Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat
1. Introducere
Lemnul a constituit din cele mai vechi timpuri un material de bază în orice construcţie ,
începând cu cele de mică amploare care se realizau integral din lemn şi continuând cu cele
care atingeau dimensiuni impresionante şi prezentau o concepţie arhitectonică deosebită în
cadrul cărora lemnul juca numai un rol secundar .
Odată cu apariţia unor noi materiale de construcţii precum oţelul sau betonul , lemnul
a fost aruncat într-un nemeritat con de umbră . Evident , exigenţele de rezistenţă ale acestor
materiale nu vor putea fii egalate de lemn , care prin însăşi natura sa organică prezintă o
serie de dezavantaje . Dar , tehnologia actuală permite ca pentru o largă varietate de
construcţii lemnul să se dovedească sub toate criteriile de analiză , fie ele economice sau
estetice , alegerea cea mai potrivită .
1)
Student anul IV , Secţia Construcţii Civile , Industriale şi Agricole , Facultatea de Construcţii şi Instalaţii ,
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
2)
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Binemeritata revitalizare a utilizării acestui material de construcţie a devenit realitate
odată cu utilizarea adezivilor la realizarea elementelor de construcţii din lemn încleiat . Până
la începutul secolului al XX - lea , s-au utilizat adezivii naturali , care nu au permis realizarea
unor elementele structurale în maniera îmbinării unor pachete de scânduri sau dulapi .
Aceştia au fost înlocuiţi după 1930 cu aditivii sintetici obţinuţi în industria chimică . Printre
aceştia se remarcă adezivii sintetici de tipul fenolformaldehidic , rezocinoformaldehidic ,
melaminoformaldehidic .
2.1 Generalităţi
Îmbinările pe suprafeţe teşite sau în dinţi pană se folosesc în zonele întinse şi pentru
elementele întinse .
Într-o singură secţiune transversală a unui element de construcţie realizat prin
încleiere, numărul scândurilor sau dulapilor întrerupţi va fi de 1 / 4din secţiune .
Lungimea minimă a scândurilor sau dulapilor din pachetul care alcătuieşte elementul
de construcţie realizat prin încleiere se recomandă de 2,50 m , iar grosimea acestora de cel
mult 50 mm la elementele liniare şi cel mult 1 / 300 din raza de curbură la elementele curbe .
Îmbinarea pe suprafeţe teşite se face pe 0,10 - 0,15 din înălţimea secţiunii ( h ) , în
zona întinsă a elementelor liniare , panta teşiturii fiind de 1 / 10 , iar la elementele curbe
( arce ) îmbinarea pe suprafeţe teşite se face atât în zona întinsă cât şi în zona comprimată a
acestora , panta teşiturii fiind de 1/6. La elementele curbe ( arce ) având R / a >300 ,
îmbinarea se va face în dinţi pană pe o adâncime de 0,10 h atât în zona întinsă cât şi în zona
comprimată ( R este raza de curbură iar a grosimea scândurii sau dulapului ).
Distanţa minimă dintre două îmbinări cap la cap învecinate ( pe rânduri succesive în
pachet ) este de 20 a ; distanţa similară dintre două îmbinări pe suprafeţe teşite este de
min 10a .
Aşezarea scândurilor sau dulapilor în secţiunea elementelor încleiate se va face astfel
încât inelele anuale să fie în acelaşi sens , spre a se evita solicitarea cleiului la întindere
datorită contragerii şi umflării lemnului .
Lăţimea maximă a secţiunii elementelor din lemn încleiat realizate dintr-o singură
piesă ( scândură sau dulap ) se recomandă 14 cm ; peste această lăţime , secţiunea este
bine să se realizeze din două sau mai multe piese suprapuse în rânduri succesive , prin
ţesere.
3.1 Generalităţi
După realizarea grinzii încleiate s-a testat săgeata efectivă . Grinda a fost încărcată cu
forţe concentrate dispuse la distanţe egale cu 100 cm. Încărcarea s-a efectuat in cinci trepte:
8000 Incarcarea
6480,0 6480,0
Sageata
6000 4896,0
4000
2448,0 2448,0
2000
0,0
0 4,00 4,00 10,10 13,80 18,00 20,00 23,80 24,50
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 f [mm]
3.3 Concluzii
1 ) Îmbinările încleiate ale pieselor din lemn sunt superioare tuturor tipurilor de îmbinări
deoarece rosturile încleiate sunt practic absolut rigide, în acest fel fiind împiedecate complet
deformaţiile independente ale pieselor îmbinate ( scânduri, dulapi, rigle, etc. ) astfel încât
elementele structurale realizate prin încleiere se comportă ca elemente monolite din lemn,
dar având caracteristici fizico-mecanice superioare comparativ cu elemente structurale
analoge realizate din lemn masiv. Sporul de rezistentă al elementelor structurale realizate din
lemn încleiat se realizează prin dispunerea judicioasă pe înălţimea secţiunii transversale a
materialului lemnos având diferite categorii de calitate – în zonele puternic solicitate material
de calitate superioară , iar în zonele mai slab solicitate , material de calitate inferioară.
2 ) Elementele de construcţii structurale se realizează numai din lemn ecarisat , în special de
răşinoase. Realizarea încleierii lemnului de foioase este mai dificilă si nu se justifică
tehnico-economic decât în situaţii speciale ( reabilitarea unor structuri realizate din lemn
încleiat de foioase , cereri exprese ale proiectantului sau beneficiarului, etc. ) . Lemnul folosit
trebuie să fie cu umiditatea între 8 - 15% ; pentru lemnul tratat cu produse de protecţie în
masă se admite o umiditate de 11 18% ; ( se admite o abatere a umidităţii lamelelor din
acelaşi element structural de 3% ) . Lemnul de foioase se admite numai dacă se iau măsuri
de protecţie împotriva biodegradării si se creează un regim special de încleiere .
3 ) Elementele structurale din lemn lamelar încleiat se pot realiza cu lamelele aşezate
orizontal si cu lamelele aşezate vertical. Secţiunile având lăţimea mai mare de 14 cm, cu
lamelele aşezate orizontal, se realizează prin ţeserea pieselor din lemn ecarisat în asize.
Piesele din lemn se amplasează în ansamblul elementului structural cu inelele anuale
convergente , astfel încât în rostul încleiat să apară numai eforturi de lunecare .
Prin urmare recomandăm utilizarea îmbinărilor din lemn încleiat pentru o gamă largă
de construcţii în domeniul construcţiilor civile , industriale sau agrozootehnice . Varianta
propusă se impune prin economicitate , îndeplinirea exigenţele de rezistenţă şi de arhitectură
şi nu în ultimul rând prin varietatea formelor de realizare concretă .