Sunteți pe pagina 1din 87

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE DREPT

DR. IUSTIN STANCA

CRIMINOLOGIE
SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL
LA DISTANłĂ

ARAD - 2003
MODULUI 1
CRIMINOLOGIA – ŞTIINłĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:

− criminologia – accepŃii conceptuale şi obiect de studiu; etimologie;


definiŃii doctrinare în optica unor autori străini şi români;
− perspectiva analitică asupra obiectului şi problematicii criminologiei,
după criteriile: ramurile criminologiei şi disciplinele auxiliare; relaŃionării
criminologiei cu alte ştiinŃe; nivelurilor de interperare; nivelurilor
descriptive; criteriului explicativ; scopului final al criminologiei;
− scurt istoric al fundamentării criminologiei ca ştiinŃă şi al şcolilor de
criminologie: originile îndepărtate; întemeietorii de facto; şcolile
criminologice;
− funcŃiile criminologiei: cognitiv-descriptivă; explicativă; comprehensivă;
prognotică; de inginerie socială (aplicativ-militantă).

1. CRIMINOLOGIA – ACCEPłII CONCEPTUALE ŞI OBIECT DE


STUDIU
 Etimologie
 DefiniŃii doctrinare
o Puncte de vedere ale unor autori străini
o SemnificaŃii în optica unor autori români.

ETIMOLOGIE
 Crimen = crimă, delict, infracŃiune.
 Logos = ştiinŃă, studiu ştiinŃific.

CRIMINOLOGIA – ştiinŃa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor


sociale de:
 crimă,
 delict,
 infracŃiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor.
DEFINIłII DOCTRINARE
 Puncte de vedere ale unor autori străini.
 ,, ... noi definim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel
definită obiectul unei ştiinŃe speciale, criminologie” (Emile
Durkheins);
 ,, ... Criminologia este disciplina care consideră infracŃiunile ca pe
un fenomen social. Include în Ńelurile sale elaborarea legilor,
cazurile de violare a acestora şi reacŃiunile împotriva violării
legilor. Aceste trei laturi sunt aspectele unei secvenŃe de interacŃiuni

2
unificate... Această secvenŃă de interacŃiune constituie obiectul
criminologiei”
 Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi
consecinŃelor delicvenŃei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-
Merlin.
 Criminologia este o ştiinŃă complexă, aidoma medicinei, care
studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin
cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai
bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social
(Raymond Gassin).
 Criminologia este o ştiinŃă de sinteză, în sensul că alte discipline
constituie obiectul său material. Obiectul său formal se edifică cu
ajutorul elementelor esenŃiale ale acestor discipline auxiliare (Denis
Szabo)

 SemnificaŃii (ale criminologiei) în optica unor autori români:


 „Criminologia este o ştiinŃă relativ autonomă, din grupa
sociologiei, auxiliară ştiinŃelor penale, cu caracter inter şi
pluridisciplinar, care studiază starea, dinamica, legităŃile,
cauzele şi condiŃiile socio-umane ale criminalităŃii precum şi
trăsăturile definitorii, mecanismul” şi funcŃionalitatea
sistemului de măsuri de prevenire şi combatere a crimei şi
criminalităŃii, precum şi trăsăturile definitorii, mecanismul şi
funcŃionalitatea sistemului de măsuri de prevenire şi
combatere a crimei şi criminalităŃii, după chipul realităŃii, în
perspectiva perfecŃionării programelor naŃionale de prevenire
şi combatere a criminalităŃii, în interesul dezvoltării societăŃii,
al progresului şi civilizaŃiei în acord cu eforturile şi
dezideratele umanitare ale NaŃiunilor Unite (Aurel Dincu).
 Criminologia este ştiinŃa care studiază fenomenul social al
criminalităŃii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela
Stănoiu).
 Criminologia este ştiinŃa care studiază etiologia fenomenului
infracŃional, factorii care generează sau influenŃează trecerea
la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai
eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităŃii ca fenomen
social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

3
APLICAłII PRACTICE:
1. RedaŃi, sintetic, genul proxim şi diferenŃa specifică a termenilor devianŃă,
delicvenŃă, infracŃionalitate şi criminalitate!
2. În baza studiului asupra definiŃiilor Criminologiei, punctualizaŃi noŃiunile
care conturează obiectul acestei ştiinŃe, regăsite în contextul conotaŃiilor
atribuite de către diverşi autori, români şi străini!

2. PRESPECTIVA ANALITICĂ ASUPRA OBIECTULUI ŞI


PROBLEMATICII CRIMINOLOGIEI
 Criteriul ramurilor criminologiei şi disciplinelor auxiliare.
 Criteriul relaŃionării criminologiei cu alte ştiinŃe.
 Criteriul nivelurilor de interpretare.
 Criteriul nivelului descriptiv.
 Criteriul explicativ.
 Criteriul scopului final al criminologiei.

2.1 CRITERIUL RAMURILOR CRIMINOLOGIEI ŞI DISCIPLINELOR


AUXILIARE.
o Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)
• Criminologia generală – coordonează, compară şi
confruntă rezultatele diverselor ştiinŃe criminologice şi
criminologii specializate şi prezintă o expunere
sistematică a acestor rezultate.
• Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a
cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui
delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament.
o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu,
particulare (Şcoala enciclopedică austriacă)
A. Studiul realităŃii criminale:
− fenomenologia criminală – formele exterioare ale crimei;
− morfologia criminală – formele de existenŃă ale criminalilor;
− antropologia criminală – particularităŃile fizice ale
criminalilor;
− psihologia criminală – raŃiunile determinării unui delict;
− sociologia criminală – influenŃele criminale externe.

B. Studiul factorilor de procedură sau ştiinŃa procesului, care


include medicina legală, psihiatria medico-legală judiciară, tehnica
criminală (poliŃia ştiinŃifică – studiază trăsăturile şi indicii
4
materială), psihologia judiciară, tactica criminală (mijloacele de
luptă şi ordinea utilizării lor).
C. Studiul apărării contra crimei, în scop profilactic:
- profilaxia criminală – evitarea predispoziŃiilor criminale;
- pedagogia curativă – paralizarea tendinŃelor asociale la copii;
- penologia – studiul pedepsei privative de libertate;
- ştiinŃa asigurărilor contra atacului criminal – tehnici
preventive şi de securitate, precum şi arta poliŃienească.

2.2. CRITERIUL RELAłIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINłE


 Cu dreptul penal
– concepŃia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri)
– criminologia – „rege fără regat”

DIFERENłE SPECIFICE ŞI INTERFERENłE


o Dr. Penal Criminologie

- studiază – normele juridice - realitatea observabilă a


relative la infracŃionalitate criminalităŃii (fapte şi persoane
concrete)
- ştiinŃe – juridică - ştiinŃă nejuridică
o Cu dreptul procesual penal, ca ştiinŃă preocupată de principiile, categoriile,
instituŃiile şi normele referitoare la procesul penal şi ca practică judiciară
de tragere la răspundere şi de sancŃionare penală a infractorilor
o Cu dreptul penal execuŃional (de executare a pedepselor)
o Cu statistica
o Cu sociologia juridică, sociologia devianŃei şi delicvenŃei şi sociologia
criminalităŃii.
o Cu alte ştiinŃe şi discipline ştiinŃifice
• Criminalistică
• Psihologie
• Ecologie
• Biologie judiciară, etc.

APLICAłII PRACTICE:
1. StabiliŃi genul ........şi diferenŃa specifică între Criminologia generală şi
Criminologia clinică, în accepŃia lui Jean Pinatel.
2. ElaboraŃi câte un scurt referat asupra uneia din relaŃionările Criminologie
– Drept penal, Criminologie – Psihologie judiciară etc.

5
2.3 CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE
o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepŃia mai largă
decât infracŃionalitatea.
o Criminalul – autorul actului delictuos.
o Crima – ( actul criminal propriu-zis).
o Victima.
o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al
altor impacturi negative posibile (n.ns)
o ReacŃia socială.

POSIBILITĂłILE DE ANALIZARE A CRIMEI


(după Mandreas Correa şi Jean Pinatel)
 Personalitatea delicventului
 CondiŃiile biologice şi sociale
 SituaŃia criminală
 Actul criminal
 CondiŃiile mediului fizic

APLICAłIE PRACTICĂ
1. În baza studiului presei locale, redaŃi cel puŃin un nivel de interpretare,
care intră sub incidenŃa obiectului şi problematicii Criminologiei, aşa cum
a fost el mediatizat în profil teritorial.

2.4 CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV


 MEDIUL
 Fizic sau geografic;
 Social
• Trepte
o macro medii;
o micromedii;
o de nivel mediu de generalizare (n.ns);
• Profunzime
o ecologic;
o cultural;
o economic;
• După metoda de analiză descriptivă:
o mediu general – circumstanŃele generale ale lumii
înconjurătoare, cu influenŃe pentru toŃi cetăŃenii;
o mediul personal specific anturajului;

6
 ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;
 ocazional – unitatea militară, etc.
 ales sau acceptat;
 de referinŃă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci,
identificându-te cu normele şi valorile sale.
 TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituŃionalul,
terenul propriu-zis
 PERSONALITATEA
 SITUAłIA
• specifică sau periculoasă – ocazia de a comite
infracŃiunea nu trebuie căutată;
• amorfă - ocazia trebuie căutată;
• mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul
specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni;
• cu caracter obiectiv – circumstanŃe favorabile,
modalităŃii existente şi alte oportunităŃii pentru trecerea
la act;
• cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi
subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV


 FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în
geneze şi manifestarea crimei şi criminalităŃii;
 CAUZĂ – condiŃia necesară fără de care nu s-ar manifesta
comportamentul criminal
 CONDIłIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii
suplimentari criminogeni.
 MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină
trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaŃa interioară
a subiectului
 INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic
criminologic
 CONEXIUNE – interacŃiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaŃia
subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.
 RELAłIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor
 REALITATEA CRIMINALITĂłII
 POSIBILITATEA CRIMINALITĂłII ŞI CRIMEI
 NECESITATEA CRIMINALITĂłII ŞI CRIMEI – modalităŃi de
existenŃă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră
precisă şi nu fluctuantă.

7
 ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenŃă şi manifestare care
decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi
inconstanŃă.
 PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de
realizare efectivă a infracŃiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are
sens şi valoare numai în raport cu infracŃiunile întâmplătoare.
 FRECVENłA – vizează ansamblul criminalităŃii şi pune în valoare
necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanŃiată, în
principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi suprimarea criminalităŃii şi


crimei

APLICAłII PRACTICE:
1. Un tânăr provenit dintr-o clasă cu rezultate modeste la învăŃătură şi
dintr-o familie destrămată s-a raliat cu o bandă de cartier. Într-una din
nopŃi, pe la orele 24, fiind cu toŃii într-un parc şi pe fondul consumului de
alcool, au acostat o tânără care trecea singură prin acel parc şi au violat-o.
AnalizaŃi situaŃia descrisă mai sus, prin prisma nivelurilor descriptive ale
Criminologiei şi încercuiŃi cifrele din dreptul răspunsurilor corecte de la
fiecare în parte.
 MEDIUL
• macro-mediu.................................................................1
• micromediu ..................................................................2
• mediul ecologic............................................................3
• mediul general .............................................................4
• mediul personal............................................................5
• mediul ineluctabil .......................................................6
• mediul acceptat ...........................................................7
• mediul de referinŃă.......................................................8

 SITUAłIA
• specifică sau periculoasă...............................................1
• amorfă............................................................................2
• cu caracter obiectiv........................................................3

2. RedaŃi în scris, elementele descrise la aplicaŃia nr. 1, care corespund


fiecăruia din următorii termeni explicativi: factor criminogen, condiŃie,
conexiune, întâmplare.

8
3. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE
CRIMINOLOGIE .
 Originile îndepărtate ale criminologiei
• Izvorul biblic – înŃelesul laic a celor zece porunci biblice
• Retrospectivă în istoria apariŃiei ideilor şi practicilor
criminologice.
• JustiŃia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.
 abandonul noxal;
 legea talionului;
 învoiala fecuniară.

• Izvoare antice din Grecia, Roma, China, India


• Evul mediu – rolul inchiziŃiei.
 Alte repere evolutive: Thomas Morus, Tommaso Campanele,
Montesquien, Becaria, Saint-Simon, Charles Fourier.
 Întemeietorii de facto ai Criminologiei şi jaloane ale evoluŃiei
şcolilor criminologice
 Întemeietorii de facto – Cesare Lombroso (1835-1909)
- Enrico Ferri (1856-1929)
- Raffaele Garofalo (1851-1934)

ŞCOLI CRIMINOLOGICE
 Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conŃinutului
explicativ; axarea pe studiul faptei;
 Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a
criminalităŃii şi crimei;
 Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităŃilor
mediului geografic şi social;
 Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităŃii;
 Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea
 Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor,
tulburărilor emoŃionale etc.
 Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care
determină şi alte fenomene sociale.

FUNCłIILE CRIMINOLOGIEI
 FuncŃia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările
„CE?” „CÂT?” „CUM?”
Exemplu – rata criminalităŃii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998,
în judeŃul de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.
 FuncŃia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o
anumită stare a criminalităŃii şi a crimei.
9
 FuncŃia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal
individual, din perspectiva principiului de „raŃionalitate” (sensul
acŃiunilor, credinŃelor); - mobilul, în termenii dreptului penal
 FumcŃia critică – evidenŃierea carenŃelor şi disfuncŃionalităŃilor cu
impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaŃi de existenŃa lor.
 FuncŃia prognotică – tendinŃele de evoluŃie, pentru viitor, a
criminalităŃii, din perspectivele
o predicŃiei – pe termen scurt;
o previziunii – pe termen lung.
 FuncŃia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de
soluŃii, măsuri şi acŃiuni preventive.

APLICAłIE PRACTICĂ:
1. EstimaŃi prognoza criminalităŃii, pe anul 2004, în judeŃul d-voastră, cu
punctualizarea principalelor cauze ale acestei evoluŃii !

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura ŞtiinŃifică,


Bucureşti, 1974, p. 33.
- Dr. Aurel Dincu, Criminologie, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Drept, Bucureşti, 1984, p. 78.
- Gl. Div (p.m.) Ion Eugen Sandu şi colab., Criminologie, Editura „SYLVI”,
Bucureşti, 2001, p. 62 şi următoarele.
- Jean Pinatet, Criminologie, SPES – Paris, 1969, p. 8-9.
- Denis Szabo, Criminologie, 1967, les Press de l’Universite de Montreal, p.
26-29.
- Dr. Stanca Iustin, Criminologie, Editura Concordia, Arad – 2003, p. 21-83

10
MODULUL 2
METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI
TEHNICI DE INVESTIGARE

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:
− noŃiunile de dimensiuni, indicatori, indici, variabile şi ipoteze, cu
semnificaŃia lor în criminologie;
− metodologie, metodă şi tehnici – deliminatări conceptuale şi unele
particularităŃi doctrinare de abordare;
− metode şi tehnici propriu-zise de cercetare criminologică: observaŃia
ştiinŃifică; chestionarul; interviul; analiza documentară; autobiografiile;
studiul de caz; experimentul criminologic; metoda panel; metode de
prognozare; metode şi tehnici de tratament.

1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE


 DIMENSIUNEA – secvenŃa cea mai largă din părŃile constitutive
ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinŃă în studierea acestuia.
Exemplu – dimensiunile fenomenului infracŃional, din perspectiva titlurilor
Codului penal român, de genul Titlului II „InfracŃiuni contra persoanei”
 INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori
Exemplul – capitolul I – InfracŃiuni contra vieŃii, integrităŃii corporale şi
sănătăŃii, din structura Titlului II al Codului penal român.
 INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil
Exemplu – starea criminalităŃii, redată prin prisma ratei criminalităŃii: 2141
infracŃiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeŃul X.
 VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităŃi ale
obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene
Exemplu – fluctuaŃia ratei criminalităŃii în funcŃie de mediul social, urban sau
rural
 IPOTEZA – enunŃul unei relaŃii cauzale între fenomene, în termenii
„dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.

APLICAłII PRACTICE
1. Există, în literatura de specialitate postulatul potrivit căruia în producerea
fenomenului infracŃional concură factorii biologici, psihologici şi sociali.
Totodată, în contextul acestora sunt enumeraŃi, printre altele: sexul, vârsta,
ocupaŃia, nivelul inteligenŃei, voinŃa, inteligenŃa scăzută versus inteligenŃa
ridicată, nevroza, tipul de ocupaŃie, lipsa ocupaŃiei şcolare şi/sau profesionale,
sărăcia, şomajul ridicat, particularităŃile cromozomiale, respectiv un surplus, faŃă
de normal, de cromozom Y sau X, specificul geografic etc.
În baza cunoştinŃelor deja acumulate, încadraŃi cele descrise mai sus, pe
categoriile corespunzătoare dimensiuni, indicatori, indici şi variabile!

11
2. Cunoscând că sărăcia are un impact criminogen semnificativ, formulaŃi o
ipoteză asupra cauzalităŃii criminalităŃii, din această perspectivă, şi indicaŃi cele
două tipuri de variabile utilizate!

2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI


CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂłII DOCTRINARE DE
ABORDARE.
 METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în
realizarea studiului cauzalităŃii criminalităŃii şi a mecanismelor de
prevenire a acestui fenomen.
 METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la
cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinŃifică, critică a obiectului şi
problematicii criminologiei.
 TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă
sau alta de cercetare.

REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN


CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL)

REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE


 Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe
istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – feniomene
demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.)
 Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri
transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi
caracteristici ale individului, la date diferite).
 Crima, actul delictuos studiat izolat în viaŃa şi cariera criminală avută în
vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliŃienească, pentru sesizarea
obiectivă a subiectivităŃii.
REGULA ÎNTÂIETĂłII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate
modalităŃile şi desfăşurările lor pe două direcŃii:
 descrierea criminalităŃii, criminalului şi crimei în general;
 descrierea formelor şi manifestărilor deosebite.

TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către


Pinatel:
 criminalii alienaŃii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism,
mania persecuŃiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona
intermediară- eliptoizii, constituŃia epileptoidă, temperamentul epileptic)
 criminali născuŃi - caracterizaŃi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau
atrofierea sentimentului moral;

12
 criminali obişnuiŃi sau din obişnuinŃă dobândită; din cauza slăbiciunii lor
morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în
exclusivitate împotriva proprietăŃii, după care persistă în delict din diverse
cauze – impulsul circumstanŃelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor
greşeli.
 criminalii din pornire pasională, caracterizaŃi de o chemare irezistibilă spre
crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau
epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată;
 criminalii de ocazie, care nu au tendinŃe spre rău, dar sunt determinaŃi la
crimă de circumstanŃe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile:
- criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;
- pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice.
Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-
judecare (furt altruist); crima organizată.
REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea
delicvenŃilor care din totalul delicvenŃilor, nu se încadrează grupului bolnavilor
şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul
criminologic propriu-zis, vizând
– criminalii profesionişti;
– criminaloizii;
– delicvenŃii de ocazie.
REGULA SEPARĂRII DIFERENłIALE, ca regulă metodologică fundamentală
are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea
diferenŃelor de grad, de praguri între delicvenŃi şi nedelicvenŃi şi între delicvenŃii
însăşi.

METODA grupurilor de control

APLICAłII PRACTICE
1. Modalitatea concretă folosită pentru trecerea de la cunoaşterea spontană la
cunoaşterea ştiinŃifică în criminologie defineşte prin excelenŃă:
− metodologia.............................................................1
− metoda ....................................................................2
− tehnica.....................................................................3
2. studiul caracteristicilor unui infractor la un moment dat, prin metoda
clinică este caracteristică:
− apropierii longitudinale ................................................1
− apropierii transversale ................................................. 2
3. RealizaŃi şi menŃionaŃi în scris diferenŃa specifică între : criminalii alienaŃi
şi criminalii din pornire pasională; criminalii de ocazie şi criminalii din
obişnuinŃă dobândită!
4. RedaŃi un exemplu ce aparŃine reguli separării diferenŃiale!

13
UNELE METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ŞTIINłIFICĂ
OBSERVAłIA ŞTIINłIFICĂ – perceperea sistematică, a atitudinilor,
comportamentelor şi interacŃiunilor diverselor categorii de factori, în momentul
manifestării lor conform unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor tehnici
specifice de înregistrare
TIPOLOGIE:
− DIRECTĂ – contact nemijlocit cu realitatea;
− INDIRECTĂ;
− STRUCTURATĂ – observatorul utilizează tehnici speciale de
înregistrare, cu implicarea nemijlocită în înregistrare;
− NEDISTORSIONATĂ – utilizarea tehnicilor ascunse de
înregistrare;
− PARTICIPATIVĂ, cu implicare în delurarea evenimentului (gen
ofiŃer sub acoperire);
− INTERNĂ, cercetătorul face parte din grup şi realitate;
− EXTERNĂ;
− SISTEMATIZATĂ – de regulă calitativă, gen exploratorie;
− NESISTEMATIZATĂ, de regulă cantitativă;
− NEPARTICIPATIVĂ – nu se participă la acte, fapte;
− PARTICIPATIVĂ PASIV;
− PARTICIPATIVĂ ACTIV
o totală;
o parŃială

CESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau


imagini grafice, cu funcŃii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării, la care
subiecŃii investigaŃi sunt rugaŃi să dea răspunsuri.
TIPOLOGIE:
− de date factuale;
− de opinie;
− simple;
− omnibuze;
− cu întrebării închise;
− cu întrebări deschise;
− mixte;
− autoadministrative;
− administrate prin operatori de teren.

INTERVIUL – obŃinerea unor informaŃii sistematice, pe baza comunicării


verbale directe între anchetator şi anchetat, primul codificând şi înregistrându-le,
fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.

14
TIPOLOGIE:
 Criteriul conŃinutului comunicării
 de opinie;
 documentar;
 Criteriul calităŃii informaŃiilor
 extensiv;
 intensiv;
 Gradul de libertate al cercetătorului
 clinic;
 în profunzime;
 focalizat;
 semistructurat, ipoteze prestabilite, dar întrebările şi
succesiunea lor;
 structurat.
 Numărul persoanelor intervievate
 personal;
 de grup
 Modalitatea de comunicare
 faŃă în faŃă;
 telefonic
 FuncŃiile în cadrul cercetării
 exploratoriu;
 de cercetare
 de verificare

 ANALIZA DOCUMENTARĂ, asupra dosarelor penale de la poliŃie,


parchet, instanŃe, penitenciar, precum şi asupra altor documente de interes
criminologic
 AUTOBIOGRAFIILE
 STUDIUL DE CAZ
 METODA PANEL cercetare de tip longitudinal prin rolarea şi aplicarea
acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaŃie, la aceleaşi intervale diferite
de timp, pentru a urmări mutaŃiile produse.
 METODE DE PROGNOZARE
− Schemele de pronostic (Scheild, Meywerk, Schawaab) perfecŃionate
de către Gereke şi Eriwn Frey.
ESENłĂ – corelaŃia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de
delicvenŃi (la primi trei autori)
- Tabele de prezicere (soŃii Glueck)
 METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT
o tratamentul:
 în mediul liber:
 în penitenciar (similare);

15
 în semi – libertate;
 post – cură (intermediar între viaŃa carcerală şi cea
liberă);
o metode folosite
 chirurgicale;
 psiho-chirurgicale (loboctomie etc.);
 medicale (electroşocurile, neuroleptice s.a.);
 medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi
motorii – educaŃie senzorială specială, învăŃarea
limbajului etc.);
 psihoterapie raŃională, bazată pe relaŃia personală
terapeut – subiect şi urmărind sporirea
autocontrolului;
 psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor
inconştiente;
 psihoterapia de grup;
 psihodrama;

APLICAłII PRACTICE
1. Imaginându-vă că locuiŃi în gazdă la o familie cu un copil de 12 ani,
concepeŃi o observaŃie sistematică asupra raporturilor părinŃi – copii, care
ar putea alimenta alunecarea copilului pe panta devianŃei şi delicvenŃei !
2. ElaboraŃi proiectul unui GHID DE INTERVIU, structurat, cu un minor
care a comis, în grup, un viol, pentru surprinderea complexităŃii cauzale a
acestei fapte penale!
3. EnumeraŃi principalele metode şi tehnici de tratament al infractorilor, după
care pronunŃaŃi-vă asupra celei pentru care optaŃi, în general, cu invocarea
argumentelor de rigoare!

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Codul penal, Lumina Lex 1997, p 5-7 şi art 48 şi 49
2. Programme et methodes en recherches fondamentales, Raport presente par
J Pinatel, Secretaire General de la Societe Internationale de Criminologie
(France), în Etudes Relative a la Recherches Criminoloque, Vol. I, Comite
Europeen pour le problemes criminels, Conseil de L’ Europe – Strasbourg,
1967, p. 11-16
3. MM Christie, recherche sur les menthodes de prevention de crime, în :
Studes relatives a la recherche criminoloqique, Vol. I, Comite Europeen,
pour le problemes Criminels, Conseil de L’ Europe – Strasbourg, 1967, p
61-79
4. Dr. Stanca Iustin, Criminologie, Editura Concordia Arad – 2003, p 84-123
5. Dr. Rodica Mihaela Stănoiu, Metode şi tehnici de cercetare în
criminologie, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981.
16
MODULUL 3
TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT
 EsenŃa şi structurarea teoriilor de referinŃă;
 Principalele teze lombrosiene, de inspiraŃie biologică;
 Factorii antropologiei implicaŃi în criminogeneză:
 factorul fizionomico-morfologice;
 factorul ereditar;
 tulburările organice şi funcŃionale;
 alŃi factori biochimici: zahărul, calciul, iodul, fosforul şi
magneziu.
 Factorul rasă;
 Factorul sex;
 Factorul vârstă;
 SubstanŃele toxice, toxi-infecŃiile şi traumatismele;
 ValenŃe şi limite ale teoriilor de inspiraŃie biologică privind
etiologia criminalităŃii.

1. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE


 EsenŃa teoriilor de orientare biologică - rolul determinant al
factorului biologic în apariŃia şi manifestarea criminalităŃii şi crimei.
 Structurarea teoriilor de referinŃă
- Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe
existenŃa unor relaŃii de cauzalitate şi/sau condiŃionare între
particularităŃile structurii organismului uman şi raporturilor
diferitelor sale organe constitutive pe de o parte, apariŃia şi
manifestarea criminalităŃii de altă parte;
- Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenŃa unor
relaŃii determinante între modul de funcŃionare a diferitelor
organe ale persoanei umane şi existenŃa ori inexistenŃa
criminalităŃii.
 Principalele teze lombrosiene
− Teza criminalităŃii la oamenii sălbatici, primitivi şi la copii – criminalii se
apropie, prin constituŃia lor biologică, de trăsăturile oamenilor sălbatici,
primitivi; copiii sunt lipsiŃi de sensibilitate morală, după naştere predispuşi
agresivităŃii, lipsei de afecŃiune, cruzimii iar educaŃia nu are efect decât asupra
celora fără tare ereditare;
− Teza inferiorităŃii criminalului faŃă de omul normal: organismul
criminalului prezintă stigmate, inferiorităŃi care-l apropie mai mult de organismul
animal decât de omul născut normal;
− Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne
distinctive, fizice şi psihice:
17
o Anatomice: configuraŃia şi mărimea specifică a diferitelor
organe (faŃa, craniul fruntea, urechile)
o ConstituŃionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul
caracterelor specifice sensului opus), uzura prematură a organelor;
o Fiziologice – diverse defecŃiunii în funcŃionarea unor organe;
o Psihologice, deficienŃe psihice (absenŃa iubirii, milei,
remuşcării, ş.a.);
− Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice, tipul criminalului
este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităŃile
infracŃiunilor comise;
− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte criminal”, a cărui faptă
ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate; soluŃia – eliminarea
criminalului
− Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei;
− Teza identităŃii criminalului cu nebunul moral lipsit de sensibilitate,
satanic.

APLICAłII PRACTICE
1. Accentul pus pe rolul criminogen, primordial, ce revine modului de
funcŃionare a diferitelor organe ale fiinŃei umane aparŃine de :
o Teoriile de orientare fizionomică ................1
o Teoriile de orientare fiziologică...................2
2. Urmărind enunŃurile de mai jos încercuiŃi cifrele din dreptul tezelor
lombrosiene la care se pretează fiecare în parte.

TEZA

STIGMATELOR STIGMATELOR CRIMINALULUI


ANATOMICE CONSTITUłIONALE ÎNNĂSCUT
AbsenŃa iubirii, remuşcării, milei 1 2 3
Organismul criminalului prezintă
inferiorităŃii care-l apropie mai 1 2 3
mult de animal
Criminalul se naşte criminal 1 2 3
Sursa crimei se află în epilepsie 1 2 3
Criminalul se deosebeşte de
necriminal prin configuraŃia şi
1 2 3
mărimea specifică a diferitelor sale
organe
Efemizarea sau masculinizarea 1 2 3

18
2. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAłI ÎN CRIMINOGENEZĂ

2.1. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso,


Laicasagne, Hooton, Kretschmer şi William, H. Scheldon.
EsenŃă – existenŃa unor tipuri distincte de criminali, individualizaŃi prin anumite
semne particulare, care-i disting de necriminali şi de alŃi criminali (violatorul,
hoŃul, ucigaşul, ş.a.)

2.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităŃii derivă din ereditate.


 Metode utilizate în studiile de profil:
o compararea infractorilor cu sălbaticii;
o arborii genealogici criminogeni;
o asociaŃia statistică între infracŃiunile părinŃilor şi cele ale
delicvenŃilor descendenŃi;
o compararea gemenilor identici (univitelini, proveniŃi dintr-un singur
ovul) sau bivitelini (dizigoŃi, proveniŃi din două ovule fecundate
odată).

2.3 Factorul genetic, cromozomial propriu – zis


EsenŃă – aberaŃiile cromozomiale, cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul
persoanei, determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate, cu
explicaŃiile de rigoare
MITTWOCH – apariŃia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de
ADN, ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. Aceasta, la rândul său îi
pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste, chiar în
momentul când sunt în plină desfăşurare tendinŃele agresive ale eu-lui egoist, ce
finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină
formaŃia sa asocială sau nonsocială.

2.4 Factorul – tulburări organice şi funcŃionale, de la nivelul:


CREIERULUI
 Mezencefalului (zona corticală), centrul vieŃii afective (alcoolism,
sifilis – cauze exterioare);
 Teleencefalului (zona corticală), centru de concentrare a funcŃiilor
psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenŃele lumii
exterioare, al capacităŃii de coordonare şi de sintetizare a proceselor
chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoŃionale,
cu cea raŃională;
 Lobului frontal, organul conştiinŃei, la nivelul căruia se
acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcŃiei intelectuale.

19
GLANDELOR CU SECREłIE INTERNĂ.
 Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu
secreŃie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor
intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi
Smith).
 La vârsta tânără, funcŃionarea glandelor cu secreŃie internă este
deosebit de puternică, ceea ce poate conduce la tulburării ce
determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanŃă, creşterea
delicvenŃei juvenile (W. Healy şi B. Alper)
 Furtul de proporŃii ar trebui căutat în slaba reacŃie a paratiroidei şi a
hipofizei, în hipersecreŃia de hormoni tiroidieni endocrini, pe când
furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă
şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)
 Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înŃeleasă
decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcŃionarea
glandelor în momentul crimei, în mod deosebit a suprarenalelor,
tiroidelor şi genitalelor, care sunt susceptibile să provoace puternice
variaŃii ale masei energetice şi, în consecinŃă, să-şi pună amprenta
asupra agresivităŃii individului.

2.5 AlŃi factori biochimici implicaŃi în criminogeneză


 Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte
specifice:
 atacurile, tentativele de suicid şi omucidere, cruzime faŃă de
copii, violarea regulilor de circulaŃie, furtul prin efracŃie
pentru obŃinerea produselor zaharoase;
 rolul hipoglicemiei în altercaŃiile cu ofiŃerii de poliŃie, precum
şi alte ciocniri violente.
o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:
 absenŃa motivelor aparente;
 amnezia urmată;
 respiraŃia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)

 Penuria calciului, care determină o iritabilitate extremă a sistemului


muscular şi, pe acest fond, sensibilităŃi la cele mai mici remarci critice,
la opoziŃii ale altora faŃă de propriile dorinŃe şi proiecte, precum şi
reacŃii violente faŃă de alŃii.
 VariaŃiile iodului, fosforului şi magneziului

2.6 Factorul rasă, intrinsec sau în relaŃionare cu alŃi factori, cu invocări


diferenŃiate, mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză
principală a criminalităŃii, cu explicaŃiile de rigoare, particulare în funcŃie
de abordări, şi până la negarea oricărei incidenŃe.

20
2.7 Factorul sex, cea mai importantă caracteristică, statistic vorbind, care
diferenŃiază infractorii de neinfractori
Concluzie de ansamblu – procentul infracŃiunilor este mult mai mare la
bărbaŃi, decât la femei, la toate naŃiunile, la toate comunităŃile din sânul unei
naŃiuni, la toate grupele de vârstă, la toate perioadele istorice pentru care se
dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracŃiuni, cu excepŃia
celor specifice femeilor.

APLICAłII PRACTICE
1. În ce constă explicaŃia incidenŃei factorului cromozomial asupra
criminalităŃii, în optica lui MITTWOCH?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

2. Care sunt principalele metode utilizate în studiul factorului ereditar şi


relaŃionării sale cu criminalitatea şi crima?
a. Investigarea funcŃionării glandelor cu secreŃie internă..............1
b. Studiul mezencefalului...............................................................2
c. Compararea gemenilor...............................................................3
d. Metoda arborilor genealogici.....................................................4
3. Printre factorii biochimici implicaŃi în criminogeneză se înscriu:
a. Sexul........................................................................................1
b. Vârsta.......................................................................................2
c. Hipoglicemia............................................................................3
d. Penuria calciului.......................................................................4
4. RedactaŃi un referat asupra corelaŃiilor dintre rasă şi criminalitate, potrivit
abordărilor din literatura de specialitate, cu precizarea propriilor puncte de
vedere!
5. La care din categoriile de mai jos s-au regăsit frecvenŃe mai mari de
criminalitate?
a. Gemenii univitelini ...................................................................1
b. Genenii dizigoŃi .........................................................................2

BIBLIOGARAFIE SELECTIVĂ

1. Dragomirescu Virgil, Psihologia comportamentului deviant, Ed. ŞtiinŃifică


şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 198

21
2. Hooton, Earnest A, The American Criminal – An Antropological Study,
vol. I The Nativ Nativ Criminal Of Native Parentage, Cambrige, Moss,
1939
3. Podolsky, Edward, The Chemical Brew of Criminal Behavior, în Journal
of criminal law, nr. 6, p. 675-678
4. Dr. Stanca, Iustin, Criminologie, Editura Concordia, Arad 2003, p. 123-
159
5. Szabo Denis, Criminologie, 1967, Les Press de l” Universite de Montreal,
p. 92-99
6. Di Tulio, Benigno, Principes de Criminologie clinique, Traduit de l”
italien par Giuseppe Crescenzi, Press Universitaires de France, 108,
Boulevard Sain – German, Paris, 1967, p. 123-151

22
MODULUL 4
TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE
PSIHOLOGICĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT
 EsenŃa teoriilor de orientare psihologică;
 RelaŃionarea trăsăturilor de personalitate (temperamentul,
aptitudinile, caracterul) şi proceselor psihice (cognitive, emoŃional-
afective, motivaŃionale şi voliŃionale) cu criminalitatea;
 ConcepŃia şi teoriile psihanalitice (analitice) asupra etiologiei şi
formelor de manifestare ale criminalităŃii şi crimei:
o Teoria psihanalitică propriu-zisă;
o Teorii post-frendiene:
 „FiinŃa umană lipsită de supra-eu”
 Lezarea super-ego-ului şi incidenŃa agresiunii;
 Delictul „nevroză de conduită asimptomatică”;
 Delictul „formă a sublimării”;
 Slaba condiŃionare;
 Complexul de inferioritate;
 Psihodrama penală;
 Teoria psihomorală.
 ValenŃe şi limite ale teoriilor de referinŃă

1. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE


 Premisa teoriilor de orientare psihologică- nici orientarea axată pe
incidenŃa mediului social asupra criminalităŃii şi nici orientarea
similară asupra factorului biologic nu pot explica, satisfăcător,
geneza criminalităŃii şi crimei.
 Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităŃii se localizează la
nivelul psihicului uman, al carenŃelor structurilor şi funcŃiilor
psihice.
 Ipoteze de impact (subsidiare)
 criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă, deformarea
sau alterarea trăsăturilor psihice, a funcŃiilor şi proceselor
psihice, fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii
de orientare psihologică propiu-zisă);
 criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncŃiilor
psihanalitice
 Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului
psihologic:
o subiectivismul fiecărui act delictual;
o vinovăŃia – element constitutiv al infracŃiunii;
o pericolul social al actelor bolnavilor psihici;

23
o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic

2. RELAłIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI


PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA
2.1. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea
 TEMPERAMENTUL, ca mod de exprimare dinamico – energetic,
psihocomportamental al persoanei, bazat pe forŃa, echilibrul şi mobilitatea
proceselor nervoase.
• Tipuri temperamentale clasice
o colericul
o sanguinicul
o flegmaticul
o melancolicul
 Ipostaze temperamentale de interes criminologic special:
- insuficienŃa elementului temperamental viscerotopic a
bunei dispoziŃii, determină „criminalitatea paranoidă”
(William Scheldon)
- caracteristicile tipului paranoid - simŃul exagerat al
propriei personalităŃii, orgoliul disproporŃionat faŃă de
capacităŃile reale, înclinaŃia spre revoltă, litigiu,
indisciplină, încăpăŃânare – şi relaŃionarea cu ultrajele,
omuciderile din răzbunare, criminalitatea politică, fanatici
violenŃi.
- temperamentul somatotonic, al persoanelor active,
dinamice, agresive determină cele mai multe delicte (W.
Sheldon)
- temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire
pasională” (Jean Pinatel)
- impactul criminogen al flegmaticului, din perspectivă
victimologică
 APTITUDINILE, ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei,
permiŃându-i performanŃe mai mult sau mai puŃin ridicate, sunt
enumerate în complexitatea cauzală a criminalităŃii, îndeosebi
INTELIGENłA, care conferă capacitatea de a sesiza esenŃialul şi
generalul fenomenelor, de a cunoaşte relaŃiile dintre acestea şi
realitatea dată.
 Quetelet – analfabetismul factor criminogen.
 Guerry – şcolarizarea, factor criminogen.
 IPOSTAZE:
o teoria „inferiorităŃii spiritului” – cauza crimei se află în
inferioritatea spiritului, în inteligenŃa scăzută, persoana debilă
nefiind capabilă să aprecieze consecinŃele faptei sale şi sensul
legii, devenind predispusă la încălcarea ei;

24
o concepŃia „delincventul debil mintal” – delincvenŃa este
generată de debilitatea mintală, fiecare debil fiind un delicvent
potenŃial; „cea mai de seamă cauză a criminalităŃii este nivelul
intelectual şi, în primul rând, demenŃa” (Henry Godar).
Dezvoltarea intelectuală a majorităŃii delicvenŃilor este cea de la
nivelul copiilor de 10-12 ani.
o Abordări diferenŃiale ale relaŃionării inteligenŃă –
criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere),
înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat, violenŃe ← nivel
intelectual scăzut.
o Alte aptitudini cu impact criminogen:
 memorie redusă;
 dexterităŃii şi abilităŃii fizice(hoŃii de buzunare)
 CARACTERUL, ca sistem mai mult sau mai puŃin închegat de
atitudini şi convingeri ale persoanei faŃă de societate, de alŃii, de muncă
faŃă şi de sine însuşi.
 TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA
IPOSTAZE:
o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol,
impulsivitate şi agresivitate, indolenŃă şi dispreŃ faŃă de
muncă, opoziŃia şi respingerea normelor sociale, exacerbare
motive egoiste etc. (Vasile Preda)
o particularităŃile personalităŃilor accentuate (cercetare proprie)
 demonstrativă;
 hiperexactă;
 hiperperseverentă.
o specificul orientării valorice a infractorilor faŃă de
neinfractori: - prevalenŃa tendinŃelor egocentrice şi puternic
egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziŃii reduse
sociocentrice (cinstea, încrederea, prietenia)

APLICAłII PRACTICE
1. PunctualizaŃi principalele elemente care susŃin importanŃa factorilor
psihologici în criminogeneză!
2. Criminalitatea paranoidă este determinatî în principal de :
- temperamentul somatotonic......1
- temperamentul sincrotonic........2
- temperamentul sanguinic...........3
3. DescriaŃi principalele tare caracteriale, care favorizează criminalitatea!
4. RedactaŃi un referat cu tema „InteligenŃa şi criminalitatea”!

25
2.2. Procesele psihice şi criminalitatea
 Procesele cognitive în criminogeneză:
o conştiinŃa concepe, mediază şi orientează fapta şi urmările sale;
o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei, în corelare
cu manifestarea vinovăŃiei respectiv cu voinŃa:
 intenŃia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul;
 intenŃia indirectă – prevede şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă,
totuşi, rezultatul;
 culpa – cu prevedere (uşurinŃă) prevede rezultatul faptei, nu-l
urmăreşte şi crede, fără temei, că nu se va produce simplă
(greşeală), nu a prevăzut rezultatul, deşi trebuia şi putea să-l
prevadă.
o abordări diferenŃiale privind discernământul în diferite legislaŃii
penale;
o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de
răspundere penală.
 Procesele emoŃional – afective şi criminalitatea
o Manifestări şi stări emoŃional – afective cu impact criminogen:
 afectele, emoŃiile primare de intensitate maximă şi de durată
scurtă: groaza, consternarea, furia oarbă, panica;
 emoŃiile complexe, supărarea, mânia, ruşinea;
 dispoziŃiile afective – stări generale emoŃionale şi de durată
lungă, de genul nervoşilor;
 sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată, apărute
în relaŃionarea cu mediul;
 pasiunile;
 absenŃa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră
faŃă de normal;
 insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective,
cu creşterea sugestibilităŃii; autocontrolul afectiv redus; slaba
dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare, îndeosebi
morale, absenŃa capacităŃii de autoevaluare;
 indiferenŃa afectivă;
 instabilitatea emoŃional – afectivă: discontinuitatea, salturi
nemotivate, de la o extremă la alta;
 conflictul afectiv.
 ConcepŃia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităŃii
criminale
o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei,
eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public.
Autolegitimarea hotărârii infracŃionale – ipocrizia este universală şi
legile sunt făcute pentru a fi încălcate;

26
o labilitatea emoŃională, intervine în a doua fază a dinamicii crimei de
acceptare a acŃiunii criminale. Îl face pe viitorul infractor să treacă
peste reŃinerile derivate din realizarea posibilei pedepse;
o agresivitatea, determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în
comiterea faptei;
o indiferenŃa afectivă, face să dispară rezistenŃa afectivă, emoŃiile
altruiste şi simpatetice, făcând posibilă trecerea la actul criminal.
 Procesele motivaŃionale şi determinismul ilicitului penal:
o mobilul
o scopul
o relaŃionarea interese mobiluri – scopuri
o piramida motivaŃională (Abraham Maslow)
 necesităŃile de bază (subsistenŃă);
 necesităŃile de securitate;
 nevoia de contacte sociale;
 motivaŃiile de respect şi autorespect;
 motivaŃia de autorealizare:
 Procesele voliŃionale, persistenŃa în inter criminis sau nu în raport cu
tipul de voinŃă şi la influenŃe externe.
 Teoria „incompetenŃei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la
societate determină conflictul, inadaptibilitatea, pe fondul ciocnirii
personalitate vicioasă – situaŃia delictuoasă, generând delictul.

APLICAłII PRACTICE
1. RedaŃi principalele elemente ale relaŃionării procesul cognitiv – geneza şi
manifestarea criminalităŃii a actului delictuos!
2. Urmărind componentele menŃionate mai jos încercuiŃi cifrele din dreptul
categoriilor la care se încadrează fiecare în parte!

DISPOZIłII EMOłII
AFECTE SENTIMENTE
AFECTIVE COMPLEXE
Mânia 1 2 3 4
Furia oarbă 1 2 3 4
Panica 1 2 3 4
Posacii 1 2 3 4
Gelozia 1 2 3 4

3. Care din următoarele elemente se încadrează în nucleul central al


personalităŃii criminale, descris de către Jean Pinatel?
a. insuficienta maturizarea afectivă
b. conflictul afectiv
c. indiferenŃa afectivă
d. egocentrismul
27
e. labilitatea emoŃională
4. DescrieŃi procesul şi mecanismul prin care egocentrismul amprentează
prima fază a dinamicii crimei!

3. CONCEPłIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE)


3.1 Psihanaliza lui Sigismund Frend – premisa teoriilor de referinŃă.
EsenŃă – elementele conduitei umane sunt explicate, în esenŃa lor prin conflictele
psihosexuale şi prin tulburările afectivităŃii, ce apar la o vârstă fragedă
CONCEPTELE DE BAZĂ
 „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente, tendinŃele refulate,
palierul pulsional al personalităŃii, ca element fundamental al întregii
activităŃii umane. Orientare spre antisociabilitate.
Instinctul sexual (libidoul), rolul determinant.
 „EGOUL” (Eul) – conştiinŃa de sine, atitudinile mai mult sau mai
puŃin conştiente faŃă de cele mai importante interese şi valori. Lupta
permanentă dintre ID şi EGOU.
 „SUPEREGOUL” (supra - eul) – organul de control, „cenzura”,
forŃa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi
EGOU, forŃă determinantă de interdicŃiile juridice, morale, religioase.
COMPLEXELE
– Oedip – la băieŃi
– Electra – la fete
SOLUłIONARE
– sublimarea energiilor sexuale, prin redirecŃionarea lor spre activităŃii
utile social
– refularea lor în inconştient, generând un nou conflict,
inconştient, sursă a nevrozelor
CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de
nevinovăŃie specific nevrozelor, anterior şi consecutiv crimei (dorinŃa de a fi
pedepsit în urma sentimentului incestuos)
3.2 Teorii post – freudiene
 Teoria „fiinŃei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)
 supra-eul slab dezvoltat la mulŃi copii instituŃionalizaŃi;
 id-ul neregulat – sursa delincvenŃei;
 explicaŃie: părinŃii copiilor respectivi fie nu existau, fie îi
neglijau şi, deci, nu au avut condiŃii pentru dezvoltarea
normală a supra – eului;
 mediul familial prea indulgent, sursă a supra eului prea
dezvoltat şi, de aici, pentru crimă.
 Teoria „lezarea supra - eului” şi incidenŃa agresiunii (David
Abrahamsen)

28
 „Dacă omul comite un delict, în acesta are loc, întotdeauna,
lezarea super – ego - ului”. „Ca urmare, gradul de dezvoltare a
acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul
agresiv”.
 Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau
indirectă a agresiunii.
 Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităŃii delincvenŃilor
adulŃi.
 Cauzele delincvenŃei juvenile:
 fie familia nu i-a acordat atenŃia cuvenită şi ulterior,
prin delict, încearcă să atragă atenŃia asupra sa;
 fie protestează, prin delict, asupra excesului de tutelare.
T+S
 D=
C
D = delictul;
T = tendinŃele delictuaose ale persoanei;
S = situaŃia de moment (favorizatoare, a mediului social);
C = controlul (rezistenŃa supra – eului)
 Conflictul afectiv din copilărie, fie se exteriorizează prin
delict, fie generează nevroza.
 Implicarea supra – ego – ului
• dezvoltarea pronunŃată nu permite comportamente
exteriorizate, generând nevroza;
• dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict
 Tipologia delicvenŃilor
• nevrotici;
• psihopatici;
• delincvenŃii care suferă de „sentimentul vinovăŃiei”, pe
fondul complexului Oedip sau Electra, delictul lipsit de
sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinŃele
anterioare, incestuoase şi de a-şi omorî tatăl, mama,
după caz.
 Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore
Zilburg)
 Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze
asimptomatice, care nu se manifestă în dureri de cap şi în
nevroza obişnuită, ci „în violarea normelor sociale şi a
legilor scrise”
 Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o
manifestare directă a „inconştientului”, a vieŃii instinctive,
impulsive a individului, fiecare copil posedând de la naştere
„înclinaŃii delictuoase„

29
 Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta
Bronner)
 cauza criminalităŃii: redirecŃionarea spre delict a dorinŃelor şi
nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinŃa de securitate, de a
simŃi valoarea, de afecŃiune)
 Teoria „slabei condiŃionării” (J Eysenk)
 Infractorii, spre deosebire de neinfractorii, sunt condiŃionaŃi
foarte încet, suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la
recongense pentru un comportament pozitiv, sau la pedepse,
pentru comportamente antisociale;
 ExtrovertiŃii, spre deosebire de introvertiŃi, sunt mai greu de
condiŃionat şi mai frecvenŃi, astfel, printre infractori;
 DiferenŃele de condiŃionare depind de contextul cerebral, mai
redus printre infractori (funcŃia intelectului redusă).
 Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)
 Persoana care se simte inferioară altora din considerente de
vârstă, sexe, rasă, clasă socială, etc, dacă nu poate depăşi
acest complex, pentru compensare trece la comiterea de
infracŃiuni, din dorinŃe de a atrage atenŃia asupra sa.
 Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman, Nathanael
Thoronton, Lypton, Fr. Alexander şi Hugo Staub)
 Benjamin Karpman:
 cauzele criminalităŃii decurg din rolul emoŃiilor în
conduita umană;
 delictul este o boală „suigeneris” înrădăcinată în natura
biologică, instinctivă – afectivă;
 delicvenŃii sunt personalităŃii psihopatice
 Nathanael Thoronton:
 „personalitatea psihopatică” defineşte absenŃa vizibilă a
sensibilităŃii generale, morale şi etice, a capacităŃii de a
face deosebirea între bun şi rău;
 delicvenŃii reprezintă „victimele absenŃei congenitale a
oricărei baze pentru formarea supraeului care i-ar feri
de comiterea actelor delictuoase”;
 problema psihopatiei este aproape identică, cu
problema criminalităŃii;
 Fr. Alexander şi Hugo Staub:
 din punct de vedere psihodinamic toŃi oamenii sunt
infractori înnăscuŃi , fiinŃa umană apărând pe lume ca
un criminal, neadaptată social;
 viitorul criminal eşuează în adaptarea socială;
 individul copil care îşi va reprima ostilitatea faŃă de
părinte, fără a găsi alte căi de influenŃare pozitivă, va
comite acte de violenŃă
30
o Tipologia criminalităŃii şi criminalilor:
 Criminalitatea obişnuită, comisă de către:
• criminalii organici – bolnavi mintal, cu alterării sau cu
absenŃa discernământului;
• criminalii normali – psihic, fără conflict între Eu şi
Supra-eu, care comit faŃă din cauza mediului viciat;
 Criminalitatea imaginară, consemnată în stării de revelaŃii, în
vise, urmată de săvârşirea efectivă a faptelor, ca la infracŃiunile
din imprudenŃă;
 Criminalitatea ocazională, de genul infracŃiunilor urmate
şantajului, ameninŃărilor etc., în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai
exercită funcŃia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul
cuvenit.
 Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef)
 Procesul criminogen se află la confluenŃa dintre instinctele
apăsarea şi simpatia.
 În prima perioadă a vieŃii instabilitatea celor două instincte
este marcată puternic de experienŃele de viaŃă. Dacă prevalează
viaŃa zbuciumată, cele două instincte se vor altera în măsură să
determine o stare acută de indiferenŃă, un sentiment de frustare şi
de injustiŃie, respectiv o degradare morală profundă ce va
determina trecerea la comiterea actului criminal;
 Fazele procesului criminogen:
• faza asentimentului temperat – individul marcat de
frustare, ajunge la concluzia că mediul social este
injust, care-i determină degradarea progresivă a
personalităŃii încât respinge codul moral existent,
considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi
marcându-se ideea crimei;
• faza asentimentului formulat în care caută noi
argumente pentru crimă inclusiv trecerea într-un mediu
favorabil;
• faza de criză, pe fondul stării psihice periculoase, caută
ocazia favorabilă trecerii la act
• Între infractorii şi neinfractorii există o diferenŃă de
grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei.

APLICAłII PRACTICE
1. ConştiinŃa de sine, atitudinile mai mult sau mai puŃin conştiente faŃă de
cale mai importante interese şi valori, definesc:
- Super ego-ul..................................................1
- Sinele............................................................2
31
2. Trecerea energiilor sexuale în inconştient, generând un nou conflict la
nivelul inconştientului, aparŃine de
- sublinarea .....................................................1
- refulare .........................................................2
3. RealizaŃi o tratare comparativă, între teoria „fiinŃei umane lipsite de Supra
- eu” şi teoria „lezarea supra – eului şi incidenŃa agresiunii”!
4. ExplicaŃi fiecare din termenii formulei de mai jos!
T+S
D=
C
5. AserŃiunea potrivit căreia cauza criminalităŃii constă în redirecŃionarea
spre delict a dorinŃelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute aparŃine de :

- teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică”........1


- teoria „slabei condiŃionării” .................................................2
- teoria „delictul – formă a sublimării”...................................3
- teoria „complexului de inferioritatea” .................................4
6. RedactaŃi în scris, diferenaŃ între teoria „psihodramei penale „ şi teoria
„psihomorală a procesului criminogen”!

BIOLOGIA SELECTIVĂ:
1. Bogdan Tiberiu, Probleme de psihologie judiciară, Editura ştiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1973, p. 111-120
2. Eysenek, H.J. Crime and personality, Routleye and Kegan Paul, 1964.
3. Freud Sigismund, Intraducere în psihanaliză, Psihopatologia vieŃii
cotidiene, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1992 Eul şi sinele, în
Caiete de psihanaliză, nr. 1, Ed. Jurnalul Literar, 1992, p. 127-143
4. Hesnard A, Psyhologie de crime, Editura Payot, Paris 1963
5. Preda, Vasile, Profilaxia delicvenŃei şi reintegrarea socială, Editura
ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti 1981, p. 24-36.
6. Răşcanu Rucsandra, ImplicaŃii psihotehnice ale unor disfuncŃii sociale;
conflict, violenŃă, maltratare, suicid, homosexualitatea, în Psihologia vieŃii
cotidiene, volum coordonat de Mielu Zlate, Editura Polirom, Iaşi 1997
7. Dr. Stanca Iustin, Criminologie, editura Concordia, arad 2003, p. 159-210
8. Dr. Iustin Stanca, (coordonator), Matei Gheorghe, stan ioan, ContribuŃii la
studiul etiologiei infracŃionalităŃii juvenile, M.I., Serviciul Editorial,
Tiparul „Grafica Prahoveană” S.A. Ploieşti, 1992, p. 27-38
9. Stoica Mihai, Stanca Iustin, Stanca iustina, Flutur Sorin, ConcepŃii şi teorii
psihologice şi psihosociale privind delicvenŃa, Cercetare aplicativă,
Multimedia, Arad, 1998, p. 78-105

32
MODULUL 5
TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE
SOCIOLOGICĂ

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:
- Caracterizarea generală a teoriilor de referinŃă;
- Şcoala cartografică;
- Şcoala sociologică;
- Şcoala mediului social;
- Teoria imitaŃiei;
- Teoria multifactorială;
- Starea de temibilitate şi formele clinice ale stării periculoase;
- Teorii sociologice moderne:
o orientarea ecologică:
 teza raioanelor delictoase;
 teza concentrică;
 teza sectorială sau radială;
 teoria centrată pe circumscripŃie (areal);
 particularităŃi privind delicvenŃa juvenilă în România;
o teoria culturală a delicvenŃei;
o teoria conflictului de culturi;
o teoria subculturilor delicvente;
o teoria asociaŃiei diferenŃiale;
o teoria învăŃări sociale;
o teoria autoconceptualizării.
- Teorii axate pe organizarea şi funcŃionarea socială
o Teoria dezorganizării sociale;
o Teoria anomiei;
- Abordări axate pe controlul social
o Teoria înfrânării (reŃinerii);
o Teoria „legăturii sociale”;
o Alte ipostaze;
- Teorii de orientare conflictuală;
o Teoria interacŃionismului social, a etichetării şi stigmatizării
- Teorii de orientare socialistă;
o Teoria marxistă;
o Noua criminologie;
o Teoria realităŃii sociale a crimei
- Noile orizonturi explicative
o TendinŃa evolutivă;
 Teoria evolutivă;
 Teoria interactivă;
o TendinŃa integrativă

33
 Teoria conflictuală unificată;
 Teoria integrativă;
 Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare);
 Teoria echilibrului controlului;
 Paradigma ecologică evolutivă.
APLICAłII INTRODUCTIVE
1. ExtrageŃi şi redaŃi principalele limite explicative asupra genezei
criminalităŃii şi formelor sale de manifestare, care aparŃin teoriilor de
orientare biologică şi, respectiv, teoriilor de orientare psihologică!
2. În baza cunoaşterii pe care aŃi dobândit-o în viaŃa şi activitatea
dumneavoastră, de până în prezent, vă rugăm să vă pronunŃaŃi asupra unui
minim de 10 (zece) elemente, care aparŃin mediului extern, care au
determinat evoluŃia criminalităŃii în România post – revoluŃie,
prezentându-le în ordinea considerării, descendente, a importanŃei lor!
3. Dar la specificul judeŃului dumneavoastră, care ar fi, în ordinea
importanŃei lor, principalii factori criminogeni din ultimii ani de la
RevoluŃia din Decembrie 1989?

1. CARACTERIZARE GENERALĂ
 Premisa – teoriile de inspiraŃie biologică, psihologică şi psihiatrică,
centrate pe studiul infractorului, nu pot explica, satisfăcător, criminalitatea
şi crima.
 EsenŃa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor
sociale care generează şi celelalte comportamente sociale.
EXPRESIA PLASTICĂ: „SocietăŃile nu au altceva decât criminalii pe care îi
merită mediul social este bolionul de cultură a criminalităŃii, microbul este
criminalul, un element care nu capătă importanŃă decât în ziua în care el îşi
găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)
 FaŃete ale relaŃionării factorului social – criminalitatea:
o VariaŃia procentelor infracŃiunilor în funcŃie de variaŃiile organizării
sociale, îndeosebi de sistemele instituŃionalizate mari şi proceselor
ce au în cadrul lor;
o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine
infractor:
 ImitaŃia;
 ÎnvăŃarea socială;
 Valoarea atitudinii;
 CompensaŃia;
 Frustrarea;
 Stigmatizarea;
 AsociaŃia diferenŃială, etc.
 Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităŃii este
exclusiv exogen (factori socioculturali, economici, ş.a.), între

34
personalităŃile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o
deosebire care să influenŃeze criminalitatea şi crima.

2. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINłĂ


2.1. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L.A.J. Quettelet)
 ParticularităŃile criminalităŃii în cadrul celor cinci secŃiuni în care s-au
încadrat departamentele franceze:
o Zona bogată – rată ridicată a criminalităŃii economice (contra
proprietăŃii) şi doar ½ din criminalitate cu violenŃă;
 Teza oportunităŃii infracŃionale – în provinciile bogate se află mai mult de
furat şi de aceea se fură mai mult;
 Legea termică a delincvenŃei
• Regiunile calde – infracŃiuni sângeroase;
• Regiunile reci – infracŃiuni contra proprietăŃii;
• EvoluŃie, ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald →
prelungire viaŃă exterioară → infracŃiuni contra persoanelor;
lungimea morŃilor → atentate la proprietate)
 Quettelet: → constanŃa diferitelor comportamente într-o societate dată;
→ se pot enumera, dinainte, viitorii infractori (omucideri,
hoŃi, puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera, în
avans, naşterile şi decesele”
→ nu sărăcia generează criminalitatea, ci „discrepanŃele
dintre posibilităŃile materiale şi nevoile, aspiraŃiile oamenilor”
→ legea saturaŃiei criminale – într-un mediu social dat, în
condiŃii individuale şi fizice date se comite un număr
determinat de infracŃiuni. (De corelat cu legea suprasaturaŃiei
criminale)
2.2. Şcoala sociologică – Emile Durkheim
• Criminalitatea, fenomen social → normal
→ funcŃional
→ util
• Anomia şi criminalitatea
o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin
degradarea normelor sociale, societatea ne mai fiind capabilă să
regleze tendinŃele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi
prestigiu social, determinând izolarea socială şi pierderea identităŃii
⇒ infracŃiunea se poate dezvolta
o Suicidul
2.3. Şcoala mediului social – dr. A. Laccasagne
• A se vedea expresia plastică, deja invocată, privind „bulionul de cultură
...” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar, altminteri avem de-a
face cu un nebun şi nu cu un criminal.

35
• Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor
socială precară.
2.4. Teoria imitaŃiei (Gabriel Tarde)
• Teze fundamentale:
o Crima este o profesie care se învaŃă ca oricare alta, iar criminalii
sunt oameni obişnuiŃi care au învăŃat să comită infracŃiunile, aşa
cum alŃii au învăŃat anumite meserii legale.
o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi
manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca.
o Crima – fenomen anormal, „un rău”, sursă de „rele”.
• Legile imitaŃiei
o Indivizii imită pe alŃii direct proporŃional cu intensitatea şi frecvenŃa
legăturilor lor (în oraş mai mare);
o Inferiorii imită superiorii; dinspre oraş spre rural; dinspre clasa
superioară spre clasa inferioară;
o Când două tipare comportamentale se lovesc, unul din ele poate lua
locul celuilalt.
2.5. Teoria multifactorială (Ensico Ferri)
• Crima este un fenomen de origine complexă, adică biologic, fizic şi social.
Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaŃiile bio
– sociologice ale criminalităŃi; criminalul este întotdeauna produsul
acŃiunii simultane a condiŃiilor biologice, fizice şi sociale.
• TIPOLOGIA FACTORILOR CRIMINOGENI
⇒ Antropologici: constituŃia organică ce corespunde constituŃiei
psihice; caracteristici personale (vârstă, sex, etc.)
⇒ Fizici, cosmo-telurici (clima, solul, anotimpuri)
⇒ Mediul social (densitatea populaŃiei, familia, educaŃia, alcoolismul,
etc.)
• TIPOLOGIA CRIMINALILOR
⇒ NăscuŃi (stigmate anatomice, gen surprinse de Lombroso)
⇒ Nebuni, patologii mentale;
⇒ ObişnuiŃi sau din obişnuinŃă dobândită;
⇒ De ocazie;
⇒ Din pasiune.
• Legea suprasaturaŃiei criminale – în condiŃii de „anomie socială”,
determinată de război, revoluŃii, alte schimbări rapide, criminalitatea
ajunge la un maxim posibil, după care revine la normalul din condiŃii
sociale normale.
• TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la
asprimea pedepselor):
o Politice – democratizarea societăŃii, respectarea drepturilor omului
de către guvernanŃi, climat politic adecvat realizării aspiraŃiilor
individuale;
36
o Economice: economie de piaŃă liberă; reducerea preŃurilor; salarii
bune funcŃionarilor publici; bănci de credit; locuinŃe sociale,
iluminatul public, etc.;
o Legislative, civile şi administrative: simplificarea legislaŃiei civile şi
comerciale; facilitarea accesului la justiŃie, celeritate şi
corectitudine; abrogarea interdicŃiei avortului; reglementarea
prostituŃiei şi accesul preoŃilor la căsătorie;
o EducaŃionale: salarizare corectă a personalului didactic; educaŃia
copiilor abandonaŃi; interdicŃia spectacolelor obscene şi violente, a
tripourilor;
o ŞtiinŃifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităŃii şi
de protecŃie a victimelor.
2.6. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”, care reprezintă „predispoziŃiile
criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale, în funcŃie
de prezenŃa sau absenŃa condiŃiilor favorizatoare de mediu fizic şi social;
PROGRESUL
⇒ Diminuarea criminalităŃii (educaŃia morală)
versus
⇒ Exacerbarea criminalităŃii, prin apariŃia de noi forme (la progresul
economic)
• Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinotel)
TIP DE
CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE
CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ
(TEMIBILITATE)
- forma cea mai
- puternică - ridicată
gravă
- ridicată - incertă - mai puŃin gravă
- şi mai puŃin
- scăzută - foarte slabă
gravă
- foarte slabă - foarte ridicată - forma uşoară

APLICAłII PRACTICE
1. Ce înŃelegeŃi prin cartografierea infracŃiunilor dintr-un judeŃ ?
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________

37
2. AserŃiunea, potrivit căreia într-un mediu social dat şi în condiŃii
individuale şi fizice similare se comite un număr determinat de infracŃiuni
aparŃine de:
a. Legea suprasaturaŃiei criminale .............................................. 1
b. Legea saturaŃiei criminale ....................................................... 2
3. Prin legea termică a delicvenŃei se susŃine, în mod exclusiv, că:
a. În regiunile calde predomină infracŃiunile cu violenŃă ........... 1
b. În regiunile reci predomină infracŃiunile contra proprietăŃii ... 2
c. Clima afectează organizarea socială şi aceasta este cea care
amprentează, diferit, criminalitatea ......................................... 3
d. Toate cele trei variante, descrise mai sus ................................ 4
4. RedaŃi principalele argumente pentru care Emile Durkheim consideră că
fenomenul criminalităŃii este:
a. Un fenomen normal;
b. Un fenomen funcŃional;
c. Un fenomen util.
5. ExplicaŃi legile imitaŃiei criminale, prin prisma mecanismelor specifice de
realizare !
6. DefiniŃi conceptul de „stare de temibilitate”, aşa cum el a fost enunŃat de
către Raffaele Garofalo !
7. InvocaŃi principalele argumente pentru care capacitatea criminală
puternică, în corelaŃie cu adaptabilitatea ridicată determină, în opinia lui
Jean Pinatel, forma cea mai gravă a stării de pericol !

3. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE


3.1. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au
un rol criminogen nociv.
 Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor

există raioane cu o mare concentrare de delicvenŃă (cele care separă partea


afacerilor şi comercială de cartierele de locuit), dar, în acelaşi timp, şi de
mortalitate, sărăcie şi condiŃii proaste de locuit.
 Teoria concentrică (Berges) – delicvenŃa se concentrează în apropiere de

centrul oraşului şi, treptat, se reduce la îndepărtarea de el.


 Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenŃei pe sectoare

sau radial, de-a lungul principalelor artere de comunicaŃie.


 Teoria centrată pe circumscripŃie (areas), care amprentează criminalitatea

prin absenŃa locurilor de joacă, ori absenŃa caselor de cultură, cluburilor,


etc.
o Câteva perspective criminologice – ecologice la particularităŃile
delicvenŃei juvenile ale României anterevoluŃie.
 RepartiŃia statistică a minorilor internaŃi pentru comiterea de
infracŃiuni grave, pe judeŃe şi, în cadrul judeŃelor după
criteriile provenienŃei urban şi rural, care indică mai buna
localizare şi direcŃionare a măsurilor preventive;
38
 Imperativul orientării măsurilor preventive, în raport cu
minorii de 14 ani, spre zona perifericului urban (56,6 %)
 Particularizarea măsurilor preventive în raport cu tipurile
distincte de criminalitate, spre spaŃii geografice şi sociale cu
potenŃial criminogen specific ridicat:
• Omorul în rural;
• Violul şi tâlhăria în urban;
 Rolul aglomeraŃiei în comiterea furturilor din
buzunare;
 IncidenŃa mediului geografic puŃin populat
asupra comiterii violurilor

APLICAłIE PRACTICĂ
1. RealizaŃi şi redaŃi diferenŃa specifică între teoriile:
a. Concentrică şi sectorială;
b. Raioanelor delictuoase şi teoria centrată pe areas !

3.2. Teorii axate pe cultură şi învăŃarea psihosocială şi socială


 Teoria culturală a delicvenŃei (Taft)
ESENłĂ – Caracteristicile culturii unei societăŃi date şi la un moment
dat determină criminalitatea, în special rămânerea în urmă a elementelor culturii
spirituale (moravuri şi obiceiuri), faŃă de schimbările din cultura materială.
EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane, cu impact asupra
delicvenŃei vârstei tinere:
• Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială;
• Individualismul excesiv;
• Accentul pe poziŃia ocupată în societate (Taft);
• SoluŃionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenŃei;
• Cultul desfătărilor şi antoiertării;
• Anonimatul vieŃii contemporane;
• Atitudinea nepăsătoare a adulŃilor faŃă de copii;
• TendinŃa de consolidare a poziŃiei în societate şi de obŃinere a
popularităŃii în mod ieftin;
• Setea de succes (W.C. Kwaraceus)
– ParticularităŃi etno-culturale, de genul obiceiului portului
cuŃitului la şerpar în Oaş şi Maramureş
 Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin)
ESENłA – în situaŃia în care conduita omului este determinată de grup,
atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un
individ oarecare şi normele societăŃii sau ale altui grup generează delictul.
Tipuri de conflicte de culturi
 conflictul primar, între normele culturale diferite ale grupurilor

etnice diferite, ori între acestea şi cele ale societăŃii în ansamblul


39
său, care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să
nu fie uniforme şi armonioase;
 conflictul secundar, apărut atunci când, aceeaşi cultură, în decursul

evoluŃiei generale a societăŃii date se subdivide, în raport cu


particularităŃile grupurilor sociale, tot mai numeroase.
 Teoria subculturilor delicvente (Albert K. Cohen)
ESENłĂ: Subcultura delincventă, determinată de diferenŃele de clasă,
tipurile de aspiraŃii ale părinŃilor şi procesul educativ familial, tratamentul în
instituŃiile de învăŃământ, etc., reprezintă cauza principală a criminalităŃii, cu
mecanismul său specific de producere şi manifestare:
♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a
propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie, deficit
tradus în:
 atitudini de comunicare scăzute;
 întârzieri şi inabilităŃi în satisfacerea nevoilor şi
trebuinŃelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc;
 rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ;
♦ în şcoală, copii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres
din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor
specifice clasei mijlocii, străine lor, motiv pentru care au
următoarele variante de evoluŃie:
• rămân în categoria „băieŃilor de cartier”, mulŃumindu-
se cu un status social scăzut;
• rămân în grupa „băieŃilor de colegii”, cu eforturi
deosebit de mari ale lor şi familiilor;
• se strâng în „bandele băieŃilor de cartier” care cultivă şi
dezvoltă ostilităŃi faŃă de simbolurile şi standardele
clasei de mijloc, o adevărată subcultură, apreciate
corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei
superioare;
• treptat, treptat întregul comportament se dezvoltă şi se
manifestă conform noilor norme ale subculturii de
grup.
Tipologia subculturilor delicvente (Cohen)
 nonutilitară – fură „doar aşa”, nu pentru că au nevoie;
 maliŃioasă – faptele sunt făcute din dorinŃa de a deranja pe altul, de
a sfida tabuurile;
 negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante;
 nestatornică – fură o varietate largă de bunuri;
 hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi
întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană;

40
 autonomie de grup, accentul pe independenŃa bandei faŃă de
instituŃiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni, decât cele din
interiorul bandei respective.
 Teoria „oportunităŃilor diferenŃiale” (Cloward şi Ohlin)
ESENłĂ – Sursele criminalităŃii derivă din însăşi formele particulare de
subcultură, determinate, la rândul lor, de disponibilitatea inegală pentru atingerea
scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:
 Subcultura infracŃională: absenŃa modelelor convenŃionale care
vizează oameni ce pot obŃine succese cu mijloace legale şi prezenŃa
modelelor de succes infracŃional – modelul atitudinilor de cultivare
a relaŃiilor cu persoane dubioase, corupte – avocaŃii, politicieni,
poliŃişti care favorizează criminalitatea;
 Subcultura de conflict – violenŃa între bandele rivale, formate din
membri care nu s-au realizat nici în lumea convenŃională şi nici în
cea infracŃională, din lipsa oportunităŃilor specifice;
 Subcultura de refugiu, a celor care nu s-au realizat nici în cultura
convenŃională, nici în lumea infracŃională şi nici în cea de conflict,
devenind paria societăŃii – drogaŃii, alcoolicii, sexualiştii deosebiŃi.
 Teoria „asociaŃiei diferenŃiale” (E. Sutherland, D.Cressey)
ESENłĂ: Comportarea delicventă este una învăŃată prin interacŃiune cu
alte persoane, din cauza unui exces de definiŃii favorabile violării legii, care
precumpănesc, respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării
de modele antidelicvente.
Mecanismul explicativ, prin prisma celor zece teze majore ale teoriei de
referinŃă.
Critica aserŃiunii, potrivit căreia „cinematografele, ziarele şi alte agenŃii
impersonale de comunicare joacă un rol relativ puŃin important în geneza
comportamentului delicvent”, în termenii formulaŃi de către Jean Chazel
(L’enfance delinquente, în: „Que sais-je ?”, Press Universitaire de France, 1953,
Paris, p. 15-44), precum şi în lumina mediatizărilor din presa românească post-
decembristă.
 Teoria propriu-zisă a învăŃării sociale a comportamentului delicvent
ESENłĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacŃiunii
dintre persoană şi mediul social, cu accent pe grupurile de apartenenŃă şi pe
mecanismele definite în termenii de observare, experienŃă, condiŃionare socială,
modelare, întărirea reacŃiei de răspuns, de genul:
 copii rămân devinaŃi, dacă nu sunt pedepsiŃi; (Paterson)
 observarea experienŃelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăŃa
paternurile comportamentale ale acestora, valorile şi anxietăŃile lor;
(Baldwin)
 pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei, aplicabilă
în urma unui eventual delict, persoana în cauză va renunŃa la intenŃia
delictuală. Altminteri, aceasta va persista şi se va amplifica chiar
(Trasler)
41
 concepŃia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăŃării sociale a
comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces, în termenii:
originile agresiunii, instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii
(Ahud Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie
judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992, p.
36-38)
 Teoria autoconceptualizării (J. Yablonski)
ESENłĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenŃei este însăşi
autoconceptualizarea infractorului, înŃeleasă astfel:
 copiii care sunt maltrataŃi fizic, sexual sau emoŃional, în special de
către părinŃi, îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi, de aici, sunt în mai
mare măsură să comită delicvenŃă la vârsta adolescenŃei, având mai
puŃină grijă şi preocupare faŃă de ce se va întâmpla cu ei;
 astfel de forŃe autodistructive îi împing spre droguri, crimă, violenŃă şi
suicid, actele lor fiind, de cele mai multe ori, lipsite de sens

APLICAłII PRACTICE
1. StudiaŃi şi redaŃi, în scris, elementele de specificitate care disting:
a. teoria culturală a delicvenŃei, de teoria subculturilor delicvente;
b. teoria conflictului de culturi, de teoria oportunităŃilor diferenŃiale !
2. ExplicaŃi etiologia criminalităŃii, prin prisma principalelor teze ale teoriei
asociaŃiei diferenŃiale !
3. Un tânăr de 14 ani, crescut într-o familie în care tatăl, pe fondul „relaŃiilor
speciale” cu unii reprezentanŃi ai autorităŃilor politice locale, a reuşit să
acumuleze o avere substanŃială, prin eludarea sau chiar încălcarea legii, fără a fi
tras la răspundere penală, a sustras autoturismul părintelui şi l-a condus pe
drumurile publice dintr-o altă localitate comiŃând un accident grav de circulaŃie,
în urma căruia a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu toate
încercările sale de mituire a poliŃistului care a instrumentat cauza.
Ulterior, s-a aliat cu alŃi membri ai unei bande de cartier, aflată într-un
permanent conflict violent cu o bandă similară, pentru supremaŃia locală.
Destrămându-se banda de apartenenŃă, fiind învinsă de rivala sa, tânărul
nostru s-a refugiat în „singurătate” şi apoi a început să consume, alături de alŃi
tineri, în mod sistematic droguri.
AnalizaŃi cazul de mai sus prin prisma particularităŃilor următoarelor
subculturi: de conflict; de refugiu; infracŃională !

3.3. Teorii axate pe organizarea şi funcŃionarea socială


 Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago)
ESENłĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracŃional constau în
efectele secundare negative care însoŃesc procesele de dezvoltare de la nivelul
macrosocialului, în principal cele economice – industrializarea, urbanizarea –
care, la rândul lor, generează crize economice şi sociale, mobilitatea deosebită a
42
populaŃiei. Pe acest fond, apar comunităŃile umane eterogene, insuficient de bine
structurate, cu o coeziune foarte slabă, care nu mai pot să-şi exercite
corespunzător funcŃiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi
care favorizează criminalitatea.
De urmărit impactul dezorganizării generalizate, inerent procesului noii
organizări din România post-decembristă, asupra exploziei criminalităŃii
naŃionale !
APLICAłIE PRACTICĂ
EnumeraŃi principalele faŃete ale dezorganizării sociale din România post-
decembristă şi redaŃi relaŃionarea fiecăreia în parte cu această criminalitate
naŃională !

 Teoria anomiei (Robert K. Merton)


Anomia – termen introdus de către É. Durkheim, în lucrarea De la division
du travail social (Diviziunea muncii sociale - 1893), în accepŃia de patologie
socială, generată de lipsa regulilor morale şi juridice, pe baza cărora să fie
organizată viaŃa economică.
Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor, aceştia devin dependenŃi
unii faŃă de alŃii şi puternic diferenŃiaŃi, ceea ce naşte starea de anomie, respectiv
ruptura solidarităŃii sociale, cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor,
de reducerea substanŃială a rolului integrator în colectivitate a individului din
partea instituŃiilor demiatoase – familia, biserica, corporaŃiile.
În societăŃile industriale, schimbările fiind rapide determină crize care
modifică normele sociale, individul nemaiavând norme clare de raportare a
atitudinilor şi comportamentelor.
• Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaŃionărilor pe care
le realizează între scopurile, intenŃiile şi interesele definite prin cultura şi
civilizaŃia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru
realizarea acestor scopuri, idealuri. (MERTON)
MODURI SCOPURILE Mijloacele
DE (Ńelurile) definite legitime,
ADAPTARE cultural instituŃionalizate
Conformitatea + +
InovaŃia + -
Ritualismul - +
Evaziunea - -
Rebeliunea - (+) - (+)
VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaŃie.
LEGENDĂ: + acceptare; - respingere; - + concomitent respingere şi
înlocuire cu altele

43
3.4. Abordări axate pe controlul social
ESENłĂ: Teoriile de referinŃă susŃin că principalele cauze ale
criminalităŃii derivă din carenŃele şi disfuncŃionalităŃile în conceperea şi
exercitarea autocontrolului şi controlului social.
Gwyn NETTLER – PREMISE
• omul necesită creştere şi educaŃie;
• variaŃiile în ataşamentul faŃă de alŃii şi în angrenarea în modul de
viaŃă impus determinate de diferenŃele de educaŃie;
• atât ataşamentul, cât şi angajarea sunt influenŃate de:
 controale interne – conştiinŃa şi sentimentul de vină;
 controale externe – care cultivă, îndeosebi, sentimentul
ruşinii;
• când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină
criminalitatea.
 Teoria înfrânării (reŃinerii) sau „teoria rezistenŃei la frustrare” (Walter C
Reckless)
ESENłĂ: Sorgintea criminalităŃii se află în absenŃa sau handicapul unora
sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice
interne, în interacŃiunea şi intercondiŃionarea lor, în special în slaba rezistenŃă la
frustrare.
Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenŃă în care
persoana este socializată şi care-i oferă oportunităŃile dobândirii unui statut social
şi mijloacele realizării scopurilor, sentimentului identificării cu grupul ş.a.
Structura psihică internă asigură conştiinŃa identităŃii de sine şi a imaginii
despre sine, convingerea orientării spre scopuri dezorabile şi toleranŃa la
frustrare.
MECANISMUL EXPLICATIV
• cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul, părerea despre sine,
supraego-ul, toleranŃa la frustrare, simŃul responsabilităŃii, abilitatea de a
găsii soluŃii alternative – conduc la criminalitate;
• idem, carenŃele sistemului de control extern privind consolidarea
normelor, scopurilor şi aşteptărilor, supervizarea şi disciplinizarea afectivă
(controlul social), alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social
(inclusiv trimiteri şi responsabilităŃi);
• frustrarea, prin ea însăşi, nu declanşează, automat, un comportament
agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot
declanşa sau nu reacŃia agresivă;
• nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea
constituŃională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea
determinată de părinŃii bolnavi sau alcoolici);
• frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:
 actul frustrant poate fi atribuit unui
frustrator;
44
 în cultura dată (sau subcultura), reacŃia la frustrare „cere” un
răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol);
 situaŃia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator, care şi
aşa este privit astfel;
 situaŃia concretă dată are o forŃă de incitaŃie deosebită.
 Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski)
ESENłĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte,
probabilitatea delicvenŃei creşte.
Dimensiuni implicate
 ataşamentul – legăturile afective ale fiecăruia faŃă de ceilalŃi oameni
consideraŃi importanŃi, care determină sentimente de obligaŃie faŃă
de ei şi autocontrolul propriului comportament în raport cu aceştia;
 angajamentul, comportamentul raŃional în conformitate, care
determină investirea timpului şi energiei pentru ceva. Exemplu:
tinerii investesc în fumat, băutură, pierderea timpului, ceea ce le
reduce posibilităŃile de a dobândi o educaŃie bună şi o evoluŃie în
carieră, ceea ce concură la evoluŃia criminală;
 implicarea, imediată angajamentului şi derivat al său, care
presupune „absorbirea”, „scufundarea” în valorile tradiŃionale; lipsa
acesteia duce la orientarea spre neconvenŃional – devianŃă şi
criminalitate;
 credinŃa, respectiv atribuirea validităŃii normelor morale
convenŃionale. Cu cât este mai mare, cu atât şi conformitatea este
mai ridicată; dacă este scăzută, normele sociale sunt considerate
imorale şi riscul încălcării lor este mare.
 Probabilitatea delicvenŃei este ridicată la tinerii cu ataşament scăzut
faŃă de familie şi şcoală şi la cei cu atitudini negative faŃă de
propriile realizări.
 Alte ipostaze ale controlului social cu impact criminogen şi preventiv
 utilizarea recompenselor prevăzute de normele sociale, în mod
corect stimulează comportamentul social sau prosocial, pe când
folosirea recompenselor specifice grupului deviant şi / sau delicvent
favorizează devianŃă şi / sau delicvenŃă;
 similar, utilizarea pedepselor.
 diminuarea, nejustificată, a rolului statului pe coordonata binelui
public;
 capacitatea redusă în controlul şi stăpânirea mecanismelor de
asigurare a ordinii publice;
 carenŃe în exercitarea dreptului de poliŃie a statului pe tripticul –
protejarea drepturilor omului – apărarea şi asigurarea drepturilor
celorlalŃi – conservarea şi asigurarea bunei funcŃionalităŃi a
instituŃiilor statului de drept;
 finalizarea necorespunzătoare a unor controale sociale – scăparea de
răspundere penală, pe fond de corupŃie;
45
 persoane cu funcŃii în instituŃiile de control social „rău adaptate,
fiind foarte bine adaptate la un model de adaptare inadaptat”, care
nu-şi exercită adevărata menire, pe acest fond;
 insuficienŃa strategiilor şi politicilor în domeniul prevenirii şi
combaterii criminalităŃii, în special, în aplicarea lor;
 limite bugetare pentru instituŃiile de control social.

3.5. Teorii de orientare conflictuală


Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi
nu consensului.
∆ Teoria interacŃionismului social, a etichetării şi stigmatizării
ESENłĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare, ci este rezultatul considerării
sale de către grupurile dominante care, prin etichetarea şi stigmatizarea celor care
au comis acte deviante şi delicvente îi împing, din nou, spre devianŃă şi
delicvenŃă.
MECANISM EXPLICATIV:
 grupurile diferite din societate au concepŃii diferite asupra valorii actelor
comportamentale, cele cu o poziŃie dominantă exercitând o influenŃă
primordială în varii domenii;
 grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în
conflict cu ele, cu ideile şi aşteptările lor;
 comportamentele definite ca deviante nu au, în ele însele, acest caracter,
prin manifestarea lor obiectivă, ci sunt deviante doar pentru că sunt
definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează
situaŃiile date în sensul devianŃei (A se vedea ipostazele şi formele de
încriminare – dezincriminare a homoxexualităŃii, după caz);
 mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianŃei este
cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente;
 mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care
creează devianŃa socială” (S. Shoham), iar sursa deviaŃiei se situează în
„interacŃiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care
condamnă aceste acte” (E. Becker);
 delicvenŃii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de
organele de control social, de urmărire penală;
 determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin
stigmatizare. ReacŃia faŃă de autorii devianŃei creează stereotipul delicvent,
apărut pe baza stigmatizării şi etichetării;
 etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o
structură generală a populaŃiei;
 stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară;
provocând regruparea lor într-o acŃiune solidară contra claselor inferioare;
 stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi
rolurile sale sociale, la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. De acum,

46
se va întâlni în viaŃă cu obstacole pe care nu este în măsură să le
depăşească, tocmai pe fondul stigmatizării, şi pierde numeroase şanse (A
se vedea, neacceptarea încadrării în muncă, din considerente de cazier
judiciar);
 în consecinŃă, apare reacŃia persoanei împotriva segregaŃiei şi
stigmatizării, reacŃie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate,
deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracŃionalitate;
• organele de control social condiŃionează, prin acŃiunea lor, argumente
noi pentru criminalitate;
• devianŃa şi delicvenŃa sunt o funcŃie a reacŃiei sociale.
EDWIN M. LEMERT – etapele devianŃei secundare rezultată din procesul de
stigmatizare şi etichetare

∆ Teorii de orientare (marxistă)


ESENłĂ – Principala sursă a criminalităŃii se regăseşte în proprietatea privată
asupra mijloacelor de producŃie, în existenŃa claselor sociale antagonice şi în
lupta dintre acestea.
 Karl Marx, Friederic Engels şi V.I. Lenin – proprietatea capitalistă
generează, continuu, inegalităŃi economico-sociale, exploatarea omului de către
om, contradicŃii antagonice permanente, alienarea socială generalizată, toate
aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate, cea primară
reprezentând-o tocmai inegalităŃile economice.
Însăşi formele de manifestare a criminalităŃii şi dinamica fenomenului
depind de formele inegalităŃilor şi contradicŃilor sociale, ale organizării
structurale a capitalismului
 Jan Taylor, Paul Walton şi Jock Young – Noua criminologie care priveşte
cauzalitatea la intersecŃia conexiunilor între şapte categorii, în succesiunea lor:
originile îndepărtate ale actului deviant, originile sale imediate, actul însuşi,
originile imediate ale reacŃiei sociale, originile îndepărtate ale acestei reacŃii,
rezultatul reacŃiei sociale asupra acŃiunii viitoare a delicventului, natura
procesului devianŃei ca întreg.
Dacă patronii sunt legaŃi doar prin legea civilă, care reglează competiŃia
dintre ei, forŃele muncitoare ale societăŃii industriale sunt controlate prin
legea penală şi aplicarea ei.
 Teoria realităŃii sociale a crimei (Richard Quiney), descrisă în:
(1) Definirea oficială a crimei: Crima ca o definire legală a conduitei
umane este creată de agenŃii clasei dominante într-o societate
organizată politic;
(2) Formularea definiŃilor crimei: DefiniŃiile crimei sunt compuse din
comportamentul ce intră în conflict cu interesele clasei dominante;
(3) Aplicarea definiŃilor crimei: DefiniŃiile crimei sunt aplicate de către
clasa care are puterea să contureze (modeleze), impune şi
administreze legea penală;

47
(4) Cum tiparele comportamentale se dezvoltă în legătură cu definiŃiile
crimei: oamenii se organizează în acŃiuni care au o probabilitate
ridicată de a fi definite drept criminale;
(5) Construirea unei ideologii a crimei: O ideologie a crimei este
construită şi difuzată de clasa dominantă pentru a-şi asigura
întâietatea;
(6) Construirea realităŃii sociale a crimei: Realitatea socială a crimei
este construită din formulările şi aplicările definiŃiilor crimei,
dezvoltarea tiparelor comportamentale înrudite cu aceste definiŃii şi
construirea unei ideologii a crimei

APLICAłII PRACTICE
1. La care din următoarele tipuri de adaptare socială încadrează R.K. Merton
viciile şi crima ?
• ritualism..................................................................................... 1
• evaziune .................................................................................... 2
• inovaŃia ...................................................................................... 3
• rebeliunea .................................................................................. 4
ExplicaŃi, de ce ?!
2. RedaŃi condiŃiile în care frustrarea poate duce la agresivitate !
3. ExplicaŃi conŃinutul „angajamentului” şi al „credinŃei”, vehiculate în
contextul „legăturii sociale”, şi relaŃionarea lor cu criminalitatea !
4. ReŃineŃi şi descrieŃi etapele deviaŃiei secundare rezultată din procesul de
stigmatizare şi etichetare !
5. RedactaŃi un referat privind propriile opinii asupra teoriilor explicative de
inspiraŃie marxistă !

48
4. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE
TENDINłE

EVOLUTIVĂ INTEGRATIVĂ
 diferiŃi factori criminogeni  consideră fie că o parte din
acŃionează în manieră particulară teoriile explicative, anterior
fiecare, în funcŃie de diferitele prezentate, sunt totalmente false,
etape ale vieŃii; fie că o altă parte se ocupă de
 tipuri de cercetare criminologică: aspecte diferite ale aceluiaşi
o longitudinală, acelaşi individ fenomen, sau ar trebui reunite
şi comportamentul său sunt într-o teorie unitară.
urmăriŃi în evoluŃia lor în timp,
cum un comportament anterior
amprentează comportamentele
ulterioare;
o transversală – compararea
unor persoane şi / sau grupuri
între ele, considerându-se că
vârsta, ca atare, nu determină
variaŃii criminogene, înclinaŃia
spre criminalitate fiind relativ
stabilă de la 4 – 5 ani în sus.

49
TENDINłA EVOLUTIVĂ
∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub)
ESENłĂ – Există variaŃii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi
individ, care amprentează evoluŃia sa spre criminalitate.

DELICVENłA COMPORTAMENTUL COMPORTAMENTUL


ADOLESCENTIN INFRACłIONAL
JUVENILĂ
DELICVENT ADULT

Factorii criminogeni, în Comportamentul Depinde de carenŃele şi


interacŃiunea şi infracŃional de la această disfuncŃionalităŃile
intercondiŃionarea lor: vârstă ancorat, în legăturilor sociale, ale
 extravaganŃa şi comportamentul „CAPITALULUI
disciplina aspră a antisocial din copilărie SOCIAL”, în accepŃia de
părinŃilor care le-a redus ataşament faŃă de soŃie,
 lipsa de supraveghere oportunităŃile pentru stabilitatea slujbei şi
a mamei; schimbări pozitive în angajamentul, etc.
 respingerea parentală viaŃă şi probabilitatea Poate fi ampretat de
a copilului; legăturilor sociale delicvenŃa juvenilă, dar
 lipsa ataşamentului pozitive. legăturile sociale
faŃă de copil, care pozitive pot preveni un
este respins astfel de comportament.
emoŃional;
 caracteristici
structurale aparte ale
familiei:
o aglomerarea
gospodăriei;
o instabilitatea
reşedinŃei;
o criminalitatea
parentală;
o dezbinarea
familială;
o mărimea;
o statutul noilor
veniŃi;
o ocupaŃia mamei.
+
 ataşamentul şi
performanŃele şcolare
scăzute

50
∆ Teoria interactivă (Terreme Thornberry)
Premisă – combină valenŃele teoriilor: legăturii sociale, controlului social
şi învăŃării sociale, în special conceptele aferente – ataşamentul faŃă de părinŃi;
angajamentul faŃă de şcoală; încrederea în valorile convenŃionale; asociaŃiile cu
anturajul delicvent; adoptarea valorilor delicvente; angajarea în comportamentul
delicvent.
Ipostaze combinative
 cu cât ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală sunt mai
scăzute, cu atât creşte riscul delicvenŃei şi invers;
 încrederea în valorile convenŃionale influenŃată, la rândul său, de
ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală – pe care el îl
afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent;
 comportamentul delicvent influenŃează negativ, în mod direct, ataşamentul
faŃă de părinŃi şi angajamentul faŃă de şcoală şi, indirect, încrederea în
valorile convenŃionale, prin intermedierea influenŃei sale asupra
ataşamentului;
 asocierea anturajului poate afecta comportamentul, dar şi acesta din urmă
poate influenŃa alegerea anturajului;
 în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenŃională poate fi cauza
iniŃială a delicvenŃei, delicvenŃa va deveni, indirect, propria sa cauză
datorită abilităŃii sale de-a slăbi în continuare legăturile persoanei cu
familia, şcoala şi încrederea convenŃională;
 particularităŃi, pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faŃă de şcoală şi
asocierea cu alŃi delicvenŃi primează; la adolescenŃa mijlocie (15 – 16 ani)
ataşamentul faŃă de părinŃi joacă un rol mai redus, adolescentul fiind
implicat, în mai mare măsură, în activităŃi exterioare casei; la adolescenŃa
târzie prevalează angajamentul în activităŃi convenŃionale (angajarea în
muncă, colegiu, serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi
proprii copii), care înlocuiesc ataşamentul faŃă de părinŃi şi angajamentul
faŃă de şcoală.

APLICAłII PRACTICE
1. AserŃiunea, potrivit căreia diferiŃi factori criminogeni acŃionează în
manieră particulară, în funcŃie de etapele vieŃii defineşte:
a. TendinŃa explicativ – criminologică integrativă ...................... 1
b. TendinŃa explicativ – criminologică evolutivă ........................ 2
2. Un tânăr de 14 ani, cunoscut cu tare biologice – hipoglicemie,
hipersecreŃia glandelor sexuale în raport cu vârsta, cu labilitate emoŃională,
cu deficit patologic a comis un furt. Ulterior, şi pe fondul măririi gradului
de hipoglicemie, al abandonului şcolar şi carenŃelor majore educaŃional –
familiale (părinŃi au devenit alcoolici şi au apelat la pedepse dure faŃă de
copil) a comis, la 17 ani un furt prin escaladare şi, fiind surprins de
victimă, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuŃitul, punându-i viaŃa în pericol.
SituaŃia descrisă se încadrează la:
a. cercetarea criminologică transversală ........................................... 1
b. cercetarea criminologică longitudinală ......................................... 2
3. În viziunea Teoriei evolutive, comportamentul delicvent este explicat prin
prisma
a. disciplinei aspre a părinŃilor .......................................................... 1
b. respingerea parentală a copilului .................................................. 2
c. comportamentul antisocial din copilărie, care i-au redus
oportunităŃile pentru schimbări pozitive şi pentru legături sociale
pozitive .......................................................................................... 3
4. Teoria interactivă explică determinismul criminalităŃii şi crimei prin
prisma:
a. corelaŃiei factorilor bio-psiho-sociali ............................................. 1
b. corelaŃiei ataşamentului faŃă de părinŃi, angajamentului faŃă de
şcoală, încrederii în valorile convenŃionale, etc. ............................ 2

TENDINłA INTEGRATIVĂ
∆ Teoria conflictuală unificată
ESENłA – Cauzele criminalităŃi se regăsesc în efectele interacŃiunii şi
interacondiŃionării dintre:
 valorile şi interesele din societăŃile complexe;
 modelele de acŃiune individuală;
 adoptarea legilor penale;
 aplicarea legilor penale;
 distribuirea oficială a criminalităŃii,
amprentate de
CONFLICT

MECANISMUL EXPLICATIV
 Valorile şi interesele din societăŃile complexe
 valorile unei persoane (credinŃele despre ce este bine, drept şi
just sau cel puŃin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o
recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de
condiŃiile în care se trăieşte;
 societăŃile complexe, cu un înalt grad de diferenŃiere, sunt
formate din oameni care trăiesc în condiŃii foarte diferite;
 cu cât societatea este mai complexă, cu atât mai mulŃi oameni
din ea au valori şi interese diferite, chiar conflictuale.
 Modelele (tiparele) de acŃiune individuală
 oamenii tind să acŃioneze într-o manieră profitabilă lor şi în
concordanŃă cu interesele şi valorile lor; ei tind să acŃioneze

52
în felul în care consideră că este bine, corect sau cel puŃin
scuzabil;
 când valorile şi interesele sunt contradictorii, oamenii tind să-
şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor
proprii, cu timpul tind să creadă că acŃiunile care sunt în
beneficiul lor sunt cu adevărat bune, corecte şi juste sau cel
puŃin scuzabile;
 deoarece condiŃiile de viaŃă ale unei persoane (deci şi valorile
şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp,
oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acŃiune relativ
stabile, care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune,
corecte şi juste sau cel puŃin scuzabile
 Adoptarea legilor penale (legiferarea)
 legiferarea este o parte a procesului conflictual, un
compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi
promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi
incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor);
 legile penale reprezintă, de obicei, o combinaŃie da valori şi
interese ale mai multor grupuri, decât interesele şi valorile
unui singur grup; totuşi, cu cât puterea politică şi economică
ale unui grup sunt mai mari, cu atât mai mult legea penală
tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se
vedea dezincriminarea homosexualităŃii, cu toată opoziŃia
Bisericii Ortodoxe Române);
 în general, cu cât puterea politică şi economică este mai mare,
cu atât mai puŃin probabil grupul respectiv va acŃiona în
sensul încălcării legii penale, şi invers.
 Aplicarea legilor penale:
 în general, cu cât o persoană are mai multă putere politică şi
economică, cu atât este mai capabilă să obŃină intervenŃia
instituŃiilor de aplicare a legii, atunci când este înşelată de
către cineva;
 cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare,
cu atât este mai dificil pentru instituŃiile de aplicare a legii să
acuze acea persoană, atunci când ea înşeală pe cineva;
 instituŃiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai
puŃină putere economică şi politică, decât pe cele cu mai
multă astfel de putere.
Cu cât este mai mare diferenŃa de putere dintre victimă şi
infractor, cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat, dacă el are
mai puŃină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai
puŃin acuzat, dacă este mai puternic, economic şi politic, în raport
cu victima.
 Distribuirea oficială a ratei criminalităŃii
53
Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai
sus, rata oficială a criminalităŃii, indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers
proporŃională cu puterea lor economică şi politică, independent de oricare
alŃi factori care ar putea-o influenŃa.

∆ Teoria integrativă (Delbert S. Elliot, Suzane S. Ageton şi Rachelle J.


Cantor), combină teoriile stresului, controlului social, şi învăŃării sociale,
legăturii sociale, etc.
 delicvenŃa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres
ridicat şi unui control slab, în condiŃiile în care stresul este una din
sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenŃionale ale
unei persoane; alte surse ale controlului social redus sunt socializarea
deficitară, dezorganizarea socială; aceasta din urmă determinând
creşterea stresului

Stres

Legături Legături
Socializare convenŃionale delicvente Comportamentul
inadecvată slabe puternice delicvent

Dezorganiza
rea socială

∆ Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare), (John Braitwaite), combină


teoria interacŃionalismului social, a etichetării şi stigmatizării, teoria învăŃării
sociale, teoria oportunităŃii, teoria controlului social, teoria asociaŃiei diferenŃiale
şi teoria subculturilor delicvente.
PREMISA – Blamarea (ruşinarea), ca totalitate a proceselor sociale de
exprimare a dezaprobării, care au intenŃia şi efectul de a induce persoanei
blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale.
CAUZA CRIMINALITĂłII – eşecul proceselor blamării (ruşinării)
MECANISM EXPLICATIV:
• stigmatizarea, atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în
cel blamat;
• reintegrarea, cei care au blamat asigură, în continuare, menŃinerea
legăturilor cu cel blamat şi îl susŃin în remodelarea comportamentală,
permiŃându-i reintegrarea în grup. Altminteri, continuarea stigmatizării,
fără a-i permite reintegrarea, face probabil ca cel ruşinat să participe la o
subcultură delicventă şi, de aici, să comită noi infracŃiuni;

54
• creşterea continuă a urbanizării şi mobilităŃii populaŃiei micşorează şansele
„comunitarismului” (interdependenŃei indivizilor din comunitatea şi
cultura dată); interdependenŃa de referinŃă cu cât este mai mare (ca la sate
şi comune n.ns.), cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea; lipsa
comunitarismului conduce la stigmatizare care, la rândul său, are ca efect
blocarea oportunităŃilor pentru cel în cauză, formarea subculturilor,
apariŃia oportunităŃilor ilegitime şi, de aici, creşterea criminalităŃii.

∆ Teoria echilibrului controlului (Carles R. Tittle)


ESENłĂ – Cauza criminalităŃii derivă din dezechilibru între controlul la
care o persoană este supusă din partea societăŃii şi controlul pe care acea
persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate, iar crima intervine atunci
când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat.
• Probabilitatea devianŃei este în raport direct proporŃional cu gradul
dezechilibrului controlului, această proporŃie reprezentând şi principala
bază a motivaŃiei care conduce la delicvenŃă.
• MotivaŃia astfel concepută, precum şi predispoziŃia spre motivaŃie
(predispoziŃie dată de dorinŃa de autonomie a individului, pe deoparte, şi
de proporŃia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită), ca
principali factori criminogeni se asociază cu:
 provocările – apariŃia unor schimbări care invită la actul delicvent
(insulte, etc.)
 constrângerea, rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării
efective a controlului potenŃial propriu;
 oportunitatea, circumstanŃele în care este posibilă trecerea la act
(violul nu este posibil, dacă lipseşte victima potenŃială)

VARIAłII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT, CORELAT TIPULUI


DE CONTROL
cei cu autonomie ridicată, înclinaŃi să controleze decât să fie controlaŃi, se
pot angaja în:
 exploatare, la dezechilibrul minim al controlului;
 jefuire, la dezechilibrul mediu al controlului;
 decadenŃă, la dezechilibrul maxim al controlului;
cei cu autonomie scăzută, preferând să fie controlaŃi:
 prădare, la dezechilibrul marginal al controlului;
 sfidare, la dezechilibrul moderat al controlului;
 supunere, la dezechilibrul extrem al controlului;
indivizii cu deficienŃe minime de control au, de regulă, reŃineri în a comite
acte deviante, însă dacă le fac, atunci sunt dintre cele mai grave;
indivizii cu deficienŃe pronunŃate de control sunt mai puŃin capabili să
realizeze că un comportament deviant al lor ar putea scăpa controlul

55
celorlalŃi şi, în consecinŃă, se vor orienta spre devianŃe mai puŃin grave, de
tipul supunerii ori sfidării;
indivizii cu un surplus de control (controlează mai mult decât sunt ei
controlaŃi) vor comite acte deviante de o gravitate direct proporŃională cu
mărimea proporŃie controlului la care sunt supuşi; dacă surplusul de
control asupra lor este mai redus, vor comite acte mai puŃin grave,
exploatări şi nu jefuiri ori decadenŃe.

∆ Paradigma ecologică evolutivă (Brian Vila), integrează şi valorifică


valenŃele teoriilor: ecologică, integrativă, evolutivă, prin luarea în
considerare, concomitentă, a factorilor criminogeni de resort, de la
nivelurile individual, microsocial şi macrosocial.

MECANISMUL DETERMINATIV ŞI EXPLICATIV, axat pe interacŃiunea şi


intercondiŃionarea factorilor biologici, socio-cultural şi evolutivi:

factorii macrosociali, de tipul dezorganizării sociale, influenŃează poziŃia
individului în societate, făcând-o dinamică;

factorii ecologici se pot şi ei schimba în cursul evoluŃiei persoanei, oferind
ocazii diferite, în raport cu posibilităŃile mediului social;

factorii macro şi microsociali pot să interacŃioneze, cu reverberaŃii asupra:
 stilului parental;
 eterogenităŃii socio-culturale, care afectează oportunităŃile
infracŃionale;

factorii microsociali şi cei ecologici pot interacŃiona în cazul schimbării
mediului de către indivizi.
 Orice infracŃiune presupune o căutare de resurse:
• infracŃiunile expropiative, gen furt şi fraudă, vizează dobândirea
resurselor materiale;
• infracŃiunile expresive (sexuale, consum de droguri) au ca scop
dobândirea resurselor (plăcerilor) hedoniste;
• infracŃiunile economice, au ca scop dobândirea de noi resurse
financiare;
• infracŃiunile politice – scop: dobândire resurse politice;

factorii biologici, socio-culturali şi evolutivi determină motivaŃia spre
criminalitate care, la rândul său, este determinată de resursele disponibile
şi cele dorite de persoană;

individul astfel motivat comite infracŃiunea doar dacă are o oportunitate.

56
MODULUL 6
ROLUL SPECIFIC AL UNOR MICROCOLECTIVITĂłI UMANE ÎN
CRIMINOGENEZA ŞI PREVENIREA INFRACłIONALITĂłII
JUVENILE
– Concluzii dintr-o cercetare aplicativă –

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT:
 Familia şi delicvenŃa juvenilă:
o tipul de structurare;
o mărimea familiei;
o dotarea financiară şi materială;
o statutul socio-profesional parental;
o instrucŃia şcolară parentală;
o alcoolismul părinŃilor;
o antecedenŃa penală familială;
o climatul psihologic şi psihosocial.
 Şcoala, microgrupul şcolar şi rolul lor în criminogeneza şi prevenirea
delicvenŃei vârstei tinere.
 Microgrupul juvenil cu orientarea valorică şi normativă negativă

APLICAłIE PRELIMINARĂ
ÎncercaŃi să vă imaginaŃi şi să redaŃi explicaŃia delicvenŃei juvenile prin
prisma elementelor de mai sus !

1. FAMILIA ŞI DELICVENłA JUVENILĂ


 Premise generale
o locul şi rolul primordial al familiei în evoluŃia personalităŃii vârstei
tinere:
 mediu social în care au loc, aproape în exclusivitate,
contactele minorului în perioadele celor mai mari dependenŃe;
 natura intimă a raporturilor sociale;
 primele transmiteri culturale;
 dezvoltă sentimentul de securitate socială;
 exercitarea primei funcŃii cultural-educative;
o mutaŃiile considerabile în dezvoltarea istorică a familiei:
 interdependenŃa tot mai mare cu mediile sociale lărgite;
 scăderea familiilor în care coabitează mai multe generaŃii;
 fenomenul „copilul cu cheia de gât”
 creşterea nivelului de instrucŃie şi ocupare profesională

57
1.1. Tipul de structurare familială şi delicvenŃa juvenilă
∆ IPOSTAZE
 destructurarea, în sine, are efect criminogen direct;
 incidenŃa indirect criminogenă a destructurii, prin intermediul atmosferei
morale şi poziŃiei pedagogice a părinŃilor;
 existenŃa unui număr mai mare de infractori minori printre cei proveniŃi
din familii dezorganizate;
 destructurarea prin divorŃ, deces sau separarea în fapt;
 destructurarea ar avea o influenŃă criminogenă mai mare la fete
(Sutherland şi Cressey);
 concubinajul.

∆ MODELE EXPLICATIVE
 la familiile incomplete acŃiunea conjugat-conştientă şi funcŃia cultural-
educativă nu se exercită plenar, obiectând echilibrul psihic al copilului;
 afectarea procesului de socializare;
 „dacă pasărea bătrână moare, se răcesc ouăle”;
 copiii naturali suferă în urma etichetării şi stigmatizării, cu afectarea
evoluŃiei personalităŃii;
 concubinajul, corelat cu lipsa de autoritate;
 familiile refăcute, prin intrarea unui al treilea nedorit de copil şi care nu
doreşte copilul, afectează climatul psihosocial;
 în cazul căminelor distruse sesizarea instanŃelor de judecată despre
comiterea unor fapte penale de către minorii lor este mult mai mare, cele
organizate sunt mai mult predispuse să-şi reia responsabilităŃile şi
răspunderile recuperării pagubelor şi reeducării copiilor.

1.2. Mărimea familiei


 talia ridicată afectează, negativ, potenŃele procesului de socializare şi, de aici,
facilitează delicvenŃa.
Autoritatea parentală nu se mai poate realiza plenar (G. Ştefani, G. Levasseur
şi R. Jambu – Merlin)
 familia cu un singur copil poate cultiva delicvenŃa:
o copilul unic este conştient şi realizează doar o justiŃie centrată pe el, spre
care se îndreaptă, exclusiv, fericirea, bucuria, oferirea de cadouri, din
utilizarea resurselor familiei;
o copilului descris mai sus nu i se va cultiva şi nici nu va interioriza, de la
vârstă precoce, necesitatea recunoaşterii locului şi drepturilor celorlalŃi;
o acest va deveni închipuit, egoist, predispus la infracŃiuni, pentru a obŃine
ceea ce el consideră că merită.

58
1.3. Dotarea materială şi financiară a familiilor şi alte elemente ale exercitării
funcŃiei economice din mediul familial
divergenŃa dintre posibilităŃile materiale ale subiectului,
oferite de familie, şi nevoia de a avea ceea ce au alŃii – principala
cauză a delicvenŃei juvenile (M.A. Alemaschin);
„sărăcia din familie este asociată cu delicvenŃa, dar sărăcia nu
cauzează delicvenŃa” (A se încerca explicitarea tezei susŃinută
de C. Ray Jeffery şi Ina A. Jeffery);
impactul criminogen posibil al „copiilor de bani gata”;
distribuirea inadecvată a resurselor financiare şi materiale
prin utilizarea lor, permanentă, spre scopuri anomice social
(alcool, etc.) şi implicaŃia lor criminogenă

1.4. Statusul socio-profesional şi parental


 statusul ridicat amprentează, de regulă, oportunităŃile şi potenŃialul de
socializare şi de exercitare a funcŃiilor economice şi cultural-educative, în
sens pozitiv;
 prevalenŃa infractorilor minori din familiile în care tatăl este muncitor
necalificat, în special la 14 – 15 ani;
 statusul socio-profesional amprentează posibilitatea exercitării controlului
social:
 redus asupra copiilor care fac naveta şcolarizării în alte localităŃi (Ńăranii);
 procesul instructiv-educativ în corelare cu exigenŃele şcolare, de unde
performanŃa scăzută, cu toate urmările sale;
 notele scăzute la purtare mai multe la cei proveniŃi din familii cu statut
socio-profesional scăzut:
reacŃie de respingere, chiar inconştientă, a celor care au mai mult
(inclusiv profesori);
mai puŃine presiuni asupra profesorilor privind atitudinea lor faŃă de
copiii în speŃă;
impresia (percepŃia profesorilor) „Şi ce o să ne facă”, comparativ cu
poziŃia faŃă de eventualii părinŃi cu status „sus-puşi”;
 centrarea, în mai mare măsură, a persoanelor cu status socio-profesional
scăzut, spre un sistem de recompensă – pedeapsă inadecvat, în special spre
pedepse exuive faŃă de copii, cu întregul cortegiu de reacŃii de opoziŃie,
transferate şi în comportamentele cu semenii;
 conflictele inter şi intra status – roluri

1.5. Nivelul redus de instrucŃie şcolară parentală


• capacităŃi reduse de sprijin al copiilor;
• interesul scăzut faŃă de comportamentul şi performanŃele şcolare ale
copilului;

59
• nivelul şcolar ridicat poate afecta, indirect, criminalitatea juvenilă, prin
intermediul lipsei timpului de educaŃie al copilului

1.6. Alcoolismul părinŃilor


• incidenŃa directă asupra: alcoolismului tânărului → criminalitate;
• frecvenŃa certurilor familiale → devianŃa şi delicvenŃa copilului;
• alcoolismul amprentează negativ sistemul pedeapsă-recompensă, predilect
pedepsele violente → delincvenŃă

1.7. AntecedenŃa penală familială – factor criminogen


 A se vedea metoda asociaŃiei statistice între infracŃiunile părinŃilor şi cele
ale delicvenŃilor (Teoriile de inspiraŃie biologică);
 cultivarea modelelor delicvente, din perspectiva teoriei asociaŃiei
diferenŃiale;
 incidenŃa criminalităŃii celorlalte rude.

1.8. Climatul psihologic şi psihosocial familial deficitar


• familia „cochilie goală” (William J. Goode), în care părinŃii, deşi trăiesc
împreună se privesc unul pe altul ca nişte „străini”: certuri deschise,
violenŃe, de cele mai multe ori, cu o atmosferă încărcată, fără glume şi
râsete, care distanŃează copilul şi-l împinge spre grupurile marginale,
deviante;
• climatul violent, persistent;
• pevalenŃa pedepselor violente asupra copiilor;
• contradicŃia dintre modelul de viaŃă familial, carenŃial, şi cel cultivat de
instituŃiile extrafamiliale;
• familii care cer de la copii nu ceea ce ei ar putea să dea, ci ceea ce aceste
familii pretind de la copii, situaŃie urmată de marginalizare şi alunecare
spre alte grupuri;
• ostilitatea, indiferenŃa şi hiperprotecŃia, cu impactul lor criminogen
specific;
• sens inadecvat de securitate şi protecŃie;
• absenŃa supravegherii unite, ori contradictorialităŃi frecvente (consecvenŃă
opozantă la părinŃi)

APLICAłII PRACTICE
1. PunctualizaŃi principalii factori familiali cu risc criminogen pentru vârsta
tânără.
2. DescrieŃi un eventual moment dificil din familia dumneavoastră sau dintr-
o familie cunoscută care a alimentat comportamente deviante (Numai în
măsura în care veŃi aprecia că nu afectează dreptul dumneavoastră la viaŃa
intimă şi privată!)!

60
3. În ce măsură consideraŃi că un status socio-profesional scăzut poate
alimenta delicvenŃa vârstei tinere ?
a. foarte mică .............................................................................. 1
b. mică ........................................................................................ 2
c. potrivită ................................................................................... 3
d. mare ......................................................................................... 4
e. foarte mare ............................................................................... 5
4. ExplicaŃi-vă, argumentat, în scris, opŃiunea de la întrebarea următoare
anterioară.
5. RedactaŃi un succint referat asupra propriilor opinii privind relaŃionarea
dotarea financiar-materială, familială şi criminalitatea !

2. ŞCOALA, MICROGRUPUL ŞCOLAR ŞI ROLUL LOR ÎN


CRIMINOGENEZA ŞI PREVENIREA DELICVENłEI JUVENILE
∆ Ipostaze generale privind locul şi rolul şcolii:
o prima instituŃie cu autoritate entrofamilială asupra copilului;
o colectivul de elevi → societatea în miniatură în care elevul învaŃă
cerinŃele regulamentului şcolar şi cerinŃele normelor sociale
generale.
∆ CarenŃe şi disfuncŃionalităŃi din mediul şcolar cu impact
criminogen:
• facilitarea eşecului şcolar → criminalitate;
• retard al nivelului şcolar în raport cu vârsta;
• repetenŃia şi corigenŃa;
• abandonul şcolar;
• fuga de la şcoală;
• insuficienta adecvare a stilului şi metodelor educaŃionale la
particularităŃile nivelului inteligenŃei şcolarilor;
• capacităŃile reduse psihopedagogice pentru răspunsuri
pertinente tulburărilor de comportament specifice vârstei tinere şi
unora dintre şcolari;
• deficit în relaŃionarea şcoală – familie;
• accent redus pe îmbinarea principiului instrucŃiei cu educaŃia;
• impactul negativ criminogen al unor grupuri întregi şcolare
(clase de elevi) cu performanŃe scăzute la învăŃătură;
• criza generală a şcolii româneşti, specifică perioadei de
tranziŃie.

61
3. MICROGRUPUL JUVENIL CU ORIENTARE VALORICĂ ŞI
NORMATIVĂ NEGATIVĂ
- Importul criminogen specific, din perspectiva teoriei asociaŃiei
diferenŃiale;
- Locul şi rolul determinativ criminogen al grupului juvenil cu manifestări
predelicvente:
o fuga de acasă şi de la şcoală şi raliere în grupuri deviante;
o consum de alcool;
o consum de droguri;
o fumatul;
o jocuri de noroc.
- Grupurile mici delicvente:
o subcultura delicventă şi transmiterea ei noilor recruŃi;
o activităŃi delicvente, concomitent cu activităŃi utile social ⇒
îngreunează depistarea şi direcŃionarea activităŃilor preventive în cea
mai mare măsură;
o exclusiv cu activităŃile infracŃionale şi „distractive”
o tipuri, după criteriul duratei lor:
 durată mică, activităŃile predelicvente aproape lipsesc;
 durată medie;
 durată mare – simptomatice pentru carenŃele controlului social,
în sensul cunoaşterii şi intervenŃiei preventive oportune;
o locul petrecerii timpului împreună şi relaŃionarea lui cu tipul de
infracŃiuni:
 la domiciliile unora → omorurile (24 %)

 discoteci → violuri (48 %)

 bufete, baruri, restaurante → tâlhăriile (49,2 %)

 mediul stradal ⇒ tâlhăriile (51,5 %)

 domicilii ⇒ furturi (24 %)

 Tipologia grupurilor mici delicvente, după criteriul gradului de organizare:


o Foarte bine organizate, caracterizate prin:
conducător informal recunoscut;
prestabilirea sarcinilor infracŃionale;
modalităŃi distinctive de recunoaştere reciprocă (sau fără);
durată mare de funcŃionare;
frecvenŃa şi durata întâlnirilor ridicate.
TOTAL = 13 %
o Cu organizare medie (9 %)
indicatorii primei categorii, mai puŃin prestabilirea sarcinilor
infracŃionale concrete pe membri.
o Cu organizare slabă, toate celelalte (78 %)
 ParticularităŃi ale grupurilor juvenile delicvente.
62
∆ 28 % cu lider informal recunoscut (şeful bandei);
∆ 30 % - pe repartizare cu sarcini concrete pe membri, pentru
comiterea infracŃiunilor, cele mai frecvente fiind:
 asigurarea pazei (36 %)
 acostarea şi / sau lovirea victimei (28 %)
 deposedarea victimei de bunurile avute (20 %)
 iniŃierea şi organizarea acŃiunilor delicvente (12 %)
 păstrarea şi / sau valorificarea bunurilor provenite din
infracŃiuni (3 %)
∆ 25 % modalităŃi distinctive de recunoaştere între membri, îndeosebi
la cele care au comis furturi (38,8 %), violuri (29,5 %) şi tâlhărie
(24,3 %).
RelaŃionarea lor cu:
- existenŃa conducătorului recunoscut (56,6 %)
- absenŃa conducătorului recunoscut (doar 19,5 %)
∆ frecvenŃa şi durata întâlnirilor în grup şi relaŃionarea lor:
• 60,2 %, aproape zilnic, cu o durată de una sau mai multe zile
(44,4 %);
• 21,8 % săptămânal, cu reducerea duratei a unei sau mai
multor zile la 23,5 %;
• lunar, cu durata de una sau mai multe zile şi mai redusă (19,6
%)
∆ RelaŃionarea timpului petrecut în grup cu existenŃa / inexistenŃa
grupului cu conducător recunoscut:
• 52,7 %, una sau mai multe zile, la grupurile cu conducător
recunoscut;
• numai 29,8 %, la cei fără conducător recunoscut.
∆ Cu cât durata timpului petrecut împreună este mai mare, cu atât
nivelul devianŃei şi delicvenŃei creşte:
 până la 2 ore – doar 25 % cu activităŃi preinfracŃionale şi

infracŃionale;
 3 – 4 ore – 48,8 % cu activităŃi preinfracŃionale şi

infracŃionale;
 una sau mai multe zile – 54,9 % cu activităŃi preinfracŃionale

şi infracŃionale;
∆ Concluzii asupra a 225 bande din Vărşania:
• 24 % - ierarhie de vârstă şi conducere specifică;
• 24 % - organizare rudimentară;
• 52 % absenŃa organizării.
∆ ModalităŃile luării deciziilor în grupurile delicvente:
- 8 % conducătorul;
- 14 %, subgrupul restrâns;

63
- 78 %, toŃi, împreună, simptomatic pentru „confortul” psihic,
comparativ cu grupul familial şi şcolar.
∆ Tipuri de presiuni pentru conformarea la normele grupului:
• 48%, blocarea comunicării cu nonconformistul ;
• 31% , alungarea , neacceptarea ori părăsirea;
• 21%, bătaia.
∆ ParticularităŃi privind antecedenŃa penală la unii membri din grup:
 51,1%, pe ansamblul grupurilor, da;
 74,3%, la grupurile ce au comis furturi;
 55 %, la grupurile ce au comis omoruri;
 51,6 % la grupurile ce au comis tâlhării;
 40,4 % la grupurile ce au comis violuri.
∆ RelaŃionarea vârstei autorilor cu prezenŃa membrilor cu antecedente
penale:
 14 ani – 73,3 % aveau alŃi membri cu antecedente;
 15 ani – 60 % aveau alŃi membri cu antecedente;
 16 ani 50 % aveau alŃi membri cu antecedente;
 17 ani – 42,2 % aveau alŃi membri cu antecedente;

CONCLUZIE : predilecŃia persoanelor cu antecedente penale de a se ralia şi a


folosi persoane de o vârstă cât mai fragedă în activitatea lor infracŃională.
∆ Structura grupurilor, după criteriul minori – majori şi diferenŃei de
vârstă între autorul investigat şi ceilalŃi membri ai grupului, cu
implicaŃii criminogene specifice.

CONCLUZIE:
- cu cât sunt mai mulŃi membri din grup cu o vârstă mai mare decât
autorul, cu atât creşte riscul comiterii de violuri (18 % aveau un
membru mai tânăr decât intervievaŃi; 36 %, 2-3 membri mai în vârstă
decât intervievatul; 56 % peste 3 membri mai vârstnici decât
intervievatul)
- la tâlharii raportul este invers; cu cât sunt mai mulŃi mai în vârstă,
cu atât scade riscul acestor fapte.

APLICAłII PRACTICE
1. Care sunt principalii factori criminogeni pendinte de şcoală şi microgrupul
şcolar?
2. IndicaŃi cei mai semnificativi factori potenŃatori ai criminalităŃii din
structura şi funcŃionalitatea grupurilor delicvente, cu argumentarea
mecanismului lor determinativ specific.

64
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
- Bătrânul, Emilia, Familia şi unele probleme ale integrării tineretului în
condiŃiile industrializării şi urbanizării, în Analele UniversităŃii Bucureşti,
Sociologie – anul XXII – 1973, p. 159-177.
- Good, William, J, Family disorganization, în: Robert K. Merton and
Robert Nisbet (Edited by) Contemporary Social problems (Third Edition),
Narcourt Grace Yovanovich Inc. 1971, p. 510-515
- Jeffery, C Ray, Jeffery, Ina A, Prevention Through The Family, în :
Delicquency Prevention (Edited by William E Amos, Charles F.
Wolford)), Prentice Hall, Inc, Enlewood Cliffs, New Jersey, 1967, p. 75-
82
- Riege, Mary Gray, Parental affection and juvenile delicquency, în : The
Cristish Journal of Criminology, volume 12, nr. 1, January, 1972
- Dr. Justin Stanca, Criminologie, Editura, „Concordia”, Arad, -2003, p.
276-319.
- Sutherland, Edwin and Cressy, Donald R., Principles of Criminology,
Ed. VII – VIII, Vol. I, Ed. J. B. Lippincott S.A. Philadelphia, New York,
1960, cap. Tipurile de familii şi de relaŃii familiale.

65
MODULUL 7
PREVENIREA CRIMINALITĂłII
– ABORDARE GLOBALĂ –

OBIECTIVE DE ÎNVĂłAT
• Prevenirea şi combaterea criminalităŃii – delimitări conceptuale şi
interferenŃe;
• Tipologia criminalităŃii după criteriile
o legalist:
 prevenirea generală;
 prevenirea specială, şi relaŃionarea lor.
o corelarea modificărilor definiŃiei legaliste cu fazele măsurilor
preventive:
 prevenirea predelictuală;
 prevenirea pst-delictuală.
o criteriul direcŃilor principale:
 prevenŃia socială;
 prevenŃia situaŃională – tipologia măsurilor specifice;
o criteriul nivelurilor de realizare:
 prevenirea primară;
 prevenirea secundară;
 prevenirea terŃiară.
Tipuri de servicii preventive:
 serviciul de ordine
 serviciul de menŃinere a ordinii;
 serviciul de restabilire a ordinii.
Tipuri de poliŃii:
• preventivă;
• sociopreventivă, cu elementele sale structurale:
 patrula pedestră;
 patrula în echipe;
 posturi de cartier;
 ofiŃer de prevenire.
o criteriul finalităŃii strategiilor:
 prevenirea fondată pe strategii indirecte;
 prevenirea fondată pe strategii directe;
 prevenirea fondată pe strategii specifice.
• unele standarde şi mecanisme de prevenire:
o cadrul general de prevenire, în viziunea Recomandării Nr. R(87)19
a Consiliului Europei;

66
o organizarea prevenirii din perspectiva participării publicului la
politica în domeniul criminalităŃii – Recomandarea R(87)21 a
Consiliului Europei;
o medierea, aplanarea şi soluŃionarea conflictelor, ca mecanism
preventiv important;
o privarea delicvenŃilor de produsele infracŃiunilor – metodă modernă
şi eficace de luptă contra criminalităŃii grave, introdusă de
ConvenŃia europeană relativă la spălarea, descoperirea, sechestrarea
şi confiscarea produselor, infracŃiunilor;
o supravegherea comunicaŃiilor – ConvenŃia europeană de
întrajutorare penală reciprocă şi Recomandarea R(85)10 a
Consiliului Europei;
o supravegherea persoanelor condamnate sau liberate condiŃionat.

APLICAłII PRELIMINARE

1. În ce termeni vedeŃi deosebirea între prevenirea şi, respectiv, combaterea


criminalităŃii, dacă ea există ? PronunŃaŃi-vă în scris !
2. În baza cunoştinŃelor dobândite la disciplina Drept penal, redaŃi diferenŃa
specifică între prevenirea generală şi prevenirea specială !
3. Care din noŃiunile de mai jos ar trebui, în opinia dumneavoastră, utilizate
frecvent ?
a. Combaterea criminalităŃii ............................................................ 1
b. Reprimarea criminalităŃii ............................................................ 2
4. ArgumentaŃi, în scris, opŃiunea aleasă la întrebarea anterioară !

1. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂłII – DELIMITĂRI


CONCEPTUALE ŞI INTERFERENłE

1.1. Prevenirea criminalităŃii – accepŃii terminologice


o Lato sensu, înglobează, concomitent, atât prevenirea propriu-zisă cât şi
combaterea criminalităŃii, în sensuri diferite de abordare:
 ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de
apărare a existenŃei sale legale şi materiale şi de solvgardare a
ordinii publice, prin mijlocul măsurilor şi acŃiunilor preventive şi
represive;
 ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza
concluziilor desprinse din studiul cauzalităŃii fenomenului
infracŃional, a căror implementare are menirea de a asigura
stăpânirea criminalităŃii, reducerea, treptată, a numărului
infracŃiunilor, infractorilor, victimelor şi al urmărilor unor asemenea
fapte antisociale;

67
 accepŃie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării
comiterii de (noi) infracŃiuni.
o Stricto sensu – prevenirea criminalităŃii se referă, exclusiv, la măsurile şi
acŃiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracŃiuni pentru
preîntâmpinarea apariŃiei şi manifestării lor.

1.2. Combaterea criminalităŃii – ansamblul măsurilor şi acŃiunilor întreprinse,


post – factum, pentru descoperirea infracŃiunilor, identificarea, prinderea,
corelarea subiecŃilor activi, în scopul preveniri activităŃilor lor ilicite şi tragerii la
răspundere penală, pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale, sau de a-
şi continua acŃiunile ori inacŃiunile ilicite deja întreprinse.
Combatere sau reprimare a criminalităŃii ?

2. TIPOLOGIA CRIMINALITĂłII
 Criteriul clasic, legalist:
o prevenirea generală – însăşi existenŃa legii penale, prin conŃinutul
său şi, îndeosebi, prin sancŃiunile preconizate, în caz de comitere a
infracŃiunii reprezintă un factor inhibator asupra intenŃiei criminale
şi trecerii la act.
o prevenirea specială, trecerea efectivă la aplicarea legii penale, în
cazul încălcării sale faŃă de autorii activi, pentru preîntâmpinarea
continuării activităŃii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale.
 relaŃionarea prevenire generală – prevenire specială, din
perspectiva interacŃiunii şi intercondiŃionării reciproce.

PROFILAXIA CRIMINALITĂłII în optica lui BENIGNO DI TULIO


• profilaxia generală:
o profilaxia generală, directă, care se apleacă asupra legilor penale şi
ameninŃării cu pedeapsa;
o profilaxia criminală, indirectă, bazată pe politica socială;
• profilaxia specială, vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate,
prin demersuri specifice şi mecanisme asociate:
o Profilaxia delicvenŃei juvenile şi protecŃia morală a copilului (A se
vedea, Legea privind drepturile copilului – Proiect – publicat în
Adevărul, Ziar independent, nr. 3988, 23 aprilie 2003);
o PoliŃia pentru protecŃia şi supravegherea subiecŃilor şi claselor
periculoase etc.
 Criteriul corelării modificării definiŃiei legaliste cu fazele implementării
măsurilor preventive:
Premisa: extinderea definiŃiei infracŃiunii stipulată în cadrul penal,
pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”.
 prevenirea predelictuală, totalitatea măsurilor întreprinse pentru
preîntâmpinarea comiterii delictelor, aplicate de către factorii direct

68
implicaŃi ori interesaŃi de aceasta, în ideea acŃionării asupra tuturor
elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenŃă, pentru
limitarea sau eliminarea incidenŃei lor, măsurile de ordin
economico-social şi educativ fiind prioritare;
 prevenirea post-delictuală, ca ansamblu de măsuri aplicabile în
raport cu persoanele care deja au comis delicte, dar şi vizând
introducerea corecŃiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au
concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte, potenŃând
comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserŃiunii deosebeşte
prevenirea post-delictuală, de prevenirea specială, definită strict
legalist).
 Criteriul direcŃiilor principale:
 prevenŃia socială, acŃiunea asupra factorilor sociali implicaŃi în
criminogeneză, pentru orientarea şi influenŃarea lor în sensul
dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiŃionativ;
 prevenŃia situaŃională, ca ansamblul măsurilor care au ca scop
reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracŃiuni şi
sporirea riscului delicvenŃilor de a fi descoperiŃi şi traşi la
răspundere penală, de genul:
• măsurilor de securitate;
• măsurilor de influenŃare a costurilor şi beneficiilor
infractorilor.
 Criteriul nivelurilor de realizare:
o prevenirea primară, ca orice formă de activitate legală, suceptibilă
să reducă riscurile criminalităŃii, de timpul:
 educaŃie;
 prevenire socială;
 protecŃia mediului înconjurător;
 supravegherea foştilor deŃinuŃi şi grija pentru reabilitarea lor;
 măsuri şi acŃiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri
umane (majoritare – minoritare, etc.)
 rolul important al dispoziŃiilor privind drepturile omului;
o prevenirea secundară, prin prezenŃa fizică în termen a dispozitivelor
poliŃieneşti (şi nu numai), ca factor inhibator prin:
 servicii de ordine, destinate activităŃii de securitate, fără
sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă);
 servicii de menŃinere a ordinii, cu activităŃi de asigurare a
securităŃii, cu perspectiva, eventuală, a restabilirii ordinii,
dacă va fi tulburată (la reuniuni publice);
 servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate
(Detaşamentele de IntervenŃie Rapidă)
o prevenirea terŃiară, reperarea şi arestarea delicvenŃilor, transferarea
lor în faŃa autorităŃilor judiciare competente şi pedepsirea acestora,

69
supravegherea şi, în final, reabilitarea lor (Sublinierea diferenŃiază
acest tip, de prevenirea specială, legalistă)
 Criteriul finalităŃilor avute în vedere:
o prevenirea fondată pe strategii indirecte. Finalitate: identificarea,
structurarea şi implementarea posibilităŃilor societăŃii pentru
implementarea calităŃii generale a vieŃii şi, astfel, restrângerea
câmpului de acŃiune a criminalităŃii, prin măsuri în domeniile sau
pentru:
 domeniul învăŃământului şi protecŃiei sociale;
 activităŃi constructive de ocupare a timpului liber;
 limitarea şomajului;
 ridicarea standardului de viaŃă al comunităŃilor;
 intervenŃii în timp de criză
o prevenirea fondată pe strategii directe. Finalitate, prin măsuri cu un
pronunŃat caracter practic-aplicativ, vizând restrângerea
posibilităŃilor de comitere a actelor infracŃionale, pe următoarele
coordonate:
 reducerea potenŃialului de comitere a infracŃiunilor, prin:
• strategii cu măsuri tehnice:
 iluminatul stradal;
 promovarea conceptului de „spaŃiu de protecŃie”,
integrat în structura construcŃiilor, noi norme de
securitate a construcŃiilor şi centrelor comerciale
(A se vedea decizia de completare a măsurilor
tehnice de înregistrare de la benzinăria din
Bucureşti, jefuită de tânărul cu „pistolul”
(brichetă, în fapt));
• protecŃia fizică împotriva infracŃiunilor:
 încuietori cu siguranŃă la locuinŃe, sisteme
electronice de alarmă antifurt la autovehicule;
 campanii dale departamentelor poliŃieneşti de
promovare a existenŃei şi eficacităŃii acestor
sisteme;
• marcarea individuală a obiectelor de valoare;
• îmbunătăŃirea relaŃiilor poliŃiei cu publicul
 Patrularea preventivă stradală şi zonală:
• patrulări poliŃieneşti pe străzi;
• supravegherea transportului public, prin echipe
poliŃieneşti specializate;
• servicii speciale de voluntari neînarmaŃi.
 Echipamente tehnice audiovizuale în staŃii de cale ferată,
intersecŃii sau pieŃe, aeroporturi, avioane, etc.
 AsociaŃii cetăŃeneşti pentru prevenire:
70
• pentru sprijin reciproc;
• „amicii poliŃiei”;
• comitetele de prevenire şi de protecŃie a copiilor;
• pază particulară;
• structuri mixte cu poliŃişti.
 Servicii de consultanŃă antinfracŃională, asigurate de poliŃie:
• expoziŃii, simpozioane, conferinŃe publice;
• cursuri de autoapărare;
• instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi
prevenire;
• exerciŃii demonstrative la sărbători, celebrări, cu
participarea publicului;
• structuri specializate poliŃieneşti de relaŃii publice, cu
publicul şi cu comunitatea.
 Campanii publicitare, cu implicarea mass-media:
• publicitate de cazuri;
• broşuri şi publicaŃii periodice cu tematică de prevenire
şi reprimare a criminalităŃii;
• prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile;
• competiŃii între zonele rezidenŃiale privind asigurarea
securităŃii şi siguranŃei publice;
• Internetul poliŃiei.
o prevenirea fondată pe strategii specifice. Finalitate: abordări
strategice, cu caracter de inovaŃie, pentru potenŃarea eficacităŃii
acŃionale, pe tipuri delicvente, de criminalitate şi / sau pe ansamblu
criminalităŃii, de genul:
 organizarea şi implementarea măsurilor de protecŃie juvenilă
(A se vedea Legea protecŃiei copilului);
 crearea şi implementarea structurilor comune,
antiinfracŃionale, pe plan naŃional şi local, cu rol de
coordonare şi planificare;
 tematici preventive în învăŃământ, etc.

APLICAłII PRACTICE
1. RedaŃi câte un exemplu, din realitate sau imaginar, prin care să asiguraŃi
diferenŃa specifică între prevenirea specială şi prevenirea postdelictuală !
2. După criteriul direcŃiilor principale, activitatea de prevenire are în vedere:
a. prevenirea primară .............................................................. 1
b. prevenirea secundară .......................................................... 2
c. prevenirea socială ............................................................... 3
d. prevenirea situaŃională ....................................................... 4

71
3. Conceperea şi aplicarea de măsuri cu un pronunŃat caracter practic-
aplicativ vizând restrângerea posibilităŃilor de comitere a actelor
infracŃionale, aparŃin de:
a. prevenirea fondată pe strategii indirecte ............................... 1
b. prevenirea fondată pe strategii specifice ............................... 2
c. prevenirea fondată pe strategii directe .................................. 3
4. RedactaŃi un scurt referat privind măsurile luate sau preconizate de către
dumneavoastră pentru autoprotecŃie împotriva criminalităŃii !
5. Ce organism special înfiinŃat pentru planificarea şi coordonarea prevenirii
criminalităŃii există la nivelul judeŃului d-voastră şi unde este el localizat ?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
- Strategii de prevenire a criminalităŃii, în BULETIN de informare şi
documentare, 2/1994, Ministerul de Interne, Centrul de informare şi
documentare, p. 5-9.
- Florenz, Paul, Mainten de l’orde, articol apărut în Editura franceză E.S.I.N.,
apud Buletin de informare şi documentare nr. 1/1991, Ministerul de Interne,
Statul Major, Oficiul de informare şi documenare, p. 38 şi următoarele.
- Gl. Div. (p.m.) Sandu, Ion Eugen, conf. univ. dr. Sandu, Florin, asist. univ.
av. IoniŃă, Gheorghe – Iulian, Criminologie, Editura „SYLVI”, Bucureşti,
2001, p. 240 şi următoarele.
- Sczepanski, Jean, NoŃiuni elementare de sociologie, Editura ŞtiinŃifică, 1972,
p. 178-181
- Dr. Stanca, Iustin, Criminologie, Editura „Concordia”, Arad – 2003, p. 320
- DI TULLILO, Benigno, Principes de Criminologie Clinique, Bibliotheque de
Psychiatrie, Presses Universitaires de France, 107, Boulevard Saint-Germain,
Paris, traduit de l’italien par Giuseppe Crescensiv, p. 382-416

3. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A


CRIMINALITĂłII
o APLICAłII PRELIMINARE
1. PunctualizaŃi, în scris, principalele forme şi modalităŃi prin care, în opinia
dumneavoastră, publicul poate fi atras la elaborarea şi aplicarea politicilor
privind prevenirea criminalităŃii !
2. În ce măsură consideraŃi că victimele sunt implicate în cauzalitatea
criminalităŃii ?
a. FOARTE MARE ................................................................. 1
b. MARE .................................................................................. 2
c. POTRIVITĂ ......................................................................... 3
d. MICĂ ................................................................................... 4
e. FOARTE MICĂ ................................................................... 5

72
3. Ce ar trebui întreprins, în opinia dumneavoastră, pentru protejarea
victimelor infracŃiunilor ?
4. ÎncercaŃi să redaŃi diferenŃa specifică între medierea, aplanarea şi
soluŃionarea conflictelor !
5. Ce înŃelegeŃi prin „produsele infracŃiunilor” ?
6. În ce măsură acceptaŃi, din considerente de prevenire şi combatere a
infracŃiunilor, interceptarea comunicaŃiilor telefonice şi / sau poştale ?
a. Foarte mare ..................................................................... 1
b. Mare ................................................................................ 2
c. Potrivită ........................................................................... 3
d. Mică ................................................................................ 4
e. Foarte mică ...................................................................... 5

3.1 Cadrul general de prevenire, potrivit Recomandării Nr. R (187) 19 referitoare


la organizarea prevenirii criminalităŃii, adoptată de Consiliul Europei.
⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei
atenŃii speciale prevenŃiei situaŃionale;
⇨ AcŃiunea la toate nivelurile posibile, precum şi stabilirea şi aplicarea
măsurilor Ńinându-se cont de particularităŃile locale şi de necesitatea
concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea
corupŃia din România anului 2003);
⇨ Implicarea concursului larg al colectivităŃii şi coordonarea
eforturilor poliŃiei şi ale altor agenŃii publice şi private, care pot fi
facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a
criminalităŃii;
⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi
securitate nu împiedică funcŃiile poliŃiei şi nu compromit libertăŃile
individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi, în
care membri ai unei societăŃii de pază au fost implicaŃi în asasinarea
liderului de sindicat incomod – 2001);
⇨ Efectuarea de cercetării ştiinŃifice criminologice, în baza cărora
măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a
problemei.

RECOMANDĂRI, PUNCTUALE, ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR


ANTERIOARE:
 Includerea prevenirii, ca misiune permanentă, în toate programele
guvernamentale de luptă împotriva criminalităŃii stipularea de obligaŃii
concrete de acŃiune şi prevederea creditelor (financiare), necesare
acestui scop; stabilirea de responsabilităŃi precise în cadrul instanŃelor
guvernamentale, în acest sens (a se vedea Programul Guvernului
României pentru intervalul 2000-2004)

73
 Crearea, încurajarea şi susŃinerea pe plan naŃional şi/sau pe plan
regional şi local de organisme de prevenire a criminalităŃii, cu atribuŃii
şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de
referinŃă, corelate cu prevederile instituŃiilor similare din România ).
 Măsuri necesare, specifice, pentru sporirea riscului delicvenŃilor de
a fi descoperiŃi:
• Axarea studiului asupra unei criminalităŃii specifice, mai
degrabă decât asupra unor domenii vaste, care nu sunt bine
definite de activitate infracŃională;
• Identificarea caracteristicilor criminalităŃii şi victimelor într-
un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi
ecologia infracŃiunilor);
• Identificarea infracŃiunilor care sunt posibil de infuenŃat prin
măsuri preventive;
• Identificarea obstacolelor în calea unei acŃiunii preventive
eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu, lipsa
creditelor, apatia populaŃiei, rivalităŃile între diferite organisme);
• ObŃinerea sprijinului organismelor implicate în iniŃiativele de
prevenire, informarea populaŃiei asupra lor şi determinarea ei să
coopereze.
 Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii, cu
atenŃie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire, care ar
necesita:
• O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N.ns:
Pentru a nu mai acuza poliŃia că nu a acŃionat, bine, dacă are mai
multe constatării, în domeniul prevenirii şi respectiv, al
combaterii(reprimării infracŃiunilor), dacă a acŃionat bine în plan
preventiv. Criterii posibile:
o reducerea ratei generale a criminalităŃii;
o creşterea constatărilor la infracŃiunile economice care,
de regulă, se caută şi scăderea infracŃiunilor de natură
judiciară, care de regulă se reclamă şi includ un
pronunŃat sentiment de nesiguranŃă civică, provocând
îngrijorare;
o realizarea unui optim al raportului număr de
infracŃiunii constante / număr de autori identificaŃii
pentru reducerea stărilor de pericol derivate din
infracŃiunile continui sau contimate;
o ponderea soluŃionării lucrărilor şi cauzelor penale, cu
autori iniŃial necunoscuŃi;
o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea
cercetărilor şi schimbărilor de soluŃii propuse (la nivelul
poliŃiei şi parchetului);
74
o creşterea celerităŃii înfăptuirii actului de justiŃie pe
traseul poliŃie – parchet, instanŃe de judecată;
o ponderea constatărilor de infracŃiunii economico -
financiare raportată la particularităŃile zonale (judeŃ de
graniŃă – contrabandă etc., numărul şi puterea economică
a agenŃilor economici ş.a.)
 Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un
sector experimental şi un sector martor, sau între situaŃia anterioară şi
cea posterioară introducerii măsurilor preventive, concrete:
 Studierea deplasării criminalităŃii, a evoluŃiei sale, globale şi pe
tipuri distincte, după intervenŃie.
 Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în
RezoluŃia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al
criminalităŃii, adoptată de Consiliul Europei (1973)
 Reexaminarea şi, dacă este cazul, completarea reglementărilor
juridice relative la abilităŃile iniŃiale, la autorizările periodice şi la
inspecŃiile autorităŃilor publice abilitate asupra societăŃilor de securitate
şi supraveghere, avându-se în vedere:
− dacă asemenea societăŃi dispun de serviciile unui personal
propriu, atunci să fie stabilite norme minime, mai ales pentru
portul uniformei diferite de cea a poliŃiei, pentru documente de
identificare specifice, pentru formarea adecvată, care să
cuprindă noŃiuni de drept penal, cunoştinŃe tehnice de
supraveghere şi securitate, drepturile, obligaŃiile şi
responsabilităŃile acestui personal, ca şi norme de
comportament adecvat, în special în raporturile cu populaŃia;
− încurajarea relaŃiilor pozitive între poliŃie şi societăŃile de
supraveghere şi securitate, astfel încât, în limitele activităŃilor,
cele din urmă să ajute poliŃia în acŃiunea de prevenire a
criminalităŃii
 Conceperea, adoptarea şi implementarea măsurilor necesare
pentru o cooperare eficientă internaŃională în materie de prevenire.

3.2 Organizarea prevenirii criminalităŃii din perspectiva Recomandării (83)7


privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităŃii, adoptată de
Consiliul Europei în anul 1983, pe următoarele coordonate majore:
1. Informarea şi cercetarea:
a. extinderea şi ameliorarea calităŃii statisticilor criminalităŃii, precum
şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităŃii şi justiŃiei penale,
incluzând şi anchete asupra victimizării;
b. transmiterea informaŃiilor astfel obŃinute spre cetăŃeni, de maniera a
le înlătura prejudecăŃile privind criminalitatea şi justiŃia penală;

75
c. includerea noŃiunilor de drept penal şi de criminologie în
programele de învăŃământ şi încurajarea prin cele mai potrivite
mijloace, în special în colaborare cu mass - media, a conştientizării
problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiŃia penală.
2. Participarea cetăŃenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităŃii,
îndeosebi prin:
a. implicarea publicului în elaborarea acestor politici, pe plan naŃional
şi local, prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc, al unor
organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de
consultare, în special dezbateri publice;
b. explicitarea de către autorităŃi a orientărilor politicii referitoare la
criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii
observaŃiilor cetăŃenilor asupra acestei politici.
3. PotenŃarea rolului cetăŃenilor în aplicarea politicii referitoare la
criminalitate prin:
o sensibilizarea acestora, prin informaŃii şi structuri corespunzătoare,
privind rolul esenŃial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de
prevenire a criminalităŃii şi de reintegrare socială a delicvenŃilor, în
special în asociaŃie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de
libertate şi de sprijinire a victimelor;
o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:
 promovarea, în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaŃie
pentru părinŃi, a unei informaŃii adecvate asupra delicvenŃei
juvenile, în special privind cauzele, manifestările, modalităŃiile şi
mijloacele de prevenire a sa;
 formarea profesorilor cu scopul de a le permite ca, în cadrul
funcŃiilor lor, să poată face faŃă problemelor de comportament
ale elevilor;
 acordarea de priorităŃi încadrării în muncă a tinerilor,
promovarea formării profesionale a celor cu comportamente
deviante, cu scopul de a le facilita obŃinerea de posturi, precum
şi încurajarea celorlalŃi muncitori de a-i integra în colectivităŃile
de muncă;
 încurajarea arhitecŃilor şi urbaniştilor în promovarea pe plan
naŃional şi local a unei morfologii urbane mai umane şi de natură
a preveni criminalitatea;
 luarea în consideraŃie a sugestiilor asociaŃiilor de cetăŃeni
privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea
prilejului lor de a contribui la planificarea urbană în vederea
ameliorării vieŃii şi reducerii impactului criminogen al
urbanismului;
 încurajarea autorităŃilor locale în promovarea unui dialog cu
cetăŃenii pe problemele anterioare prezentate;

76
 inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice
de prevenire a ocaziilor de criminalitatea, în special după
consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din
domeniu.

3.3 Organizarea prevenirii criminalităŃii din perspectiva aplicării Recomandării


Nr. R (87) 21 privind asistenŃa victimelor şi prevenirea victimizării, a Consiliului
Europei (1987), pe coordonatele următoare:
o facilitarea solidarităŃii în comunitate şi în deosebi, în familie şi în mediul
social al victimei;
o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor, în special celor
vulnerabile, pentru a face faŃă necesităŃilor imediate, incluzând şi o protecŃie
contra răzbunării delicventului;
o efort maxim pentru prevenirea delicvenŃei şi victimizării atât prin politici
de dezvoltare socială, cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere
constituŃional;
o difuzarea în public şi faŃă de victime a tuturor informaŃiilor şi sfaturilor de
natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare, urmărind să nu se
alimenteze, inutil, sentimentele de frică şi insecuritate (N.ns. A se vedea
controversa, „sfatului”, dat de către poliŃia locală dintr-un mare oraş
american, după şirul lung de victime făcut de către un lunetist, de a evita, pe
cât posibil, locurile de acŃiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”,
pentru a evita victimizarea);
o promovarea de programe de concentrare între vecini, pentru prevenirea
victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire,
în colaborarea cu autorităŃile locale şi poliŃia;
o încurajarea experienŃelor (pe bază naŃională sau locală) medierii dintre
delicvent şi victimă în evaluarea rezultatelor vizând, îndeosebi măsurile prin
care pot fi apărate interesele victimei;
o evaluarea eficacităŃii programelor puse în aplicare pentru prevenirea
victimizării populaŃiei, în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc.

3.4 Medierea, aplanarea şi soluŃionarea conflictelor – mecanism important de


prevenire a criminalităŃii (Ms. Joyce New)
o Aplanarea şi soluŃionarea conflictelor – delimitări conceptuale, valenŃe,
limite şi interferenŃe
 Aplanarea – găsirea unei soluŃii de moment, care nu este favorabilă,
momentan, ambelor părŃi implicate şi care nu presupune amânarea
soluŃionării
• Efecte pozitive:
− deschide calea soluŃionării conflictului;

77
− determină părŃile să participe la negociere, pentru a găsi
soluŃii;
− creează timpul necesar găsirii de soluŃii;
− face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent
• Efecte negative:
− amânarea soluŃionării, implicate, poate duce la
amplificarea conflictului şi a efectelor sale;
− rezultatul poate diferi de cel al soluŃionării
 SoluŃionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca
urmare a satisfacerii ambelor părŃi
o Căile principale de soluŃionare a conflictelor
 negocierea
 medierea
 arbitrajul
 acŃiunea în justiŃie
 Negocierea, implică, spre deosebire de celelalte trei căi, prezenŃa numai
a celor două părŃi implicate în conflict
 Medierea – presupune prezenŃa şi implicarea unei terŃe persoane străine
de conflict, din punctul de vedere al intereselor puse în joc, care nu are
putere de decizie, spre deosebire de arbitraj şi acŃiunea în justiŃie, la
care ce-a de-a treia parte are putere de decizie, căreia cele două părŃi
conflictuale ar trebui să i se supună.
o Nivelurile de soluŃionare a conflictelor:
 Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane;
 Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care
face parte;
 Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de
persoane din acceaşi comunitate sau comunităŃii diferite;
 Nivelul internaŃional: conflictul care implică cel puŃin două state sau
grupări de state, pe de o parte şi grupări teroriste (N.ns.)
o Componente presupuse de căile de soluŃionare a conflictelor:
 Puterea
o simetrică, cel puŃin similară;
o asimetrică, când o parte are o putere mai mare decât cealaltă
din conflict;
 PoziŃiile părŃilor
• flexibile;
• inflexibile;
Nu întotdeauna poziŃiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părŃilor
care le adoptă.
În aplanarea şi soluŃionarea unui conflict trebuie avut în vedere, în primul
rând, interesele şi nevoile părŃilor şi nu atât poziŃia lor;

78
 Interesele / nevoile
o Vizibile
o invizibile
o Tipologia naturii conflictului
 Conflict bazat pe guvernare, derivat din sentimentul că guvernul nu
rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie;
 Conflicte de natură etnică, lingvistică, religioasă, politică;
 Conflictul bazat pe resurse
o RelaŃiomente care pot face posibilă soluŃionarea conflictului:
 părŃile să fie încredinŃate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum
sunt în prezent;
 toate părŃile din conflict care deŃin puterea de decizie să fie de acord
să intre într-un proces de aplanare şi soluŃionare a conflictului;
 părŃile să fie încredinŃate ca probleme nu vor dispare de la sine;
 toate părŃile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziŃiile lor;
 toate părŃile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile;
 toate părŃile să accepte că procesul de soluŃionare să aducă un câştig
fiecăreia.
o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului:
 mediatorul să fie perceput şi să acŃioneze ca un neutru; percepŃia ca
neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea;
 mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui
intervenŃii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege;
 să cunoască interesele / nevoile reale ale părŃilor, „greutatea” lor
specifică;
 să aibă încredere personală în justeŃea acŃiunii sale, capacitatea de a
menŃine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia
dintre părŃi;
 când una din părŃi are o putere mai mare decât cealaltă, mediatorul
trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică, prin
corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului;
 să se asigure că toŃi cei care au o miză în dispută se află la masa
tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese
vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susŃină.
o Principii care trebuie respectate în cursul medierii:
 în loc să se caute şi să se vadă diferenŃele, este mai bine de căutat şi
invocat asemănările;
 părŃile să aibă credibilitate reciprocă;
 să se manifeste toleranŃă la ambiguităŃii şi la punctele de vedere
diferite, receptivitate, încredere şi empatie faŃă de ceilalŃi.
 toŃi ne apreciem propria valoare. Aşa să facem şi cu ceilalŃi.
o Caracteristici şi cerinŃe ale interacŃiunii din cadrul medierii:
 ascultarea, capacitatea de a fi atent şi a reŃine ceea ce expun ceilalŃi;

79
 capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus,
pentru ca toate părŃile să fie încredinŃate că s-a reŃinut ceea ce au vrut cu
adevărat să spună;
 asumarea responsabilităŃilor pentru interacŃiune din partea fiecărui
participant;
 este mai bine de a avansa propunerii constructive, a critica sete
foarte uşor;
 încurajarea regândirii soluŃiilor;
 să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor:

APLICAłII PRACTICE
1. În ce măsură consideraŃi că profesia de jurist, indiferent de domeniul de
exercitare, este compatibilă cu exercitarea medierii unor conflicte ?

FOARTE MARE MARE POTRIVITĂ MICĂ FOARTE MICĂ


1 2 3 4 5

2. ArgumentaŃi, în scris, opŃiunea pentru răspunsul de la întrebarea anterioară!


3. IndicaŃi, în scris, etapele şi problemele de urmărit pentru pregătirea şi
desfăşurarea unei medieri, în calitate de mediator, într-un conflict dintre doi
vecini privind proprietatea şi folosinŃa efectivă a grădinilor învecinate!

3.5. Privarea delicvenŃilor de produsele interacŃiunilor infracŃiunilor – metodă


modernă şi eficace de luptă contra criminalităŃii grave, conform ConvenŃiei
relativă la spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor
infracŃiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare, Strasbourg, 8 noiembrie
1990).

APLICAłII PRELIMINARE

1. RedaŃi, în scris, ceea ce d-voastră înŃelegeŃi, acum, prin „ produsele


infracŃiunilor”!
2. Studiind legislaŃia penală şi procedural penală din România, nominalizaŃi,
în scris, diferenŃa specifică între instituŃiile juridice „sechestrare” şi,
respectiv, „confiscare”!

3.5.1. Precizări terminologice, în viziunea ConvenŃiei relative la descoperirea,


spălarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracŃiunilor.
Produsul infracŃiunilor – orice avantaj economic obŃinut dintr-o infracŃiune
penală, care poate consta în:
- orice bun, de orice natură:
 corporal
80
 incorporal
 mobil
 imobil;
- actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu
privire la un bun.
Instrumentul infracŃiunilor – orice obiect folosit sau care se intenŃionează a
fi folosit, în orice modalitate, în totalitate sau în parte, pentru a comite una sau
mai multe infracŃiuni penale.
Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca
urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracŃiuni penale, care
conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracŃiuni.
InfracŃiunea principală – orice infracŃiune penală în urma căreia produsele
sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracŃiunile de
spălare.
InfracŃiunile de spălare:
a. Convertirea sau transferarea bunurile fiecărei PărŃi (la convenŃia de
referinŃă), dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale
infracŃiunilor, în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor
bunuri, sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în
comiterea infracŃiunii principale să scape de consecinŃele juridice
ale faptelor sale;
b. Disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii,
mişcării sau proprietăŃii reale a bunurilor sau drepturilor relative,
despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracŃiunilor,
sub rezerva principiilor constituŃionale şi a sistemului juridic intern;
c. AchiziŃionarea, deŃinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care
le achiziŃionează, deŃine sau foloseşte ştie, în momentul când le
primeşte, că acestea constituie produsul unei infracŃiuni;
d. Participarea la una din infracŃiunile de la literele a-c sau orice
asociere, înŃelegere, tentativă sau complicitatea pentru oferirea de
asistenŃă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei, toate acestea
patru numai dacă:
• au fost comise cu intenŃie;
• dacă, conform dreptului intern, prin măsuri legislative şi de
altă natură li s-a conferit caracterul de infracŃiune penală.

3.5.2. Măsuri la nivel naŃional:


a. incriminarea, în dreptul intern, a infracŃiunilor de spălare;
b. măsuri relative la confiscare, de natură legislativă şi de altă natură,
adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor,
sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse;

81
c. măsuri de investigare şi măsuri provizorii, care să permită
identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei
operaŃiuni, oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri;
d. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor
sau altor autorităŃi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor
bancare, financiare şi comerciale, în scopul punerii în aplicare a procedurilor de
confiscare, investigare şi provizorii, o Parte neputând invoca secretul bancar
pentru a refuza să dea curs acestor stipulaŃii;
e. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare,
care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului, ca şi strângerea probelor
necesare, de genul:
∆ ordonanŃelor de supraveghere a conturilor bancare;
∆ observări;
∆ interceptării telecomunicaŃiilor;
∆ accesul la sistemele computerizate;
∆ ordonanŃelor de obŃinere a documentelor specifice;
f. Măsuri legislative şi de altă natură, relative la recursurile judiciare,
pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare, investigare şi provizorii
să-şi poată apăra drepturile.
1. A se vedea Legea nr. 21 pentru revenirea şi sancŃionarea spălării banilor, din
18.01.1999, publicată în Monitorul Oficial al României din 21.01.1999.

3.5.3. Cooperarea internaŃională în materie.


Sistemul cooperării:
• principiile cooperării;
• sprijinul la finele investigaŃiilor;
• măsurile provizorii;
• confiscarea;
• condiŃiile şi împrejurările în care se poate refuza sau amâna
cooperarea;
• notificarea şi protecŃia drepturilor părŃilor;
• autoritatea centrala implicată;
• corespondenŃa directă;
• formele cererilor şi limbile folosite;
• legalizarea documentelor;
• conŃinutul unei cereri de cooperare;
• utilizarea restrânsă a informaŃiilor sau probelor obŃinute;
• confidenŃialitatea cererilor şi faptelor la care se referă;
• taxe şi daune.

82
APLICAłIE PRACTICĂ:

1. RedactaŃi un referat privind tratarea, comparativă, a infracŃiunilor de


spălare a produselor infracŃiunilor, din ConvenŃia europeană în materie şi
legislaŃia penală naŃională, cu eventuale propuneri de lege ferenda !
2. În baza aprofundării ConvenŃiei europene în domeniu, încercaŃi să
redactaŃi un proiect de cerere de cooperare internaŃională, specifică
problematicii acestui subiect, pe fondul unui caz real sau imaginar !

3.6. Supravegherea telecomunicaŃiilor, conform Recomandării R(85) 10 a


Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la
aplicarea practica a ConvenŃiei europene de întrajutorare reciprocă penală, în
privinŃa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaŃiilor (28 iunie
1985)

APLICAłIE PRELIMINARĂ
1. ÎntocmiŃi un referat în baza cunoştinŃelor acumulate deja in facultate ,cu
tema “Dreptul la viaŃă intimă şi privată, supravegherea comunicaŃiilor.
InterferenŃe şi dileme”

REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE.


• Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon,
telex, fax (Internet - n.ns.) sau prin alte mijloace de comunicare, precum
şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripŃiilor.
• ExcepŃii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu:
o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această
metodă, având în vedere natura sau gradul gravităŃi infracŃiunii
ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaŃii
trebuie supravegheat;
o când Ńinând cont de circumstanŃele afaceri luate în considerare,
supravegherea nu s-ar justifica, potrivit dreptului intern al
statului solicitat;
o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conŃină, suplimentar
stipulaŃilor art.14 din convenŃia europeană de întrajutorare penală:
 o descriere cât mai precisă a mijlocului de
telecomunicaŃii ce trebuie supravegheat;
 elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate
fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă;
 autorizarea supravegheri de către autoritatea
competentă a PărŃii solicitante;
 perioada de efectuare a supravegheri.
• Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea
permisă de dreptul intern al statului solicitat, atunci acesta din urmă ar

83
trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze,
dacă este cazul, posibilităŃile de prelungire a perioadei de aplicare a
măsuri de supravegheri.
AutorităŃile sale judiciare să poată înainte de a comunica înregistrările
sau tranziŃiile solicitate, să distrugă acele părŃi care, datorită obiectivului şi
motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală, în scopul căreia a
fost făcută cererea.
- AutorităŃile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă de
îndată ce este pasibil, părŃile înregistrării sau transcrierile care nu
prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost
formatată cererea, iar copia procesului – verbal de distrugere să fie
transmisă statului solicitant.
- După ce a fost efectuată supravegherea cerută, autorităŃile statului
solicitant să informeze, conform legii şi politici sale, abonatul din
serviciile sale de telecomunicaŃii, care a fost supravegheat sau orice altă
persoana interesată.
- AutorităŃile statului solicitant să nu folosească probele conŃinute în
înregistrările şi transcripŃiile care i-au fost remise decât în scopurile
care au motivat cererea.
Dacă din înregistrările sau transcripŃiile rezultate din supraveghere va
apare că infracŃiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau,
în principal, pe teritoriul statului solicitat, acesta va trebui să examineze
problema competenŃei sale şi să o comunice statului solicitant

APLICAłIE PRACTICĂ
1. MenŃionaŃi principalele aporturi cu care supravegherea
(telecomunicaŃiilor) poate contribui la prevenire şi reprimarea
criminalităŃii!
2. Statul francez a solicitat supravegherea de către autorităŃilor române, pe
timp de un an, a telecomunicaŃiilor unui cetăŃean al său, cu reşedinŃa în
România, unde a realizat o investiŃie majoră, mai precis a telefonului
mobil şi faxului firmei acestuia. În cererea adresată s-au făcut
precizările că autorităŃile franceze nu dispun de posibilităŃile şi
mijloacele adecvate pentru a obŃine informaŃiile necesare strângerilor
de probe pentru a documenta întreaga activitate infracŃională a
respectivului cetăŃean, în special în referire la legăturile sale cu uni
cetăŃeni români cu care a organizat o filieră de emigrare clandestina şi
de trafic de carne vie dinspre România spre FranŃa, motiv pentru care
Parchetul francez a autorizat supravegherea respectivelor
telecomunicaŃii.
Dându-se curs favorabil respectivei solicitări, au rezultat date şi informaŃi
certe, precum şi probele adecvate că acel cetăŃean împreună cu M. C. şi D.P.,
cetăŃeni romani au racolat mai multe tinere din Gorj, Arad, Cluj, Iaşi, cărora le-a
promis că le va angaja ca şi dansatoare în cluburile franceze. Ajunse în FranŃa,
84
le-au sustras paşapoartele şi, sub ameninŃare, le-au obligat să se prostitueze.
Totodată, au rezultat o serie de informaŃii privind evaziunile fiscale pe care le-a
făcut, in România, francezul în cauză în legătură cu firma constituită.
AnalizaŃi cazul de mai sus prin prisma regulilor şi condiŃiilor de
aplicare a comisiei rogatorii solicitată!

3.7. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiŃionat


(ConvenŃia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au
eliberate condiŃionat, Strasbourg 30.11.1964).
- Scop - în lupta împotriva criminalităŃi, statele semnatare au datoria ca,
în baza oricărei decizi ce emană de la unul dintre ele, să asigure pe
teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenŃilor condamnaŃi s-au
eliberaŃi condiŃionat, pe de o parte , iar pe de altă parte, punerea în
executare a sancŃiuni, în cazurile în care condiŃiile iniŃiale prevăzute nu
sunt satisfăcute de către cei vizaŃi.
- ObligaŃia părŃilor contractante şi excepŃiilor corelative.
- Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenŃilor,
prin efectuarea supravegherilor, care poate consta în:
 măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor
la viaŃa socială;
 controlul conduitei lor, care să permită, dacă este cazul, fie
pronunŃarea sentinŃei, fie punere ei în executare
- Punerea în executare a pedepsei sau măsuri de siguranŃa a privări de
libertate pronunŃate în statul de origine, contra delicventului şi a căror
aplicare a fost suspendată.
- ObligaŃiile anterioare au în vedere orice persoană care, pe teritoriul
uneia dintre părŃile contractante a făcut obiectul:
 Unei decizi judiciare de vinovăŃie însoŃită de o suspendare
condiŃionată a pronunŃării pedepsei;
 Unei condamnări ce comportă o privare de libertate,
pronunŃată sub condiŃie sau a cărei executare a fost
suspendată condiŃionat, în total sau în parte, fie în momentul
condamnări fie ulterior.
- La cererea statului solicitant, statul solicitat pe teritoriul căruia
delincventul şi-a stabilit reşedinŃa obişnuită, asigură, dacă infracŃiunea
care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:
 numai supravegherea;
 supravegherea şi eventual executarea;
 realizarea integrală a condamnării executări.

85
Supravegherea, executare sau aplicare integrală

NU AU LOC POT FI REFUZATE


- dacă sunt considerate de către - dacă autorităŃile competente ale
statul solicitat că sunt de natură să statului solicitat au decis să nu
aducă atingere suveranităŃi, securităŃii declanşeze urmăriri s-au să înceteze
sale, principiilor fundamentale ale urmăririle pe care ei le-au efectuat
ordini sale juridice sau altor interese pentru aceleaşi fapte;
esenŃiale ale sale; - dacă faptele care motivează
- dacă condamnarea care motivează condamnarea fac obiectul urmăririlor
cererea este fondată pe fapte care nu în statul solicitat;
au fost judecate definitiv în statul - dacă vreo condamnare care
solicitant; motivează cererea a fost pronunŃată în
- dacă statul solicitant consideră lipsă;
faptele care au motivat condamnarea - în măsura în care statul solicitat
fie o infracŃiune politică, fie o estimează că respectiva condamnare
infracŃiune pur militară; cu care a fost sesizat este
- dacă a intervenit prescripŃia, incompatibilă cu legile care
conform legii din ambele state; guvernează aplicarea dreptului său
- dacă autorul beneficiază de o penal, în special dacă, pe motivul
amnistie sau o graŃiere în statul vârstei sale, autorul infracŃiunii nu ar
solicitant s-au statul solicitat. putea fi condamnat în statul solicitat.

- În materie de infracŃiuni fiscale, supravegherea sau executarea au loc numai


dacă s-a stabilit astfel intre părŃile contractante pentru fiecare infracŃiune sau
categorie de infracŃiuni.
- În măsura în care este necesar, statul solicitant si cel solicitat se informează
reciproc cu toate circumstanŃele susceptibile să afecteze îndeplinirea măsurilor
de supraveghere sau punerea în executare a condamnări pe teritoriul statului
solicitat.
- Statul solicitat informează statul solicitant în legătură cu modul în care a dat
curs cereri sale. În caz de refuz total sau parŃial, trebuie făcute cunoscute
motivele acestei decizi.

Alte stipulaŃii, punctuale, vizează:


- Supravegherea.
- Executarea condamnărilor.
- Desesizarea în favoarea statului solicitat.
- DispoziŃiile comune.

86
Cererea adresată în câmpul convenŃiei include:
a. autoritatea de la care emană;
b. obiectul său;
c. identitatea delicventului şi locul său de reşedinŃă în statul solicitat.
Această cerere de supraveghere este însoŃită de originalul sau de o copie
autentică a deciziei ce conŃine motivele ce au justificat supravegherea şi a
deciziei care prevede măsurile cărora le este supus delicventul, cu:
- certificarea caracterului executoriu;
- măsurile de supraveghere care au fost ordonate;
- indicarea:
- circumstanŃelor infracŃiuni în speŃă;
- timpului şi locului comiteri ei şi încadrarea juridică a
acesteia;
- durata sancŃiuni de executat;
- natura şi durata măsurilor de supraveghere solicitate;
- dispoziŃiile legale aplicabile;
- informaŃii privind personalitatea delicventului şi conduita
sa.

87