Managementul conflictelor

Comunicarea și conflictul se află într-o relație de interdependență, astfel acolo unde

există comunicare apare și conflictul iar în prevenirea, gestionarea, rezolvarea,
diminuarea unui conflict abilitățile de comunicare sunt vitale.. Conflictul este
definit adeseori ca un blocaj apărut în comunicare, însă nu apariția sa în sine este o
problemă ci modul în care el este soluționat.

Una din preocupările constante ale profesorilor, indiferent de specialitate sau de

experiența acestora, este managementul clasei de elevi. Acesta presupune o serie de
comportamente de organizare a clasei, inițiate de profesor, în scopul creării și
menținerii unui climat care să-i permită realizarea obiectivelor instrucționale și să
faciliteze activitatea de învățare a elevilor.

Iată de ce managementul clasei de elevi poate fi considerat una din sarcinile cele
mai dificile pe care trebuie să le îndeplinească profesorul în școală. Perspectiva
psihosocială asupra managementului clasei arată că universul clasei „ nu constituie
un domeniu static, ci un câmp dinamic în care se desfășoară jocul unor forțe
multiple: atracție, respingere, afirmare de sine, ascensiune, retragere, suspiciune,
pretenții, stimă .

Managementul clasei de elevi, din perspectivă sociorelațională, presupune două

aspecte fundamentale:

1. Prevenirea comportamentelor negative

2. Intervenția și tratarea acestora

În literatura de specialitate, perspectiva modificărilor comportamentale în

managementul clasei , presupune din partea profesorului un set de comportamente
prin care:

- să promoveze și să stimuleze comportamentele adecvate ale elevilor;

- să reducă frecvența și probabilitatea apariției unor comportamente dezadaptative;

- să faciliteze relații interpersonale și un climat socioemoțional pozitiv în sala de
clasă. Pentru a preveni comportamentele disruptive în clasa de elevi, profesorul
trebuie să fie conștient de rolul său în determinarea climatului clasei și a relațiilor
interpersonale.

Carl Rogers (1975) apud. Stoica-Constantin (2004), a identificat mai multe

atitudini ale profesorului pe care le consideră esenţiale în facilitarea învăţării în
şcoală: congruenţă, acceptare, înţelegere empatică.

1.Congruenţă – a fi tu însuţi, onest, conştient de propriile sentimente, a le accepta şi

a acţiona conform lor;

2.Acceptare – profesorul manifestă o atitudine de încredere şi respect faţă de

fiecare elev;

3.Înţelegerea empatică – respectiv înţelegerea punctului de vedere al elevului, a

modului în care percepe, simte şi gândeşte acesta realitatea.

La cele enumerate mai sus, B. Ginott (1993) a adăugat comunicarea eficientă, care
presupune evitarea criticii şi etichetării, focalizarea conversaţiei asupra
comportamentului şi nu asupra persoanei.

Comportamentele disruptive sau dezadaptative reprezintă răspunsurile indezirabile

ale elevilor la o serie de contexte educaționale. După Zarkowska şi Clements
(1997), există două criterii generale pe baza cărora se poate decide dacă un
comportament este dezadaptativ sau nu:

1. comportamentul persoanei este contar normelor sociale,

2. comportamentul cauzează un stres semnificativ celor care interacționează cu

acea persoană.

În context școlar, un comportament este considerat dificil dacă întrunește unul sau
mai multe din criteriile următoare:

· Comportamentul împiedică elevul să participe la activităţile curriculare.

· Comportamentul are un efect negativ asupra procesului educativ şi asupra
performanţelor de învăţare ale elevului şi ale clasei.

· Comportamentul nu este adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare a elevului.

· Comportamentul duce la izolarea elevului de colegi.

· Comportamentul are un impact negativ asupra independenţei elevului.

· Comportamentul constituie o potenţială ameninţare (pericol) pentru colegi,

profesori sau resursele şcolii. Acesta include şi comportamentul de autovătămare.

· Comportamentul reduce oportunităţile elevului de dezvoltare personală (abilităţi,

stimă de sine, aptitudini)

Însă simpla descriere a comportamentului dezadaptativ nu oferă soluții, căi de

urmat pentru eliminarea acestora.

Intervenția educațională a profesorului în situațiile amintite presupune:

- Modificări comportamentale,

- Dezvoltarea stimei de sine,

- Dezvoltarea abilităților sociale,

- Educația parentală,

- Analiza funcțională a comportamentului,

- Realizarea planului comportamental individual.

metode pe care cadrele didactice ar putea să le utilizeze în vederea intervenției și

soluționării acestor comportamente într-o fază cât mai incipientă.
 Viziunea veche asupra conflictelor/ Viziunea nouă asupra conflictelor/
tradițională comportamentală

- Conflictul poate fi evitat; - Conflictul este inevitabil;

- Conflictul e cauzat de erori; - Conflictul este cauzat de nevoi/

interese, percepții, valori diferite;
- Conflictele dezbină și împiedică
obținerea performanței optime; - Obiectivul managementului este de a
conduce nivelul conflictului spre
- Obiectivul managementului este de a
obținerea de performanțe optime;
elimina conflictul;
- Performanța optimă necesită
-Performanța optimă necesită
reducerea nivelului conflictului.
îndepărtarea conflictului

Managementul conflictului presupune dezvoltarea mai multor strategii:

- strategii de prevenire și evitare a conflictului

- strategii de control, rezolvare și gestionare a acestuia.

Sursele generatoare de conflict pot fi:

· Controlul asupra resurselor

· Activitatea interdependentă; abordări individuale

· Obiective diferite

· Probleme de comunicare

· Diferențe în percepții și valori

· Mediul de lucru
Pentru ca această strategie să poată fi aplicată este necesar ca profesorul să dezvolte
elevilor prin exerciții/tehnici specifice următoarele aspecte:

1. Ascultarea activă

2. Exprimarea asertivă

3. Încurajarea stimei de sine a celuilalt

Una din modalitățile de rezolvare a unui conflict este colaborarea. Există o relație
reciprocă între soluționarea constructivă a unui conflict și cooperarea eficientă.
Relațiile de bună cooperare facilitează soluționarea constructivă a conflictului iar
abilitatea de a soluționa conflictele inevitabile ce apar în timpul cooperării,
facilitează consolidarea relațiilor de cooperare.