Sunteți pe pagina 1din 3

Familia și rolul ei în formarea bunelor maniere la copii

Prof. Înv. Pr. Popa Mihaela


Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău / Jud. Buzău

MOTO:
„Preţul omului stă în iscusinţa duhului său şi în cinstea purtării sale”
PROVERB ROMÂNESC
Într-o societate în continuă schimbare, marcată de o serie detransformări în plan social,
economic, politic, științific, cultural, acțiunea formativă a familiei și școlii trebuie orientată
spre conturarea unor atitudini și valori personalizate care să faciliteze inserția activă a
viitorului cetățean. Existența omului, ca ființă socială nu e posibilă decât într-un mediu social,
rezultat al conviețuirii cu ceilalți. Este esențial, așadar, ca de la vârste fragede, copiii să fie
ințiați în „arta de a trăi frumos”, să devină „un bun cetățean”.
În aceste condiții, când vorbim de educația copiilor, rolul primordial îl au părinții, mai
ales în primii ani de viață. Aceștia sunt cei care pun temelia formării personalității și
alcomportmentului până la intrarea în școală. În această perioadă copiii învață „cheia”
adaptării în societate prin educație, învățarea bunelor maniere și a regulilor morale.
Educația primită în primii „șapte ani de acasă” depinde de relația afectivă dintre copil
și părinte, de dezvoltatrea copilului, dar și de valorile pe care le are respetiva familie și modul
cum acestea sunt transmise.
Relația afectivă cu părinții este baza formării și dezvoltării personalității și
comportamentului copilului. Un copil iubit de părinți se simte iubit, protejat, în siguranță,
ceea ce reprezintă deschiderea acsetuia către învățarea și asumarea regulilor de
comportament. Într-un astfel de mediu, copii percep pozitiv regulile transmise.
Cea mai bună modalitate de a-l obișnui cu bunele maniere, este ca părinții să fie ei
înșiși un model. Primele lucruri pe care le învață sunt salutul, mulțumirea și „te rog”. Un copil
manierat se va descurca mai bine în relațiile sociale, se va simți mai bine în prezența
celorlalți.
Până la vârsta de 2-3 ani, copiii nu cunosc și nu respectă mai mult de una, două reguli
de politețe. După această vârstă, e momentul când îl putem învăța cuvinte magice precum „te
rog”, „mulțumesc” , „bună ziua”, „la revedere”, pe care să le folosească în relațiile cu
membrii familiei și cu străinii. Unul dintre scopurile esenţiale pe care ar trebui să şi le
propună familia şi şcoala este acela de a forma la copii deprinderi morale şi maniere
frumoase.
Învăţarea bunelor maniere este un proces de lungă durată şi are cu atât mai multă
eficienţă cu cât se face la vârste mai mici. Freud spunea: „copilul este tatăl viitorului adult”,
deci cele mai importante sunt normele de conduită ale copiilor. Viața dovedește că o educație
bună și sănătoasă, cât și capacitatea de a te comporta cu oamenii asigură jumătate din suces.
Din copilărie încep să se contureze şi cerinţele purtării cuviincioase. Aşadar, trebuie
să îi învăţăm pe copiii noştri, în calitate de părinţi sau educator, să aplice în practică, la
şcoală, în familie, pe stradă, la spectacole, în vacanţă şi oriunde altundeva, toate normele de
comportare civilizată, pentru ca aşa vor şti să se comporte într-o multitudine de situaţii şi vor
căpăta încredere pentru a face faţă altora noi, îşi vor dezvolta un simţ al respectului de sine şi
încredere în propria persoană.
Codul bunelor maniere reprezintă, de fapt, „arta de a trăi frumos” în toate împrejurarile
vieţii. Orice om ar trebui să lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar dacă nu ne
stă în putinţă, să lăsăm măcar amintirea frumoasă a celui care a fost un „Domn” sau a celei
care a fost o „adevărată Doamnă”!.
Având în vedere aceste considerente, până la 3 ani, un copil trebiue să știe să salute și
să răspundă la salut („buna ziua”, „buna seara”, „la revedere”), să spună „mulțumesc”, „te
rog”, „cu plăcere”, să dea mâna cu cineva; între 3 si 5 ani trebiue să știe să spună „Pardon”, să
bată la ușă când intră într-o încăpere, să ceară permisiunea „Mami,îmi dai voie să...” sau „Pot
să...”, să folosească batista; între 5 si 7 ani să răspundă cuviincios la telefon - să se prezinte, să
nu țipe în receptor și să nu lase interlocutorul să aștepte la telefon, să isi ceară scuze atunci
cand greșește, să stie să ofere si să primeasca un dar, să nu întrerupă conversația adulților, să
intrebuinteze corect tacamurile; între 8 si 10 ani să respecte bunele maniere la masă (să nu
soarba, să nu plescaie, să nu tina coatele pe masă, să nu se intinda peste masă, să nu
gesticuleze cu tacamurile, să nu manance cu cutitul, etc., dacă primește o cutie de bomboane,
politețea ii cere să o desfacă si să ii serveasca pe ceilalti, să nu dea replici rautacioase despre
colegi (si, in nici un caz, cand acestia sunt de fata).
Cea mai importantă educație a unui copil are loc în interiorul familiei, de aceea e
important să-i nvățăm pe cei mici, încă de la vâeste fragede, reguli de coportament în
societate, precum și cu ceilalți membrii ai familiei.

*Armes, Nicolae - ,,ABC-ul comportării civilizate”, , Editura Ceres, Bucureşti, 1990


*Cuciinic, Constanţa – „Cum să fiu politicos? (bunele maniere pentru cei mici)”,
Editura Aramis, Bucureşti, 2002
*Marinescu, Aurelia - ,,Codul bunelor maniere astăzi”, Editura Humanitas, Bucureşti,
1999

S-ar putea să vă placă și