Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiul publicat in 1872 este structurat, aşa cum anticipă şi titlul, în două parti: poezie şi
proză. Prima parte porneşte de la câteva întrebări referitoare la viitorul României, la cultura
ţării şi la posibilităţile de continuare a ceea ce fusese început de câţiva scriitori. Răspunsul
acestor întrebări, după cum afirmă Maiorescu "atârnă de la direcţia spiritelor din societatea de
astăzi", iar manifestarea acestei direcţii este literatura " în sensul cel mai larg al cuvântului
".Este prezentat apoi si contextul politic al vremii, unul tulbure, confuz si întunecat prin
"tendinţele lipsite de princip". In acest cadru nesănătos işi face timid loc şi literatura, incă
nerecunoscută si "jună", dar cu un spirit "sigur şi solid". Aceasta dă astfel o speranţă pentru
viitor, dar realitate poate deveni doar cu condiţia de a fi inteleasă si primită de public,
punându-se accent mai ales pe tineri. Prin câteva referiri la condiţia anterioară a literaturii
româneşti se trece la noua direcţie ce e caracterizată de "simţământ natural", adevăr,
înţelegerea ideilor, valorificarea elementului naţional.
Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă de Titu Maiorescu din dorinţa de a-1
apăra pe I. L. Caragiale de atacurile din presa vremii care-1 acuzau de imoralitate
(datorată prezenţei unei lumi de joasă speţă în piesele sale: oameni "viţioşi sau proşti",
amor nelegiuit etc). Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din sfera timpului,
Maiorescu atrage atenţia că artistul recreează realitatea dintr-o perspectivă ideal-
artistică, fară nicio preocupare practică. Stratul social luat sub observaţie de Caragiale
în aceste comedii este cel de jos, iar aspectele prezentate sunt tipice, există la toată
lumea, autorul dramatic descoperind existenţa unei societăţi în toată veridicitatea ei,
"sub formele unei spoieli de civilizaţie occidentală, strecurată în mod precipitat până în
acel strat şi transformată într-o adevărată caricatură a culturei moderne." Tipologia
personajelor este, de asemenea, diversă, caracterizată cu o intuiţie şi o fervoare critică
de-a dreptul remarcabile.In studiul său, Maiorescu precizează faptul că societatea,
împreună cu opinia publică, consideră drept trăsătură caracteristică a comediilor lui
Caragiale trivialitatea, însă argumentele şi comparaţiile aduse pe parcursul articolului
au întemeiat concluzia că în lumea artei nu poate fi vorba de "trivial", ci fiecare scriitor
are dreptul său literar incontestabil.
Beţia de cuvinte
T. Maoirescu este autorul unei teorii,numita teoria formelor fara fond,in viziua sa in epoca
pasoptista in spatiul romanesc tinerii ajunsi la studii in straintate aduc cu ei la intoarcere
formele de cultura opuse pe care incearca sa le implementeze la noi.Acest proces se dovedeste
a fi in viziunea lui Maiorescu insuficient,deoarece pentru toate aceste forme de cultura nu
exista in tara fondul necesar.(avem scoli dar nu avem profesori,avem academie dar nu avem
academicieni,etc)(IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTAZI IN CULTURA ROMANA)
In studiul Neologismele,T. Maiorescu remarca avalansa neologismelor ce au inundat limba
romana,de aceea este neaparat necesar discernamantul ferm in acceptarea acestora,deoarece si
limba romana isi are geniul ei propriu si cuvintele ei proprii si acestora trebuiesc cunoscute si
trebuiesc deprinse.(NEOLOGISME)