Sunteți pe pagina 1din 1

Medicina practicată de Hristos este de natură divină, unică şi caracterizată de două aspecte esenţiale: pe de o parte,

prin minunile Sale, Hristos înfăptuieşte vindecări inexistente chiar şi în palmaresul medicinei contemporane, cum ar fi
că dă vedere unui orb din naştere. El vindecă prin cuvânt, fără să recurgă la vreun medicament sau să recomande
un tratament material. A doua trăsătură fundamentală a Doctorului Hristos este că pune în lumină strânsa legătură
dintre păcat şi boală, adevăr pe care îl repetă de nenumărate ori. Singurul tratament recomandat celor tămăduiţi
este: „Să nu mai păcătuieşti”, corelat cu avertismentul: „Ca să nu-ţi fie şi mai rău”.

Legătura dintre suflet şi trup, pe care dă semne să o descopere şi medicina zilelor noastre după mai bine de un secol
de rătăciri pozitiviste, este învederată nu o dată de Hristos, după cum tot El arată că boala nu este expresia
întâmplării sau a hazardului, ci a păcatului. Aşa încât nu întâmplător, între harismele lăsate în dar Apostolilor Săi se
prenumără acestea: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi
vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor
pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16, 17-18).