See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/333943741

BIOCOMPATIBILITATEA MATERIALELOR METALICE DENTARE

Conference Paper · June 2019

CITATIONS READS

0 1,014

1 author:

Basliu Vasile
Universitatea Dunarea de Jos Galati
22 PUBLICATIONS   14 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Applied research on air and soil pollution with toxic elements using nuclear and related analytical techniques View project

Investigation of advanced functional materials using atomic and nuclear analytical techniques and imaging microscopy View project

All content following this page was uploaded by Basliu Vasile on 22 June 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 FO N D AT Ă
197 6

C O N F E R I N Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C Ă U G A L M A T 2007
TEHNOLOGII ŞI MATERIALE AVANSATE

BIOCOMPATIBILITATEA MATERIALELOR METALICE DENTARE

Vasile BASLIU
Universitatea “Dunrea de Jos “ din Galai
email. vbasliu@ugal.ro

REZUMAT

Lucrarea este o sintez documentar vizând o prezentare a evoluiei

materialelor dentare, în general, i a metalelor i aliajelor de uz stomatologic, în
special, cu caracterizarea celor din urm din punct de vedere a toxicitii ionilor
eliberai în corpul uman.

CUVINTE CHEIE: metale si aliaje biocompatibile, toxicitatea ionilor

1.Materiale biocompatibile de uz aliajele de metale nobile, ceramica, cauciucul,

stomatologic
Având în vedere rolul foarte important al
dentiiei, atât din punct de vedere funcional cât i
estetic, oamenii au încercat din cele mai vechi timpuri
înlocuirea dinilor pierdui cu diverse materiale. În
antichitate se folosea,de exemplu, fildeul, dinii
umani recuperai sau dinii unor animale. Primul
metal folosit pentru coroane detare este aurul,
începând cu anul 700 î. Cr., la Roma.[1] Progrese
importante în stomatologie se vor înregistra abia în
Evul mediu când au fost descoperite i îmbuntite
multe tipuri de materiale dentare ( amalgamurile,
cimenturile dentare, etc.) i când apar i primele
tratate de stomatologie[2] În secolul XX crete
calitatea materialelor cunoscute i se perfecioneaz
tehnologiile de prelucrare ale acestora în paralel cu
descoperirea altor materiale noi Primul rzboi
mondial pune capt utilizrii cauciucului natural în
tehnica dentar ca urmare a preului foarte ridicat dar
i apariiei unor materiale mult mai performante. În
Tabelul 1 sunt prezentate câteva din cele mai
însemnate descoperiri ale secolului XX.
Materialele dentare utilizate în prezent fac
parte din toate clasele de materiale biocompatibile
cunoscte în practic, aa cum reiese din tabelul 2.

Tabel 1. Descoperiri în domeniul materialelor dentare, în sec. XX

Anul Descoperirea Numele cercettorilor
1907 Conceperea unei instalaii pentru turnarea aliajelor de aur sub presiune de W.H. Taggart
gaz
1912 Realizarea oelurilor WIPLA F. Hauptmayer
1932 Realizarea primului stelit dentar (Vitallium)
1935 Impunerea pe piaa stomatologic a paladonului
1937 Apariia polimetacrilatului de metil
1941 Folosirea pastelor eugenat de zinc Weissbein
1945 Folosirea aliajelor platin - iridiu Pentel, Schetman
1949 Introducerea metodelor de ardere în vacuum a porelanului dentar Gatzka
1957 Introducerea titanului pentru realizarea de piese protetice
1958 începutul utilizrilor rinilor protetice
Începutul elaborrii unei clase de polimeri dimetilacrilai aromatici ce pot R.L. Bowen
conine i umplutur anorganic
1960 Lansarea tehnicii metalo-ceramice
1968 Efectuarea primelor implanturi de titan Linkow, urmat de Branemark
în 1969,
1977 Prima turnare în piese a unui aliaj de titan pentru protetica dentar (2,5%Ti, Richard Watterstraat
13%Cu, 4,5%Ni) (Washington)
1981 Primele instalaii pentru turnarea titanului Firma japonez Ohara
1982 Introducerea porelanului topit pe miez superaluminos Corporaia Coors Biomedica

- 97 -
 FO N D AT Ă
197 6

C O N F E R I N Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C Ă U G A L M A T 2007
TEHNOLOGII ŞI MATERIALE AVANSATE

1984 Adaptarea sticlei ceramice industriale „pyroceram”în stomatologie P. Adoir, D. Grossman

(Sistemul DICOR)
1985 Introducerea sistemului total ceramic In-Ceram Sadoun
1986 Prima plecare a unui polimer pe o coroan de titan Bergan
1992 Cercetarea spetrofotometric a materialelor dentare Jamanato

Tabel 2. Materiale biocomparibile

Clasa Tipul Aplicatii Clasa Tipul Aplicatii
oel inoxidabil fixarea fracturilor polietilena proteza
implant articular polipropilena autoculara
aliaje de titan proteze osoase poliester cusaturi
Metale fixarea fracturilor poliuretan proteza
si implanturi dentare vasculara
aliaje aliaje de cobalt proteze osoase Polimeri polimetacrilat acoperirea
implant articular materialelor in
stomatologie contact cu
valve cardiace sângele
aliaje de aur stomatologie proteze dentare
stomatologie proteze osoase
lentile
oftalmologie
amalgamuri chirurgie
silicon plastica
alumina proteze dentare polimer/fibra proteze
fosfat de calciu acoperiri proteze Compozite polimer/particule plombe
sticle ceramice proteze carbon/carbon proteze
Ceramice porelan odontologice
proteze
carbon odontologice
coroane dentare
acoperiri proteze

In figura 1. sunt evidniate câteva moduri de utilizare practic a materialelor dentare

a) b) c)

Fig .1. Exemple de utilizare a materialelor dentare (a-aparat de îndreptare a dinilor; b-dini din
ceramic; c-implant de titan)

2. Biocompatibilitatea metalelor i aliaje dentare, sub diferite denumiri comerciale

aliajelor dentare
Metalele i aliajele ocup înc un loc
important, ca pondere, în domeniul stomatologic,
chiar dac din punct de vedre estetic, sau mai bine zis
„la vedere”, se folosesc cu precdere materialele
foarte asemntoare cu aspectul dinilor naturali cum
sunt: ceramica, polimerii sau chiar unele compozite.
Pe piaa europeana de desfacere a aliajelor
biomedicale sunt disponibile mai mult de 1100 de
(câteva din cele mai cunoscute se prezint în tabelul
3) . În funcie decompoziia lor chimic, ele se pot
clasifica în cinci familii:
- Amalgame dentare (aliaje de mercur cu argint,
zinc, staniu si cupru);
- Aliaje preioase (aur, platin, argint, cupru, metale
din grupa platinei);
- Aliaje semipreioase din aur de calitate inferioar i
paladiu (paladiu, argint, aur si mici cantitati de
paladiu si cupru;

- 98 -
 FO N D AT Ă
197 6

C O N F E R I N Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C Ă U G A L M A T 2007
TEHNOLOGII ŞI MATERIALE AVANSATE

- Aliaje nepreioase: oel inoxidabil, aliaje de Co-Cr demonstrate concentratii de 200-300 de ori mai mari
si Ni-Cr, câteva din acestea pot contine cadmiu si decât cele maxim admisibile în esuturile din jurul
beriliu; implantului.
- Aliaje de titan. Toxicitatea ionilor metalici constituie
De câiva ani, un interes tot mai mare a fost principalul dezavantaj in folosirea materialelor
manifestatde ctre cercettori cu privire efectele si metalice ca biomateriale.
reaciile produse de eliberarea de ioni. Totui Eliberarea de ioni metalici, chiar în cantitate foarte
investigii laborioase asupra acestor fenomene sunt mic, reprezinta o primejdie major în contaminarea
rare si nu s-au facut studii statistice si epidemiologice, esuturilor vii fiind sursa principal a oricror reacii
dei se cunosc bine eliberarile de ioni de ctre metale nedorite, primare sau secundare.
ca nichel, crom si cobalt. În unele cazuri, au fost

Tabel 3. Aliaje metelice dentare utilizate în prezent i câteva mrci comerciale

Tipul materialului Denumirea comercial
DEGULATOR M
Cu coninut mare de aur SPECIAL INLAY
ORO AI
Pe baz de aur
AUREA G
Cu coninut mic de aur PALLIAG MJ
SOLARO 4
REALOR
PAGALIN
Aliaje nobile Cu baz de argint-paladiu
CASTADUR
PALLIAG M
BOND ON 4
Cu baz de paladiu
ORION SPARTA
ALBA BOND M
Cu baz de paladiu-cupru
AHENION
PORS ON 4
Cu baz de paladiu-argint
BAK ON SP
WIROLLOY
Cu baz de nichel-crom
VERABOND
HERAENIUM CE
Aliaje
Cu baz de cobalt-crom VIROBOND C
nenobile
REMANIUM C
CYCLARC
Cu baz de titan
PROCERA
O surs important de formare a ionilor este - doi compui ai aceluiai metal pot induce
fenomenul electrogalvanic care are loc în cavitatea rspunsuri puternice dar diferite. De aceea, precizarea
bucal datorita prezenei diferitelor aliaje tipurilor de compui este de o importan capital.
dentare(refacerea danturii de mai multe ori în decursul Aliajele dentare preioase i semipreioase, cu
vietii, si în particular folosirea a diferitelor aliaje rare excepii, sunt recunoscute ca fiind inofensive si
pentru dantura partial sau total, plombe, restaurri perfect biocompatibile. Metalele nobile sunt imune la
din portelan, implante subcutanate, etc., genereaz coroziune, putând fi materiale ideale daca rezistena la
inevitabil un polimetalism oral).. În acest caz, coroziune ar fi singura caracteristic de interes. Astfel,
principalul factor de producere a ionilor metalici este aurul este frecvent utilizat, in protetica dentar,
curentul galvanic indus electrochimic, folosind saliva oferind, in acest sens performane superioare si
ca un electrolit salin convenabil. longevitate. Cu toate acestea, aurul nu se utilizeaz in
Din literatura de specialitate se pot desprinde aplicaiile ortopedice, datorita valorilor mari de
câteva aspecte generale referitoare la toxicitatea densitate ale acestuia, a rezistenei mecanice
biomaterialelor metalice[3; 4] insuficiente si a costului ridicat. Metalele din grupa
- metalele pure sunt rareori toxice; platinei, respectiv platina-Pt, iridiul-Ir, paladiul-Pd,
- puterea toxica a diferiilor ioni metalici variaz rodiul-Ro, ruteniul-Ru, si srurile lor minerale, au
cu 2-3 ordin de mrime; efecte toxice reduse la oameni. Sensibilizarea la
- efectele toxice, alergenice si carcinogenetice aceste metale are loc doar în rarele cazuri de expunere
depind de concentratia si natura compuilor (oxizi, prelungit.
saruri simple sau complexe);

- 99 -
 FO N D AT Ă
197 6
C O N F E R I N Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C Ă U G A L M A T 2007
TEHNOLOGII ŞI MATERIALE AVANSATE
Cel mai studiat metal este paladiul, deoarece
acesta apare în aproape toate aliajele dentare. S-a
demonstrat ca toxicitatea orala a paladiului este foarte
mica.
Argintul, ca metal, poate produce intoxicaii
iar cel mai evident simptom al intoxicatiei cu argint
este argirismul, adic colorarea gri-albstrie a pielii si
a mucoaselor, care poate fi însoit de tulburri
gastrointestinale, anorexie, anemie, insuficien
hepatic i respiratorie. Cele mai toxice reacii sunt
produse de clorurile si sulfurile argintului, dar în
combinaie cu alte metale, în particular cu aurul,
argintul nu are efecte toxice semnificative.
Amalgamele dentare (aliaje de Hg cu Ag, Sn,
Cu) se pot coroda ca urmare a aeraiei difereniale sub
placa dentar, fiind, din acest punct de vedere, cel
mai predispus la coroziune material utilizat in
stomatologie.
Cu privire la aliajele dentare nepreioase au fost
menionate: leziuni linguale; leziuni ale mucoasei
orale sub forma de stomatit; hipertrofie tisular;
cheilita; angin; xerostomatit; stomatit angular;
fr, însa, a se preciza etiologia acestora, care poate fi:
bacterian, inflamatorie, imunologic; toxic sau
galvanic.
Aliajele Co-Cr, sunt pasive in corpul uman
i sunt frecvent utilizate in aplicaii medicale,
nefiind expuse la pitting. Cobaltul este considerat, un
element esenial vieii. Absorbtia de cobalt are loc pe
ci digestive, cutanate i pulmonare i variaza în
functie de combinaia chimic (oxid, clorur), iar 20%
este eliminat din organism, mai ales pe cale urinar, în
câteva zile. Absorbia de cobalt este principala cauza a
cazurilor de fibroz pulmonar indus de metale grele.
Cobaltul, ca metal, deine locul 3, dupa nichel i crom,
între metalele alergene.
Cromul aparine si el grupului de elemente
eseniale vieii. Toxicitatea sa depinde de starea de
oxidare în care se afl. Cromul hexavalent e mai toxic
decât cromul trivalent, fiind considerat un puternic
agent mutagen si cancerigen. Cromul este absorbit, în
principal, prin tubul digestiv si, secundar, prin piele si
plamân. Cromul se poate acumula în ficat, uter, rinichi
si oase, acumularea fiind mai mare pentru forma
hexavalenta. Cromul are si un mare potential
alergenic.
În prezent nichelul este unul dintre cele mai
studiate elemente în relaie cu efectele asupra
organismului uman. El este omniprezent în mediul în
care trim i este absorbit pe ci digestive, respiratorii,
cutanate, prin inhalare, implantare, ingestie, injecii
intraperitoneale, intramusculare sau intravenoase.
Cantitatea de nichel din sânge i urin este un
indicator fidel al intoxicaiei cu acest metal. Organul
int este plamânul. Compusii nichelului, cum ar fi
hidrocarbonaii, sulfurile sau oxizii de nichel,
activeaz producia de radicali liberi, care au un
- 100 -
potenial cancerigen ridicat. Nichelul este considerat
cel mai sensibilizant metal pentru esuturile moi. El
conduce la dermatita alergic de contact, producând
mai multe reacii alergice decât toate celelalte metale
la un loc. Aproape toi cercettorii sunt de acord c
reaciile secundare negative nu sunt produse direct de
ioni. Gradul de oxidare si de formare de complexe
metalo-organice pot juca un rol esential, în special
pentru crom, pentru c prima forma ionica eliberata
în mediu este cea trivalent, dei forma sa
hexavalent este toxic, alergenic si cancerigen.
Titanul i aliajele pe baz de titan par a îndeplini
toate cerinele mecanice, biologice si clinice pentru un
biomaterial. Nu este considerat a fi un element
esenial vieii, concentraia lui tisular normal fiind
de 0,2 ppm. Titanul este biologic inert si nu induce
efecte toxice sau inflamatorii, fapt observat prin lipsa
toxicitii chiar la expuneri la concentratii de 2000
ppm atât în esutul epitelial, cât si în cel conjunctiv.
Titanul e un bacteriostatic si nu afecteaza semnificativ
enzimele specifice. Comportamentul excelent în
mediu biologic, remarcabila rezisten la coroziune si
elasticitatea asemnatoare cu cea a osului, justific pe
deplin utilizarea tot mai frecvent a titanului pentru
execuia implantelor pentru esuturile dure umane.
Coroziunea in mediu salin normal este foarte sczut:
10-8 A/cm2. Titanul are i acea proprietate
excepional de a nu produce barier de esuturi
fibroase când este plasat in contact cu osul i permite
osului s creasc, s se apropie de suprafaa sa i s
se lege puternic unul de altul, fenomen cunoscut sub
numele "oseointegrare". Implantele din Ti se pare
c sunt de neînlocuit atât în stomatologie cât i în
ortopedie
Concluzii
Leziunile cauzate de folosirea aliajelor metalice
dentare sunt în principal datorate eliberrii de ioni
rezultai prin coroziunea acestor aliaje.
Aliajele dentare preioase i semipreioase
(pe baz de aur, paladiu i argint) sunt, cu rare
excepii, recunoscute ca fiind inofensive si perfect
biocompatibile.
Amalgmul dentar este cel mai predispus la
coroziune material utilizat in stomatologie.
Nichelul, cobaltu i cromul, elemente prezente în
aliajele dentare nepreioase, pot prezenta un important
efect alergic ( în ordinea menionat).
Titanul i aliajele pe baz de titan par a îndeplini
toate cerinele mecanice, biologice si clinice pentru un
biomaterial.
- efectele toxice, alergenice si cancerigene ale
ionilor metalici, asupra organismului, depind de
concentratia i natura compuilor acestora (oxizi,
saruri simple sau complexe);
 FO N D AT Ă
197 6

C O N F E R I N Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C Ă U G A L M A T 2007
TEHNOLOGII ŞI MATERIALE AVANSATE

Bibliografie [5] Demetrescu I., PopescuB., Comportarea electrochimic a

biomaterialelor metalice utilizate în implanturi.Universitatea
Politehnic din Bucureti, 2004.
[1] L. Stanciu ,G. Vermean, C. Popa-Pagini din istoria
[6]Vereecken J.,Les biomateriaux, în NST vol 10 (1992), p.75-81
materialelor dentare restaurative –Revista Metalurgia nr. 7/2004,
[7]. Demetrescu I., PopescuB., s.a. Comportarea la coroziunea în
pag. 10.
pitting a unor oeluri cu aaplicaii în tehnica dentar, TCMM, Ed.
[2] I. Olteanu – Chimia Materialelor dentare, Ed. Albastr, Cluj -
Th.,1999, p.168.
Napoca, 2000.
[8] Gucan C., Cartea tehnicianului dentar, Editura Medical ,
[3] D. Bratu – Materiale dentare, Ed. Helicon Timioare, 1994.
Bucureti, 1999.
[4] N. C. Borzea, D. Seceleanu – Materiale folosite în protetica
dentar,Casa Crii de Stiin, Cluj - Napoca, 2000

- 101 -

View publication stats