0 (c) = 1 − c + f (c)
Solut, ie: Vom considera funct, ia auxiliară g : [a, b] −→ R, g(x) = (f (x) − x)e−x Verificăm
valorile ı̂n capetele intervalului de definit, ie: g(a) = g(b) = 0 Atunci ∃ c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
g 0 (c) = 0 .Calculăm g 0 (x) = (f 0 (x) − 1)e−x − (f (x) − x)e−x = e−x (f 0 (x) − f (x) − 1 + x).
Prin urmare g 0 (c) = 0 ⇒ f 0 (c) − f (c) − 1 + c = 0
Tema din s, irul lui Rolle:
Se dă funct, ia f : R −→ R, f (x) = ex (x2 − 4x + 1) .Să se determine valorile parametrului
real a pentru care ecuat, ia f (x) = a are exact 3 rădăcini reale.