Sunteți pe pagina 1din 7

NEW-MEDIA VERSUS MEDIA TRADIŢIONALĂ

Presa online versus presa scrisă

Tema aleasă este un subiect destul de vast prin care se pot trata mai multe subiecte deoarece
termenul media cuprinde toate uneltele folosite pentru a stoca şi a transmite date şi informaţii. Sub
această temă putem discuta despre cele patru mijloace principale de comunicare de masă precum: presa
scrisă, radioul, televizorul şi Internetul. Termenii din titlu pot fi înlocuiţi pe baza mijloacelor de
informare în următoarele feluri: presa online versus presa scrisă, radioul clasic versus radioul online,
televizorul clasic versus televizorul online. După cum observăm dintre cele patru mijloace de
informare, al patrulea şi anume Internetul le ,,acaparează” pe celelalte trei, mai vechi. Evoluţia mediei
clasice constă în dezvoltarea mijloacelor de informare tradiţionale: presă scrisă, televizor şi radio în
mediul online, în acest fel media clasică devenind media online. În această lucrare ne axăm pe presa
online versus presa scrisă, restul temelor care pot fi tratate sub titlul lucrării rămânând a fii discutate în
lucrarea de licenţă. Motivul pentru care am ales această temă este tratarea unei teme similare la lucrarea
de licenţă. Cercetarea din lucrare este bazată pe căutarea de răspunsuri la întrebările: Au pierdut ziarele
din popularitate odată cu apariţia lor în mediul online, a Internetului (sau prin urmare o să dispară
versiunea ziarelor tipărite în urma celor apărute online)? Sunt ziarele online, e-ziarele, o ameninţare la
adresa ziarelor tipărite? Pentru că răspunsul la aceste întrebări sunt relativ evidente o să folosim ca şi
metodă de cercetare analiza de document care să susţină răspunsurile afirmative la întrebări sau
contrariul. Lucrarea urmăreşte mai degrabă să prezinte evoluţia presei scrise spre presa online.
Ziarele au fost de-a lungul secolelor folosite de civilizaţii pentru a transmite ştiri şi informaţii
către populaţie. Primul ziar înregistrat a aparţinut romanilor şi se numea ,,Acta Diurna” care a apărut în
jurul anilor 59 î. Hr. la iniţiativa lui Julius Caesar. În secolul VIII apare primul ziar scris de mână în
China. Johann Guttenberg inventează în 1447 tiparul care ne introduce în era ziarului modern. În prima
jumătate a secolului XVII ziarele încep să apară ca publicaţii regulate şi frecvente. Primele ziare
moderne au fost produsele ţărilor vest-europene precum Germania (Relation-1605), Franţa (Gazette –
1631), Belgia (Nieuwe Tijdingen – 1616) şi Anglia (London Gazette – 1665). Ziarele includeau ştiri din
Europa şi ocazional din America şi Asia. Ziarele au început să acopere probleme locale doar la sfârşitul
secolului XVII-lea. Cenzura însă interzice ziarelor să trateze subiecte care ar putea instiga cetăţenii la
opoziţie. Inventarea telegrafului în 1844 schimbă din nou forma presei scrise. Telegraful permitea
informaţiei să fie transferat în câteva minute, permiţând o raportare mai oportună şi mai relevantă.
Apare şi primul ziar zilnic al Japoniei în 1870. La mijlocul secolului XIX ziarele devin principala sursă
de informare pentru cetăţeni. Între anii 1890-1920, cunoscută şi ca ,,anii de aur” al mediei tipărite,
baronii mediei, cum ar fi William Randolph Hearst, Joseph Pulitzer şi Lord Northcliffe construiesc
mari imperii de edituri. Odată cu apariţia radioului (1920) şi a televiziunii utilizarea ziarelor a scăzut la
jumătate, dar nu a dus la dispariţia lor ci la modernizarea lor ca format: apar ziarele color, apar primele
fotografii în ziare (1880), ştirile devin scurte şi la subiect. Apariţia radioului şi a televiziunii s-a dovedit
a nu fi o ameninţare pentru ziare, ele doar au ajutat ca ziarele să devină mai performante. Rămâne de
văzut dacă Internetul o să ajute ziarele sau va rămâne o ameninţare la adresa lor. Aceaste îmbunătăţiri
aduse ziarelor contribuie la menţinerea lor ca şi mijloc de informare important în rândul cetăţenilor.1
Organizaţia WAN – World Association of Newspapers a refăcut linia cronologică a evoluţiei presei
scrise, a ziarului. ,,Timeline-ul” conţine principalele momente care au marcat istoria presei scrise.
Amintim pe scurt momentele principale surprinse aici: 59 î. Hr. – Acta Diurna, primul ziar la Roma.
Aşa-zişii ,,actuarii” care înseamnă reporteri în ziua de azi adună informaţii despre război, nou-născuţi,
căsătorii etc. care sunt publicate; 793 – Mixed News, primul ziar din China; 1447 – Johann Guttenberg
inventează tiparul; 1556 – apariţia ziarului lunar Notizie scritte în Veneţia; 1605 – Johann Carolus
publică primul ziar tipărit în Strasbourg, Relations; 1631- The Gazette, primul ziar francez; 1645 -
Post-och Inrikes Tidningar, primul ziar în Suedia; 1690 – apare primul ziar în America în Boston,
Publick Occurrences; continuă seria apariţiilor primelor ziare în diferite ţări; 1844 – apariţia
telegrafului; 1880 – apariţia primelor fotografii în ziare; 1900 – Vladimir Lenin înfiinţează ziarul
revoluţionar , Iskra care devine principalul instrument pentru propaganda comunistă. 1903 – Alfred
Harmsworth developează primul ziar tabloid, Daily Mirror, în Londra care introduce conceptul de
interviu în exclusivitate. Primul interviu de acest gen a fost realizat cu Lord Minto, viceregele Indiei.
Linia cronologică a istoriei ziarului se termină cu anul 1995 când apare primul cotidian zilnic
independent online pe World Wide Web.2 Prezentarea succintă a evoluţiei ziarului de la primele apariţii
ne conduce la mediul online. Ziarele ajung să se confrunte cu Internetul fiind obligaţi să se transforme
în ziare online pentru a rămâne în tendinţele publicului. După ce am prezentat evoluţia presei scrise
urmează să prezentăm evoluţia presei online. David Shedden a realizat primul timeline al new medie-i.
Ziarul The Columbus Dispatch din Ohio devine primul ziar care trece şi pe varianta online în 1980.
Primul ziar online a apărut în 1995 sub numele de ,,The American Reporter” creat de editorul Joe Shea.
După aceste momente de bază ale presei online urmează apariţia a tot mai multor ziare pe Internet
ajungând să numărăm în ziua de azi sute de mii de apariţii de ziare online.
Un studiu realizat în iunie 2008 de către Agenţia de Monitorizare a Presei şi IMAS arată în
raportul aferent studiului ,,Evoluţia nivelului de competenţă în mass-media” următoarele rezultate:

1
Barber, Phil. “A Brief History of Newspapers” , Historic Newspapers and Early Imprints. 2002.
2
http://www.wan-press.org/article2822.html , 5 Ianuarie 2011
cititorii actuali de presă din România aleg ediţiile tipărite ale ziarelor în proporţie de 80%, 7% din ei nu
le cumpără, iar mai mult de jumătate alocă mai puţin de 10 lei pe lună cumpărării presei. Tinerii cu
vârste cuprinse între 15-20 de ani, mai ales din mediul urban, sunt însă cei mai fideli cititori de ediţii
online ale publicaţiilor (aproape trei sferturi dintre respondenţii cuprinşi în acest interval de vârstă
declară că navighează pe Internet aproape zilnic)., doar 58% alegând să citească varianta tipărită a
publicaţiilor. În rândul publicului adult presa scrisă şi Internetul se află pe ultimul loc în privinţa
încrederii, după televiziune şi radio. Situaţia este opusă la categoriile de vârstă cuprinse între 15 şi 20
de ani unde Internetul a fost plasat pe primul loc al încrederii, urmat de televiziune, radio şi pe ultimul
loc aflându-se presa scrisă. 47% care folosesc calculatorul au conexiune de Internet acasă, iar tot
acelaşi procentaj declară că a folosit Internetul în ultimele 3 luni. 83% din respondenţi care au folosit
Internetul în ultimele 3 luni au accesat pagini de Internet de acasă. 45% din respondenţi sunt de acord
în mică sau foarte mică măsură cu cenzura pe Internet sau consideră că acesta nu ar trebui să existe.
Concluzia studiului este că ponderea celor care consultă publicaţiile în format tipărit este mai mare
decât a celor care consultă publicaţiile online, dar bugetul alocat presei scrise este unul redus. Studiul
prezentat mai sus ne răspunde la prima întrebare de cercetare şi anume: Au pierdut ziarele din
popularitate odată cu apariţia lor în mediul online, a Internetului? cu un răspuns negativ. Este unul
dintre puţinele studii care demonstrează contrariul, anume că presa scrisă încă este utilizată mai des
decât presa online.3
După cum am menţionat în rândurile anterioare istoria presei scrise poate fi urmărit până în
momentul în care apare Internetul şi presa scrisă se transformă încet în presă online. Dacă istoria presei
scrise poate fi urmărit sub un ,,timeline” bine definit cu evenimente importante pentru evoluţia ei, presa
online nu are o istorie clară. Momentele marcante pentru presa online fiind doar primele apariţii a
cotidianelor pe World Wide Web menţionate mai sus. Istoria presei online încă se mai scrie şi în zilele
noastre.
Metoda aleasă pentru a cercetata evoluţia presei scrise spre mediul online şi pentru a răspunde
la întrebările de cercetare a fost analiza de documente, mai bine zis tratarea a mai multor articole
ştiinţifice care discută subiectul lucrării noastre. Articolele studiate se axează mai mult pe tema ziarelor
online: pe competiţia dintre presa scrisă şi presa online, pe diferenţa între redactarea de texte pentru
presa scrisă şi presa online, pe diferenţele între cititul textului online şi cel tipărit. Ultimul articol din
revista The Futurist tratând evoluţia ziarelor spre mediul online.
Primul articol studiat începe cu o prezentare de informaţii care pun cititorul la gândit. Autorul,
Matthew Gentzkow, spune că ceea ce se întâmplă cu ziarele în momentul actual este ceea ce s-a
3
http://www.askmen.ro/Presa_online_versus_presa_scrisa-a6319.html , 5 ianuarie 2011
întâmplat când o apărut radioul, cu muzica. Casele de discuri spunând că apariţia radioului duce la
necumpărarea albumelor de muzică, staţiunile de radio dovedind exact contrariul: difuzarea pieselor pe
diferite emisiuni radio a dus la creşterea vânzărilor. În 1894 un articol din Scribners declară aceeaşi
lucru despre apariţia filmelor: odată cu apariţia filmelor bazate pe cărţi vânzările cărţilor vor scădea.
Însă încă odată se dovedeşte a fi invers, apariţia filmelor conducând la creşterea vânzărilor de cărţi.
Revista Business Week publică un articol în care declară că computerele duc la dezvoltarea unor
,,birouri fără hârtii”. Dinpotrivă apariţia computerelor a dus la creşterea folosirii hârtiei. Concluzia lui
Gentzkow la aceste fapte fiind că niciodată nu ştii ce aduce un mediu nou, râmăne de văzut ce se
întâmplă cu presa online care la rândul lui este un mediu nou dezvoltat. Autorul analizează presa scrisă
şi presa online din perspectiva substituţionalităţii şi a complementarităţii dintre ele. Bazat pe exemplele
de mai sus presa scrisă şi presa online s-ar afla într-o relaţie complementară, dat fiind faptul că
frecvenţii cititori online sunt şi tot acei cititori frecvenţi de presă tipărită. Potrivit ziarului Wall Street
Journal , executivii ziarului discută din ce în ce mai mult faptul că apariţia electronică a ziarului duce
la scăderea consumului ediţiilor printate. Matthew Gentzkow foloseşte variabila de preţ în studiul său
luând ca şi exemplu cotidianul Washington Post. Autorul estimează că dacă ar creşte preţul ziarului
Post cu 10$, cititorii site-ului post.com ar creşte cu 2%, iar dacă ar retrage de pe piaţa site-ul post.com
cititorii ziarului ar creşte cu 1,5% (27.000 cititori/zi). Concluzia fiind că ediţia tipărită şi ediţia online s-
ar afla într-o relaţie de substituţie. În articol mai este prezentat un studiu realizat de Scarborough
Research, pe 16,179 adulţi din Washington DC, între martie 2000 şi februarie 2003. Studiul includea o
enumeraţie a ziarelor locale citite în ultimele 24 de ore, precum şi lista ziarelor locale online citite.
Washinton DC are două ziare locale majore, Washington Post şi Washington Times (este mai
conservator). Primul ziar a ieşit dominant cu 1,8 milioane de cititori înte 2000-2003 faţă de 256,000
cititori al ziarului Times. Principalul ziar online citit a fost tot Post(post.com) care a avut 406,000
cititori per zonă pe zi. Din studiu mai reiese că există cititori care citesc simultan Washington Post şi
New York Times, şi care citesc ziarul Washington Times dar urmăresc şi ştirile de la televizor.
Rezultatele studiului că apariţia versiunii online a ziarului Post în 1996 a fost acompaniat de o scădere
de cititori a versiunii tipărite, tot din acelaşi an. Deşi acest lucru ar fi o dovadă curată că print-ul şi
online-ul sunt substituţi ar fi câteva lucruri care demonstrează contrariul. Primul ar fi că scăderea
cititorilor ziarului Post a început să scadă în 1994 în urmă cu doi ani de la apariţia versiunii online. În
al doilea rând scăderea utilizatorilor se datorează creşterii preţului ziarului. Pe lângă aceste lucruri
studiul mai demonstrează că dispariţia altor ziare duc la creşterea cititorilor în rândul ziarelor rămase pe
piaţă. Studiul mai demonstrează şi punctul de vedere al autorului anume că există cititori simultani al
mai multor ziare. Autorul include în studiul menţionat mai sus câteva variabile proprii din care reiese
că acei oamenii care au citit în ultimele 24 de ore ziarul Post, este foarte probabil să fi citit în ultimele 5
zile lucrătoare şi versiunea online. Răspunsul la întrebările de cercetare puse anterior studiului lui
Gentzkow cum ar fi, presa online şi presa scrisă sunt subtituţi sau complementari? Introducerea ştirilor
online au contribuit la dispariţia firmelor de ziare?, autorul a ajuns la următoarele concluzii: presa
online şi presa scrisă sunt nişte termeni înlocuibili/substituţi şi că apariţia ziarelor online nu pare să
ameninţe supravieţuirea ziarelor tipărite.4
Al doilea articol, scris de Judy Gregory, tratează tema diferenţierii între redactarea de texte
pentru presa tipărită şi presa online. Articolul discută şapte argumente cheie ce sunt folosite pentru a
distinge scrierea de texte pentru Web de cele scrise pentru tipărire. Kilian (2001) spune că: ,,Când scrii
pentru un website, nu doar lipeşti un poster pe un perete nou. Web-ul este un mediu foarte diferit faţă
de hârtiile tipărite şi necesită un mod diferit de a scrie.” Judy Gregory în articolul său vrea să
definească liniile de ghid pentru redactarea de texte pentru mediul online/web. Autorul înainte de a
scrie articolul a făcut o scurtă revizuire a literaturii aferente scrierii de texte pentru Web şi pentru
formate hard-copy. Gregory menţionează şapte puncte de reper pentru redactarea de texte online care îl
diferenţiează de redactarea de texte tipărite: structura şi design-ul sunt o preocupare pentru redactorii
Web (scritorii pentru ediţii tipărite se ocupă doar de conţinut în timp ce scritorii textelor online se
ocupă şi de structură şi design, cititorii nu separă conţinutul de design, ci le experimentează simultan.),
scrie nu mai mult de 50% din ceea ce ai scrie pentru versiunea tipărită (bazat pe faptul că procesul
citirii textelor de pe monitor este mai lentă decât a celor tipărite), scrie pentru scanabilitate (parcurgera
uşoară a unui text), Web-ul încurajează citirea fără odihnă (replica autorului fiind că oamenii pot citi o
carte dacă le place fără pauză nu-i neapărat să citească online, deci depinde de preferinţele fiecăruia şi
nu neapărat de mediu. Îi un lucru normal că ceea ce ne place ne captează atenţia şi ne ţine ocupaţi),
desparte informaţia în părţi coerente, redactorii Web nu pot prezice de unde vor începe să citească
cititorii lor textul şi ultimul punct care spune că cititorii sustrag informaţiile de care au nevoie de pe
Web. Autorul mai scrie că nu există diferenţe mari deoarece un om recunoaşte mediul din care face
parte un text şi se adaptează în funcţie de acesta şi ştie automat cum să-l trateze. La fiecare dintre aceste
puncte Gregory răspunde cu puncte similare pentru redactarea de texte tipărite, dovedind că nu există
diferenţe între redactarea celor două feluri de texte, punctele enumerate pentru redactarea de texte
online fiind valabile şi pentru textele tipărite. Rezultatul la care ajunge autorul este că aceleaşi puncte
de reper/ghid sunt valabile şi pentru redactarea de texte tipărite.5
4
Valuing New Goods in a Model with Complementarity: Online Newspapers, Author(s): Matthew Gentzkow, Source: The
American Economic Review, Vol. 97, No. 3 (Jun., 2007), pp. 713-744
5
Writing for the Web Versus Writing for Print: Are They Really So Different?,Judy Gregory,Technical Communication;
May 2004; 51, 2; Academic Research Library. pg. 276
Un studiu relevant pentru întrebările noastre realizat de AdWeek Media arată că 43% din
populaţia americană citesc ziare, tipărite sau online, dar nu sunt dispuşi să plătească pentru conţinutul
online accesat. Concluzia fiind că populaţia citeşte în egală măsură ediţiile tipărite şi cele online ale
ziarelor.6
Ultimul articol studiat este din revista The Futurist şi discută soarta ziarelor tipărite în prezent.
Articolul spune că pe măsură ce ziarele locale dispar pierdem controlul asupra guvernelor locale,
şcolilor, afacerilor, corporaţiilor etc. Ziarele au un rol esenţial într-o societate liberă şi democratică de
aceea ele trebuie conservate. Ştirile însă trebuie să supravieţuiască fără ziare. Autorul declară că în
prima jumătate a anului 2009 veniturile din presa scrisă au scăzut cu 30%. Din ianuarie 2007, 12.000
de jurnalişti din Statele Unite şi-au pierdut slujba conform Columbia Journalism Review. Jeff Jarvis
cronicar la ziarul Guardian spune că între vârstele 12-25 sunt foarte puţini care au citit vreodată un
ziar. Online-ul, site-urile care agrează ştirile şi tehnologiile wireless pentru citirea de ştiri proliferează,
devin ieftine, mai conveniente şi mai accesibile. Organizaţiile vor avea nevoie de ştiri bine cercetate şi
unice pentru a capta atenţia pe Web. Jarvis mai spune că ,,nu mai este o piaţă pentru a doua copie a
unei ştiri”. Mediul pentru distribuirea ştirilor o să fie instant şi global (Internetul), dar acoperirea va
deveni mai mult locală şi orientat pe domenii de nişă în anii ce vor urma. Publicul nu va încuraja
neapărat toate eforturile digital jurnalistice. Site-urile noi şi lansările care vor prospera vor fi acei care
vor schimba cititorii lor în participanţi activi în generarea conţinutului. Articolul, după cum am văzut,
este mai mult bazat pe declaraţiile lui Jeff Jarvis. Într-adevăr datele prezentate în articol sunt
îngrijorătoare, fiind singurul articol studiat care ar susţine un răspuns afirmativ la întrebările noastre de
cercetare.7
Un alt articol demonstrează că între citirea de texte online şi cele în format hard-copy nu este
nici o diferenţă. Studiul a fost efectuat pe 50 de studenţi de la diferite universităţi de turism. Studenţilor
le-a fost dat să citească un articol de cercetare în limba engleză luată dintr-un jurnal online. Jumătate
din ei (25) au citit articolul în format online, iar cealaltă jumătate au citit articolul în format hard-copy.
Rezultatele au dezvăluit că mediul online nu afectează deloc comprehensiunea citirii textelor. Totuşi
64% din studenţi au declarat că hyperlink-urile din textele online le-au ajutat să înţeleagă mai bine
textul şi că preferă formatul online decât cel tipărit. Concluzia fiind accea că citirea de texte online sau
e-ziare nu afectează deloc ziarele în format hard-copy, neexistând nici o diferenţă între a citi texte
online sau tipărite.8
6
Pay for Online Newspaper? Hah!, Mark Dolliver, Brandweek; Jan 11, 2010
7
Newspapers Face the Final Edition, Patrick Tucker, THE FUTURIST September-October 2009
8
Reading Printed versus Online Texts. A Study of EFL Learners’ Strategic Reading Behavior,
ESTHER USÓ-JUAN, MANOELIA RUIZ-MADRID, International Journal of English Studies, 2009
Concluzia la întrebările noastre de cercetare în urma studiului realizat de Agenţia de
Monitorizare a Presei şi IMAS şi articolelor studiate este că în prezent presa tipărită încă îşi păstrează
autoritatea fiind în formatul acesta mai accesibil unor categorii de oameni, iar presa online este într-o
continuă dezvoltare, dar bazat totuşi pe forma tradiţională. Interesant este că deşi am aşteptat un
răspuns afirmativ la întrebările noastre de cercetare, s-a dovedit contrariul în urma analizei articolelor
(ca şi în exemplele lui Gentzkow cu radioul, filmele): presa online nu reprezintă o ameninţare la adresa
presei tipărite, nu există nici o diferenţă între a citi texte online sau tipărite, nu există diferenţe între
redactarea textelor online şi între cele scrise pentru a fi tipărite. Un singur articol prezintă presa online
ca o ameninţare la adresa presei scrise (articolul din The Futurist), dar mai bine zis prezintă dezvoltarea
rapidă a ziarelor în mediul online.