Doctor �n muzicologie cu o lucrare despre renascentistul Heinrich Isaac, dirijor de
coruri muncitoresti. �ntreaga sa creatie lanseaza o alta notiune a timpului muzical, condensat la extrem, toate opusurile weberniene dureaza �nsumate cca 3 ore. - esentializarea mijloacelor I estetica traditionalista, univers tonal extins op.1, Passacaglia �n re (1908) � estetica traditionalista, postromantism mahlerian, forma variationala (Brahms); op.2, cor a cappella (1908) � univers �nca tonal extins, structura canonica; op.3-4 (1909): creatii vocale (lieduri), cvasi-atonale; II atonalism op.5 - F�nf S�tze pentru cvartet de coarde, 1909; op.6 - Sase piese pentru orchestra mare, 1909, �n care indicatia de caracter �zart� indica o delicatete debussysta; op.7 (1910): radicalism novator �n forme mici, concentrate, bogate �n esenta. op.9 - Sase Bagatele pentru cvartet de coarde, 1911, afirma noua categorie estetica a microcroniei; op.10 - Cinci piese pentru orchestra, 1911: valorificarea inovatiei �n microdurate, microintensitati op.13-19: etapa exclusiv vocala, acompaniament pe grupe diverse de instrumente (op.14 sunt cele 6 Lieduri dupa Trakl, 1917-21 iar op.16 � 5 Canoane pe texte latine pentru voce, clarinet, clarinet bas, 1924). Etapa III - dodecafonism de la op.17 - Trei texte populare pentru voce, vioara, clarinet, clarinet bas, 1924-25, aplica metoda dodecafonica, iar punctualismul specific (discontinuitatea obtinuta prin intercalarea de pauze) va fi asemanat cu �alfabetul Morse� sau cu un stil �chinez�; op.18 sunt 3 Lieduri pentru voce, clarinet �n mi b si chitara (1925), op.20-24: cea mai ascetica perioada, respectiv trio, simfonie, cvartet, concert; pointilism rezultat din discontinuitatea de sunete-pauze, caracter de transparenta, imaterialitate: Simfonia op.21 (1927-28) pentru orchestra mica, Cvartetul pentru clarinet, saxofon tenor, vioara si pian op.22 (1928-30), Concertul pentru 9 instrumente op.24 (1931-34). op.26-31: sinteza vocabularului si a sintaxei: Variatiunile pentru pian op.27 (1935-36) Cvartetul de coarde op.28 (1936-38) are la baza o serie de 3 tronsoane (pe motivul BACH), ca si Variatiunile pentru orchestra op.30 (1940). Webern a mai scris 3 cantate pe versuri de Hildegard Jone, op.26, 29, 31 (1935-43).