Sunteți pe pagina 1din 43

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRANCUSI”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE


SPECIALIZAREA: ECONOMIE SI FINANTE EUROPENE
CURS MASTER

IMPOZITELE DIRECTE
IN
SPATIUL U.E.

PROF. COORDONATOR
Prof. univ. dr. Dorel Dumitru Chiritescu
ENEA CONSTANTIN

MASTERAND,
TG JIU
2008

CUPRINS:

1. CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE

2. IMPOZITELE REALE

3. IMPOZITELE PERSONALE
3.1.Impozitule pe venit;
3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice;
3.1.2.Impozitul pe profitul persoanelor juridice;
3.2.Impozitele pe avere;
4.PRINCIPALELE IMPOZITELE DIRECTE IN STATELE
MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
4.1. AUSTRIA
4.1.1. Impozitul pe profit
4.1.2. Impozitul pe venit
4.2. BELGIA
4.2.1. Impozitul pe profit
4.2.2. Impozitul pe venit
4.3. CEHIA
4.3.1. Impozitul pe profit
4.3.2. Impozitul pe venit
4.4. CIPRU
4.4.1. Impozitul pe profit
4.4.2. Impozitul pe venit
4.5. DANEMARCA
4.5.1. Impozitul pe profit
4.5.2. Impozitul pe venit
4.6. ESTONIA
4.6.1. Impozitul pe profit
4.6.2. Impozitul pe venit
4.7. FINLANDA
4.7.1. Impozitul pe profit
4.7.2. Impozitul pe venit
2
4.8. FRANTA
4.8.1. Impozitul pe profit
4.8.2. Impozitul pe venit
4.9. GERMANIA
4.9.1. Impozitul pe profit
4.9.2. Impozitul pe venit
4.10. GRECIA
4.10.1. Impozitul pe profit
4.10.2. Impozitul pe venit
4.11. IRLANDA
4.11.1. Impozitul pe profit
4.11.2. Impozitul pe venit
4.12. ITALIA
4.12.1. Impozitul pe profit
4.12.2. Impozitul pe venit
4.13. LETONIA
4.13.1. Impozitul pe profit
4.13.2. Impozitul pe venit
4.14. LITUANIA
4.14.1. Impozitul pe profit
4.14.2. Impozitul pe venit
4.15. LUXEMBURG
4.15.1. Impozitul pe profit
4.15.2. Impozitul pe venit
4.16. MALTA
4.16.1. Impozitul pe profit
4.16.2. Impozitul pe venit
4.17. OLANDA
4.17.1. Impozitul pe profit
4.17.2. Impozitul pe venit
4.18. POLONIA
4.18.1. Impozitul pe profit
4.18.2. Impozitul pe venit
4.19. PORTUGALIA
4.19.1. Impozitul pe profit
4.19.2. Impozitul pe venit
4.20. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE
NORD
4.20.1. Impozitul pe profit
4.20.2. Impozitul pe venit
4.21. SLOVACIA
4.21.1. Impozitul pe profit
4.21.2. Impozitul pe venit
4.22. SLOVENIA
4.22.1. Impozitul pe profit
4.22.2. Impozitul pe venit
4.23. SPANIA
3
4.23.1. Impozitul pe profit
4.23.2. Impozitul pe venit
4.24. SUEDIA
4.24.1. Impozitul pe profit
4.24.2. Impozitul pe venit
4.25. UNGARIA
4.25.1. Impozitul pe profit
4.25.2. Impozitul pe venit
4.26. BULGARIA
4.26.1. Impozitul pe profit
4.26.2. Impozitul pe venit
4.27. ROMANIA
4.27.1. Impozitul pe profit
4.27.2. Impozitul pe venit

4
1.CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea


economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri
de activitati, fie pe venit sau pe avere.
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche
de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si
o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele
decenii ale secolului al-20-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale
sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al
impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri
(salarii, profit, renturi) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele
de tip personal, care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printre
platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.
Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si
termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta
platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte,
deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu
anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie
si a altor impozite indirecte.

2.IMPOZITELE REALE

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada


capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului,
cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de
productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe
pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de
exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea
terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc.
Cu timpul, cladirile (folosite ca locuinte, pravalii, magazine etc) devin,
alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare, mai ales in mediul
urban. In vederea impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri.
Stabilirea acestui impozit se facea tot in baza unor critirii exterioare, cum sunt:
5
numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si
ferestrelor, marimea curtii etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere
echitabila, deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra
marimii obiectului impozabil.
Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurerea
altor activitati libere au condus la cresterea numarului mestesugarilor,
fabricantilor, comerciantilor, liber-profesionistilor.
Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile
industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au
fost asezate diferite criterii de ordin exterior, si anume: marimea localitatii in care
intreprinderea considerata isi desfasura activitatea, natura intreprinderii, marimea
capitalului, numarul muncitorilor. Prin urmare, nici in acest caz impozitul stabilit
nu era dimensionat in functie de capacitatea contributive reala a platitotului.
Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor
de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari
apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de
care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus
impozitele pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in functie de
volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut,
fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul
dat cu imprumut.
Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie
de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de
tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de
suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite,
de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.
Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare
produsul net real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu
prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii
producatori care au conditii pt a realia un venit mai mare decat cel mediu.

3. IMPOZITELE PERSONALE

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut


treptat. Astfel, in unele tari, aceasta s-a realizat in ea de-a doua jumatate a
secolului al-19-lea, iar in altele, in primele decenii ale secolului 20. Inlocuirea
impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.
In primul rand, este de mentionat faptul ca in perioada capitalismului
ascendant, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri
mobiliare, nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale. In schim, ei suportau
gruel impozitelor indirecte care le afecta din plin puterea de cumparare.
In al doilea rand, trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate,
deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoate pt cei cu venituri mici, iar
impozitele reale prezentau, dupa cum s-a vazut, o serie de carente. Ca atare, se
simtea nevoia introducerii unui sistem de impozite care sa elimine neajunsurile
6
semnalate mai inainte sa se asigure impunerea progresiva a veniturilor sau a
averii, introducerea minimului neimpozabil si acordarea unor inlesniri
contribuabililor cu familii numeroase.
Drept urmare,s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in
functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui
platitor, ceea ce de fapt a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale.
Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si,
respectv, a impozitelor pe avere.

3.1.Impozitele pe venit:

Au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a


veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de
cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub
forma salariilor, a industriasiilor, comerciantilor si bancherilor care realizau
venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care care obtineau
venituri sub forma rentei.
In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele
fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse:

3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice:

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul


sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza
venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de
lege.
De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Sunt scutiti
suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respective, uneori
militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub
nivelul minimului neimpozitabil.
Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac
anumite cazaminte cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru
creditele primare, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala,
de accidente si de somaj, precum sila casele de pensii, pierderile din activitatea
anilor precedenti, pierderi provocate de calamitati naturale.
Atunci cand veniturile obtinute in comun de mai multe personae nu se
pot individualiza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat
la realizarea acestora, adica pe o familie sau pe o gospodarie.
In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezarea a impozitelor pe
veniturilor persoanelor fizice:
1. sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui
impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare
categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in
parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.
2. sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor
realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea
7
venitului cumulate unui singur impozit. Se practica in tari ca SUA, Germania,
Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie etc.
Persoanele care relizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate,
deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se
fac simtite de cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.
Pentru calcularea impozitului pot fi utilizate cote proportionale sau cote
progresive. Cel mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe
de venit. Numarul transelor si nivelul cotelor difera de la o tara la alta. In Japonia,
nivelul progresivitatii ajunge pana la 50%, iar in Australia aceasta se opreste la
60%. In SUA, se realizeaza doua cote de impozit, respective 15% pt cei care
realizeaza venituri intre 2001-30 000$ si 28% pt cei cu venituri de peste 30 000$.
Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca incasarile provenite
din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de personaele fizice cunosc o
crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in
buget, comparative cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile
persoanelor juridice.
De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensile de orice fel si
ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pt
copii,pensile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor sau
doctoranzilor, dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente
depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primate
ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primate de
asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, etc.

3.1.2.Impozitul pe profitul persoanelor juridice:

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, in


unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice,
iar in altele se practica un sistem distinct.
In general, modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de
persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de
persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea
veniturilor acestora se face frecvent in baza sistemului aplicat veniturilor
persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia
din persoanele asociate si patrimonial societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea
personala a actionarilor si patrimonial societatii; actionarii raspund pentru actele
si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul
obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de
dividende, cat si societatii pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, in cazul
societatilor de capital putem vorbi de profitul societatii inainte de repartizare, de
profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la
dispozitia societatii.
In ceea ce priveste impozarea propriu-zisa a profitului net abtinut de
societatile de capital, practica fiscala internationala permite evidentierea
urmatoarelor situatii:
8
1. in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de
proprietarul capitalului social. De exemplu, in Bulgaria, profitul intreprinderilor
de stat de interes national este impozitat cu o cota de 52%, iar cel al
intreprinderilor de interes local cu 42%;
2. cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor
din care se obtine profitul. Aceasta situatie se intalneste in Ucraina, Franta,
Germania, Bulgaria si Romania;
3. nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri
a societatii ( Marea Britanie);
4. utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un
venit al bugetului de stat sau al bugetelor locale;
5. utilizarea unei singure cote de impunere. In Marea Britanie cota
principala este de 33%, iar pentru societatile mici se foloseste o cota de 25%.
In Germania intalnim cota cea mai ridicata (50%), iar in majoritatea
tarilor cota impozitulie se situeaza intre 30-40%, urmarindu-se ca aceasta sa nu
aiba un caracter descurajator pentru agentii economici.
Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula,
anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea. Impoitele stabilite
conform celor mai sus mentionate sunt trecute de catre organele fiscale in
registrul de rol.

3.2. Impozitele pe avere:

Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca


diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri
mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub
urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia
averii si impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite
stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective,
cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Acestea din urma conduc la
micsorarea materiei impozabile, deoarece se platesc chiar din substanta averii
supuse impunerii, motiv pentru care se intalnesc foarte rar ca impozite cu caracter
permanent. Ele sunt introduce, de regula, ca impozite exceptionale pe avere, care
se percep o singura data (de exemplu, in timpul sau dupa terminarea unui razboi).
Ca impozite asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent,
putem aminti: impozitele pe proprietati imobiliare si impozitele asupra activului
net.
Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub
forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de
impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie
veniturile capitalizate pivind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in
general scazute. Apelarea la impozitele pe terenuri si cladiri se face atat din
considerente de ordin financiar ( procurarea de venituri pentru bugetul statului),
cat si din alte motive. Impozitul pe propritataea funciara este conceput si ca un
9
instrument de influentarea a a modului de folosinta a fondului funciar. In acest
sens, cotele de impozit sunt diferentiate atat in functie de categoria de folosinta a
terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitul asupra activului net are ca obiect intreaga avere mobila si
imobila pe care o detine un contribuabil. Desi, in principiu, sub incidenta acestui
impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate, in realitate se impun
doar patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si
imobile utilizate pentru desfasurarea de activitati comerciale, profesii libere etc.
din care s-au dedus datoriile care le graveaza. Pentru calcularea impozitului pe
activul net se folosesc fie cote proportionale, fie cote progresive.
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea
dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la
alta. In aceasta categorie intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii,
impozitul pe actele de vanzare-cumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor.

4.PRINCIPALELE IMPOZITELE DIRECTE IN STATELE


MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

4.1. AUSTRIA
4.1.1. Impozitul pe profit.
Reglementarea impozitului pe profit in Austria prezinta destule
similitudini cu sistemul fiscal german. Exista insa anumite particularitati care pot
interesa investitorii straini. Acestea privesc in special un regim deosebit de
favorabil de scutiri de la plata impozitelor pentru dividendele si plus – valorile
obtinute din cesiunea titlurilor de participare straine. Aceste dispozitii legale fac
din Austria o locatie interesanta pentru implantarea unor societati de tip holding.
Sumele colectate cu acest titlu se impart intre Guvernul federal,
Guvernele landurilor si autoritatile locale, in urmatoarea proportie: Guvernul
federal – 71,891%; Guvernele landurilor – 14.941%; autoritaile locale –
13,168%.
Cat priveste sfera subiectilor impozabili, trebuie sa distingem intre mai
multe ipostaze:
- unele societati datoreaza impozit pe profit atat pentru veniturile
realizate in Austria, cat si pentru beneficiile realizate in strainatate: societatile de
capital, cooperativele, fondurile de asigurari mutuale, asociatiile, fundatiile, alte
persoane juridice de drept privat, asociatii care nu au personalitate juridica,
institutiile, fundatiile sau alte fonduri speciale guvernate de dreputl privat, al
caror administratie centrala sau sediu se gaseste in Austria; de asemenea,
impozitul este datorat pentru aceleasi beneficii si de catre persoanele juridice de
drept public austriece, pentru beneficiile realizate de serviciile publice industriale
si comerciale aflate in subordinea lor;
- persoanele juridice, asocierile de persoane fizice si fondurile care nu au
administratia centrala sau sediul in Austria datoreaza impozit doar pentru profitul
realizat in acest stat;

10
- in fine, exista anumite persoane juridice care sunt scutite de la plata
impozitului pe profit.
Profitul impozabil este determniat dupa regulile care se utilizeaza si la
calcularea impozitului pe venit. In cazul venitului obtinut din activitati agricole,
forestiere, comerciale, industriale sau din activitati independente, materia
impozabila este reprezentata de profiutl realizat. Pentru celalalte activitati, baza
de impunere este determinate ca difernta intre veniturile realizate si costurile
exploatarii. Anumite cheltuieli efectuate pot fii deduse, cu conditia ca ele san u fi
constituit deja cheltuieli deductibile in raport de dispozitiile legale privind
impozitul pe venit. Pot fi deduse, de exemplu, pensile platite, cheltuielile
permanente, onorariile platite consilierilor fisacli, donatiile admise de lege,
cheltuielile pentru cercetare – dezvoltare (in limita a 25%), cheltuieli pentru
pregatirea profesionala a angajatilor (in limta a 20%)etc.
Plata impozitului se face anual, cota de impunere, fiind de 25%. Daca
printr-un contract de cesiune a beneficiilor, o societate de capital (societate
filiala) care – si are conducerea administrative sau sediul social in Austria, se
angajeaza sa transfere tot profitul sau unei alte societati de capital austriece
(societatea mama), profitul va fi impozitat la nivelul societatii mama, daca
aceasta depune un bilant consolidat.
Independent de profitul pe care il realizeaza, societatile pe actiuni supuse
impozitului pe profit trebuie sa plateasca un impozit minimal determinat in
functie de forma sub care este constituita societatea si care reprezinta aproximativ
5% din capitalul social minimal pentru constiuirea respectivei societati (pentru
SRL-uri impozitul minimal este de 1090€ pentru primul exercitiu fiscal si de
1750 € , pentru urmatoarele; pentru societatile pe actiuni , impozitul minimal este
de 1090€ pentru primul exercitiu fiscal si de 3500€ , pentru urmatoarele, iar
pentru banci si societati de asigurare, de 5452€).
4.1.2. Impozitul pe venit.
In Austria, impozitul pe veniturile persoanelor fizice colectat se imparte
intre Guvernul federal, landuri si autoritatile locale, in aceleasi proportii ca la
impozitul pe profit. Acest impozit este datorat de rezidentii austrieci, pentru
veniturile din tara si din strainatate pe care acestia le obtin. Dimpotriva,
nerezidentii datoreaza impozit numai pentru beneficiile de origine austriaca.
Baza impozabila este constituita din sapte categorii distincte de venituri:
venituri agricole, venituri necomerciale, venituri industriale si comerciale, salarii
si indemnizatii, venituri din investitii, venituri funciare si drepturi de autor, alte
venituri. In principiu, baza impozabila se obtine prin insumarea beneficiului
contabil corespunzator celor sapte categorii de venit. Sunt scutite de impozitare,
de pilda, pensile veteranilor de razboi, ajutoarele acordate pentru promovarea
artelor, a stiintei sau a cercetarii, alocatiile familiale, compensatiile platite
victimelor infractiunilor violente etc.
Pentru primele trei categorii de venituri mentionate, legiuitorul austriac a
prevazut posibilitatea unor deduceri: 20% din investitiile in material formarii
profesionale a angajatilor, 35% din investitiile pentru cercetare – dezvoltare, o
cota parte din contributiile voluntare la fondurile de pensii (aproximativ 10% din
cheltuielile de pana la 1800 € sunt deductibile, cu conditia ca minim 40% din
capital sa fie investit in actiunile unor companii austriece), sumele platite
11
consultantilor fiscali, contributiile in favoarea cultelor religioase (plafonate la un
anumit nivel), achizitionarea de noi actiuni (in anumite limite). De asemenea,
diminueaza venitul impozabil si anumite cheltuieli exceptionale, cum ar fi
cheltuielile medicale, reparatiile necesare in urma survenirii unei calamitati,
cheltuieli de inmormantare, anumite cheltuieli cu educatia copiilor trimisi sa
studieze in strainatate.
Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru veniturile mai mici de
3.640 €, pana la 50% la venituri de peste 50.870 €.

4.2. BELGIA
4.2.1. Impozitul pe profit
Regimul fiscal Belgian poate lesne rivaliza cu Olanda sau Luxemburg in
material legislatiei favorabile privind implantarea societatilor de holding.
Impozitul pe profit colectat se varsa in intregime in bugetul statului.
Toate societatiile, asociatiile, institutiile sau sediile permanente ale unor
asemenea entitati datoreaza impozit pe profit, in conditiile in care: au
personalitate juridica; au sediul statutar, sediul principal, sediul real sau
conducerea administrative in Belgia; sunt angajate intr-o afacere sau intr-o
activitate cu scop lucrativ.
Determinarea bazei de impunere pentru impozitul pe profit prezinta o
mare complexitate in dreptul Belgian. Practic, determinarea bazei de impunere
este rezultatul unei succesiuni de saqse operatiuni, fiacare cu regulile ei distincte:
a) intr-o prima etapa, se determina si se insumeaza componentele
profitului impozabil. Acestea sunt grupate in trei mari categorii: rezervele,
cheltuielile nedeductibile, beneficiile distribuite
b) o a doua operatiune consta in separarea profitului impozabil in trei
parti, in raport cu originea lor, dupa cum urmeaza:
- profiturile realizate in Belgia se impoziteaza integral;
- profiturile realizate in strainatate, intr-un stat cu care Belgia nu a
incheiat o conventie de evitare a dublei impuneri, beneficiaza de o reducere
atunci cand este determinat impozitul pe profit datorat;
- profiturile realizate in strainatate, intr-o tara cu care Belgia a incheiat o
conventie de evitare a dublei impuneri, sunt scutite de impozitare sin u mai sunt
luate in calcul in continuare.
c) in cea de-a treia etapa are loc deducerea elementelor neimpozabile;
d) in a patra etapa sunt deduse participarile scutite de impozit si venitul
din bunuri mobile scutit de impozitare;
e) deducerea pierderilor fiscale anterioare se efectueaza in cea de-a
cincea etapa a determinarii bazei impozabile;
f) in cadrul ultimei operatiuni, are loc deducerea investitiilor luate in
calcul de legislate fiscala. Sunt deductibile in special urmatoarele categorii de
investitii:
- investitiile facute pentru economia de resurse, investitiile ecologice si
cele pentru inovare;
- investitiile facute de IMM-uri, in anumite conditii;
12
- investitiile menite sa aigure reciclarea unor ambalaje.
Cota standard de impunere este de 33%. Anumite cote reduse sunt
acordate atunci cand profitul impozabil nu depaseste pragul de 322.500 €. Pentru
a putea beneficia de aceste cote reduse, o societate trebuie sa indeplineasca
anumite conditii suplimentare referitoare la activitatea sa ( de pilda san u fie
membra a unui grup care apartine unui centru de coordonare inregistrat in
Belgia), la structura actionariatului (nu se aplica in cazul in care mai mult de 50%
din actiuni sunt controlate de alta societate), la remuneratia administratorilor,
etc.pentru profitul impozabil care provine dintr-un stat cu care Belgian u a semnat
o conventie de evitare a dublei impuneri (si care a fost impozitat in acel stat), cota
de impozitare este redusa la un sfert.
Un alt element particular este faptul ca in Belgia se datoreaza un impozit
distinct pentru veniturile realizate de anumite persoane juridice. Impozitul este
datorat de: stat, provincii, regiunea Bruxelles, municipalitati si autoritatile care
administreaza bunurile cultelor religioase; societatile si asociatile non-profit.
In plus, distinct de acest impozit se plateste un impozit annual de catre
companiile de asigurari, societatile de credit si trusts, in cuantum de 0,06%.
4.2.2. Impozitul pe venit
Impozitul pe venit, pentru totalitatea veniturilor din Regat si din
strainatate, este datorat de persoanele fizice rezidente, adica de acele persoane
care au domiciliul in Belgia sau care si-au plasat averea in aceasta tara.
Nerezidentii sunt impozitati numai pentru veniturile obtinute din Belgia.
Determinarea venitului net impozabil se face la nivelul fiecareia dintre
cele patru categorii de venituri prevazute de legisaltia fiscala belgiana: veniturile
de natura imobiliara, veniturile de natura imobiliara, venituri de natura mobiliara,
veniturile profesionale si veniturile diverse (din diferite prestatii ocazionale,
rente, jocuri de noroc, premii etc.).
a) In materia veniturilor de natura imobiliara, se face distinctie intre
imobilele situate in Belgia si imobilele situate in strainatate:
- pentru imobilele situate in Belgia, venitul net anual se aprecieaza in
functie de venitul cadastral si de destinatia imobilului respective, care , permite
determinarea venitului net de natura imobiliara:
1. imobilul nu este inchiriat: venitul net este venitul cadastral; pentru
aceasta situatie, in care proprietarul imobilului locuieste in aceasta, legea fiscala
acorda o deducere de 4017 €, majorata cu 325 € pentru sot/sotie sau copii aflati in
intretinere;
2.imobilul este inchiriat sau constituie resedinta secundara a
proprietarului: venitul net este venitul cadastral majorat cu 40%;
3.imobilul este folosit de proprietar pentru propria afacere sau activitate
profesionala: nu se datoreaza impozit;
4.imobilul este inchiriat unei alte persoane pentru a exercita o activitate
profesionala: venitul net este reprezentat de chirie( care nu poate fi mai mica
decat venitul cadastral indexat), din care se scad anumite cote de cheltuieli
forfetare (10% pentru terenuri, 40% pentru cladiri).
- pentru imobilele situate in strainatate, venitul net este reprezentat de
valoarea locativa neta (daca imobilul nu este inchiriat), respective de venitul net
(daca imobilul este inchiriat).
13
b) In material veniturilor de natura mobiliara , sunt luate in calcul
dividendele, dobanzile si alte venituri similare. Nu sunt impusi in baza de
impunere primi 1500 de € obtinuti de fiecare familie din depozitele curente.
c) In randul veniturilor profesionale se include salariile si indemnizatiile,
remuneratiile directorilor si administratorilor, profitul din activitati agricole,
industriale sau comerciale, veniturile din exercitarea unei profesii liberale,
indeminzatiile de somaj, invaliditate, boala, pensile.
Schematic, veniturile profesionale se determina dupa o procedura care
cuprinde 6 etape:
- deducerea din totalul veniturilor de acest tip a contributiilor sociale
obligatorii;
- luarea in calcul a cheltuielilor deductibile;
- evidentierea “cheltuielilor economice”;
- deducerea pierderilor fiscale;
- deducerea “cotei de asistenta” sau a “cotei maritale”;
- compensarea pierderilor fiscale intre soti.
Cotele de impunere oscileaza intre 25% pentru venituri mai mici de
6.480 € si 50% pentru venituri mai mari de 29.740 €.

4.3. CEHIA
4.3.1. Impozitul pe profit.
Potrivit regulilor fiscale din Cehia, sunt supuse impozitului pe profit
societatile rezidente si societatile straine care au un sediu permanent in Cehia.
Pentru sucursale, impunerea se face in baza unei negocieri intre sucursala si
administratia fiscala.
Determinare bazei impozabile se face prin deducerea din totalul
beneficiilor realizate a cheltuielilor deductibile fiscal. De asemenae sunt
acceptate o serie de deduceri pentru investitiile facute.
Cota standard pentru impozitul pe profit este de 26%. Dividendele
platite de filialele societatilor mama suporta o retinere la sursa de maxim 10%.
Fondurile de investitii, fondurile de pensii si fondurile mutuale datoreaza un
impozit pe profit de 15%.
Pierderile fiscale pot fi reportate asupar beneficiilor viitoare pentru o
perioada de 5 ani. De acesta posibilitate nu beneficiaza insa societatile care au
primit anumite facilitate fiscale pentru incurajarea investitiilor facute.
4.3.2. Impozitul pe venit.
Distinctia dintre rezidenti si nerezidenti este importanta si pentru
impozitarea veniturilor in Cehia. O persoana este considerate rezidenta daca are
un domiciliul permanent in Cehia sau daca locuieste in aceasta tara mai mult de
183 de zile pe an. Acestia sunt impozitati pentru beneficiile lor mondiale, mai
putin in ipoteza in caqre centrul intereselor lor vitale ramane totusi in strainatate.
Baza de impunere este destul de cuprinzatoare si include veniturile din
salarii, veniturile din activitati independente, venituri din cedare folosintei
bunurilor, castigurile din tranzactii cu active financiare sau non-financiare,
venituri diverse.
Impozitarea veniturilor astfel determinate se face pe baza unui barem
progresiv, cu patru paliere de impunere.
14
4.4. CIPRU
4.4.1. Impozitul pe profit
Sistemul cipriot de impozitare a profitului este classic. Sunt supuse
impozitului pe profit societatile, in principiu cele de capital, asa cum sunt ele
determinate de lege. Pentru societatile de persoane, impozitarea se face la nivelul
asociatilor.
Sunt scutite de impozitare 50% din dobanzile care nu provin din
activitatea curenta a societatii, dividendele si beneficiile rezultate din
tranzactionarea unor titluri de participare la alte societati. Toate cheltuielile
destinate productiei sunt in intregime deductibile.
Este admisa amortizarea anumitor investitii importante, legiuitorul
prevazand si durata de viata care trebuie luata in calcul pentru unele investitii ( de
pilda, 25 de ani pentru cladiri industriale si pentru hoteluri, 33 de ani pentru alte
immobile).
Pierderile fiscale pot fi reportate pe termen nelimitat asupra rezultatelor
favorabile din urmatoarele exercitii fiscale.
Societatile datoreaza un impozit pe profit de 10%, iar serviciile publice
autonome un impozit de 25%.
In ceea ce priveste societatile nerezidente, urmatoarele beneficii realizate
de acestea nu sunt impozabile: profitul realizat prin intermediul unui sediu
permanent in Cipru; chiriile, redeventele, fructele obtinute prin inchiriereade
filmesau alte bunuri situate in Cipru; veniturile brute din anumite activitati
artistice si sportive desfasurate in Cipru.
4.4.2. Impozitul pe venit.
Impozitul pe venit si contributia speciala pentru aparare sunt datorate de
rezidentii ciprioti, pentru totalitatea beneficiilor pe cvare le obtin, din “Insula
Afroditei” sau din strainatate. In schimb, nerezidentii datoreaza impozit numai
pentru veniturile obtinute din Cipru: venituri platite de un sediu permanent,
salarii pentru functii exercitate aici, remuneratii ale artistilor, castiguri din
tranzactii imobiliare. De mentionat ca dividendele si dobanzile platite
nerezidentilor se impoziteaza.
Pentru determinarea bazei de impunere a impozitului pe venit sunt luate
in considerare mai multe categorii de venituri: veniturile care provin dintr-o
activitate comerciala sau din exercitarea unei profesiuni liberale, salariile,
dobanzile, dividendele, sumele obtinute din cedarea folosintei bunurilor, pensile
si rentele viagere. Sunt scutite de impunere: beneficiile obtinute din instrainarea
partilor sociale ori a actiunilr detinute la o societate comerciala, veniturile
provenind de la fondurile de pensii fondurile de economisire sau de la orice
companie de asigurari. De asemenea, sunt scutite de impozitare veniturile care
provin din furnizarea de servicii unui angajator nerezident sau sediului permanent
din strainatate a unui angajator resident, pentru o perioada mai mare de 90 de
zile.
Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 10.000
de lire cipriote si 30% pentru venituri mai mari de 20.001 lire cipriote.
15
Contributia speciala pentru aparare este de 10% din valoarea dobanzilor
platite, 15% din valoarea dividendelor incasate, respective 3% din valoarea
chiriilor percepute.

4.5. DANEMARCA
4.5.1. Impozitul pe profit.
Danemarca, cu un nivel al presiunii fiscale in jur de 50%, este una dintre
tarile membre ala Uniunii Europene unde greutatea prelevarilor obligatorii este
extreme de apasatoare. Din acet punct de vedere, patria lui Hamlet se situeaza pe
locul doi in lume, dupa Suedia. Principala particularitate a regimului fiscal danez
este aceea ca autorizeaza societatile daneze sa beneficieze de o impozitare
comuna, impreuna cu toate filialele lor aflate in strainatate. De asemenea,
Danemarca ofera un mediu fiscal atractiv pentru societatile de holding.
Impozitul pe profit obtinut se imparte intre stat si municipalitati , un
procent de 13,41% revenind acestora din urma.
In sensul legislatiei fiscale daneze, sunt subiecti impozabili:
- societatile rezidente in Danemarca;
- societatile rezidente in Groenlanda, insulele Feroe sau intr-un alt stat,
atata timp cat: exercita o activitatea sau participa la oa activitate economica prin
intermediul unui sediu permanent din Danemarca si percep anumite venituri
gratie activitatii lor; percep dividende, cu exceptia dividendelor platite de filialele
daneze societatilor – mama din alte state membre care detin o participare de cel
putin 25%; in calitatea lor de proprietari, coproprietari sau uzufructuari obtin un
anumit venit de pe urma unui imobil situat in Danemarca ; au la dispozitie
lucratori care pot fi angajati in Danemarca; primesc onorarii pentru activitati de
consultanta sau percep redevente.
Particularitai prezinta si regimul scutirilor de la plata impozitului pe
profit. Astfel, o scutire de la plata impozitului pe profit poate fi acordata daca
profitul impozabil al unei societati pe actiuni sau al unei societati assimilate
cuprinde dividende platite de alte societati sau daca, in fapt , singura “activitate”
a societatii este aceea ca ea detine actiuni la o alta societate.
Cota de impunere eset stabilita la 28%. Prin exceptie, asociatiile de
producatori sau asociatiile cumparatorilor platesc un impozit de 14,3% din
profitul lor impozabil.
4.5.2. Impozitul pe venit.
Pentru a putea determina impozitul pe venit perceput in Danemarca, este
nevoie sa determinam mai intai categoriile de contribuabili. Vom porni de la
distinctia clasica intre rezidenti si nerezidenti:
a) rezidentii datoreaza un dublu impozit pentru veniturile pe care le
realizeaza: un impozit pe venit statal, stabilit pe baza unui barem progresiv, si un
impozit pe venit local, in cota fixa stabilita de fiecare municipalitate in parte.
b) nerezidentii datoreaza impozit pe venit doar pentru veniturile de
origine daneza: venituri primite de la un sediu permanent din Danemarca,
venituri din detinerea unui imobil in Danemarca, salarii si indemnizatii primate
pentru munca desfasurata in aceasta tara, remuneratiile membrilorunui consiliu
de administratie, etc.
16
Baza de impozitare este compusa din trei mari categorii de venituri:
a) veniturile personale, cuprinzand salariile, indemnizatiile, pensile,
venituri din activitati independente si comerciale;
b) veniturile din capital;
c) dividendele si plus-valorile provenind din cesiunea unor titluri de
participare.
Fiecare contribuabil poate beneficia de o deducere personala anuala de
36.800 coroane daneze.
Cotele de impunere sunt stabilite dupa cum urmeaza, in functie de
categoria de venit:
a) veniturile personale: cota variaza intre 38% pentru veniturile mai mici
de 216.800 DKK si 59% pentru veniturile mai mari de 304.800 DKK;
b) pentru veniturile din capital, cotele de impunere sunt identice;
c) pentru dividendele si veniturile realizate din vanzarea titlurilor de
participare la societati daneze, cota de impozitare este de 28%, daca aceste
venituri nu depasesc annual 42.400 DKK. Pentru veniturile care exceed acest
prag, se percepe un impozit suplimentar de 15%.

4.6. ESTONIA
4.6.1. Impozitul pe profit.
De la 1 ianuarie 2000, societatile rezidente si sediile permanente ale
societatilor straine datoreaza impozit pe profit pentru toate beneficiile pe care le
distribuie, Estonia decizand san u mpoziteze beneficiile care nu sunt distribuite.
In baza de impozitare sunt deci incluse dividendele si oricare alte
beneficii distribuite, darurile si donatiile, cheltuielile de protocol, cheltuielile si
platile care nu pot fi justificate de o legatura directa cu activitatea societatii.
Cota de impozitare este satbilita la 16%. Transferal beneficiilor unui
sediu permanent catre societatea mama sau catre o societate nerezidenta este
considerate o distribuire.
4.6.2. Impozitul pe venit.
In Estonia, stat care aloca o parte destul de interesanta din impozitele si
taxele colectate comunitatilor locale , impozitul pe venit colectat reprezinta
aproximativ 44% din bugetul statului si in jur de 56% din bugetul fiecarei
comunitati locale.
In principiu, rezidentii sunt impozitati pentru toate veniturile pe care le
obtin, din tara sau din strainatate, iar nerezidentii numai pentru veniturile obtinut
in Estonia. O persoana fizica are calitatea de resident daca are un domiciliu
permanent in Estonia, daca locuieste in acest stat mai mult de 183 zile in cursul
unui an fiscal sau daca este un functionar public trimis sa lucreze in strainatate.
Baza de impozitare este constiutita dintr-o varietate de surse de venit:
salarii, prime de la locul de munca, indemnizatiile functionarilor publici, dobanzi,
redevente, castiguri din tranzactii cu active mobiliare sau imobiliare, pensii,
burse, venituri diverse.
De asemenea, sunt scutite de impozitare unele categorii de venituri:
dividendele distribuite de o societate estoniana, bursele acordate in baza legii,
rambursarea cheltuielilor pentru voiajul de afaceri, anumite cheltuieli pentru

17
imbracaminte, alocatiile familiale, subsidiile si compensatiile platite de stat si de
colectivitatile locale, veniturile obtinute din succesiuni si donatii, castigurile la
loterie etc.

4.7.FINLANDA.
4.7.1. Impozitul pe profit.
In “Tara celor 1000 de lacuri”, beneficiari ai impozitului pe profit
colectat sunt: statul, pentru 75,08% din totalul veniturilor colectate;
municipalitatile – 23,22%; comunitatile locale ale Bisericii Luterane si Bisericii
Ortodoxe – 1.70%.
Subiectii impozabili sunt toate societatile rezidente in Finlanda, iar baza
de impunere o constituie profitul annual al societatii. De la plata impozitului
exista o serie de scutiri:
- beneficiaza de scutire capiatlul adus ca aport de actionarii unei societati
comerciale si sumele primate ca rambursari la impozitul pe venit platit;
- cheltuielile pentru racordare percepute de companiile care intretin
sistemele de electricitate, telefonie, aprovizionare cu apa, canalizare sau incalzire;
- statul si departamentele platesc impozit pe profit municipalitatilor
pentru beneficiile pe care le obtin din anumite proprietati imobiliare sau din
activitati industriale si comerciale; municipalitatile platesc la randul lor impozit
pe profit pentru beneficiile pe care le obtin in sfera de actiune a unei alte unitati
administrativ – teritoriale de acelasi rang; counitatile religioasedatoreaza impozit
municipalitatilor pentru veniturile pe care le obtin din anumite activitati
comunitare sau din proprietati imobiliare; in fine, municipalitatile si comunitatile
religioase nu platesc impozit statului.
In general, sunt deductibile cheltuielile effectuate de societate pentru a
obtine sau a-si conserva veniturile.
Cota de impozitare, fixate de legiuitorul finlandez, este de 26%.
4.7.2. Impozitul pe venit.
Impozitarea veniturilor in Finlanda prezinat particularitati chiar in ceea
ce priveste beneficiarii impozitului pe venit colectat. Practice, exista trei impozite
pe venit, percepute de stat, de municipalitati si de comunitatile locale ala Bisericii
Evanghelice Luterane si ale Bisericii Ortodoxe.
Baza de impozitare este constituita dintr-o varietate de categorii de venit,
mai putin veniturile de investitii, care sunt impozitate separate: venituri de natura
salariala, venituri agricole, pensii, beneficii sociale, venituri comerciale, 80% din
beneficiile distribuite de fondurile de investitii ale angajatilor.
Cotele de impunere pentru impozitul cuvenit statului finlandez
corespund unui system preogresiv de impozitare si oscileaza intre 0% pentru un
venit annual impozabil mai mic de 11.700 € si 33.5%pentru venituri mai mari de
55.800 €.
La impozitul astfel determinat se adauga in primul rand impozitul pe
venitul local, perceput de municipalitati. Acest impozit este satbilit de fiecare
comunitate locala.
Impozitul religios variaza intre 1 si 2.25% si esta colectat impreuna cu
impozitul pe venit local.

18
Veniturile nerezidentilor sunt impozitate cu o cota unica de 35%,
exceptie facand veniturile artistilor si sportivilor, acestea fiind impozitate cu
15%.
Veniturile din investitii sunt impozitate distinct in Finlanda, cu o cota
fixa de 28%.

4.8. FRANTA
4.8.1. Impozitul pe profit.
Impozitul pe profit constituie venit la bugetul statului. Subiectii
impozabili sunt societatile de capital si societatile assimilate celor de capital,
anumite stabilimente publice care desfasoara o activitate industriala si
comerciala, colectivitatile teritoriale si asociatiile care nu sunt in mod expres
exonerate. Societatile de persoane pot opta sa fie supuse impozitului pe profit.
Baza de impunere se constituie din profitul realizat in urma activitatilor
desfasurate in Franta. Acest profit este determinat ca diferenta dintre valoarea
activului net la inchiderea si deschiderea exercitului financiar, diminuata cu
eventualele majorari de capital, majorata cu eventualele distribuiri catre actionari.
In practica, profitul impozabil este determinat pe baza rezultatelor
contabile anuale, carora li se pot adduce rectificari prin deduceri si reintegrari
extracontabile care trebuie sa tina seama de regulile fiscale specifice.
Printer entitatile care beneficieaza de scutiri de la plata impozitului se
numara regiunile, departamentele, municipalitatile, comunele, cooperativele,
asociatiile fermierilor, societatile de investitii, asociatiile al caror scop este de a
pune anumite bunuri la dispozitia membrilor lor.
Cota standard de impozitare este de 33,33%. De asemenea exista si o
serie de cote reduse:
- o cota redusa de 19% se aplica pentru veniturile din capitalpe termen
lung (cu exceptia anumitor castiguri din capital care au o natura financiara);
- cota de 19% se aplica si pentru fractiunea de profit incorporate in
capitalul social de catre societatile a caraor cifra de afaceri nu depaseste
7.630.000 € si nu sunt societati mama in cadrul unui grup de societati; aceasta
fractiune nu poate depasi 25% din profitul anual contabil, fara a depasi plafonul
de 30.000 €;
- o cota de 24% sau 10% se aplica pentru veniturile funciare si agricole
sau pentru anumite venituri mobiliare obtiunte de stabilimentele publice care
exercita o activitate administrativa, de anumite asociatii civice sau organizatii
non-profit;
- creditul fiscal obtinut prin aplicarea sistemului de “avoir fiscal” atasat
veniturilor mobiliare incasate de societati se imputa in intregime asupra
impozitului, darn u este in principiu rambursabil.
4.8.2. Impozitul pe venit.
Pentru determinarea subiectilor rezidenti impozabili, legislatia fiscala
franceza intrebuinteaza trei criterii alternative:
- criteriul de ordin personal: resedinta permanenta in Franta;
- criteriul de ordin professional: exercitarea in Franta a unei activitati
profesionale (salariata sau nu), care nu reprezinta o activitate accesorie;

19
- criteriul de ordin economic: situarea in Hexagon a centrului de interes
economic.
In principiu, rezidentii datoreaza impozit pentru toate veniturile lor (din
tara si din strainatate), in timp ce nerezidentii datoreaza impozit doar pentru
beneficiile de sursa franceza.
Baza de impozitare cuprinde noua categorii de venituri: indemnizatii,
salarii, pensii, si rente viagere; beneficii agricole; beneficii industriale si
comerciale; venituri necomerciale; venituri din capitaluiri de natura mobiliara;
venituri funciare; remuneratiile administratorilor societatilor comerciale; castiguri
profesionale; casiguri obtinute de particulari.
Determinarea venitului impozabil se face la nivelul fiecarei categorii de
venit, urmand reguli proprii
Cota de impunere varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 4.262 €
si 48% pentru venituri mai mari de 47.932 €.
Franta acorda o atentie sporita impozitarii plus-valorilor din diverse
tranzactii sau din detinerea unor active de natura mobiliara sau imobiliara.
Practic, exista doua mari categorii de operatiuni impozabile:
- castigurile mobiliare realizate prin cesiunea de valori mobiliare sau de
obiecte pretioase;
- castigurile imobiliare realizate prin cesionarea unor immobile sau a
unor drepturi asupra imobilelor.
Cotele de imounere sunt variabile:
- venituri din cesiunea valorilor mobiliare mai mari de 15.000 € se
impoziteaza cu 16, la care se aduga o contributie sociala obligatory de 10%;
- castigarea din cesionarea unor obiecte de valoare: metale pretioase –
8% din pretul de vanzare; bijuterii, obiecte de arta sau de colectie – 5% pentru
ceea ce depaseste 3050 €;
- venituri de natura imobiliara – aplicarea baremului general de
impunere, cu anumite corrective care sa atenueze progresia impunerii.

4.9. GERMANIA
4.9.1. Impozitul pe profit.
Asa cum s-a aratat in literature de specialitate, regimul impozituluipe
profit in Germania a suferit in ultimii ani modificari de profunzime. Garatie
acestora, Germania a devenit una dintre tarile Uniunii Europene in care cota de
impunere esta foarte redusa. Au adoptate reguli mai stricte in material preturilor
de transfer, a integrarii fiscale a societatilor si a luptei contra evaziunii fiscale.
Beneficiari ai impozitului pe profit sunt in egala masura statul si
landurile, fiecare incasand 50% din impozitul pe profit perceput la nivelul intregii
tari.
Din punct de vedere al subiectilor impozabili, anumite societati
datoreaza impozit pe profit pentru toate beneficiile pe care le obtin, fara exceptie:
societatile de capital, cooperativele, societatile de asigurari mutuale, alte persoane
juridice de drept privat, asociatii fara personalitate juridica, institutii, fundatii, sau
alte fonduri private speciale, serviciile publice industriale si comerciale ale
persoanelor juridice de drept public care au conducere administrativa sau sediul
in Germania (colectivitatile germane).
20
Baza de impunere este reprezentata de totalitatea venitului unei societati
intr-un an fiscal. In principiu, profitul este intodeauna definit si calculat in
concordanta cu prevederile legii privind impozitul pe veniturile persoanelor, desi
exista anumite dispozitii specifice, de pilda pentru distribuirea mascata a unor
beneficii.
Ca si in cazul altor sisteme fiscale, si in Germania putem observa ca
exista anumite entitati care sunt scutite de la plata impozitului pe profit. Printer
acestea se numara: Deutsche Bundesbank; societatile, asociatiile de persoane si
masele patrimonialecare, in raport de un statut, act de infiintare, regulament
interior sau in raport de activitatea efectiv desfasurata, au scopuri confesionale,
de utilitate publica sau de binefacere; cooperativelesi anumite grupuri autorizate
sa construiasca locuinte; asociatiile profesionale care nu desfasoara o activitate cu
character industrial sau commercial, casele de pensii si celalalte case de asigurari
sociale; cooperativele agricole, asociatiile agricole si alte entitati similare.
Cota de impozitare este de 25%. Canalul de televiziune german ZDF
datoreaza un impozit de 4% pentru remuneratiile primate ca urmare a difuzarii
publicitatii comerciale.
Cota de 25% este datorata si atunci cand are loc o distribuire a
beneficiilor. Actionarii nu pot recurge la o compensare intre cuantumul
impozitului pe profit platit si impozitul pe venit pe care il datoreaza. Totusi dubla
impozitare a beneficiilor distribuite (impozitarea profitului si, in egala masura, a
venitului din dividende primit de actionari) este evitata pentru ca actionarii care
datoreaza impozit pe venit datoreaza acest impozit doar pentru jumatate din
beneficiile distribuite sub forma de dividende. Aceeasi regula se aplica
castigurilor obtinute din vanzarea actiunilor.
Germania ofera si o serie de subventii federale pentru ontreprinderile
care se stabilesc in landurile foste est-germane si in fostul Berlin de Est.
4.9.2. Impozitul pe venit.
In Germania, impozitul pe venit colectat este repartizat intre statul
federal (42,5%), landuri (42,5%) si municipalitati (15%). Sub acest aspect,
Germania se numara printer putinele state europene care aloca venituri
semnificative nivelului regional de guvernamant.
Calitatea de rezident a unui contribuabil este determinata pe baza
criteriului domiciliului sau a resedintei obisnuite in Germania. Prin urmare,
rezidentii datoreaza impozit pentru beneficiile mondiale, mai putin in situatia in
care de la aceaste regule se deroga printr-o conventie de evitare a dublei impunrei
semnata de Germania cu un alt stat.
Pentru nerezuidenti, categoriile de venituri care sunt impozabile in
Germania sunt enumerate expres si limitative de legea fiscala germana.
Baza de impunere este constituita din sapte categorii de venituri:
beneficii agricole si forestiere; beneficii industriale si comerciale; benefiociile
necomerciale; veniturile de natura salariala; veniturile din capital de natura
mobiliara; venituri funciare si assimilate; alte venituri.
Baza de impunere asupra careia se aplica baremul de impunere este
reprezentat de “ venitul disponibil” al contribuabilului.In vederea determinarii
acestuia sunt luate in calcul acele cheltuielei care sunt legate de viata private a
contribuabilului si care au un caracter indispensabil.
21
Cotele de impunere oscileaza intre 0% pentru venituri mai mici de 7.664
€ si 42% pentru venituri mai mari de 52.152 €.

4.10. GRECIA
4.10.1. Impozitul pe profit.
In Grecia, impozitul pe profit se colectează la bugetul de stat, dar
din totalul sumelor colectate municipalităţilor şi autorităţilor locale le este
distribuită o cotă de aproximativ 20%. Subiecţii impozabili sunt:
societăţile greceşti pe acţiuni; statul, municipalităţile, întreprinderile cu scop
lucrativ, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică; cooperativele şi
asociaţiile similare; societăţile străine care operează în Grecia, indiferent
de forma lor, precum şi orice alte organizaţii străine care desfăşoară afaceri
în Grecia; societăţile greceşti cu răspundere limitată; persoanele juridice
care nu relizează profit, greceşti sau străine, de drept public sau de drept
privat, inclusiv toate tipurile de fundaţii.
Atât societăţile pe acţiuni, cât şi societăţile cu răspundere limitată
datorează impozit pentru totalitatea profiturilor realizate, în ţară sau în
străinătate. Excepţie fac instituţiile bancare şi societăţile de asigurări. Pentru
acestea, profitul se determină ca urmare a deducerii din totalitatea veniturilor
realizate în Grecia şi în străinătate a unor sume care nu sunt impozabile
sau a unor sume impuse unei impuneri speciale definitive.
Pentru stat şi colectivităţile teritoriale, baza impozabilă o constituie profitul
anual.
In cazul cooperativelor şi asociaţiilor, se impozitează profitul obţinut în ţară
şi în străinătate. Dividendele şi eventualele deduceri personate ale membrilor unor
asemenea entităţi se impută asupra părţii din profit rămase după plata impozitului.
In cazul societăţilor străine, baza de impozitare este determinată prin
însumarea profiturilor obţinute în Grecia, inclusiv cele care corespund unui sediu
permanent. Baza de impunere a societăţilor de asigurări şi a instituţiilorbancare străine
care acţionează în Grecia se determină în acelaşi fel ca pentru societăţile naţionale.
Companiile navale şi aeriene care operează sub un pavilion strain sunt prezumate că
realizează în Grecia 10% din profitul lor brut la nivel mondial, dacă transportă
persoane şi bunuri spre un port sau un aeroport unde acestea au destinaţia finală sau
unde sunt predate unui alt operator.
Persoanele juridice non-profit datorează impozit doar pentru beneficiile pe
care le obţin, în ţară sau în străinătate, din închirierea unor clădiri sau terenuri, ori
din tranzacţiile cu titluri de participaţie.
Potrivit legislaţiei fiscale elene, anumite entităţi sunt scutite de la plata
impozitului pe profit: statul, inclusiv serviciile sale publice descentralizate,
municipalităţile urbane şi rurale, pentru profitul obţinut din orice sursă; nu se
datorează impozit pe profit nici pentru beneficiile obţinute din închirieri sau dintr-o
altă metodă de valorificare a proprietăţii de către Mănăstirile de la Muntele Athos,
Sfântul Mormânt, Mănăstirea Sfântă de pe Muntele Sinai, Patriarhia de la
Constantinopol şi Patriarhiile de la lerusalim şi Alexandria.
Toate persoanele juridice supuse impozitului pe profit datorează o cotă de
32% din profitul impozabil pe care îl realizează. In plus este percepută o cotă de 3%

22
din profitul brut realizat din exploatarea bunurilor imobile, fără ca suma astfel
percepută să poată depăşi suma colectată cu titlu de impozit pe profit.
In temeiul legii nr.27/1975, este datorat un impozit pe profit de către
deţinătorii de nave, pentru vasele sub pavilion grecesc, grupate în două categorii, la
nivelul stabilit de legea specială.
Navele şi bărcile turistice private datorează de cinci ori impozitul stabilit
pentru navele din categoria B, iar navele şi bărcile folosite în scopuri profesionale
de zece ori cuantumul aceluiaşi impozit. In principiu, impozitul este datorat de
proprietarul navei, indiferent de naţionalitatea acestuia şi indiferent dacă are sau nu
reşedinţa în Grecia.
Scutiri temporare de la plata acestui impozit pot fi acordate pentru navele
construite în Grecia, pentru navele reparate sau reconstruite în Grecia (dacă plata
acestor servicii se face în monedă străină) ori pentru navele care desfăşoară curse
regulate între porturile greceşti sau croaziere în străinătate.
4.10.2. Impozitul pe venit.
In Grecia, comunităţile locale beneficiază de o cotă redusă
(aproximativ 20%) din impozitul pe venit colectat. Acest impozit este
datorat de orice persoană care realizează venituri din Grecia, indiferent
care este naţionalitatea, domiciliul sau reşedinţa ei. Persoanele fizice care
au domiciliul în Grecia datorează însă impozit pentru beneficiul mondial pe
care îl realizează.
Baza de impunere este constituită din şase categorii de venituri: venituri de
natură imobiliară (din deţinerea unor terenuri, clădiri); venituri din deţinerea unor
active financiare; venituri comerciale; venituri agricole; venituri de natură
salarială; venituri din exercitarea unei activităţi profesionale şi din alte surse.
Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru veniturile mai mici de 10.000 €
si 40% pentru veniturile mai mari de 23.400 €.

4.11. IRLANDA
4.11.1. Impozitul pe profit.
In Irlanda, impozitul pe profit constituie venit al bugetului statului.
Subiecţii impozabili sunt în principal societăţile.
Baza de impunere este alcătuită din totalitatea beneficiilor, inclusiv din
veniturile din capital, altele decât cele obţinute dintr-o zonă de dezvoltare. Nu sunt
incluse în baza impozabilă dividendele şi alte distribuiri de beneficii primite de la o
altă societate rezidentă în decursul exerciţiului financiar luat în considerare. O
societate care nu a fost înmatriculată în Irlanda datorează impozit pe profit numai dacă
desfăşoară o activitate economică în insulă prin intermediul unei sucursale sau
agenţii. în acest caz, elementele care se iau în considerare la determinarea bazei de
impunere sunt beneficiile care pot fi atribuite sucursalei sau agenţiei.
Până la 31 decembrie2010, beneficiile obţinute din manufacturarea unor
bunuri pe teritoriul Irlandei sunt impozitate cu 10%.
Cota standard de impunere este fixate la 12.5%, una dintre cele mai reduse
cote din Uniunea Europeana.
4.11.2. Impozitul pe venit.
In principiu, rezidenţii irlandezi datorează impozit pentru veniturile pe care
le realizează din ţară sau din străinătate. Sunt considerate rezidente persoanele
23
fizice care au petrecut în Irlanda: i) 183 de zile In cursul anului de referinţă; ii) 280
de zile în cursul anului de referinţă şi al anului fiscal anterior. Anumite categorii de
venituri sunt însă impozitate doar dacă cel care îndeplineşte aceste condiţii are
reşedinţa obişnuită sau domiciliul în Irlanda.
Nerezidenţii, în schimb, nu datorează impozit decât pentru veniturile
obţinutedin Irlanda.
Beneficiile impozabile sunt grupate în mai multe categorii de
venituri: beneficii provenind dintr-o activitate comercială; venituri din
exercitarea unei profesii liberale; rente şi dobânzi; salarii; dividende; venituri
din orice forma de cedare a folosinţei bunurilor; alte categorii de venituri.
Cotele de impunere sunt stabilite diferenţiat, în funcţie de nivelul
veniturilor şi de situaţia familială a contribuabilului.

4.12. ITALIA
4.12.1 Impozitul pe profit.
Toate societăţile şi asociaţiile de orice fel, care au fost legal
constituite şi care au un birou înregistrat, un sediu administrativ sau care
îşi desfăşoară principala activitate în Italia datorează impozit pe profit. Totalul
beneficiiior impozabile ale acestor entităţi cuprinde doar profitul realizat în
Italia, împreună cu veniturile din capital referitoare la bunuri folosite sau
legate de desfăşurarea unei activităţi comerciale în Italia, chiar dacă
asemenea activităţi nu sunt desfăşurate prin intermediul unui sediu
permanent.
Raportat la entităţile care sunt supuse impozitului pe profit, trebuie să
facem următoarele distincţii:
a) Societăţile şi organismele comerciale - cele care desfăşoară activităţi
comerciale, industriale, de transport, bancare, de asigurări, activităţile conexe
agriculturii şi orice activitate de exploatare:
- Societăţile de capital datorează atât impozitul pe profit (Imposta sul
reddito delle societa - IRES), cât şi impozitul regional asupra activităţilor
productive (Imposta regionale sulle attivita produttive-1 RAP).
- Societăţile de persoane sunt supuse impozitului regional asupra
activităţilor productive (IRAP), iar beneficiul sau deficitul global al societăţii,
repartizat asociaţilor pe baza cotelor de participare la capitalul social, impune
aplicarea regulilor privind impozitul pe veniturile persoanelorfizice (IRPEF).
b) Societăţile şi organismele care nu au caracter comercial datorează impozit
pentru veniturile bunurilor imobile sau pentru activităţile comerciale pe care le
exercită cu caracter ocazional.
Baza de impunere este reprezentată de profitul net, aşa cum rezultă el din
evidenţele contabile şi din declaraţia de impunere depusă de societate. Beneficiile
care au fost deja impozitate prin stopaj la sursă nu mai sunt incluse în baza de calcul.
Societăţile rezidente care nu desfăşoară o activitate comercială şi societăţile străine
care deţin un sediu permanent în Italia şi desfăşoară activităţi distincte sunt
autorizate de lege să ţină o contabilitate în partidă simplă, în anumite condiţii.
Cota de impunere aplicabilă este de 33% din profitul impozabil.
4.12.2. Impozitul pe venit.

24
Sunt considerate rezidente şi impozitate pentru venitul din orice
sursă (internă sau externă) persoanele fizice care în cea mai mare parte a
anului fiscal sunt înscrise în registrul de stare civilă italian sau care au pe
teritoriul italian domiciliul sau reşedinţa (în condiţiile în care acestea sunt
determinate de Codul civil italian).
Pentru nerezidenţi, legea fiscală include în baza de impunere anumite
categorii de venituri: veniturile obţinute din deţinerea unor terenuri/imobile pe
teritoriul italian; distribuţiile de profit provenite de la un contribuabil italian sau de la o
societate care are un sediu permanent în Peninsula; veniturile de natură salarială
acordate pentru o activitate desfăşurată în acest stat etc.
Categoriile de venituri pentru care se datorează impozit în Italia
sunt în principal următoarele, fiecare cu propriile ei reguli de determinare a
venitului impozabil: venituri funciare; venituri din capital (dobanzi, dividende);
venituri de natura salariala; venituri din exercitarea unei activităţi independente;
venituri din exercitarea unei activităţi industriale sau comerciale; venituri provenind
din depunerea unor titluri de participare la societăţile de persoane; venituri diverse.
Baza de impunere este diminuată cu anumite categorii de cheltuieli
deductible.
Cotele de impunere reglementate de lege oscileaza intre 0% pentru venituri
mai mici de 3000/7500 € si 45% pentru venituri mai mari de 70.001€.
Alături de impozitul pe venit datorat statului, contribuabilii mai datorează un
impozit regional pe venit (cuprins între 0,9 şi 1,4%) şi un impozit comunal pe
venit (al cărui cuantum nu poate să exceadă un total de 0,5% într-un interval de trei
ani).

4.13. LETONIA
4.13.1. Impozitul pe profit.
Sfera de aplicare a impozitului pe profit include toate societăţile letone şi
toate sediile permanente ale societăţilor străine. Acestora le sunt impozitate beneficiile
realizate la nivel mondial. Societăţile străine care nu sunt înmatriculate în Letonia
sunt impozitate numai pentru profitul pe careîl realizează în această ţară.
Cota generală de impozitare este de 15%. Anumite sectoare economice
sunt favorizate prin măsuri de incitare
fiscală, de regulă prin practicarea unor cote de impozitare reduse sau prin
admiterea amortizărilor fiscale aproape integral. Printre aceste sectoare
se numără producţia de calculatoare, industriile de înaltă tehnologie, micile
întreprinderi a căror cifră de afaceri este mai mică de 200.000 de laţi (sau a
căror active nete nu valorează mai mult de 70.000 de laţi, sau care nu au
mai mult de 25 de salariaţi), sectoarele în care se face o investiţie de eel
puţin 10.000.000 de laţi. Reducerile sunt condiţionate şi nu pot fi acordate
decât de Guvern, pentru o perioadă de maxim 10 ani.
4.13.2. Impozitul pe venit.
Impozitul pe venit este datorat în Letonia de rezidenţii letoni, pentru
toate veniturile din ţară şi din străinătate, respectiv de nerezidenţi, pentru
veniturile obţinute din Letonia. Domiciliul fiscal al unei persoane este
determinat după un criteriu devenit clasic, anume faptul de a locui în Letonia
eel puţin 183 de zileîn decursul unui an fiscal.
25
Deşi impozitul pe venit este colectat de autorităţile centrale, în final 71,6% din
sumele colectate sunt distribute colectivităţilor locale.
Baza de impozitare cuprinde în general toate categoriile de venituri
ale persoanelorfizice. Scutirile de la plata impozitului şi deducerile acordate
contribuabililor sunt puţine la număr. Printre acestea se numără o deducere
personală de bază acordată contribuabililor, în valoare de 216 laţi anual.
Letonia aplică o cotă unică de impozitare în cuantum de 25% (în
vigoare din 1995), pentru toate veniturile mai mari de 312 laţi anual. Veniturile
anuale care nu ating acest prag sunt scutite de impozitare.

4.14. LITUANIA
4.14.1. Impozitul pe profit.
Lituania, ca de altfel şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, a pus în
practică o strategie de reducere a impozitului pe profit, cu scopul de a atrage mai
multe investiţii străine.
Subiecţii impozabili sunt societăţile lituaniene care au personalitate juridică
conform legii, precum şi societăţile străine, adică persoanele juridice sau
organismele stabilite pe teritoriul altui stat, constituite ca societăţi comerciale sau
sub o altă formă în acel stat şi, mai ales, impozabile în statul în cauză.
Societăţile rezidente datorează impozit pe profit pentru beneficiul lor
mondial. Societăţile străine sunt impozitate asupra rezultatelor activităţii efectuate
pe teritoriul Lituaniei prin intermediul unui sediu permanent. Pentru beneficiile pe care
o societate străină le primeşte de la o societate lituaniană se reţine un impozit la sursă.
Asemenea venituri sunt următoarele: dobânzi, profituri distribuite, drepturi de autor
sau alte drepturi conexe (exceptând programele informatice), redevenţele pentru
produsele din domeniul proprietăţii industriale, francizele, remunerarea know-how-
u\u\ industrial, comercial sau ştiinţific, veniturile obţinute ca urmare atransferului
dreptului de proprietate asupra unui bun imobil situat în Lituania, indemnizaţiile pentru
încălcarea dreptului de autor şi a drepturilbr similare.
Baza impozitului pe profit este diminuatâ cu veniturile
neimpozabile şi deduceri cum ar fi: amortizările pentru imobilizări (valoarea
acestora este cuprinsă între 5 şi 33%), cheltuielile pentru călătoriile de
afaceri, donaţiile făcute în scopuri caritabile, contribuţiile la fondurile de
pensii, cheltuielile pentru repararea şi reconstruct activelor imobilizate. In
schimb, nu sunt deductibile: TVA sau alte impozite, penalităţile, pierderile
fiscale înregistrate în cadrul unui grup de societăţi de o altă societate,
dividendele şi alte distribuiri de beneficii). Pentru societăţile lituaniene, în
baza impozitului pe profit se includ şi toate beneficiile pe care acestea le
obţin de la o societate străină pe care o controlează.
Cota de impozitare pentru societăţile lituaniene şi pentru sediile
permanente ale societăţilor străine este de 15%.
4.14.2. Impozitul pe venit.
Regulile actuale privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice în
Lituania sunt rezultatul unei reforme fiscale implementate.
Datorează impozit pe venit în primul rând rezidenţii lituanieni, adică acele
26
persoane fizice care au în Lituania un domiciliu permanent, centrul intereselor vitale
sau locuiesc aici mai mult de 183 zile în decursul unui an fiscal.
Există două cote de impunere în Lituania, aplicate în raport de natura
veniturilor impozitate:
♦ pentru dividende, dobânzi, remuneraţia marinarilor, veniturile din
.jtivitatea artistică şi sportivă, drepturile de autor, veniturile din vânzarea, inchirierea
sau altă formă de transfer a proprietăţii, pensiile plătite de fondurile de pensii
lituaniene şi indemnizaţiile plătite în cadrul unei asigurări de viaţă, cota de impunere
este de 15%;

pentru toate celelalte categorii de venituri, cota de impunere este de 33%.

4.15. LUXEMBURG
4.15.1. Impozitul pe profit.
Beneficiar al impozitului pe profit este statul luxemburghez. Subiecţii
impozabili sunt societăţile pe acţiuni, cooperativele, asociaţiile religioase,
organizaţiile fără scop lucrativ, fundaţiile şi stabilimentele de utilitate publică,
fondurile speciale, asociaţiile de asigurări mutuale, serviciile publice industriale şi
comerciale ale persoanelor de drept public.
Societăţile nerezidente nu datorează impozit decât pentru profitul realizat
în Luxemburg. Impozitul poate fi reţinut la sursă, după acest moment stingându-se
orice alte obligaţii fiscale pentru impozitul pe profit.
Cota de impozitare este de 20% (dacă beneficiul anual impozabil
este mai mic de 10.000 €), de 2000 € + 26% suma care depăşeşte 10.000 €
(dacă acesta se încadrează în intervalul 10.000 - 15.000 €) şi de 22%
pentru profit impozabil mai mare de 15.000 €.
Statul luxemburghez a pus în practică un regim fiscal extrem de
favorabil pentru anumite categorii de societăţi, constând în general în
scutirea de la impozitarea veniturilor acestora:
• Societăţile holding de tip 1929 sunt acele societăti luxemburgheze,
constitute în baza legii din 31 iulie 1929, care au ca singur obiect de activitate preluarea
unor titluri de participare ale unor societăţi naţionale sau străine şi gestionarea sau
valorificarea acestora (inclusiv deţinerea de brevete, finanţarea unor grupuri de
societăţi sau a unor filiale etc.).
• Societăţile de participaţii financiare (SOPARFI), având aproximativ
acelaşi obiect de activitate, dar profitând de dispoziţiile favorabile ale
tratatelor de evitare a dublei impuneri semnate de Marele Ducat al
Luxemburgului.
4.15.2. Impozitul pe venit.
In Marele Ducat al Luxemburgului sunt consideraţi rezidenţi acei
contribuabili care loeuiese în acest loc timp de 6 luni consecutiv (chiar cu
mici întreruperi), inclusiv în doi ani fiscali. Rezidenţii datorează impozit pe
venit pentru toate veniturile pe care le realizează, din ţară sau din
străinătate.
Nerezidenţii sunt însă supuşi impunerii doar pentru veniturile realizate în
Luxemburg. Veniturile din capital ale nerezidenţilor sunt în principiu neimpozabile,
cu două excepţii: dobânzile adiacente unei creanţe ipotecare înregistrate în Luxemburg
27
şi dividendele primite de la o societate de capital.
Baza de impozitare cuprinde opt categorii de venituri, după cum
urmează: beneficiile comerciale; beneficiile agricole şi forestiere; veniturile din
exercitarea unei profesii liberale; veniturile salariale nete; veniturile nete provenind
din pensii sau rente viagere; venitul net din capitaluri mobiliare; venitul net din
cedarea folosinţei bunurilor; venituri diverse.
Marele Ducat al Luxemburgului are eel mai complex barem de impunere
din Europa, si varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 9.750 € si 38% pentru
venituir mai mari de 34.500 €.

4.16. MALTA
4.16.1. Impozitul pe profit.
In Malta nu există un sistem distinct de impozitare pentru societăţi356
faţă de sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, textele care
reglementează impozitarea persoanelor fizice fiind deci aplicabile.
Societăţile constituite în Malta sunt considerate ca având sediul în Malta, prin
urmare ele sunt considerate societăţi rezidente. Societăţile care nu au fost constituite
in Malta sunt considerate rezidente atunci când controlul şi administrarea lor se face
din Malta sau dacă un tratat international prevede acest lucru. Societăţile rezidente care
au şi sediul în Malta datorează impozit pe profit pentru totalitatea beneficiilor lor,
considerate la nivel mondial. Pentru societăţile care nu sunt rezidente sau care nu au
sediul în Malta, în lipsa unei convenţii bilaterale, se iau în calcul beneficiile pe care le
realizează în Malta sau profitul dintr-o sursă străină care este încasat în Malta.
Baza de impunere se detemină pornind de la bilanţul
financiar-contabil al societăţii, prin adăugarea cheltuielilor nedeductibile şi
sustragerea veniturilor neimpozabile.
Alte facilităţi fiscale semnificative sunt prevăzute pentru societăţile care se
lansează în activităţi de fabricaţie, cercetare-dezvoltare, producţia de filme de lung
metraj şi de televiziune. Aceste societăţi beneficiază de cote reduse ale impozitului
pe profit, de credite fiscale semnficative, de deduceri pentru materialele, utilajele,
clădirile şi structurile industriale achiziţionate etc.
Cota legală de impozit pe profit este de 35%. Pentru profitul dintr-o sursă
străină încasatîn Malta se datorează acelaşi impozit. In schimb, pentru dividendele
Tncasate de un acţionar nerezident, cota de impozitare este de 27,5%. Pentru
dobânzile şi redevenţele percepute de societăţile străine nu se percepe nici un impozit.
4.16.2. Impozitul pe venit.
Sistemul fiscal maltez, un sistem cu rădăcini în vechiul regim de
impozitare din Marea Britanie, face distincţie între trei categorii de contribuabili
care datorează impozit pe venit:
i) rezidenţii maltezi, adică acele persoane fizice care au domiciliul sau
reşedinţă obişnuită pe insulă, care datorează impozit pentru toate veniturile realizate,
indiferent de statul din care provin;
ii) nerezidenţii, care datorează impozit numai pentru veniturile de origine
malteză sau pentru veniturile din alt stat plătite în Malta.
iii) rezidenţii temporari, care nu au intenţia de a se stabili în Malta şi care
28
nu rămân pe insulă mai mult de şase luni în decursul unui an fiscal; această
categorie de contribuabili nu datorează impozit pe venit pentru veniturile din
străinătate, nici măcar in ipoteza în care venitul este plătit în Malta.
Se datorează impozit pentru următoarele categorii de venit: venituri
din comert sau afaceri; venituri din exercitarea unei profesii, a unei funcţii
publice sau a unei funcţii salariate; veniturile sub forma de dividende,
dobânzi, pensii, rente sau alte plăţi anuale; venituri din chirii, redevenţe
sau alte tipuri de venituri legate de proprietate; anumite categorii de câştiguri
din deţinerea de active etc.
Nu se datorează impozit pentru anumite venituri din pensii, burse de
studiu, pensiile de întreţinere plătite copiilor. In ipoteza în care o persoană dobândeşte
(prin acte inter vivos sau mortis causa) un bun mobil sau imobil, deţinut de autor timp
de eel puţin 3 ani, dobânditorul nu datorează impozit pentru câştigul realizat din
înstrăinarea acestor bunuri în termen de un an de la dobândirea lor.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Malta se face diferenţiat,
la nivelul unui cuplu sau la nivelul altor persoane. Cel de-al doilea tip de
impozitare se aplică obligatoriu în cazul veniturilor de natură comercială, a
veniturilor din pensii, precum şi în cazul în care soţii au optat pentru
impozitarea separata a veniturilor pe care le realizează.

4.17. OLANDA.
4.17.1. Impozitul pe profit.
Impozitul pe profit colectat în "Ţara lalelelor" se varsă în întregime la
bugetul de stat. Impozitul pe profit este datorat de societăţile care s-au stabilit în
Olanda (societăţi rezidente) sau de alte societăţi care nu s-au stabilit în Olanda, dar
care primesc anumite beneficii din Olanda (societăţi nerezidente). In acest context,
termenul de "societate" include societăţile de capital, cooperatives, societăţile mutuale
de credit şi de asigurări, fundaţiile şi alte asociaţii de drept privat, atunci cand
acestea administrează o întreprindere, anumite fonduri pentru un scop comun sau
servicii publice industriale sau comerciale.
Pentru determinarea bazei de impunere, sunt luate în calcul profiturile în
sensul cel mai larg, cu anumite deduceri. Determinarea profitului impozabil se face în
mare parte după aceleaşi reguli ca şi determinarea veniturilor impozabile ale
persoanelor fizice.
Persoanele juridice ale căror activităţi au o natură socială sau caritabilă sau
sunt de utilitate publică sunt scutite de plata impozitul ui pe profit. Alte categorii de
profit scutite sunt similare celor care sunt întâlnite în cadrul impozitului pe venit.
Scutirile acordate referitoare la participaţii se extind, faţă de impozitul pe
venit, la toate dividendele, câştigurile şi pierderile legate de deţinerea a mai mult de
5% din capitalul social al unei filiale.
Cota de impozitare este de 31,5%.
4.17.2. Impozitul pe venit.
Impozitarea veniturilor rezidenţilor se face la nivelul beneficiilor
mondiale, iar impozitarea veniturilor nerezidenţilor doar pentru veniturile
de sursă olandeza. O persoană fizică este considerată rezidentă in Olanda dacă are
în această ţară centrul activităţilor sale (stare de fapt determinată în concret, de la
caz la caz).
29
Baza de impunere a veniturilor în Olanda se delimitează prin raportare la
cele trei „cutii de venituri impozabile" (taxable income boxes). Fiecare categorie are
propriile sale reguli de determinare a venitului impozabil:
a) Venituri din muncă şi din depnerea unei locuinţe: venituri de natură
comercială, venituri din cedarea folosinţei unei părţi din locuinţă.
Acestei categorii de venituri îi corespund o serie de deduceri: deduceri
pentru investiţii (pentru active comerciale, pentru active care consumă mai puţină
energie, pentru active care nu aduc atingere mediului înconjurător); deduceri pentru
constituirea unei „rezerve pentru bătrâneţe" în cazul celor care desfăşoară activităţi
independente (aproximativ 12% din beneficii); deduceri pentru activitatea de
cercetare şi dezvoltare efectuată.
b)Venituri din depnerea unor titluri de participare semnificative (dividende
şi alte câştiguri din capital corespunzătoare deţinerii a eel puţin 5% din
acţiunile unei societăţi)
c)Venituri din economii şi investiti (portofolii de acţiuni, dobânzi, cedarea
folosinţei unei locuinţe secundare).
Cotele de impunere pentru veniturile din prima categorie oscileaza intre
33,4% pentru venituri intre 1 si 16.265 C si 52% pentru venituri mai mari de
50.652 C.

4.18. POLONIA
4.18.1. Impozitul pe profit.
Particularitatea sistemului polonez este că impozitarea nu este legată în
mod necesar de existenţa personalităţii juridice a unei entităţi. Există astfel unele
entităţi, de pildă sucursalele, care datorează impozit pe profit. In schimb, societăţile de
persoane (de exemplu, societatea în nume colectiv) nu datorează acest impozit.
Impozitarea se face pentru beneficiile luate în considerare la nivel mondial,
dacă sediul social sau organele de conducere a societăţii se găsesc pe teritoriul
polonez. In caz contrar se face doar aplicarea principiului teritorialităţii în materie
fiscală. Sub condiţia reciprocităţii, profitul impozitat în străinătate nu mai este
impozitat în Polonia.
Polonia duce o luptă susţinută contra evaziunii fiscale, solicitând
documente fiscale complete pentru fiecare operaţiune realizată (de exemplu,
controlează preţul de transfer verificând dacă preţul de vânzare este conform
cu preţul pieţei).
Determinarea bazei impozabile se face prin luarea în considerare a
veniturilor impozabile şi a cheltuielilor deductibile.
Cât priveşte scutirile de la plata impozitului, în primul rând organismele
publice nu datorează impozit pe profit. De scutiri beneficiază şi societăţile din unele
sectoare economice pe care statul înţelege să le favorizeze (agricultură, domeniul
ştiinţific, protecţia mediului, cultură etc.).
Pentru favorizarea investiţiilor străine, Polonia acordă unele scutiri de la
plata impozitului pe profit sau alte facilităţi fiscale societăţilor care acţionează în
Zonele Economice Speciale (zone libere).
Cota de impozitare este în prezent de 19%. Dividendele sunt impozitate
cu 19%, însă impozitul astfel plătit de societatea care distribuie dividende poate fi
dedus din cuantumul impozitului pe profit datorat
30
O facilitate fiscală este acordată microîntreprinderilor, începând
cu al doilea an de activitate. Acestea pot opta să nu plătească impozit pe
profit într-un an fiscal, urmând ca impozitul care ar fi fost datorat să fie
repartizat în 5 tranşe egale, care se adaugă impozitului pe profit datorat
pentru următorii 5 ani.
Deşi legislaţia fiscală poloneză permite impozitarea la nivelul unui grup de
societăţi, în realitate regulile pentru o asemenea impozitare sunt formulate de aşa
manieră încât impozitarea la nivelul grupului de societăţi este foarte rară în Polonia.
4.18.2. Impozitul pe venit.
Pentru determinarea contribuabililor care datorează impozit pe venit,
se face aceeaşi distincţie între rezidenţi şi nerezidenţi. Rezidenţii datorează
impozit pentru toate veniturile pe care le realizează, în timp ce nerezidenţii
doar pentru veniturile obţinute din Polonia.
Criteriul rezidenţei este determinat de Codul civil polonez ca fiind
existenţa intereselor primordiale ale persoanei fizice în Polonia. Acest criteriu trebuie
însă examinat de la caz la caz.
Baza de impunere este compusă din nouă categorii de venituri:
salarii, venituri din exercitarea unei profesiuni liberale, exercitarea unei
activităţi comerciale (alta decât agricultura), venituri din anumite activităţi
agricole, venituri de natură imobiliară, chirii, venituri din investitii, venituri
din tranzacţii imobiliare, alte venituri.
Constituie venituri impozabile şi beneficiile primite de acţionarii sau
asociatii unei societăţi în participaţiune. Dacă această societate nu are personalitate
juridică, se impozitează veniturile repartizate asociaţilor, conform statutului
societăţii. Dacă societatea are personalitate juridică, se impozitează eventualele
distribuiri de beneficii, sub forma de dividende.
Cu începere de la 1 ianuarie 2005, dividendele, dobânzile, redevenţele şi
toate celelalte impozite cu regim de reţinere la sursă sunt impozitate cu o cotă unică
de l9%.
Persoanele fizice care desfăşoară o activitate comercială (pe cont propriu sau
într-un parteneriat) pot opta pentru o cotă de impozitare fixă de 19%, In anumite
condiţii. De asemenea, majoritatea veniturilor nerezidenţilor se impozitează cu o
cotă fixă de 20%, fără însă ca nerezidenţii să-şi poată valorifica eventualele
cheltuieli deductibile.

4.19.PORTUGALIA
4.19.1. Impozitul pe profit.
Beneficiari ai impozitului pe profit sunt statul şi municipalităţile. Pentru
acestea din urmă, este datorat un impozit cunoscut ca "Derrama”.
Datorează impozit pe profit societăţile rezidente care au personalitate
juridică şi societăţile nerezidente, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică,
sub condiţia de a realiza profit impozabil în Portugalia. Societăţile şi alte entităţi care
au sediul statutar sau sediul real pe teritoriul portughez sunt socotite societăţi
rezidente.
Societăţile rezidente în Portugalia datorează impozit pe profit pentru
beneficiul lor mondial, adică atât pentru profitul realizat în Portugalia, cât şi pentru
profitul realizat în afara teritoriului national. Entităţile nerezidente sunt impozitate
31
numai pentru profitul considerat de lege ca fiind obţinut în Portugalia.
Scutirile de la plata impozitului sunt numeroase, de ele beneficiind: statul,
regiunile autonome, autorităţile locale, asociaţiile şi federaţiile municipale,
asociaţiile parohiale care nu desfăşoară o activitate comercială, industrială sau
agricolă (nu sunt însă scutite veniturile din capital); organismele de securitate
socială, cu excepţia veniturilor din capital; entităţile caritabile şi de utilitate publică, în
anumite condiţii; cooperativele agricole, asociaţiile de locatari, asociaţiile
educaţionale, asociaţiile meşteşugarilor; fondurile de pensii; partidele politice;
societăţile care realizează profit dintr-o activitate culturală, recreaţională sau sportivă,
în anumite condiţii; asociaţiile profesionale, confederaţiile angajaţilor şi
angajatorilor, sindicatele (dacă nu realizează profit din comerţ, industrie, agricultură
sau din capital).
Cota standard de impozitare este de 27,5% pentru profitul societăţilor
rezidente şi sediile permanente ale societăţilor nerezidente.
4.19.2. Impozitul pe venit.
Pentru determinarea impozitului pe venit datorat statului portughez, este
nevoie mai întâi de determinarea contribuabililor395. Sub acest aspect, sunt considerate
rezidente persoanele fizice care:
- rămân în Portugalia mai mult de 183 de zile m decursul unui an fiscal;
- chiar dacă nu rămân în Portugalia această perioada de timp, deţin o
locuinţă („reşedinţă obişnuită") peteritoriul lusitan.
Nerezidenţii datorează impozit pentru următoarele categorii de venituri:
salarii pentru o activitate desfăşurată în Portugalia; anumite categorii de venituri
realizate prin intermediul unui sediu permanent (venituri din exercitarea unei
profesii liberale, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, dobânzi şi
dividende); câştigurile din deţinerea unor bunuri aflate pe teritoriul portughez.
Baza de impunere este constituită din şase categorii de venituri: venituri
salariale; venituri din exercitarea unei activităţi independente saun a unei activităţi
comerciale; venituri din capital; venituri funciare; venituri provenind din plus-
valori şi din îmbogăţirea nejustificată; pensii.
Regulile de determinare a veniturilor impozabile diferă în funcţie de
categoriile de venituri luate în considerare.
Cotele de impunere varieaza intre 10,5% pentru venituri mai mici de 4.266
€ si 40% pentru venituir mai mari de 53.322 €.
Soţii sunt impozitaţi împreună, recurgându-se la aplicarea baremului de
impunere asupra a jumătate din veniturile globale, operaţiune determinată de dublarea
impozitului astfei stabilit, sumă ce reprezintă impozitul final.

4.20. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE


NORD
4.20.1. Impozitul pe profit.
Beneficiar al sumelor colectate cu titul de impozit pe profit este în
totalitate statul. Subiectii impozabili sunt societăţile şi asociaţiile, inclusiv cluburile
şi asociaţiile de comert, dar nu societăţile de persoane, instituţiile care asigură servicii
medicale, autorităţile locale sau asocierile între autorităţile locale.
Datorează de asemenea impozit pe profit societăţile nerezidente care obţin
32
profituri din activităţi comerciale în Regatul Unit.
Anumite dispoziţii speciale se aplică fondurilor de investiţii, societăţilor de
investiţii, societăţilor de asigurare pe viaţă, pentru trusts, societătile de constructii,
societăţile de ajutor reciproc, societăţile mutuale.
Baza de impunere se determină foarte simplu, prin însumarea
tuturor beneficiilor, cu excepţia dividendelor şi a altor distribuiri primite de
la companii britanice. Scutirile de la plata impozitului vizează de regulă
doar asociaţiile caritabile. Anumite cheltuieli făcute în beneficiul afacerii
sunt deductibile, existând reguli specifice privind regimul investiţiilor şi al
amortizărilor fiscale.
Coroana britanică impune profitul realizat pe baza unui barem
progresiv, după cum urmează:
- pentru beneficii mai mici de 10.000 £, 0%;
- pentru beneficii între 10.001 - 50.000 £, 23,75%;
- pentru beneficii cuprinse între 50.001 - 300.000 £, 19%;
- pentru beneficii de 300.001 -1.500.000 £, cota de 32,75%;
- pentru beneficii mai mari de 1.500.000 £, cota de 30%.
4.20.2. Impozitul pe venit.
In Regatul Unit sunt consideraţi rezidenţi acei contribuabili care
fie locuiesc aici mai mult de 183 zile în cursul unui an fiscal, fie locuiesc în
medie 90 de zile pe an, luând în calcul ultimii patru ani. In principiu rezidentii
datorează impozit pe venit pentru beneficiul mondial. Conform dreptului cutumiar
britanic, fiecare contribuabil este dator să-şi aleagă un domiciliu în teritoriul de care
„aparţine" (Anglia, Scoţia, Ţara Galilor sau Irlanda de Nord).
Nerezidenţii datoreazăîn principiu impozit pentru veniturile obţinute din
Regatul Unit, cu excepţia plus-valorilor pe care eventual le realizează.
Baza de impunere este compusă din mai multe categorii de venituri:
- venituri din cedarea folosinţei unei locuinţe;
- beneficiile provenind dintr-o activitate comercială;
- beneficiile provenind din exercitarea unei profesiuni liberate;
- venituri din dobânzi;
- venituri din dividende, schimburi comerciale şi alte venituri din
străinătate;
- venituri diverse;
- venituri din salarii;
- venituri din dividende distribuite de o societate supusă legislaţiei
britanice.
In afara acestora, există posibilitatea deducerii din baza de impozitare şi a
aitor categorii de cheltuieli: toate cheltuielile care au concurat la realizarea
veniturilor (pentru veniturile comerciale şi din exercitarea unor profesiuni liberale),
anumite contribute la organizaţiile profesionale şi anumite cheltuieli de vacanţă etc.
Câştigurile realizate din tranzacţionarea unor active comerciale sau
necomerciale sunt impozitate dacă exced 8200 £ anual, pe baza unui barem degresiv
raportat la durata deţinerii activelor (baza impozabilă se reduce pe măsura trecerii
timpului). Cotele de impunere variază între 20 şi 40%.

33
4.21. SLOVACIA
4.21.1 Impozitul pe profit.
Slovacia a pus în practică, cât priveşte societăţile, un regim de impozitare
clasic, în cadrul căruia societăţile rezidente datorează impozit pe profit pentru
beneficiile lor la nivel mondial. Profitul impozabil este determinat ca diferenţă între
beneficii şi cheltuielile ocazionate de realizarea acestora.
Sistemul fiscal slovac cunoaşte o repartizare a cheltuielilor în deductibile,
partial deductibile şi nedeductibile similară cu cea din Codul fiscal român.
Sunt scutite de impozitare: dobânzile şi câştigurile provenite din titluri de
valoare şi devize străine, beneficiile din obligaţiunile în valuta emise de Banca
Naţională a Slovaciei etc. In schimb, în categoria cheltuielilor nedeductibile pot
fi incluse: cheltuielile legate de un venit neimpozabil, costurile implicate de
achiziţionarea acţiunilor unei societăţi, cheltuielile personale, remuneraţiile
administratorilor şi alte avantaje financiare acordate salariaţilor, distribuirile de
beneficii.
Cota de impozitare este de 19%. 0 cotă
redusă de 15% este percepută în cazul societăţilor implicate în producţia
agricolă, dacă cel puţin 50% din cifra de afaceri a societăţii provine din
aceste activităţi. Societăţile care au ca salariaţi persoane cu handicap în
proporţie de cel puţin 50% beneficiază de o cotă redusă de 18%.
4.21.2. Impozitul pe venit
Ca urmare a unei distincţii devenite clasice pentru ţările din centrul
şi sud-estul Europei, au calitatea de rezidenţi persoanele fizice care au un
domiciliu permanent in Slovacia sau care rămân în acest stat cel putin 183
de zile in decursul unui an fiscal. Pe cale de consecinţă, rezidenţii datorează
impozit pentru totalitatea veniturilor, iar nerezidenţii numai pentru veniturile
obţinute din Slovacia.
Pentru determinarea bazei de impozitare, sunt luate in calcul
cinci categorii de venituri: veniturile provenind dintr-o activitate salariată;
veniturile dintr-o activitate comercială sau din exercitarea unei profesii
liberale; rezultatele favorabile din deţinerea de active mobiliare sau
imobiliare; veniturile din cedarea folosinţei bunurilor; venituri diverse.
Sunt scutite de impozitare prestaţiile sociale, alocaţiile primite de la stat
sau de la diverse fundaţii, indemnizaţiile primite de la o companie de asigurare,
dobânzile pentru titlurile de stat tranzacţionate; veniturile din reşedinţei principale,
dacă proprietarul a locuit acolo eel puţin doi ani; vânzarea acţiunilor şi a părţilor
sociale, deţinute timp de cel puţin 5 ani etc.
Cu începere de la 1 ianuarie 2004, Slovacia a introdus o cotă unică de
impozitare de 19% pentru toate categoriile de venituri. Această cotă unică a
înlocuit un sistem de impozitare progresiv, cu cinci paliere de impozitare cuprinse
între 10 şi 38%. De asemenea, au fost eliminate diversele cote speciale de impunere
pentru anumite categorii de venituri.

4.22. SLOVENIA

34
4.22.1. Impozitul pe profit.
In sistemul sloven de impozitare a beneficiilor societăţilor, profitul
este impozitat la nivelul societăţii, iar beneficiile distribuite la nivelul
acţionarilor. Impozitul pe profit vizează toate societăţile, atât cele Slovene,
cât şi societăţile străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unui
sediu permanent situat în Slovenia. Societăţile rezidente sunt impozitate
luându-se în considerare beneficiul lor mondial.
Cât priveşte baza de impunere, în general societăţile pot să deducă
toate cheltuielile justificate şi legate de activitatea lor. Legea limitează totusi
deductibilitatea anumitor cheltuieli: salariile şi primele sunt deductibile în limita
stabilită prin contractele colective de muncă, cheltuielile de protocol şi cheltuielile
angajate de administratori şi de membrii consiliului de supraveghere sunt
deductibile în proporţie de 70%, provizioanele sunt deductibile în limita a 10-50%
din valoarea lor, donaţiile sunt deductibile în cuantum de 20%, o deducere de 40%
fiind acordată pentru investiţiile în activul corporal (cu excepţia automobilelor) sau
a activului incorporal pe termen lung.
Cota de impozitare este în prezent de 25%. 0 cotă redusă de 10% se aplică
pentru societăţile care operează în anumite zone economice speciale (Slovenia aplică
anumite măsuri de incitare fiscală şi are două zone economice speciale cu un
tratament fiscal preferential).
4.22.2. Impozitul pe venit.
In Slovenia, sunt consideraţi rezidenţi persoanele fizice care o locuinţă
permanentă în această ţară sau care locuiesc aici timp de 6 luni consecutive.
Impozitarea nu se face, precum în alte ţări, urmând distincţia venituri mondiale
(pentru rezidenţi) - venituri de origine slovenă (pentru nerezidenti). In general,
veniturile din străinătate sunt impozitate numai dacă legea prevede expres acest
lucru.
Baza de impunere este constituită din venitui net provenit din mai
multe surse, fiecare sursă având regulile ei specifice de determinare: venituri personale;
venituri agricole; venituri din afaceri; venituri din activele deţinute; venituri din
drepturile de proprietate deţinute. La sfărşitul anului fiscal, venitui net din fiecare
categorie se însumează, trecându-se apoi la deducerea cheltuielilor speciale, a
deducerilor personale şi a contribuţiilor la fondurile de securitate socială.
Deducerile personale sunt următoarele:
- deducerea cheltuielilor pentru anumite active şi servicii (achiziţionarea
anumitortitluri de participare, servicii medicale, achiziţionarea unei locuinţe),
în limita a 3% din venitui anual brut;
- o deducere personală de bază în valoare de 11% din salariul anual
mediu.

4.23. SPANIA
4.23.1. Impozitul pe profit.
Beneficiari ai impozitului pe profit
sunt guvernul central şi anumite comunităţi autonome (Ţara Bascilor şi

35
Navarra). Trebuie spus că aceste comunităţi autonome beneficiază de
o largă autonomie, percepându-şi practic propriul impozit pe profit, sub
condiţia de a contribui într-o anumită măsură la construcţia bugetului
national.
Subiecţii impozabili sunt persoanele juridice rezidente, cu excepţia
societăţilor de persoane şi a altor entităţi fără personalitate juridică menţionate
de legea nr.43/1995 (de exemplu, fondurile de investiţii, parteneriatele de
afaceri).
Baza de impunere este determinata de profitul obţinut în decursul
anului fiscal, diminuat cu eventualele rezultate nefavorabile imputate din
anii anteriori. Rezultatele financiare indicate de evidenţele contabile
constituie doar un indiciu pentru administraţia fiscală. Aceasta poate recurge
chiar la o metodă de indexare a profiturilor pentru a determina baza de
impunere.
Urmatoarele categorii de deduceri sunt permise:
- pentru a evita dubla impunere internă, dividendele sau alte părţi din
profit primite de la o societate rezidentă în Spania dau dreptul la o deducere
de 50% sau de 100%, dacă societatea respectivă a deţinut, direct sau
indirect, 5% din capitalul societăţii care face distribuirea, pentru o perioadă
continuă de eel puţin un an înaintea momentului distribute;
- pentru a evita dubla impunere, directă sau indirectă, la nivel
international, dividendele sau alte distribuiri provenind de la societăţi
nerezidente sunt incluse în profitul impozabil al beneficiarului, fiind acordat
un credit fiscal pentru orice reţinere la sursă plătită pentru dividende în
strinătate
Dacă o societate mamă spaniolă a deţinut o participare directă sau
indirectă de eel puţin 5% la o filială nerezidentă pentru o perioadă neîntreruptă de
eel puţin un an înainte de declararea dividendelor, societatea mamă poate beneficia de
credit fiscal şi pentru impozitul pe profit plătit de filiale sau pentru sumele plătite
pentru dividende prin stopaj la sursă. Ansamblul deducerii acordate nu poate
depăşi impozitul spaniol datorat pentru profit, dar orice credit neutilizat poate fi
imputat asupra rezultatelor din următorii 10 ani.
Cota standard de impunere este de 35%. Există însă şi o serie de cote de
impozitare reduse:
- pentru întreprinderile mici şi mijlocii, al căror profit anual nu depăşeşte
90.152 euro, cota este de 30%;
- pentru societăţile de asigurări mutuale, pentru organizaţiile de securitate
socială, pentru cooperativele de credit şi pentru asociaţiile fără scop lucrativ,
cota este de 25%;
- pentru profiturile rezultate din activitatea specifică a cooperativelor,
cota este de 20%;
- pentru fondurile de pensii, cota este de 0%;
- pentru întreprinderile care extrag hidrocarburi sau desfăşoară activităţi
similare, cota este de 40%.

36
4.23.2. Impozitul pe venit.
In scopul perceperii impozitului pe venit, sunt considerate rezidente
persoanele fizice care au domiciliul obişnuit în Spania, dacă mai este
îndeplinită şi una dintre următoarele condiţii:
i) persoana rămâne eel puţin 183 de zile în cursul unui an pe
teritoriul spaniol;
ii) ii) sediul principal al activităţilor profesionale sau al intereselor
economice a persoanei să fie situat în Spania.
Rezidenţii sunt impozitaţi pentru beneficiul pe care îl realizează la nivel
mondial, iar nerezidenţii doar pentru veniturile obţinute din Spania.
Legislate fiscală spaniolă ia în considerare cinci categorii de venituri
pentru determinarea bazei de impunere: salarii şi indemnizaţii; venituri funciare;
venituri din capitaluri de natură mobiliară; venituri din activităţi profesionale sau
industriale; alte câştiguri sau pierderi patrimoniale.
Cât priveşte cotele de impunere, trebuie să ţinem din nou seama de
particularităţile sistemului de impozitare spaniol, care distribuie impozitul pe venit
între guvernul central şi provinciile autonome. Acestea oscileaza intre 15% pentru
venituri mai mici de 4 000 Q si 45% pentru venituri mai mari de 45.000 Q.

4.24. SUEDIA
4.24.1.Impozitul pe profit.
In Suedia, impozitul pe profit
este un venit al bugetului statului. Subiecţii impozabili sunt: toate persoanele
juridice (mai puţin statul şi persoanele juridice
menţionate mai jos) daorează impozit pe profit; societăţile străine şi alte persoane
juridice străine datorează impozit
pe profit doar pentru beneficiile obţinute printr-un sediu permanent sau în
legătură cu proprietăţi imobiliare din Suedia.
Impozitul este determinat în raport de profitul net obţinut în cursul
anului. Nu există un impozit minim pe care îl datorează o societate, dar
societăţile pe acţiuni sunt obligate să constituie o rezervă legală de 25%
din capital, care are caracterul unei cheltuieli deductibile. Dacă acest plafon
nu a fost atins, societatea este obligată să afecteze 10% din profitul net
unei asemenea rezerve.
Sunt scutiţi de plata impozitului pe profit statul, municipalităţile,
fondurile de pensii, fundaţiile şi fondurile care, în concordanţă cu carta, statutul sau
actul lor constitutiv şi conducerea efectivă, sunt orientate spre desfăşurarea unei
activităţi non-profit, caritabile, religioase sau de o natură similară.
Profitul unei societăţi pe acţiuni nu este impozabil dacă a fost primit de la o
altă societate la care prima deţine 25% sau mai mult din drepturile de vot.
Cota de impozitare standard este de 28%, existând şi o cotă de
impozitare pentru fondurile care emit titluri de valoare, respectiv 30%.
4.24.2. Impozitul pe venit.

37
In principiu, rezidenţii suedezi (persoanele fizice care au domiciliul
sau reşedinţa obişnuită în Suedia) datorează impozit pentru beneficiul
mondial, în timp ce nerezidenţii datorează impozit doar pentru veniturile
obţinute din Suedia.
Sub raportul beneficiarilor impozitului pe venit colectat, trebuie precizat
că din 1991 Suedia are un sistem „dualist" de impozitare a veniturilor: impozitul pe
venit este perceput atât de stat, cât şi de colectivităţile locale.
Baza de impunere a veniturilor în Suedia este clar determinată şi
este compusă din două mari categorii de venituri:
• venituri din muncă: salarii, pensii, indemnizaţii şi alte forme de
remuneraţie; veniturile care provin din deţinerea unor titluri de participare
la societăţile de persoane.
• venituri din capital: dividende, dobânzi şi alte câştiguri din capital.
Cotele de impunere oscileaza intre 0% impozitul de stat si 26-34%
impozitul local, pentru veniturile cuprinse intre 1 si 291.800 coroane suedeze si
25% impozitul de stat, respectiv 26-34% impozitul local, pentru venituri mai mari
de 441.300 coroane suedeze.

4.25.UNGARIA
4.25.1. Impozitul pe profit.
Sistemul fiscal maghiar se remarcă în special prin măsurile deosebit de
favorabile menite să stimuleze implantarea unor societăţi străine în Ungaria şi
majorarea semnificativă a investiţiilor acestora466. Pachetele de măsuri "3 miliarde de
forinţi" (aproximativ 12 milioane €) şi "10 miliarde de forinţi" ofereau, de pildă,
scutirea totală de impozitul pe profit a societăţilor care investeau în Ungaria aceste
sume de bani, până în 2011.
Cota comună de impunere este de 16%.
Ungaria nu a prevăzut nici un obstacol administrativ în calea investiţiilor
străine de natură să conserve controlul national asupra unor întreprinderi sau
sectoare economice. De asemenea, nu există nici o restricţie privind repatrierea
beneficiilor.
Municipalităţile pot aplica un impozit pe profit propriu, în cuantum de
maxim 2% din profitul brut al societăţii. Sumele plătite de societăţi cu acest titlui sunt
deductibile din impozitul pe profit datorat la nivel national.
4.25.2. Impozitul pe venit.
In principiu, în Ungaria datorează impozit pe venit toţi cei care au
domiciliul fiscal în această ţară, indiferent de naţionalitate.
Pentru determinarea bazei de impozitare (în care se includ în
principiu toate categoriile de venituri), legiuitorul maghiar a prevăzut un
sistem interesant, în care scutirile sau deducerile sunt exprimate procentual,
sub forma unor credite fiscale:
-18% din venitul salarial;
-25% din contribuţiile voluntare la sistemele de pensii publice sau private ;
-30% din contribuţia unui angajat la fondurile mutuale de asigurări;
38
-20% din veniturile din anumite categorii de investiţii;
-30% din donaţiile făcute unor fundaţii caritabile;
-40% din ratele aferente unui împrumut bancar pentru achiziţionarea
unei locuinţe etc..
Totuşi, dacă veniturile anuale ale unei persoane fizice sunt mai mari de 6,5
milioane de forinţi, acesta nu poate beneficia decât de deducerea contribuţiilor
voluntare la fondurile de pensii şi de sănătate şi de eventualele alocaţii familiale.

4.26. BULGARIA
4.26.1. Impozitul pe profit.
In materia impozitului pe profit, subiecţii impozabili în Bulgaria
sunt entităţile rezidente, entităţile finanţate de stat şi sediile permanente
ale entităţilor nerezidente. Societăţile rezidente datorează impozit pe
profit pentru beneficiul lor mondial, inclusiv pentru dividendele distribuite.
Dividendele sau profitul din lichidarea unei persoane juridice bulgare, plătite
unei persoane fizice sau juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii
Europene nu se impozitează prin reţinere la sursă, dacă aceasta a deţinut
mai mult de 20% din acţiunile sau părţile sociale ale unei societăţi bulgare,
pentru eel puţin un an.
In vederea determinării bazei impozabile, sunt considerate
deductibile toate cheltuielile care au concurat la realizarea de profit (un
exemplu parte în acest sens îl constituie imobilizările corporale create ca
urmare a unei activităţi de cercetare-dezvoltare). Din contra, nu sunt
deductibile: cheltuielile pentru automobile, primele pentru asigurări de viată
şi alte asigurări personate, dividendele plătite acţionarilor, penalităţile etc.In
general plus-valorile realizate sunt impozabile, excepţie făcând cele obţinute
din tranzacţii cu acţiuni cotate la bursa de valori bulgară.
Cota de impozit pe profit este in prezent de 15%.
4.26.2. Impozitul pe venit.
Impozitul pe venit este datorat de rezidenţi, pentru beneficiul
mondial pe care îl realizează, şi de nerezidenţi, pentru veniturile obţinute
din Bulgaria. O persoană este considerată rezidentă în Bulgaria dacă: are un
domiciliu permanentîn Bulgaria; locuieşte în Bulgaria mai mult de 183 de zile în
decursul unui an fiscal.
Baza de impozitare este constituită din mai multe categorii de venituri:
venituri din muncă, venituri comerciale şi din activităţi profesionale, câştiguri din
tranzacţii cu active mobiliare sau imobiliare, venituri din închirierea bunurilor
mobile sau imobile, venituri diverse.
Sunt scutite de impozitare: pensiile şi alte compensaţii plătite de casele de
asigurări sociale, indemnizaţiile primite în baza unui contract de asigurare de bunuri
sau de persoane (în anumitecondiţii), ajutoarele sociale şi bursele educaţionale,
veniturile agricole, remuneraţiile plătite într-o monedă străină autorilor, oamenilor de
ştiinţă şi artiştilor bulgari, dacă acestea au fost impozitate în străinătate, dobânzile
primite pentru depozitele la băncile din Bulgaria, veniturile din jocuri de noroc etc..

39
4.27. ROMANIA
4.27.1. Impozitul pe profit.
In tara noastra, sistemul de impozitare a profitului (ca, de altfel, intregul
sistem fiscal se afla intr-un proces continuu de perfectionare, fapt care determina
evidentierea unui traseu (adeseori sinuos si inconstant)pe care l-a urmat
reglementarea legala din domeniu.
Baza de impunere, adica suma careia urmeaza a se aplica cota legala in
vederea stabilirii impozitului datorat de contribuabili o reprezinta profitul anual
impozabil.
Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din
orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii veniturilor, dintr-un an fiscal,
din care se scad veniturile neimpozabile si la care se aduga cheltuielile
nedeductibile.
In conformitate cu reglementarea actuala, in Romania, subiectele de drept
debitoare al impozitului pe priofit – generic denumite “contribuabili” – sunt grupate
in cinci categorii si anume:
- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice
sursa, atat in Romania, cat si in strainatate;
- persoanele juridice straine, caredesfasoara activitati printr-un sediu
permanent in Romania, pentru profitul impozabil afferent acelui sediu;
- persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara
activitati in Romania, in baza unei asocieri, pentru partea din profitul impozabil al
asocierii atribuibila fiecarei persoane;
- persoanele juridice straine care realizeaza venituri din proprietati
imobiliare situate in Romania ori din ori din vanzarea/cesionarea titlurilor de
participare detinute la o persoana juridical romana, pentru profitul impozabil afferent
acestor venituri;
- persoanele fizice rezidente associate cu persoane juridice romane, pentru
veniturile realizate atat in Romania cat si din strainatatedin asocieri care dau nastere
unei noi persoane juridice.
Sunt scutiti, potrivit legii, de la plata impozitului pe profit urmatorii
contribuabili: Banca Nationala a Romaniei, trezoreria statului; institutiile publice
pentru fondurile publice constituite in conformitate cu prevederile legilor privind
finantele publice; persoanele juridice romane care platesc impozit pe veniturile
microintreprinderilor; fundatiile romane constituite ca urmare a unui legat; cultele
religioase; institutiile de invatamant particular acreditate sua autorizate; asociatiile
de proprietar ori asociatiile de locatari legal constituite, pentru veniturile obtinute si
folosite in scopul repararii, imbunatatirii sau repararii proprietatii commune;
organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si patronale, pentru anumite categorii
de venituri.

40
Tariful de impunere este alcatuit in prezent dintr-o cota procentuala
proportionala de 16%, care reprezinta regula, si de la care sunt limitative
reglementate urmatoarele exceptii:
- contribuabili care desfasoara activitati specifice barurilor si cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive;
- unele categorii de persoane juridice (care au investit in zone defavorizate
ori au desfasurat activitati in zone libere, au fost implicate in productii de filme
cinematografice.
4.27.2. Impozitul pe veniturile microintreprinderilor.
Microintreprinderile sunt acele persoane juridice romane care indeplinesc
cumulative – la sfarsitu anului fiscal precedent- urmatoarele conditii:
a) au ca obiect de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de
servicii si / sau comertul;
b) au de la з pana la 9 salariati inclusiv;
c) au realizat venituri catre nu au depasit intr-un an fiscal 100.000 €
inclusive;
d) capitalul lor social este detinut de persoane, altele decat statul,
autoritatile locale sau institutiile publice.
Baza de impunere, adica suma veniturilor asupr acarora urmeaza a se aplica
cota legala in vederea stabilirii impozitului determinat de contribuabili este venitul
brut annual, format din totalitatea veniturilor care sun inscrise in contul de profit si
pierderi.
Perioada impozabila este de un ana si coincide cu anul calendaristic, dar
impozitul se stabileste si se palteste trimestrial.
Cota de impunere este de 3% si se aplica asupra tuturor veniturilor realizate
la nivelul fiecarui trimestru.
4.27.3. Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice.
Au calitatea de contribuabili si deci datoreaza impozit pe venit:
- persoanele fizice rezidente – care sunt impuse in mod diferentiat:
a) persoanele fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, pentru
veniturile obtinute din orice sursa atat din Romania cat si din strainatate;
b) celalalte persoane fizice rezidente, pentru veniturile obtinute din
Romania.
- persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta
prin intermediu unui sediu permanent in Romania;
- persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in
Romania;
- persoanele fizice nerezidente care obtin alte venituri.
Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: venituri din
activitati dependente; venituri din salarii; venituri din cedarea folosintei bunurilor;
venituri din investitii; venituri realizate din transferal proprietatilor imobiliare din
patrimonial personal; venituri din pensii; venituri din activitati agricole; venture din
premii si din jocuri de noroc; venituri din alte surse.

41
Veniturile obtinute din orice surse de catre persoanele fizice sunt supuse
cotei de impozitare de 16% - cota unica aplicata asupra venitului impozabil
corespunzator fiecarei surse de venit.
Exista si exceptii de la cota unica. Astfel veniturile obtinute din transferal
dreptului de proprietate asupra titlulurilor de valoare se impoziteaza cu o cota de
1%; venitul realizat din transferul proprietatilor imobiliare din patrimonial personal
se impoziteaza cu o cota de 2% aplicabila la valoarea tranzactiei.

42
BIBLIOGRAFIE:

1. Fiscalitatea in Europa la inceputul mileniului III – Minea Mircea Stefan,


Costas Cosmin Flavius, Editura Rosetti, Bucuresti 2006;

2. Politici fiscale si bugetare in Romania - Iulian Vacarel

3 . Finante publice - Iulian Vacarel , Editura didactica si pedagogica,


Bucuresti, 2006

4. Fiscalitatea in Romania – Florescu Dumitru, Coman Paul, Balasa


Gabriel, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005

5.www.mfinante.ro
6.www.capital.ro
7.www.fibiz.ro

43

S-ar putea să vă placă și