Sunteți pe pagina 1din 104

31 0 de ani

de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
IONEL NECULA

Corneliu V. Botez
L IBRI
Anul XIII, Nr. 47,
iunie 2020
Corneliu V. Botez Ionel Necula
- 150 de ani de la naștere - - 80 de ani de la naștere -

scriitor, eseist, istoric literar


publicist, magistrat și poet 12 mai 1940, comuna Lieşti (în fostul sat Păuşeşti), județul Galaţi
2 iunie 1870, localitatea Chilia, districtul Ismail - 16 aprilie 1928, București

Studii:
Studii:
Ionel Necula a studiat la Liceul „Dimitrie Sturdza”, apoi Liceul „Calistrat
Corneliu V. Botez a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, în 1885, Hogaş”, ambele din Tecuci. În 1970, a absolvit cursurile Facultăţii de Filozofie, din
apoi a urmat studii de filozofie şi drept la Universitatea din Bucureşti, care s-au cadrul Universităţii Bucureşti.
finalizat cu teza „Condiţiunea juridică a moştenitorilor neregulaţi” (1891).
Activitate profesională:
Activitate profesională:
Ionel Necula a activat în domeniul cultural, fiind profund legat de zona
Corneliu V. Botez a activat în calitate de magistrat, deţinând mai multe Tecuciului.
funcţii: magistrat la Tribunalul din Botoşani, procuror din 21 sept. 1898, dar şi A lucrat ca metodist la Casa de Cultură Tecuci (1976-1993), apoi ca director
membru de şedinţă, în perioada 1898-1906; preşedinte al Tribunalului Covurlui, al acesteia în perioada 1990-1993; a fost profesor de filosofie, istorie, limba şi
secţia a II-a (din ian. 1907), iar din 1918 este transferat consilier la Înalta Curte de literatura română la mai multe şcoli din judeţul Galaţi (Liceul de Artă, Liceul Agricol
Casaţie din Bucureşti. Tecuci), între anii 1993-1997.
A îndeplinit şi funcţiile de preşedinte al secţiilor juridice din cadrul A editat revista Analele Moldovei şi a înfiinţat Festivalul-Concurs de Poezie
Institutului de Ştiinţă Administrativă şi a Institutului Social Român, secretar general Costache Conachi.
în Ministerul Justiţiei, contribuind la reorganizarea sistemului juridic, după Primul A publicat numeroase articole în reviste culturale locale, naţionale şi
Război Mondial (1919-1920), iar din 1926, a devenit membru al Consiliului internaţionale, fiind un cercetător dedicat al gândirii filozofice româneşti, preocupat
Legislativ, participând la unificarea unor capitole din procedura civilă. În timpul de opera lui Emil Cioran şi a lui Ştefan Petică, în special. Printre revistele la care a
Primului Război Mondial, a fost preşedinte al Comitetului Regional Sanitar din colaborat, se numără: Apostrof, Ateneu, Axis Libri, Contemporanul, Convorbiri
Galaţi, care administra spitalele de răniţi. literare, Dacia literară, Dunărea de Jos, Familia, Ideea Europeană, Luceafărul, Oglinda
Activitatea de magistrat nu a exclus şi preocupările literare; astfel, între literară, Porto-Franco, Revista de filozofie, Tribuna învăţământului, Viaţa românească.
1889-1890, a fost redactor al revistei Generaţia viitoare din Bucureşti, fiind şi unul
A publicat aproximativ 50 de titluri, iar seria „Uricar la poarta Moldovei de
dintre membrii Societăţii revistei Generaţia viitoare, care a contribuit decisiv la
Jos: Pagini de istorie şi cultură tecuceană” numără 10 volume.
ridicarea primului bust al poetului Mihai Eminescu, plasat în sala Ateneului Român
Din anul 2004, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala
din Bucureşti (1889). A fost redactor, cu responsabilitate pe partea literară, al revistei
Bacău.
România literară (1889) şi al rubricii „Cronica săptămânală” din ziarul gălăţean
Meritele sale incontestabile în studierea gândirii filozofice româneşti, dar şi
Poşta (1889).
promovarea vieţii culturale şi a literaturii legate de oraşul Tecuci, i-au fost recunoscute
Pasiunea pentru opera lui Eminescu l-a determinat să publice studiul
prin acordarea unor premii: Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacău pentru
Eminescu (1889) şi oda Lui Eminescu, fiind unul dintre primii eminescologi, apoi s-a
volumul „Disconfortul de a fi român” (2009); Premiul de Excelenţă al Festivalului de
implicat activ în manifestările dedicate omagierii acestuia, fiind iniţiatorul
Poezie „Emil Botta” pentru volumul „Spiritul vrâncean în lecturi elective” (2011);
evenimentelor care au marcat 20 de ani de la moartea poetului (1909); ulterior,
Premiul I, secţiunea critică, la Festivalul Naţional „Vrancea Literară” pentru volumul
alături de Jean Bart, C. Hamangiu, C.Z. Buzdugan, H. Sanielevici, a editat primul
„Spiritul vrâncean în lecturi elective” (2012) și Premiul Special al Juriului pentru
volum omagial – Omagiu lui Eminescu (1909), a bătut o medalie comemorativă, tot
lucrarea „Luca Pițu – cap limpede la devălmășiile cetății” la Festivalului Național de
în acelaşi an, şi a avut o contribuţie semnificativă la ridicarea monumentului
Creație „Vrancea literară - 2015” la secţiunea Monografii.
închinat lui Eminescu, la Galaţi, care a fost dezvelit la 16 octombrie 1911; în 1911 şi
În anul 2015, a fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului
1914, a reluat manifestările omagiale dedicate poetului naţional.
Tecuci.
A fost decorat cu Ordinul „Crucea Reginei Maria”, pentru munca depusă
pentru „organizarea, conducerea şi supravegherea spitalelor regionale din Galaţi”, iar
din partea Academiei Române a fost distins cu un premiu pentru lucrarea „Codicele
de şedinţă al Judecătorului de Pace” (1906).
Cuprins
3
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” deschide „fereastra” spre
sufletul comunității
Corina-Emanuela Dobre
Profesional

5 Din raritățile colecției de carte veche românească ale Bibliotecii


„V.A. Urechia”: Urbariul pentru Banat, Viena, 1780
Letiția Buruiană

8
Expozițiile virtuale - mijloc de promovare a colecțiilor
speciale în mediul on-line
Camelia Bejenaru

10
2020 - Anul Promovării Lecturii în România
Dorina Bălan

12 IFLA Library Map of the World


Catrina Căluian

15 Promovarea colecțiilor bibliotecii prin rețele de


socializare, în perioada restricțiilor impuse de pandemie
Silvia Matei

17 Ne jucăm, zâmbim, cunoștințe dobândim


Monalisa Livia Gheorghiu

19 Scriitori de ieri și de azi


Andrei Parapiru

21 Rostul bibliotecii publice


Violeta Opaiț

23 Cartea grăitoare - campanie on-line de provocare


la lectură a scriitorilor book trailer
Leonica Roman, Anca-Ionica Georgescu

25 Stai în casă! Citește!


Mihaela Bute, Iulia Lazăr

27 Proiectele on-line ale Secției Împrumut la Domiciliu pentru Adulţi


Larisa Cernat

29 Coding, bibliografia locală și memoria


comunității la vreme de pandemie
Camelia Toporaș
Cronică

31 Biserica din Arhiepiscopia Dunării de Jos, în perioada comunismului


Maria Stanciu

34 Victor Marola sau fină emanație de prospețime


Costina Sava

36 Versuri pentru o frumoasă androidă


Andrei Velea

39
Un roman care se termină cu o epidemie
bine controlată
Adrian Secară

42 Caruselul nebuniei are 7 stâlpi de beton


Romeo Aurelian Ilie

44 Winter sleep: poezia Anatoliei ca nuanțe sufletești


Bogdan Silion
Literatură

46 Poeme
Oana Georgeta Muscă
48 Poeme
Ioan Toderiță

51 Poeme
Marius Grama
53 Tânăra speranță
Mihók Tamás

54 Poem

55
Savu Popa Poem
Toni Chira

56 57
O simplă afacere
Marcel Vișa
Espero siempre
Tudor Neacșu

59 61
Cu-cu!
Năstase Marin
Măști (I)
Iulian Mardar

63 65
Jour fixe (II)
Violeta Ionescu
Vlad Vasiliu
Epigrame
Vasile Manole

66 67
Epigrame
Ioan Fărcășanu
Epigrame
Ionel Jecu

68 Profesorul Dumitru Anghel, scriitor, critic și istoric


muzical și literar, publicist
Ghiță Nazare
Restituiri
71 Zona Giudecca

72
Theodor Parapiru Ion Petrovici în domiciliu obligatoriu
Ionel Necula

74 Geneza unui patronim


Livia Ciupercă

76 Apa în culturile și religiile diferitelor popoare (II)


Gülten Abdula-Nazare

80 Colecția Eudoxiu Hurmuzaki


Radu Moțoc

84 420 de ani de la prima unire politică a Țărilor Române sub


conducerea lui Mihai Viteazul
Constantin Doca-Trincu

Artă
86 Cărțile pot învinge timpul
Alexandra Hulubei

88 Denis Brânzei, un sculptor cu mult har


Corneliu Stoica

92 De ce sunt utile transmisiunile on-line ale teatrelor


Nona Rapotan

95
Eveniment
Școala gălățeană – 30 de ani de apariție
Dorina Bălan

96 Întrunirea profesională, on-line, a Asociației Bibliotecarilor


din România, Filiala Galați
Redacția
In memoriam

98 Nedelcu Oprea
Otilia Pricopi
ditorial

Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” deschide
„fereastra” spre
sufletul comunității
Puși în fața pandemiei COVID-19 și a consecințelor sale, bibliotecile din
întreaga lume, ca și noi, de altfel, am fost așezați în fața unor provocări în care
a trebuit să demonstrăm că putem să jucăm dificilul rol de a ajunge altfel la
fiecare dintre membrii comunității, răspunzând nevoilor de informare, cercetare,
documentare, loisir pe care oricare dintre utilizatorii noștri și le-au manifestat
într-un mod diferit.
Este clar că cei din sănătate sau cei care oferă servicii esențiale pentru
această perioadă sunt aceia care vor avea prioritate în sufletul și gândurile noastre,
în aceste timpuri. Pentru ei avem tot respectul și nu am încetat niciodată să îl
arătăm indirect sau direct, prin acțiuni concrete ale bibliotecii - donații de carte
pentru bolnavi sau cadre medicale - dar considerăm, cu atât mai necesar în această
perioadă, că trebuie să ne reamintim de ceea ce reprezintă cu adevărat potențialul
culturii - oferta de soluții la preocupările legate de bunăstare, coeziune socială și
Corina-Emanuela rezistență psihică și intelectuală.
Dobre, manager, Deși nu ne bucură sub niciun aspect că nu suntem singurii care trec
Biblioteca Județeană prin această situaţie, ci suntem o comunitate mondială, nu înseamnă că nu am
„V.A. Urechia” Galaţi fost tulburați sau surprinși de ceea ce ne-a făcut să ne reinventăm ca profesie.
Maturizarea profesională înseamnă să-ţi înfrunţi temerile şi să le transformi în
ceva productiv, bazat pe principiul „ceea ce nu te doboară te face mai puternic”.
Chiar dacă fizic clădirile bibliotecilor s-au închis, acest fapt nu ne-a împiedicat să
răspundem provocării de a găsi soluții pentru a rămâne conectați cu utilizatorii,
prin intermediul site-ului instituției sau a mijloacelor social-media, abordând un
tip de distanțare impusă - un click distanță.
Ca să putem veni în sprijinul utilizatorilor a trebuit să ne adresăm retoric
câteva întrebări care să ne îmbunătățească orientarea din punct de vedere
profesional: „Ce vrem și putem face imediat?”, „Ce-și doresc utilizatorii de la noi?”,
„Ce vor utilizatorii să fim pentru ei?” și, nu în ultimul rând, întrebarea esențială a
existenței noastre pentru viitor, așa cum spunea cel mai mare istoric contemporan,
Yuval Noah Harari, „Ce vrem să vrem?”
Răspunzând acestor întrebări, conștienți că ne va lipsi interacțiunea socială
directă, ne-am recentrat obiectul de activitate pe cititorul nostru într-un mod altfel,
păstrând distanța de protecție sanitară, impusă de normele de conviețuire locale,
naționale și internaționale, și am oferit accesul la distanță, în format citibil on-line,

iunie 2020 3
la aproape toate serviciile existente pe suport tradițional, inclusiv recomandarea de
cărți electronice și audio, de lucrări din liste de bibliografii școlare sau pentru cercetare
și informare, răspunsul la întrebări generale de referință, provocarea de a fi interactivi
în cadrul cluburilor de carte on-line, provocări specifice activităților „#stamincasa”,
desfășurate în familie sau împreună cu aceasta, cunoașterea scriitorilor care și-au
promovat personal cărțile prin înregistrări video, aducerea la lumină a memoriei
locale, publicarea adreselor de site-uri care dețin cărți electronice sau formate audio
pentru petrecerea timpului liber, recomandări de teatre on-line sau vizite virtuale la
muzeele din țară și din străinătate.
Deși Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a avut o prezență pentru segmentul de
informare on-line, deschisă cu mult timp înainte de această imprevizibilă stare de fapt,
fie pe site-ul web, fie pe rețele de socializare, oferind diverse informații, de la rezervări
și bibliografii la cerere la informații biografice, biobibliografice sau de promovare a
documentelor existente în colecțiile bibliotecii, în urma închiderii fizice a instituției,
aproape de jumătatea lunii martie, serviciile virtuale s-au amplificat, cererea de cărți
electronice, audio și chiar a revistelor digitale, a altor resurse pe suport citibil la
distanță fiind mult mai mare decât atunci când cititorii noștri frecventau personal
biblioteca și filialele ei.
Să nu uităm că școlile, liceele și facultățile au fost închise, tinerii, altădată cititorii
noștri fideli, formați din copilărie, aflați la studii pe alte meleaguri, au revenit acasă
și au apelat la noi, bibliotecarii gălățeni. Ne-am bucurat că în acest fel nu și-au uitat
punctul de plecare în formarea lor și le-am oferit sprijinul cu satisfacția că le putem
fi de folos în continuare. Mulțumirea că putem să le fim de ajutor a fost de cele mai
multe ori umbrită de faptul că nu puteam să ne citim pe chip bucuria întâlnirii, dar am
simțit sentimentele sub forma imaginilor: emoticoane, semne ale exclamării, buchete
de flori virtuale sau comunicări telefonice.
Deși suntem conștienți că cititul, nu numai în acest an care este cunoscut sub
numele „2020 - Anul promovării lecturii în România”, este o necesitate, poate că am
conștientizat, mai mult decât oricând, că o comunitate precum cea gălățeană, dar cred
că se poate vorbi despre întreaga comunitate mondială în mod similar, are nevoie de
serviciile noastre pentru a se menține pregătită, informată, documentată, iar noi avem
nevoie de ei pentru că sunt sensul nostru de a exista.
Suntem un popor empatic, poate mai mult decât alte popoare, iar această
menținere a legăturii, respectând distanțarea, a fost o lecție și pentru noi, bibliotecarii,
de a încerca să transmitem și virtual sentimentele de căldură și înțelegere a necesităților
cititorilor, îndrumându-i cu grijă, răspunzându-le prin corespondență, prin mesaje
private, tocmai pentru a păstra discreția în ceea ce privește criteriile de alegere a
lecturii sau a informațiilor necesare studiului pentru acestă perioadă.
Închiderea bibliotecilor fizic a fost o decizie dureroasă pentru bibliotecari!
Niciodată nu ne-am dorit să limităm un serviciu esențial precum accesul direct la cărțile
și informațiile pe care biblioteca le deține. Mai mult, noi am devenit atașați de utilizatorii
noștri, pe care i-am văzut și i-am urmărit tot timpul cum cresc. Atât ei, cât și noi am
așteptat cu nerăbdare să deschidem din nou ușile pentru a ne reîntâlni. Și, iată, că a sosit
timpul mult așteptat: biblioteca este larg deschisă pentru voi, dragi cititori, oameni și
copii ai comunității, și vă așteptăm cu drag, în număr cât mai mare să ne pășiți pragul,
dar rămânem în continuare cu fereastra deschisă spre sufletul vostru!

4 Axis Libri
rof esional

Din raritățile colecției de


carte veche românească ale
Bibliotecii „V.A. Urechia”
Urbariul pentru Banat
Viena, 1780
Identificat de către Dan Simonescu drept unul dintre cele
șapte titluri inexistente în colecțiile Bibliotecii Academiei Române,
în prefața catalogului „Cartea românească veche: Bibliografie”1,
„Urbariul pentru Banat”, tipărit în limba română cu caractere
chirilice, la Viena, în 1780, rămâne și astăzi un titlu quasi-inexistent
în lucrările de referință tradiționale, tipărite, sau în bazele de date on-
line, cu excepția Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”2. Acest valoros
instrument bibliografic, tipărit la Galați, 1965, întocmit de prof. G.
Hâncu, în calitate de angajat al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
a reprezentat, totodată, continuarea unui demers de colaborare
început odată cu participarea Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galați
la constituirea planului bibliografic național, propus de I. Bianu în
ședința Academiei Române din 28 februarie 1895 și aprobat integral
de V.A. Urechia.
Din investigațiile cercetătorului Dan Râpă-Buicliu, care a făcut
observații și corecturi importante3 la notița bibliografică a cărții,
inclusă în catalogul anterior menționat, reiese că acest titlu, redactat
în limba română cu caractere chirilice, se regăsește și în colecțiile
Bibliotecii Academiei Române - Filiala Cluj-Napoca. Mai mult,
istoricul semnalează o transcriere după acest text, care este publicată,
ca anexă la studiul „Reglementarea urbarială în Banat de la 1780”, de
acad. David Prodan. Principala corectură a profesorului Dan Râpă se
Letiția Buruiană referă la locul tipăririi, acesta fiind Viena și nu Buda, așa cum apare
bibliotecar, Biblioteca în catalogul mai sus menționat. Totodată, semnalează toate resursele
Județeană bibliografice în care sunt mențiuni despre această tipăritură.
„V.A. Urechia”
1
Cartea românească veche: Bibliografie/ prof. G. Hâncu. Prefaţă: prof. dr. Dan
Simonescu; Introducere: prof. G. Hâncu.- Galaţi : S.n., 1965 (Galaţi: Întreprinderea
Poligrafică Galaţi). 192 p. : facs., [1] f. h;.
2
v. Catalog online. http://193.231.136.4/opac/bibliographic_view/634408?pn=o-
pac;%2FSearch&q=urbariul+#level=all&location=0&ob=asc&q=urbariul+&s-
b=relevance&start=0&view=CONTENT;
3
Dan Râpă-Buicliu. Bibliografia Românească veche. Additamenta I. (1536-1830),
Editura Alma, Galați, 2000, pp. 295-296. Conform corijării redate de autor,
descrierea bibliografică a volumului este următoarea: Maria Tereza, Urbariu pentru
Banat, Viena, tip. Iosif von Kurzböck, 1780 octombrie 17, 28 p. + [3] f.;

iunie 2020 5
rof esional
O altă ipoteză asupra anului Tereza a Austriei, care a avut și titlul de Mare Principesă a
apariției a fost lansată anterior și de Transilvaniei, face parte dintr-o amplă acțiune de reglementare
Caius T. Jiga, care avansează anul 1785 cadastrală din perioada absolutismului imperial austro-ungar,
în loc de 1780, întrucât consideră implementată „ca o extensiune și o adaptare a reglementării
că versiunea în limba română ar fi
o traducere a celei din limba latină,
apărută în 17854, în „încercarea
Curții habsburgice de a crea condiții
de muncă mai ușoare iobagilor în
urma sângeroasei răscoale condusă
de iobagul Horia în 1784”5. După
opinia Evei Mârza, însă, Maria Tereza
a acordat un privilegiu de tipărire a
cărților românești lui Joseph Lorenz
von Kurzbock la data de 14 febr. 1770,
pe o durată de 20 de ani, în scopul dublu
al protejării tipografilor din imperiu și
al instruirii populației, în general, și,
în speță, a celei românești, în acord cu
legislația școlară a vremii. Urbariul nu
este menționat însă printre tipăriturile
acestui editor și tipograf6, ca de altfel
nicăieri în volumul citat.
Menționăm însă că supoziția
lui G. Hâncu a avut la bază, probabil,
însemnarea manuscrisă de pe
penultima pagină, în care se poate
descifra, către final ei, anul 1781.
Întrucât textul însemnării este greu
descifrabil, din cauza diluării parțiale a
cernelii, este hazardant să presupunem
că anul reprezintă data rândurilor
manuscrise și că, prin urmare, cartea
ar fi fost editată în anul anterior.
Urbariul, această veche
formă de carte funciară a secolelor
trecute, are o însemnată importanță
prin consemnarea reglementărilor
raporturilor feudale între proprietar și
colon sau dintre grof și ţăranul iobag,
în cazul nostru, în Banat. Lucrarea, urbariale din anul 1767 din Ungaria, la condițiile specifice ale
apărută chiar în anul decesului Mariei Banatului.7 Cuprinsul lucrării este structurat în șapte secțiuni,
fiecare fiind dedicată unui domeniu specific de reglementare:
4
Caius T. Jiga. Ordine guberniale transilvane și
alte publicații românești (1766-1848). Brașov,
Întîia despărțire. Pentru sessionae și împărțirea lor (pp. 1-3); A
1970, p. 9; doua despărțire. Pentru folosurile care se cuvin dajnicului (pp.
5
Ibidem. Note, p. 8; 6-7); A treia despărțire. Pentru leamne, și pentru jirobină (pp.
6
Eva Mârza. Introducere. În: Cartea românească 8-11); A patra despărțire. Pentru slujbele, și dajdiile supușilor
veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). (pp. 11-19); A cincea despărțire. Pentru zeciuială sau dijmă
Recuperarea unei identități culturale. Editura
Mega, Cluj-Napoca, 2016, p. 38; 7
Dan Râpă-Buicliu. Op. cit., p. 296;

6 Axis Libri
(pp. 19-23); A șasea despărțire. Pentru covârșiri care se cuvin domnilor pământești (pp. 23-27); A șaptea
despărțire. Pentru alegerea chinezului (pp. 27-14 [28]). Ca anexe, sunt prezente Tabela robotelor și Tabela
pentru arenda neguțătorilor, care să cuvine la A patra despărțire §-lui I-tâiu, Punctului al 7-lea.
Exemplarul, achiziționat de V.A. Urechia, menționat în Catalogul general al cărților8, la numărul
29543, cu mențiunea de proveniență „Ministerul cultelor & bibliotecei”, este relevant și prin ornamentica
sa - frontispiciul de pe prima pagină ilustrează stema imperială habsburgică9, încadrată de elemente
decorative florale - precum și prin însemnările manuscrise cu caractere latine de pe ultimele două
pagini, parțial descifrabile, fiind alterate de umezeală. Însemnarea de pe penultima filă este finalizată cu
o semnătură și un sigiliu impregnat cu ceară roșie, care este în stare deteriorată.
Iată, că se întâmplă uneori, ca în domeniul istoriei tiparului și al cărții vechi să mai găsim
„necunoscute” de studiat, iar tinerii, viitori cercetători își vor putea încă exersa acribia „ștergând” cu
atenție colbul de pe paginile îngălbenite de vreme.

8
Catalogul General al cărților, manuscriselor și hărților aflate la 1890, octombrie 1, în această bibliotecă... București, Ed. Curții
Regale F. Gobl Fii, 1890, p. 661. BVAU, Cota IV 6361(3);
9
Din observarea modalității de realizare a desenului acestui frontispiciu, Caius T. Jiga consideră că acesta ar putea fi derivat din
tipografia Kurtzbock, din Viena. V. Jiga, Op. cit.

iunie 2020 7
rof esional

Expozițiile virtuale,
Mijloc de promovare a
Colecțiilor speciale
în mediul on-line

Colecțiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia” tezaurizează


circa 17000 de documente: manuscrise, carte străină veche, carte
românească veche, fotografii și cărți poștale ilustrate, stampe, atlase
și hărți vechi, piese de arhivă, foi volante, partituri. Promovarea
acestor documente prin intermediul expozițiilor temporare sau
itinerante este, prin tradiție, una dintre activitățile principale ale
secției noastre.
Întrucât în perioada stării de urgență expozițiile noastre nu
au putut fi vizitate fizic, ne-am gândit să le amplasăm în spațiul
virtual, atât pe site-ul Bibliotecii „V.A. Urechia”, cât și pe pagina
de facebook BVAU Colecții speciale, oferind, în acest mod,
utilizatorilor noștri posibilitatea de a le viziona de la distanță.
Astfel, în luna aprilie a anului curent, a putut fi vizionată expoziția
Meșteșuguri dispărute, într-un volum care aparține Enciclopediei
Diderot. În cadrul expoziției au fost prezentate 35 dintre cele
269 de gravuri ce se regăsesc în excepționalul volum Recueil de
planches sur les sciences, les arts libéraux et les arts méchaniques,
avec leur explication, Paris, 1762. Acest volum provine din donația
lui V.A. Urechia și este primul dintr-un set de 11 volume cu
planșe publicate între 1762-1772, cu scopul de a ilustra celebra
Enciclopedie Diderot.
Colecțiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia” păstrează și
conservă un fond imagistic de excepție, însumând aproape 5200 de Camelia Bejenaru
piese: fotografii, cărți poștale și albume fotografice. Începând cu bibliotecar, Biblioteca
data de 4 mai, cititorii noștri au putut admira expoziția Vederi din Județeană
Regatul României, expoziție ce a adus în fața iubitorilor de frumos, „V.A. Urechia”
într-o succesiune tematică variată, 35 de imagini imortalizate pe
hârtie de maeștri ai artei fotografice, precum Alfred Brand și A.
Jhalsky sau de fotografi mai puțin cunoscuți. Adevărate cronici
imagistice ale timpurilor trecute, aceste fotografii schițează o
minunată frescă a României de odinioară. Documentele provin,
majoritar, din donația lui Vasile Alexandrescu Urechia, fondatorul
bibliotecii gălățene.

8 Axis Libri
iunie 2020 9
rof esional

2020 - Anul Promovării


Lecturii în România

În data de 28 octombrie 2019, un grup de deputați români a


depus o inițiativă legislativă pentru ca anul 2020 să fie intitulat Anul
Promovării Lecturii în România.
Expunerea de motive pentru susținerea inițiativei legislative
a fost fundamentată pe faptul că situația statistică cu privire la
consumul cultural în România este îngrijorătoare. Astfel, România
este pe ultimele locuri, la nivel european (potrivit Eurostar), doar
1,6 % dintre angajații români lucrează în cultură, iar bugetul alocat
de familiile din România este cu 3 puncte procentuale mai mic decât
media europeană. De asemenea, este invocat Barometrul Cultural
de Consum 2017, ultimul ca referință în domeniu, unde se constată
că aproape 42% din populația României nu a citit nicio carte în
ultimul an, 27% citește foarte rar, iar 69% nu împrumută cărți de la
bibliotecă, dar și clasamentul european, unde deținem locul întâi la
analfabetismul funcțional, conform testelor PISA.
Inițiatorii doresc menținerea atenției opiniei publice asupra
lecturii, continuând de fapt ceea ce s-a făcut în 2019, care a fost
declarat Anul Cărții în România, prin măsuri care „vor contribui la
promovarea consumului de carte și a lecturii, ca cea mai eficientă
metodă de dezvoltare a gândirii critice și ca mod de educație
continuă”1.
Viitoarea Lege, care trebuia să fie aprobată, prevede implicarea
reală, deplină a Guvernului, cu campanii de încurajare a lecturii prin Dorina Bălan
spoturi TV, cu asigurarea de cărți pentru copii și aducerea la zi a șef birou, Catalogarea
bibliotecilor școlare, cu implicarea autorităților centrale și locale, colecțiilor. Control de
autoritate,
prin sprijin logistic sau financiar, un program al evenimentelor, Biblioteca Județeană
elaborat de Ministerul Educației Naționale, sub titlul „Copiii „V.A. Urechia”
citesc”, prin care copiii să se întâlnească săptămânal cu jurnaliști, cu
personalități publice, cu părinți care să le citească - deschizându-le
apetitul pentru lectură - întâlniri bianuale cu scriitori contemporani
și un calendar întocmit de Ministerul Culturii cu evenimentele ce se
vor desfășura în fiecare județ.
1
Expunere de motive. Disponibil la: https://www.senat.ro/legis/
PDF/2020/20L034EM.PDF. Data consultării: 20200414.

10 Axis Libri
Termenul de adoptare tacită a fost stabilit
de 45 de zile, și se calculează de la data de
04.02.2020. În data de 09.03.2020 proiectul era
înscris pe ordinea de zi a Plenului Senatului.
Termenul s-a împlinit la data de 19.03.2020, dar, din
cauza situației de urgență, așteaptă să fie aprobat și
publicat în Monitorul Oficial.
„Când am depus în Parlament «Pactul pentru
Carte» - pachetul legislativ menit să dubleze consumul
de carte în România în următorii ani - am avut în
vedere tocmai problema analfabetismului funcțional.
În secolul al XIX-lea, reformele lui Spiru Haret au țintit
problema analfabetismului propriu-zis, reușind să îl
reducă rapid la jumătate prin extinderea sistemului
de educație. Azi, pentru a combate analfabetismul
funcțional, sunt necesare măsuri proactive, care Biblioteca „V.A. Urechia” Galați: Extinderea activității în
vizează, între altele, relația directă a copiilor și tinerilor cartiere prin Bibliobuz. [Fotografie]. Galaţi: [Sn], 1976
cu cartea” a declarat Ovidiu Raețchi, unul dintre
principalii inițiatori ai proiectului. aceasta este una dintre menirile noastre, mai ales
Până la aprobarea legii, noi, bibliotecarii, în această perioadă care ne-a dat posibilitatea să ne
promovăm lectura prin tot ceea ce facem pentru că reinventăm și să căutăm noi căi de susținere a ei.

Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galați: Sala de lectură de la Liceul „Vasile Alecsandri”
[Fotografie]. Galaţi: [Sn], [Sa]. F III 159

iunie 2020 11
rof esional

IFLA LIBRARY MAP


OF THE WORLD

În organizațiile infodocumentare, ca de altfel în oricare


organizație, măsurarea performanței este esențială pentru procesul
de management, iar promovarea serviciilor și intereselor bibliotecilor
prin activitatea de advocacy poate influența politicile publice și,
în special, opinia publică cu privire la rolul important pe care îl au
bibliotecile în comunitate. Federația Internațională a Asociațiilor și
Instituțiilor Bibliotecare (IFLA - The International Federation of
Library Associations and Institutions), vocea comună a profesiei
din domeniul biblioteconomiei și științei informării, a considerat
oportun să facă cunoscute întregii lumi performanțele bibliotecilor
prin inițierea proiectului Harta Bibliotecii Lumii (LMW - Library
Map of the World), o platformă formată din cinci secțiuni (Home,
SDG Stories, Countries, Contributors și About) care, în colaborare
cu parteneri din toate colțurile globului, reflectă la scară mondială,
activitatea și realizările anuale ale tuturor tipurilor de biblioteci:
naționale, academice, publice, școlare, comunitare și alte tipuri.

Catrina Căluian
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
„V.A. Urechia”

Sursa: https://librarymap.ifla.org/

Pentru a face cunoscut potențialul bibliotecilor, principalii


promotori și furnizori de acces gratuit la toate tipurile de informații
pentru toți cetățenii, IFLA și-a propus colectarea unui set inițial de opt
indicatori de performanță, care vizează activitatea tuturor tipurilor de
biblioteci dintr-o țară: numărul de biblioteci, numărul de biblioteci
care oferă acces la Internet, numărul de personal echivalent cu

12 Axis Libri
normă întreagă, numărul de voluntari, numărul de desfășurate cu publicul, ating cele 17 obiective
utilizatori înregistrați, numărul de vizitatori (vizitele de dezvoltare durabilă (Sustainable Development
directe la bibliotecă), numărul de împrumuturi Goals – SDG) propuse de Organizația Națiunilor
fizice și numărul de împrumuturi (descărcări) Unite (ONU) în Agenda 2030, care au în vedere
electronice. Indicatorii îi găsim în secțiunea Home dezvoltarea economică, ecologică și socială.
unde, de altfel, există și date statistice după tipologia Dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea vieții
bibliotecilor. România este prezentă pe LMW, în oamenilor sunt dependente de accesul la
această secțiune, datorită Asociației Bibliotecarilor informație și cunoaștere, iar bibliotecile sunt
din România (ABR), unul din cei trei contribuitori la principalele instituții care asigură acces gratuit
conținutul platformei din partea țării noastre, care a și nedescriminatoriu la informații relevante, în
furnizat, din anul 2019, indicatorii de performanță timp util. SDG Stories colectează toate poveștile
realizați de bibliotecile românești în anul 2018, bazate pe activități reale, desfășurate în țările
în baza datelor statistice din formularul CULT1 - lumii, care au ca scop eradicarea sărăciei și a
Activitatea bibliotecilor din România, ca urmare a inegalității, dezvoltarea agriculturii, furnizarea
colaborării între Secțiunea Statistică și evaluare de educație de calitate și sprijinirea sănătății,
din cadrul Asociației, Subcomisia de statistică culturii, cercetării și inovării oamenilor. În
subordonată Comisiei Naționale a Bibliotecilor momentul accesării, în secțiune erau vizibile 21
(CNB) și Institutul Național de Statistică (INS) de țări și 31 de povești SDG. România este și ea
care colectează, prelucrează și centralizează datele prezentă în această secțiune datorită celor doi
statistice din formular. Au putut fi declarați cinci contribuitori, care au făcut cunocute poveștile
indicatori: numărul de biblioteci, numărul de și activitățile din spațiul românesc ce au urmărit
personal, numărul de utilizatori înscriși, numărul atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă
de împrumuturi fizice și numărul de împrumuturi/ propuse pe Agenda 2030: Fundația Progress cu
descărcări electronice. Colaborarea între asociațiile proiectul Coding for Kids in Libraries (Codarea
de profil, CNB și INS va urmări publicarea în pentru copii în biblioteci) și IREX România cu
resursa elaborată de INS, Activitatea unităților proiectul implementat în colaborare cu Agenția
cultural-artistice, și a celorlalți indicatori ceruți de pentru Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA),
IFLA. prin care fermierii români au primit subvenții
Prin secțiunea SDG Stories, IFLA agricole, folosind calculatoarele din bibliotecile
demonstrează că bibliotecile, prin activitățile publice.

Sursa: https://librarymap.ifla.org/map/Metric/Number-of-libraries/LibraryType/National-Libraries,Academic-
Libraries,Public-Libraries,Community-Libraries,School-Libraries,Other-Libraries/Country/Romania/Weight/Totals-by-
Country

iunie 2020 13
Sursa: https://librarymap.ifla.org/stories/keywords/romania

Secțiunea Countries este compusă din Secțiunea Contributors conține numele


profiluri de țări, care conțin date relevante și partenerilor care au furnizat date pentru conținutul
actualizate ce conturează o imagine de ansamblu a platformei, iar la momentul accesării, 128 de
peisajului bibliotecilor din țara respectivă și oferă țări erau vizibile pe hartă datorită informațiilor
posibilitatea utilizatorilor de a accesa informațiile furnizate de 161 de contribuitori.

Sursa: https://librarymap.ifla.org/datacontributors/Romania

prin linkurile existente. Profilul de țară conține Secțiunea About are rolul de a aduce informații
informații despre sistemul de biblioteci, indicatorii suplimentare pentru contribuitori despre proiectul
de performanță, poveștile SDG, informații despre în sine și despre natura informațiilor pe care trebuie
organizațiile de profil sau alte instituții abilitate să le furnizeze, glosarul existent în secțiune fiind
a elabora politici pentru biblioteci, politicile lămuritor în acest sens.
naționale pentru biblioteci și legislația din
domeniul biblioteconomiei, cerințele de calificare Webliografie:
profesională și educație a bibliotecarilor, publicații IFLA Library Map of the World : [site web].
și evenimente profesionale. Harta conținea, în IFLA [accesat la: 22 aprilie 2020]. Disponibil pe
momentul accesării, 19 țări care au completat internet, la adresa: https://librarymap.ifla.org/
un profil de țară, România nefiind, deocamdată, copyright.
prezentă pe hartă, la această secțiune.

14 Axis Libri
rof esional

Promovarea colecțiilor
bibliotecii prin rețele de
socializare, în perioada
restricțiilor impuse de
pandemie
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, asemenea tuturor
bibliotecilor din țară și din întreaga lume, a fost afectată de
răspândirea cu rapiditate a unui inamic nevăzut, coronavirus. Acest
virus necunoscut ne-a schimbat tuturor cursul obișnuit al vieții și
ne-a obligat să ne reconsiderăm activitățile zilnice.
Începând cu 11 martie 2020, biblioteca și-a sistat temporar
serviciile pentru public, dar și toate activitățile cultural-educative
planificate. Și chiar dacă instaurarea stării de urgență la nivelul
țării ne-a limitat posibilitățile de mișcare, biblioteca nu s-a închis.
Biblioteca este activă, concentrându-și de data aceasta activitatea
în mediul on-line. Bibliotecarii au căutat noi modalități de a păstra
legătura cu cititorii săi, de a le oferi în continuare informații corecte și
de a-și promova colecțiile.
În aceste condiții, bibliotecarii din cadrul Serviciului Săli de lectură
au continuat să organizeze expoziții virtuale de cărți, periodice sau
documente multimedia, aflate în colecțiile proprii, pe care le-au postat
zilnic pe pagina de Facebook a serviciului (https://www.facebook.
com/Săli-de-lectură-Biblioteca-Județeană-VA-Urechia-Galați).
Prin aceste expoziții virtuale, bibliotecarii și-au propus să marcheze
aniversări sau comemorări ale scriitorilor, oameni de cultură și știință,
personalităților universale, dar și naționale, evenimente internaționale

Silvia Matei
șef serviciu, Săli de lectură,
Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia”

iunie 2020 15
locală pot „răsfoi” paginile acestor
ziare, care au fost scanate și puse la
dispoziția utilizatorilor noștri.
Noutățile zilnice se referă și la:
promovarea filmului zilei, artistului/
actorului săptămânii, recomandări
de site-uri cu filme de vizionat
împreună cu familia, de toate
genurile și pentru toate gusturile,
folosind linkurile: http://www.
openculture.com/freemoviesonline,
sau https://cinepub.ro/ (o arhivă de
film, una dintre cele mai ample în
on-line la nivel mondial, accesibilă
diverse și să promoveze colecțiile de documente pe care le păstrează și 24/24, în regim gratuit). Am făcut și
conservă cu profesionalism pentru generațiile viitoare. recomandări de spectacole on-line
Astfel, au fost readuse în atenția publicului virtual atât de teatru și muzică, vizite virtuale
personalități care au influențat istoria comunității gălățene, precum la muzee, grădini zoologice sau
Alexandru D. Moruzi, cât şi nume de marcă ale artei muzicale şi Delfinariu, dar și recomandări de
cinematografice româneşti sau mondiale precum compozitorii a vizita bibliotecile virtuale și de a
George Grigoriu, Gaetano Donizetti, naistul virtuoz Gheorghe Zanfir, alege o carte din miile de cărți puse
scenariștii Francisc Munteanu, Sergiu Nicolaescu, actorii Amza Pelea, la dispoziție gratis, pe site-urile unor
Eddie Murphy, Dennis Quaid sau Omar Sharif. edituri de marcă din țară.
Au fost marcate, de asemenea, zile internaționale diverse În concluzie, activitatea
precum: Ziua Mondială a Sănătății, Ziua Internațională a Păsărilor, noastră, a bibliotecarilor, continuă,
Ziua Mondială a Artei sau Ziua Internațională a rock-n-rollului. chiar dacă perioada stării de
Colecțiile de ziare și reviste vechi, păstrate și conservate încă în urgență/alertă se va prelungi și,
colecțiile bibliotecii, ne-au ajutat în rememorarea unor evenimente deși nu ne vedem, noi suntem
deosebite din istoria universală. De exemplu, naufragiul celui mai mare aici pentru dumneavoastră și
pachebot din lume, TITANIC, care a plecat în călătoria sa inaugurală răspundem la orice solicitare de
din Anglia cu destinația New York, la 10 aprilie 1912, s-a ciocnit de informații, atât prin telefon, cât și
un aisberg la patru zile de la plecare, în data de 14 aprilie 1912, și prin email, messenger sau orice
s-a scufundat în dimineața următoare. Acesta a fost unul dintre cele altă cale de comunicare.
mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie, amplu Cu speranța că situația va
prezentat în Gazeta ilustrată (1912) care apărea în acea perioadă și reveni cât mai curând la normal
care se regăsește în colecțiile bibliotecii noastre. și ne vom reîntâlni cu bucurie,
De asemenea, revista L’Exposition de Paris din 1889 surprinde vă urez tuturor sănătate și să ne
imagini istorice din perioada construcției și de la momentul vedem cu bine!
inaugurării, la 31 martie 1889, a Turnului Eiffel,
faimoasa construcție din oțel, devenită cel mai
cunoscut simbol al Franței și cel mai răspândit
la nivel mondial.
Reamintim astfel utilizatorilor Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” că au acces la
periodice gălățene vechi, precum: Acțiunea,
Vocea Covurluiului sau Vocea Galațiului,
prin intermediul catalogului electronic al
bibliotecii, accesibil la adresa www.bvau.ro sau
http://193.231.136.4/opac. Iubitorii de istorie

16 Axis Libri
rof esional

Ne jucăm, zâmbim,
cunoștințe dobândim
Proiect on-line derulat de Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” a
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați (BJVAU)
în colaborare cu Fundația „Andreiana Juventus”

Situația generală actuală ne-a forțat pe toți să ieșim din zona de


confort, să părăsim „cutia”, să renunțăm la tipare și să ne manifestăm
diferit. Acum este unul dintre momentele acelea când devenim
recunoscători pentru lucruri mărunte, când acordăm din nou
valoare unor concepte, atitudini, manifestări fie uitate, fie rutinate, fie
disprețuite, căzute fiind în dizgrație.
Radicalismul unor măsuri de prevenție și coerciție ne-au
determinat să apelăm la alte laturi ale abilităților și capacităților
proprii.
Comunicarea s-a mutat din planul fizic (real, numit de unii)
în planul virtual (catalogat, iarăși de unii, ca ireal). Dar, datorită
tehnologiei, totul este cât se poate de concret: ne vedem, ne auzim și
aproape ne simțim pentru că emitem intenții și sentimente cu o forță
suficientă pentru a putea fi percepuți la distanță. Pe scurt, comunicarea
se amplifică și intensifică, alături de empatie și compasiune. Omenirea
redevine Omenire; poate sună puțin emfatic, dar este un prilej pentru
noi toți să trecem într-o etapă superioară de evoluție.

Monalisa Livia
Gheorghiu
bibliotecar, Fundația
Andreiana Juventus

iunie 2020 17
În acest contex, de „forțare” la evoluție, ne-am Dorința de a ști, de a cunoaște este o
mutat și noi, bibliotecarii, activitatea în spațiul componentă a naturii umane, care favorizează
virtual, folosind resursele oferite de platformele evoluția permanentă a societății. Conform
on-line de socializare. principiului cauzalității, în replică, există dorința
Proiectul, intitulat „Ne jucăm, zâmbim, de a împărtăși, de a răspândi, de a face cunoscută
cunoștințe dobândim!”, s-a născut din colaborarea experiența dobândită. Aceasta din urmă, trebuie să
bibliotecarilor de la Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” fie apanajul nostru, al bibliotecarilor, tot așa cum
a BJVAU și de la Fundația „Andreiana Juventus”, cea dintâi trebuie să existe sau să fie activată la
dornici să păstreze legătura cu utilizatorii bibliotecii beneficiarii serviciilor de bibliotecă. Ca atare, căutând
și să împărtășească cunoașterea și informația să vedem „partea plină a paharului”, considerăm că
cuprinsă în documentele bibliotecii, interesați ni s-a dat oportunitatea de a atrage atenția asupra
să experimenteze noi moduri de comunicare și beneficiilor frecventării unei biblioteci, cu atât mai
valorificare a conținutului informațional. mult cu cât valențele conceptului de bibliotecă s-au
Intenția proiectului este de a realiza o schimbat destul de mult odată cu modernizarea și
ludotecă on-line dedicată copiilor de toate vârstele tehnologizarea societății umane.
(inclusiv cei care încă își simt sufletul de copil),
prin care aceștia să rezoneze pozitiv și să asimileze
cunoștințe în modul cel mai natural cu putință
(adică, prin joc) în perioada de restricționare a
ieșirii din casă.
Structurată pe trei secțiuni, activitatea are
în vedere satisfacerea atât a nevoilor raționale,
intelectuale, cât și a celor creative, imaginative ale
vizitatorilor paginii. În acest scop, colecțiile de
enciclopedii, ghiduri practice și cărți educative,
alături de imaginația, creativitatea și îndemânarea
bibliotecarelor sunt surse esențiale pentru alcătuirea
conținutului zilnic postat pe pagina de Facebook:
BVAU – Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” Galați –
Biblioteca Municipală. Matematica distractivă,
curiozitățile, ghicitorile, invitația la compoziție
se îmbină armonios cu desenul, lucrul manual,
scenete de teatru, marionete și povești.

18 Axis Libri
rof esional

Scriitori de ieri și de azi


Acțiune cultural-literară, on-line

Încă din luna februarie și, cu mai multă amploare, din martie,
în special, criza declanșată de Coronavirus, cum mai este cunoscut
acest agent patogen extrem de virulent, a escaladat tot mai mult și în
țara noastră. Prin dimensiunile sale, pandemia a amenințat practic
să atingă întreaga noastră societate și națiune. Începând cu data de
16 martie 2020, președintele României, dl Klaus Iohannis, a decretat
starea de urgență pe tot teritoriul național, iar cele mai multe
transporturi de călători, și nu numai, au fost anulate, restricționate
fiind implementate măsuri specifice pentru a evita împrăștierea fără
limite a acestui virus cu potențial mortal ridicat.
Acesta este contextul în care se situează acum Filiala „Grigore
Vieru” a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” cu toată dorința de a
trece cu bine de gravitatea crizei actuale și de a-și relua funcțiile
sale normale de servire a publicului ei, de care este atât de mult
atașată. Dar și aici au trebuit aplicate restricții de activitate, iar
funcționarea în favoarea comunității gălățene, în principal, a trebuit
abordată de așa natură încât să nu pună în pericol de infestare și
infectare mediile noastre de interacțiune sociale. Au fost avuți în
vedere și utilizatorii, și personalul Filialei, și nimic nu a fost lăsat la
întâmplare. Dar, deși multe servicii pentru public au fost suspendate
sau reduse la minimum, alte posibilități precum cele de prezentare
a obiectivelor și a scopurilor noastre pe rețelele de socializare,
îndeosebi pe Facebook, au luat amploare, precum și anumite forme
Andrei Parapiru nepericuloase de activitate. De asemenea, se depun eforturi pentru
bibliotecar, Biblioteca
Județeană o pregătire cât mai bună a întâmpinării publicului în momentul
„V.A. Urechia” reluării activităților.
Pe de altă parte, în cadrul preocupărilor ce reflectă interesul
pentru cultură, a fost inițiată acțiunea Scriitori români de ieri și
de azi pe pagina de facebook a Bibliotecii noastre - V. A. Urechia-
Filiala Nr. 4 Grigore Vieru – pe care o găsiți la adresa: https://
www.facebook.com/pages/Biblioteca-V-A-Urechia-Filiala-Nr-4-
Grigore-Vieru/602415630262498 și care se referă la actualizarea
celor mai importante date despre personalitățile literare române și
universale, cu profund impact spiritual. Acest fapt este susținut cu

iunie 2020 19
vigoare mai ales acum, la o cotitură a destinului. lor cu tot ce ne definește realmente, observațiile
Informări puternic condensate, cu un conținut de valoare și mișcările de profunzime care
viu, sunt salutare în situația de față. Conservarea în iradiază susținerea identității românești la orice
referințe de bază a valorilor naționale și universale, scară a ființării. În final, forța spiritului este cea
trimițând spre autori de referință și spre operele precumpănitoare față de împrejurările istorice.
lor, înseamnă ieșirea substanțială efectivă dintr-o De aceea este acum rândul generației noastre să
obscuritate ce amenință serios mentalitatea se unească în jurul steagului inefabil al înnoirii de
normalității. Dar cum profunzimile cele mai mari inimă ce este pe cale să resubstanțieze România.
ale vieții sunt legate de Dumnezeu iar cele din
cultură de expresiile Sale ce ne cuprind, nimic nu
va putea stopa, în final, reașezarea ca niciodată
înainte a frontului românesc de valori.
Intențiile noastre sunt de a atrage atenția
asupra faptelor viabile ce au forța să dea conținut
vieții umane la restriște de încercări. Inițiativa
Scriitori de ieri și de azi urmărește redeșteptarea
coordonatelor noastre orientative și consolidarea

20 Axis Libri
rof esional

Rostul bibliotecii publice

„Bibliotecile sunt memoria singură şi durabilă a omenirii ai


cărei membri au fiecare în parte numai o memorie foarte mărginită
şi nedesăvârşită.” (Schopenhauer)
Din cărțile aflate în biblioteci, am aflat că egiptenii au fost
cei care au inventat scrisul, prima invenție cu adevărat colosală.
Apoi, fenicienii au împrumutat câteva semne de la egipteni, au
simplificat figurile cuneiforme ale sumerienilor și au ajuns la un
alfabet de douăzeci și două de litere. Gutenberg a inventat tiparul în
anul 1455, renunțându-se astfel la condeiul din pană de gâscă. Arta
tiparului s-a răspândit în Europa. La noi, prima carte tipărită a fost
Liturghierul lui Macarie, în anul 1508. A fost tipărită la Târgoviște,
de către ieromonahul Macarie, cu sprijinul domnitorului Radu cel
Mare. Noi, românii, din cărți am aflat despre eroii care s-au jertfit
pentru patrie și despre marii oameni pe care i-a avut țara noastră,
precum: Decebal, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan
Cuza, Carol I, Ferdinand, Regina Maria (la Pelișor putem admira
manuscrisul pictat pe pergament, pe care aceasta i l-a dăruit lui
Ferdinand în anul 1906), Mihai Eminescu (student fiind la Viena, a
luat contact cu opera lui Schopenhauer) și mulți alții.
Bibliotecile sunt lăcașurile în care marile spirite au venit la
întâlnire cu oamenii de rând, îndrumându-i pe calea cunoașterii și
a înțelepciunii. Oamenii trebuie doar să pășească înăuntru. Fac ei
acest pas? Unii, da. Pentru alții e mai facil să privească la televizor.
De ce ar trebui să ne îndreptăm spre biblioteci?
Violeta Opaiț
responsabil, Filiala Nr. Lumea se schimbă, trăim vremuri noi. Știm noi desluși sensul
5 „Hortensia Papadat- evenimentelor pe care le trăim? Avem competențele necesare pentru
Bengescu” a ne adapta la această lume în schimbare? Lume care începe să
funcționeze altfel decât am fost obișnuiți? Suntem pregătiți pentru
schimbările de pe piața muncii care se desfășoară azi sub ochii
noștri? Ce știm despre dictaturile digitale? În ce măsură roboții
ne vor lăsa fără slujbe? Acestea, și multe altele, sunt întrebări care
așteaptă răspuns. Pentru a afla sensul lor, pentru a ne pregăti psihic
și profesional, trebuie să fim informați. Cărțile din biblioteci asta fac:
ne hrănesc mintea și sufletul. Ambele la fel de importante, precum

iunie 2020 21
la fel de important este și trupul. Covid-19 ne ține în case. Avem Academiei Române; Despre
Citim pentru a afla idei care să timp să citim, avem timp pe schimbarea stilului de viață în
ne ajute să dăm valoare vieții care să-l petrecem cu copiii, perioada pandemiei Covid-19
noastre. Toți vrem să trăim citindu-le, jucându-ne cu ei, - un Ghid practic recomandat
într-o lume mai bună. O lume învățând unii de la ceilalți. de către prof. univ. dr. Daniel
mai bună înseamnă oameni mai Dacă ați citit toate cărțile pe David, rectorul Universității
buni, pentru că Lumea în care care le aveți în bibliotecile Babeș-Bolyai din Cluj-
trăim e reflexia noastră. Cărțile personale, nu-i bai, pentru că Napoca; anunțul de Consiliere
citite și introspecția ne ajută să bibliotecile publice sunt aproape psihologică prin telefon, oferită
aflăm cine suntem, ce ne place de cititori prin intermediul de către psihologii Universității
să facem, ce suntem capabili să paginilor de facebook. Astfel, Babeș-Bolyai, precum și
facem, care ne sunt valorile, și bibliotecarele de la Filiala Nr. 5 sfaturile preotului Constantin
trezesc în noi dorința de a trăi „Hortensia Papadat-Bengescu” Necula, profesor universitar la
în spiritul lor. Oamenii care se a Bibliotecii Județene „V.A. Facultatea de Teologie Ortodoxă
bucură de o viață împlinită au Urechia”, în colaborare cu din Sibiu.
conștientizat, la un moment Fundația Andreiana Juventus, Rândurile de mai sus
dat, care sunt valorile în lumina au pregătit o serie de programe conțin câteva idei inspirate de
cărora aspiră să trăiască. Dar care au menirea de a aduce timpul prezent.
puțini oameni sunt conștienți. universul cărților în casele Bibliotecile publice, mereu
Majoritatea lor manifestă o sumă dumneavoastră. Dintre acestea aproape de oameni, deschise la
de tipare deprinse din copilărie, amintim: O carte pe săptămână, provocări, sunt punți pe care noi
de la părinți, bunici, profesori, Minutul de poezie, Sunetul oamenii trebuie să le trecem,
rude, colegi; tipare care n-au Muzicii, Am citit, îți recomand!, pentru a depăși ignoranța
fost bune nicicând, în contextul Cutezătorii, 1001 de cărți altfel, și a ajunge la cunoaștere și
actual cu atât mai puțin. Pentru Povestea de dimineață și Povestea înțelepciune. Viața e un miracol
a ajunge la conștientizare și de seară, Lectură la cerere. și un dar! Să învățăm să trăim!
înțelegere, este nevoie să știm Exceptând Sunetul Muzicii, toate Doar un om educat poate
ce să citim, să înțelegem ceea programele presupun lectură deprinde arta de a trăi. Oameni
ce citim și de ce citim. Și acesta din partea bibliotecarilor. dragi, să aveți spor la citit!
este rostul bibliotecii publice și De asemenea, pe pagina de
al bibliotecarilor, să existe și să facebook a bibliotecii am postat
ne îndrume. articole foarte interesante ale
Acum suntem într-o unor personalități ale vremii,
perioadă în care avem timp precum reputatul istoric, prof.
pentru introspecție. Pandemia Ioan-Aurel Pop, președintele

22 Axis Libri
rof esional

Cartea grăitoare
campanie on-line de
provocare la lectură a
scriitorilor

Ținând cont de situația actuală, aceea a stării de urgență,


impuse pentru a fi gestionată în cel mai eficient mod criza generată
de COVID-19, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” din Galați s-a
aliniat noilor măsuri menite a combate răspândirea infecției cu noul
coronavirus, suspendând activitatea cu publicul pe toată perioada
stării de urgență.
Conștientizând rolul și importanța lecturii, Biroul Catalogarea
Colecțiilor. Control de Autoritate a lansat o campanie on-line de
provocare la lectură a scriitorilor și book trailer cu titlul „Cartea
grăitoare – Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați, pe pagina de
facebook: www.facebook.com/carteagraitoarebjvau, începând cu data
de, 30 martie 2020.
De fapt, ideea acestui proiect a venit de la o provocare lansată
de una dintre bibliotecare către scriitoarea Natașa Alina Culea, în
campania de atragere la lectură a cititorilor, realizată de Biblioteca
Leonica Roman „V.A. Urechia” Galați, campanie care se desfășoară în continuare sub
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” titlul „Decât panicat, mai bine cultivat!”, unde s-a citit, în debut, un
fragment din cartea „Arlechinul”!
Scopul proiectului este de a fi, și în aceste condiții, un liant
între scriitori și cititori, de a promova și apropia cartea de doritorii de
lectură, motiv pentru care am provocat scriitorii să se filmeze citind
un fragment atractiv dintr-o carte proprie, și să încarce clipul video în
pagina noastră de facebook.
Dacă titlul cărții din care este citit fragmentul se găsește
în colecțiile bibliotecii, atunci în descrierea ei bibliografică, din
programul integrat de bibliotecă, va fi inclusă o trimitere la adresa
unde va fi postată filmarea, iar într-un comentariu la postarea de pe
facebook se va ataşa linkul unde cartea tipărită se găsește descrisă în
catalogul on-line al bibliotecii.
Anca-Ionica Ne-am bazat pe spiritul și dorința scriitorilor de a fi aproape
Georgescu de cititori, iar convingerea noastră a dat roade. Scriitorii au dat
bibliotecar, Biblioteca curs cererii noastre pentru a menține împreună interesul viu
Județeană „V.A. Urechia”
pentru lectură și educație, pentru a-și promova cărțile, ca la o
adevărată lansare, dar de această dată păstrând distanțarea socială

iunie 2020 23
și situându-se la un click distanță de cititor -
distanță permisă!
Suntem încredințați că acest proiect va fi
o experiență interesantă de a face cunoștință cu
autorii cărților în lectura acestora, în contextul
în care acest an este dedicat promovării lecturii,
că cititorii noștri vor fi plăcut surprinși să se
întâlnească virtual cu scriitorii, la ei acasă, stând
confortabil, auzindu-le glasul și văzându-le chipul!
Suntem conștienți că rolul bibliotecii publice
este de a fi în slujba comunității pe care o deservește
și că acum, în aceste vremuri de încercare pentru
toți, este important să fim împreună bibliotecarii,
cititorii și scriitorii, pentru că astfel vom putea fi
mai puternici!
#stauincasa
#carteagraitoare
#scriitoriiacasalacititori
#booktrailer
#bibliotecajudeteanavaurechia
#2020anulpromovariilecturii

24 Axis Libri
rof esional

Stai în casă! Citește!


Proiect de îndrumare on-line

În societatea contemporană, biblioteca este instituția cu


importanță strategică în asigurarea accesului utilizatorilor la
informațiile de orice tip și satisfacerea nevoilor de informare,
comunicare și documentare.
Plecând de la argumentul că biblioteca publică joacă un rol vital
în comunitatea deservită prin serviciile de informare și documentare
sub diverse forme, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” - Biroul
Catalogarea Colecțiilor. Control de Autoritate – a inițiat, începând
cu data de 23 martie 2020, proiectul de îndrumare on-line Stai în
casă! Citește! În contextul actual, în care serviciile bibliotecii – cele
de împrumut la domiciliu sau în sala de lectură nu mai pot fi accesate
în mod direct, proiectul vine în sprijinul cititorilor din comunitatea
gălățeană, și nu numai, astfel încât aceștia să-și poată regăsi cărțile sau
informațiile de care au nevoie, într-un format care poate fi accesat de
Mihaela Bute la distanță.
bibliotecar, Biblioteca Utilizatorii sunt rugați să inițieze o postare pe pagina Bibliotecii
Judeţeană „V.A. Urechia”
de facebook, Bjvau Birou Catalogare-Control, disponibilă la adresa:
https://www.facebook.com/BJVAUCC, unde trebuie să precizeze
autorul și titlul cărții dorite sau subiectul care îi interesează, iar noi,
bibliotecarii, le vom răspunde printr-un mesaj privat, în care indicăm
adresele electronice unde pot fi găsite cărțile sau informațiile solicitate.
Când cererea a fost rezolvată, în postare apare mesajul public: „Ți-am
răspuns personal, printr-un mesaj privat!”
Proiectul se bucură de un real interes, iar noi, bibliotecarii, ne
simțim utili comunității din care facem parte şi nu numai, ajutând
cititorii de aici și chiar români de peste hotare să-și găsească
documentele de care au nevoie sau informațiile științifice pe care
doresc să le acceseze.
Suntem convinși că vorbele înțelepte ale mentorului nostru
Iulia Lazăr
bibliotecar, Biblioteca spiritual, V.A. Urechia, rostite la deschiderea Bibliotecii, sunt și astăzi,
Judeţeană „V.A. Urechia” după 130 de ani, valabile: „Cartea este și dânsa armă puternică. La
lumina și învățătura cărții se deșteaptă conștiința națională, iară
deșteptăciunea conștiinței naționale este singura cetate pe care n-o
răpune dușmanul”.

iunie 2020 25
Suntem conștienți că împreună, bibliotecarii și cititorii, vom fi mai puternici și vom reuși să fim
aproape sufletește, la un click distanță, chiar dacă nu ne putem bucura momentan de prezența fizică a
utilizatorilor noștri în bibliotecă!

#staiincasaciteste
#puterniciprincultura
#hranapentruminte
#tratamentpentrusuflet

26 Axis Libri
rof esional

Proiectele on-line
ale Secției Împrumut la
Domiciliu pentru Adulţi

Începând cu luna martie, din dorinţa de a fi cât mai aproape


de cititorii săi, Secţia Împrumut la Domiciliu pentru Adulţi,
închisă pentru public din cauza restricțiilor impuse de răspândirea
coronavirusului, a demarat două proiecte pe pagina de Facebook
a secţiei, intitulată sugestiv „Bibliofilii” care se găsește la adresa:
https://www.facebook.com/Bibliofilii-297368687080246/.

Unul dintre acestea, „Te plictiseşti? Citeşte!”, şi-a propus să


încurajeze lectura, să stimuleze interesul faţă de carte, să propună
cititorilor de cursă lungă, dar şi celor timizi sau amatori, cărţi
minunate ce aşteaptă a fi descoperite. Astfel, în fiecare zi, a fost
prezentată o carte cu toate elementele descrierii bibliografice
(autor, titlu, loc de apariție, editură, an de apariție), pentru a fi
ușor de identificat în colecțiile bibliotecii, şi o scurtă recenzie a
Larisa Cernat acesteia, sperând ca eroii şi dramele prin care trec protagoniștii să
bibliotecar, Biblioteca
Județeană stârnească curiozitatea cititorilor noștri.
„V.A. Urechia” Noi, bibliotecarii, considerăm că ceea ce citim ne definește,
că suntem făcuți din cărțile noastre preferate, din felul de-a citi și
din alegerile pe care le facem în materie de lectură și știm că, de
fapt, suntem în asentimentul cititorilor noștri.
Prin cel de-al doilea proiect ne-am dorit să fim mai aproape
de părinţi, copii şi bunici, propunându-le acestora activităţi
creative, recreative, distractive şi uşor de pus în practică pentru
petrecerea timpului acasă, într-un mod plăcut. Le spunem ce
materiale să-și pregătească la îndemână și pas cu pas pornim la a

iunie 2020 27
desena, decupa, lipi etc., invitându-i să posteze
ceea ce au realizat cu mânuțele lor dibace.
Prin acest proiect am urmărit dezvoltarea
creativităţii, un proces de învățare aparte, în care
copiii au posibilitatea să își descopere pasiunile,
să ia decizii și să se exprime liber.
Ambele proiecte au avut un impact mare
asupra cititorilor, ceea ce ne îndeamnă să le
continuăm şi să iniţiem şi alte campanii on-line.

28 Axis Libri
rof esional

Coding, bibliografia locală


și memoria comunității la
vreme de pandemie

Restricţiile aduse de noul coronavirus au reprezentat pentru bibliotecile


publice, ca de altfel pentru întreaga societate, o provocare, în condiţiile în care
ritmul trepidant al vieţii de zi cu zi a fost înlocuit de imperativul „#staiacasă”,
generat de ameninţarea pandemiei de coronavirus. Criza sanitară care ne-a
luat prin surprindere ne-a provocat să regândim o parte dintre activităţile
planificate, astfel încât să putem respecta acea „distanţă socială” impusă de
noua realitate la nivel mondial.
În aceste condiţii, bibliotecarii din cadrul Serviciului Referinţe au
păstrat distanţa, dar, în acelaşi timp, au rămas aproape de cei pentru care
există, de comunitatea locală, prin mijloacele oferite de reţelele sociale şi de
instrumentele de comunicare la distanţă.
Astfel, planificata iniţiere a proiectului „Code Kids”, implementat de
Fundaţia Progress în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, în
parteneriat cu Şcoala Gimnazială Nr. 25 (director prof. Dorina Savin) s-a
mutat, din cauza măsurilor impuse de contextul epidemiologic, în mediul
online. Pentru a participa la acest proiect, s-au înscris elevi cu vârste între 10 şi
14 ani, care, sub îndrumarea bibliotecarilor din cadrul Centrului de Informare
Comunitară au desfăşurat activităţile planificate exclusiv online, începând cu
ultima decadă a lunii martie 2020.
„Codaţii de la 25”, aşa cum s-au autointitulat elevii înscrişi în proiect,
au fost inițiaţi în utilizarea platformei „Code.org”, participând în fiecare
săptămână la întâlnirile online de marţi şi de vineri. Participarea la discuții
pe grupul de whatsapp al grupei nou create, oferirea de informații cu privire
la modalitățile de accesare a lecțiilor și de rezolvare a temelor reprezintă doar
o parte dintre activităţile desfăşurate în această perioadă, întâlniri care au
avut loc cu sprijinul profesoarei de matematică Mirela Corjos, cadru didactic
al Școlii Gimnaziale Nr. 25 din Galați, folosind platforma Zoom Cloud
Meetings, care a permis o comunicare rapidă între participanți, ambasador,
bibliotecari şi cadrul didactic. Copiii participanţi la proiect au trecut cu bine
Camelia Toporaş de provocările primului curs, certificatele de absolvire în format electronic
şef Serviciu Referințe,
Biblioteca Judeţeană
stând mărturie în acest sens, continuând să rezolve, cu entuziasm, temele de
„V.A. Urechia” coding propuse în următoarea etapă.
În data de 1 aprilie 2020, membrii clubului „Codaţii de la 25”, împreună
cu bibliotecari din cadrul Serviciului Referințe, au participat la un webinar
organizat de Fundația Progress, care i-a avut ca invitați pe Laura Simion,
elevă a Colegiului „Alexandru Lahovary” din Rm. Vâlcea, pasionată de IT
și ambasador în cadrul unui club Code Kids și pe Iulian Todor, specialist
programator. Cu această ocazie, au fost prezentate detalii despre coding,
avantajele acestui tip de activitate şi cum îi poate ajuta în dezvoltarea viitoare,
fiind adresate o serie de întrebări invitaților.
În ceea ce priveşte activitatea constantă de promovare a memoriei
locale prin intermediul paginii de facebook a Serviciului Referinţe, aceasta

iunie 2020 29
şi-a urmat cursul normal. Rubrica deja cunoscută retrospectivă a studiilor şi articolelor descoperite în
şi apreciată de prietenii paginii, care stă sub semnul colecţiile bibliotecii, prin completarea informaţiilor
Calendarului cultural gălăţean, a semnalat în continuare biobibliografice despre personalităţile gălăţene şi istoria
aniversările şi comemorările oamenilor de seamă ai judeţului. În acest fel, bibliotecarii Serviciului Referințe pot
comunităţii gălăţene, în timp ce istoria vizuală a oraşului să asigure permanent asistenţă specializată cercetătorilor,
Galaţi a fost parcursă în continuare prin intermediul unor instituţiilor gălăţene și publicului larg care accesează
imagini inedite ale Galaţiului din colecţiile speciale ale catalogul electronic al bibliotecii precum şi celor care ne
bibliotecii sau din colecţiile colaboratorilor pasionaţi de păşesc pragul.
trecutul comunităţii locale, cărţile poştale şi fotografiile În paralel, au fost adăugate date şi informaţii în
postate ducându-ne în viaţa oraşului de odinioară, platforma wiki a secţiunii Infoghid de pe site-ul bibliotecii,
documentând aspecte arhitecturale sau sociale, pentru fiind dezvoltate noi secţiuni care pun în valoare activitatea de
a se constitui în fundamentul unor cercetări viitoare. De cercetare din cadrul compartimentului, realizată în sprijinul
altfel, documentarişti şi cercetători locali preiau aceste administraţiei publice gălăţene, fiind conturate fişele
imagini identificate prin sigla bibliotecii sau a paginii biobibliografice ale celor care s-au aflat de-a lungul timpului
şi le comentează apoi pe propriile pagini de facebook, la cârma judeţului. De asemenea, este completată periodic
popularizând şi în alte cercuri colecţiile bibliotecii şi şi secţiunea Personalităţilor locale, fiind create legături şi
istoria locală. spre informaţiile şi referinţele din catalogul electronic al
Aceeaşi pagină de facebook a găzduit şi o nouă bibliotecii. Astfel, această platformă se constituie într-un
rubrică, intitulată „Primele cunoştinţe geografice şi instrument extrem de util de promovare a memoriei locale şi
judeţul Covurlui”, care popularizează manuscrisul cu a colecţiilor bibliotecii, aflat la dispoziţia publicului larg, care
aceeaşi titulatură, un document inedit aflat în colecţiile regăseşte aceste informaţii în căutările iniţiate în motoarele
speciale ale bibliotecii, semnat de profesorii gălăţeni de căutare pe internet. În contrapondere, postările de pe
Ivăncuţa Biber, Ecaterina Popov şi Ioan Biber în anul blogul Centrului de Informare Comunitară s-au raportat în
1926. Manuscrisul, parţial ilustrat cu imagini grafice atent mare măsură, în această perioadă, la probleme de actualitate
realizate sau cu reproduceri ale unor fotografii din judeţul şi la informaţii utile în perioada stării de urgenţă, beneficiind
Galaţi (Covurlui), reprezintă de fapt proiectul unui manual de avizul specializat al bibliotecarilor de referinţe.
de geografie al acelor vremuri, destinat elevilor din ciclul Nu în ultimul rând, în luna martie a fost publicat
primar, realizând o inedită trecere în revistă a fostului primul număr din acest an al revistei Asociaţia, buletin
judeţ Covurlui, astăzi judeţul Galaţi. Informaţiile despre informativ destinat bibliotecarilor din bibliotecile publice
localităţile judeţului Galaţi de la începutul secolului XX, din judeţul Galaţi, editat în cadrului Biroului Informare
informaţii curente pentru acea vreme, reprezintă astăzi bibliografică, sub auspiciile Bibliotecii Judeţene şi ale
o părticică din memoria locală, fiind încărcate de emoţia Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor
descoperirii unor descrieri inedite. Publice din România, Filiala Galați. Buletinul, ce poate fi
Autorii lucrării, soţii Ioan Gh. Biber şi Ivăncuţa accesat în format electronic în secţiunea dedicată de pe
Biber, ambii născuţi în anul 1885, au fost cadre didactice site-ul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, a oferit suport
în Galaţi. Ioan Biber, din anul 1927, când devine profesor informaţional bibliotecilor din judeţ, prin semnalarea
de filosofie la Şcoala Normală din Galaţi, predând în aniversărilor şi comemorărilor din cel de-al doilea
paralel şi elevilor Liceului „Vasile Alecsandri”, iar soţia trimestru al anului, în scopul promovării memoriei locale
sa din anul 1931, când apare ca profesoară de geografie la nivelul comunităţii, în mediul online, în condiţiile
şi drept la Liceul de Fete „Mihail Kogălniceanu” din în care utilizatorii nu le-au mai putut trece pragul. În
Galaţi, unde a introdus pentru prima dată inovaţia cuprinsul buletinului au fost incluse, de asemenea,
întocmirii unui album geografic. De asemenea, aceasta a informații avizate despre noul coronavirus, alături de
îndeplinit un rol de seamă în mişcarea feministă a acelor articole de interes pentru comunitatea bibliotecară şi de o
vremuri, ocupând funcţia de vicepreşedintă a Asociaţiei rubrică „in memoriam”, dedicată celor două doamne ale
Feministe din Galaţi şi conferenţiind la Universitatea bibliotecii de care ne-am despărţit la începutul acestui an,
Populară „V.A. Urechia”. Ecaterina Popov, a treia autoare, Lucia Gheorghiu (Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”) şi
a fost de asemenea cadru didactic în Galaţi şi autoare a Aneta Apostu (Biblioteca Orășenească Bereşti), fiecare în
unui volum de „teatru străjeresc”, aşa cum menţionează parte cu peste treizeci de ani de activitate de bibliotecă.
Ioan Brezeanu şi Gh. S. Ştefănescu în valoroasa lucrare Diversitatea activităţilor desfăşurate în cadrul
de reconstituire a trecutului învăţământului din această Serviciului Referinţe, în această perioadă grea prin care
zonă, Şcoala gălăţeană : 1765-1948, apărută la Editura trecem cu toţii şi faptul că am reuşit să rămânem aproape
pentru Literatură şi Artă „Geneze” în anul 1996. de utilizatorii noştri, prin rezolvarea, de la distanţă, a
Dincolo de menţinerea legăturii cu vizitatorii cerinţelor de informare pe care le-au avut, prin împărtăşirea
paginii de facebook, activităţile de zi cu zi ale bibliotecarilor cu aceştia a imaginilor şi informaţiilor despre istoria
Serviciului Referințe au continuat ca de obicei. Activitatea judeţului Galaţi şi despre oamenii săi, prin popularizarea
specifică și constantă de constituire a bibliografiei locale a personalităţilor gălăţene, ne asigură de importanţa pe care
judeţului Galaţi şi-a urmat mersul firesc, prin descrierea o are în continuare biblioteca publică în comunitatea locală
bibliografică a articolelor din presa zilnică, de interes pentru în ceea ce priveşte rolul de conservare şi de promovare a
istoria locală a comunităţii şi prin cercetarea şi catalogarea memoriei locale.

30 Axis Libri
C
Biserica din Arhiepiscopia
Dunării de Jos, în perioada
comunismului. Mărturii,
pătimitori, mărturisitori
„Pomelnic-testament” pentru secolul XXI

„Într-o zi se va vorbi de noi/ La fel de simplu ca despre stejari/


Oamenii vor fi spălați de noroi,/ Iar copiii de-acum, oameni mari”
Andrei Ciurunga

„Biserica din Arhiepiscopia Dunării de Jos, în perioada


comunismului. Mărturii, pătimitori, mărturisitori” este titlul unui volum,
așteptat de mult timp, și care a văzut lumina tiparului sub semnătura a
trei autori: prof. univ. dr. George Enache, pr. Eugen Drăgoi și pr. Costel
Dumbravă. Cartea a apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte
Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos, la Editura eparhială „Candela
cuvântului”, spre sfârșitul anului 2019 și restituie profilul unor pătimitori,
mărturisitori și martiri în Hristos, născuți în județele Galați și Brăila sau
care au slujit la Sfintele Altare de la Dunărea de Jos, dar care - prin lucrarea
lor - aparțin întregului spațiu românesc.
Lansarea cărții s-a făcut miercuri, 26 februarie 2020, la Așezământul
Cultural-Filantropic „Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur” de pe lângă Biserica
„Înălțarea Domnului” din Galați, în prezența autorilor, a părintelui
Cosmin Ilie, consilier cultural-învățământ, a părintelui lector univ. dr.
Lucian Petroaia, care a prezentat noua apariție editorială.
Actorul Vasile Dănilă de la Teatrul „Fani Tardini” a recitat din
poemele închisorilor, versuri de Vasile Voiculescu și Radu Gyr, pe
fondul muzical al pianului, susținut de maestrul Dan Eugen Drăgoi.
Erau prezenți preoți, profesori, iubitori ai istoriei Bisericii noastre, dar
și rude ale unor preoți-mărturisitori în închisorile comuniste, despre
care s-a relatat în amintitul volum, care se deschide cu un „Pomelnic-
Maria Stanciu memorial”, obișnuitul „cuvânt înainte”, semnat de Înaltpreasfințitul
jurnalistă Părinte Casian al Dunării de Jos, care a binecuvântat cercetarea, adunarea
și publicarea celor 192 de portrete sau pomeniri ale pătimitorilor noștri.
„Publicarea acestui «Pomelnic-memorial» al bravilor noștri mărturisitori
ai iubirii - mai tare decât ura, violența sau moartea - este o îndatorire
și o normalitate a vieții și a istoriei recente a Sfintei noastre Biserici, a
slujitorilor și a credincioșilor ei jertfelnici”, notează în primele pagini ale
cărții Înaltpreasfințitul nostru Părinte Casian.
Volumul se constituie într-un gest de recunoștință față de cei care
au avut curajul de a-i înfrunta pe exponenții regimului fără Dumnezeu,
care după alungarea Regelui, în 30 decembrie 1947, și instaurarea
statului dictatorial au avut de dus multe poveri, de tras multe ponoase.

iunie 2020 31
C
Un prim capitol se referă la „Arestările operate
în rândul preoților ortodocși, în primele decenii
ale regimului comunist”, însoțit de un „Ghid de
lectură al dosarelor Securității”, semnat de prof.
univ. dr. George Enache. Cititorul este introdus în
atmosfera, legislația și ideologia ateistă, de inspirație
sovietică, care au definit atitudinea statului
comunist față de Biserica „de stat” din România.
Deși, într-o primă etapă de materialism-științific,
în nenumărate rânduri, exponenții noului regim
comunist proclamau „libertatea de conștiință, iar
nu lupta sistematică împotriva religiei și Bisericii”,
faptele se petreceau exact invers. Exponenții
statului ateu una spuneau, în mod oficial, și, în
realitate, alta făceau. Asupra preoților și a Bisericii
Ortodoxe Române, „Maica Spirituală a Poporului Popovici și frații săi - pr. Vasile și pr. Jean Popovici, pr.
Român”, cum o numește Mihai Eminescu, s-a abătut Ștefan Galea, pr. David Portase, pr. Nicolae Chiculiță,
uraganul urii, al intimidării, al hărțuirii. Întâi au scos părintele Ioan G. Savin, catalogat drept fost „demnitar
Religia dintre orele de studiu. „Oficial, un cleric în burghez”, apoi, Constantin Tomescu, alți și alți
România comunistă nu putea fi arestat și condamnat pătimitori.
pentru convingerile sale religioase, ci pentru atitudini Într-o notă a partidului aflat la guvernare se
politice «dușmănoase», la adresa regimului. Veți relata că între iulie și august 1952 au fost arestate
observa că unii slujitori, după ce au fost arestați și 12.600 de persoane. Numărul arestaților se îngroșa
condamnați, la ieșire li s-a cerut să devină colaboratori în funcție de necesitățile de lucru la canalul Dunăre-
ai securității, pentru ca apoi nefiind «eficienți» au fost Marea Neagră. „La popi e clar. S-a aprobat”. Acest
iarăși acuzați și condamnați la ani grei de detenție”, a limbaj, cumva, codificat, arăta că slujitorii Sfintelor
spus profesorul univ. dr. George Enache. Altare „beneficiau” de același regim de prigoană și că
Profesorul Enache a spus că volumul lansat a sunt la discreția aparatului de represiune comunist.
beneficiat de o bună colaborare cu cei doi preoți, care Între 1950-52, s-au format „unitățile”, apoi, „coloniile”
au cercetat arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos și au de reeducare, instalate, în special, în zonele cu climă
întregit informațiile privitoare la biografia preoților neprielnică. Cei religioși, implicit, preoții, erau cu
pătimitori născuți sau care au slujit, îndeosebi, la predilecție ridicați, hărțuiți și aruncați în negrele
Galați și Brăila. „Ce pot spune este că este o carte ghetouri de la Aiud, Gherla, Pitești, Jilava, în coloniile
exactă, datele fiind verificate împreună cu părintele de muncă din Insula Mare a Brăilei sau Delta
Eugen Drăgoi, un împătimit al acriviei”. Dunării, la Salcia, Periprava... Un nou asalt asupra
O primă categorie de mărturisitori, arestată în bisericii a început cu Decretul 410/1959, care - în
primul val, a fost cea a preoților care au participat la mod oficial și abuziv - a declanșat arestarea preoților
viața și reorganizarea partidelor „democratice” din și a călugărilor din Biserică, mulți fiind catalogați
România, altele decât cel comunist, pe principiul, „mistici”. În România acelor ani, au fost închiși peste
„cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, de la „Tătucul”- două mii de preoți, monahi și monahii, unii dintre ei
citire! găsindu-și sfârșitul pământesc la zarca Aiudului sau
În eparhia noastră, între primii arestați din după zăbrelele de la Gherla, Jilava, în „experimentul
Brăila au fost pr. Bănuț Dobrin și pr. Ion Angelescu, Pitești” sau istoviți în bătăi și de muncă, înfometați la
fratele Episcopului Antim Angelescu (1893-1980, canalul Dunăre-Marea Neagră. Chinul lor i-a așezat
instalat episcop la Buzău, în 21 mai 1944), fiind în „lumina Celui Necuprins”. În capitolul „Preoți din
condamnat de Tribunalul Militar Galați, în 1949, iar județele Galați și Brăila, arestați în timpul regimului
în 1952, a fost trimis în colonie, la Fundata (Slobozia). comunist” sunt aduse în atenția noastră optzeci și unu
Motivul invocat? În 8 noiembrie 1945, a participat - de portrete de slujitori ai Sfintelor Altare. Treptat, în
alături de preotul Pandele Mateescu - la o demonstrație așezările monahale, au fost reduse activitățile de mică
pentru susținerea Regelui Mihai, fapt aspru sancționat producție din atelierele mănăstirești, au fost sistate
de comuniști. În județul Galați, între primii arestați lucrările de restaurare a unor locașuri de cult și nici
este părintele Dumitru Drăguș din Cudalbi, care s-a vorbă de ridicarea altora. Însuși Patriarhul Iustinian,
împotrivit colectivizării, declanșată în anul 1949. care a făcut tot ce este părintește pentru a-și salva
Pentru atitudini similare, sunt pomeniți, între alții, preoții, a fost reținut la domiciliu, pe ideea: „Bate-voi
preoții Ionel Pavel, pr. Constantin Cronț, pr. Sterea I. Păstorul și se vor risipi oile” (Marcu 14, 27).

32 Axis Libri
Sunt pomeniți monahii și monahiile de la lor este pomenit în bisericile noastre, viața, faptele
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Tudor alese ale acestor mucenici ai credinței și ai dragostei
Vladimirescu, județul Galați, care s-au jertfit pentru de neam trebuie să fie început și sfârșit vieții noastre.
Hristos. Trebuie spus că în momentul declanșării „Mulți dintre dânșii au plecat la Domnul, împăcați
prigoanei, amintita așezare monahală avea trei sute cu ei înșiși, cu cei din jur și în stare de iertare sinceră
de viețuitoare, fiind „cea mai mare mănăstire cu viață a persecutorilor. Numai astfel au putut să se elibereze
de obște din România”, potrivit cercetătorului George de gândul răzbunării de violență și de păcatul urii față
Enache. Și fiind cel mai important centru mănăstiresc, de semeni! O parte ne-au fost, realmente, mentori și
firește, prigoana a început de la „Vladimirești”, în mod nouă, slujitoriilor mai tineri. Vrednicia lor la sfintele
oficial, prin arestarea arhimandritului Ioan Iovan, altare din Galați și de la Brăila a fost respectată de
pentru predica sa convingătoare, fiind acuzat de preoții tineri și de credincioșii care i-au ascultat,
„favorizare la crimă de acte de trădare”! Mai reținem i-au cinstit și le-au urmat minunatele îndemnuri
chipul maicii Teodosia (Zorica) Lațcu (17 martie ziditoare de suflet... Privind la aceste modele, vom
1917, Mezötur-Ungaria, + 8 august 1990), călugărită înțelege cu toții cât de urgentă este așezarea lor în
la Mănăstirea „Vladimirești” în 1948, monahia-poetă Pomelnicele permanente ale sfintelor biserici, unde
care a înfrumusețat rostirea creștinească cu inspirate au slujit, și în proximitatea cărora se odihnesc!”,
poeme ale iubirii de Dumnezeu. Ucenică a părintelui notează Înaltpreasfințitul Părinte Casian, în prefața
Arsenie Boca, apoi, a părintelui Dumitru Stăniloae, volumului.
alături de care, prin anii 1970, a lucrat la traducerea Același poet-vizionar Andrei Ciurunga
colecției „Părinți și scriitori bisericești”. Maica Teodosia scrie: „Într-o zi se va vorbi de noi/ La fel de
a tradus și versificat imnele Sfântului Simeon, Noul simplu ca despre stejari/ Oamenii vor fi spălați
Teolog, într-un „șipot care curge lin, cu apă vie”. A de noroi,/ Iar copiii de-acum, oameni mari”.
lucrat la alcătuirea Dicționarului Limbii Române și Tocmai acest fapt au făcut cei trei autori. Au scos la
la revista „Dacoromană”, unde a redactat nenumărate lumină faptele pătimitorilor în Hristos de care ei nu s-au
„file de acatist”. Deși avea o infirmitate, securitatea nu rușinat, fapte pe care noi trebuie să le luăm drept pildă.
s-a sfiit să o treacă în rândul „dușmanilor poporului”, Lansarea cărții a fost însoțită de binecuvântarea
fiind arestată în lotul din martie 1955, pentru că a Înaltpreasfințitului Părinte Casian care a spus despre
scris o scrisoare în apărarea părintelui Iovan. Așa cei trei autori ai cărții că sunt „un buchet de oameni
a fost cercetată pentru răspândirea „publicațiilor frumoși care au evidențiat viața și lucrarea unor
interzise”, fiindu-i schimbată încadrarea. A pătimit slujitori frumoși la chip și la suflet, care au luminat
în penitenciarul Galați până la sfârșitul anului 1955; comunitatea noastră de la Dunărea de Jos, într-un
a fost transferată la Văcărești, iar în 26 aprilie 1956 veac întunecat și neprielnic credinței”.
este mutată la Constanța... Grav bolnavă a fost pusă Prezenți la manifestare, conf. univ. dr. Cristian
în libertate, în 10 august 1956, maica Teodosia fiind Sandache, nepotul părintelui Sterea I. Popovici,
trimisă în captivitate la Gurguieți, județul Brăila. S-a domnul Mihai Chiculiță, fiul preotului Neculai
retras la Brașov, unde s-a nevoit până la evenimentele Chiculiță și domnul Mihai Galea, fiul părintelui Ștefan
din decembrie 1989, când maica-poetă a revenit Galea au adus în atenția participanților emoționante
la Mănăstirea „Vladimirești”, locul primei iubiri în frânturi din viața preoților amintiți, din lucrarea și din
Hristos. A adormit în Domnul, în 8 august 1990. „În jertfa lor, dar și a membrilor familiilor lor, care au fost
holda noastră, astăzi e tăcere/ Pământul bun rodit-a la fel de prigoniți.
spice bune/ Din floarea gingașă, cu gust de miere,/ A Apreciem zăbava celor trei autori de a scoate
plămădit belșugul de smochine”, scrie, într-un poem din uitare numele celor aproximativ două sute de
al rugii, maica-poetă, Teodosia Zorica Lațcu. „spice” roditoare din „holda secerată” a Bisericii de la
Între pătimitori, reținem numele părintelui Dunărea de Jos. Volumul este o necesitate în biblioteca
Teoctist (Traian) Dobrin (1923-1999), stareț al sufletului nostru românesc și creștinesc și completează
Mănăstirii „Adam”, al arhimandritului Simion o perioadă neagră din istoria Bisericii Ortodoxe
(Victor) Ovezea (1926-2002), „candela” vie care a Române. Volumul se constituie, cu adevărat, într-un
luminat printre ciulinii Bărăganului, la Mănăstirea memorial al pătimitorilor și mărturisitorilor noștri,
„Măxineni” și mulți alți nevoitori care „cu moartea un „testament” pentru neuitare, lăsat moștenire
pre moarte călcând” au „umplut cerul cu sfinți”. generațiilor viitoare.
Ultimul capitol al acestui „pomelnic-memorial” Întâlnirea s-a încheiat cu un parastas de
enumeră câteva zeci de călugări de la Mănăstirea pomenire a pătimitorilor noștri, știuți și neștiuți.
„Sihastru” care au avut domiciliu forțat. Din cer, Dumnezeu a trimis lacrimile ploii...
La trei decenii de la prăbușirea cortinei de fier (N.a. Foto: Arhiva ADJ)
și de la întoarcea Acasă, în Biserica-mamă, numele

iunie 2020 33
C

Victor Marola sau fină


emanație de prospețime

Poezia lui Victor Marola, din lucrarea „Iubire diafană”, apărută


la Iași, Editura Lumen, în anul 2019, apare ca o fină emanație de
prospețime originară, înmiresmând universul cu boarea unor trăiri ce
vin dintr-un suflet ca aflat la vârsta cea originară a lumii.
Ivirea sa e asemenea mersului pe ape, evitând pământul spre a
nu i se auzi, nicidecum, pașii.
Însă tocmai această discreție umple universul de un anume grai
ce face ca rostirea să fie sublimată uneori în precuvinte:
„Și ea îmi răspundea ușor
Prin vântul ce adie :
— Sunt fiica Zânei Zânelor
Din zori și zări o mie.” (Vis de dor)
Culoarea acestei lirici e dată de visul de iubire îngemănat cu
credința în Cel de Sus :
„Caut iubirea și credința unei inimi
Prin care să-mi transform viața efemeră
În veșnicie.” (Caut iubirea)
Pulsația smeritului său verb adună în fagurele versului toată
dulceața trăirii sale ducând-o Sus, acolo unde-i Harul.
Laitmotivul volumului este lexemul „iubire”, ca sentiment pur,
ce-n înălțarea sa alimentează perpetuu universul cu părticele de rai,
ca desprinse din Iubirea cea Înaltă și bineplăcută lui Dumnezeu. Costina Sava
Vibrația ei pe struna transparentă a sufletului imprimă timbrului bibliotecar, Biblioteca
Comunală Fundeni
său liric inflexiuni diafane, astfel încât tot universul său poetic devine
un catharsis pentru cititorul aflat în receptarea versului său.
Atitudinea sa față de iubire este una reverențioasă, asemenea
celei față de divinitate, căci ea continuu se ridică de pe suportul
credinței, precum apa vie din sursa cea originară a izvorului.
Muzica acestor stări nu putea fi pusă mai bine în evidență
decât prin versul nostru tradițional, cel ce acompaniază prin celula
sa ritmică pulsul ideii, iar prin rimă, amplifică rezonanța semantică a
cuvintelor din vers, creând un adevărat elixir sonor.

34 Axis Libri
Universul său poetic reverberează în sacru „Îți scriu din nou acum
prin emanațiile transcendente ale divinei sale Chiar dacă-i o oră târzie
adorații, făcând ca în zona ei de iradiere să apară Sunt într-o cameră singur,
uneori „icoana” fetei slăvite: În fața unei coli de hârtie”.
„Nu ai față de pământeană Licăriri ale altor teme se ivesc în jurul celei
Ești o părticică coborâtă din Rai principale, cum e cea a dragostei de mamă, a istoriei,
În timpul unei liturghii cosmice”. (Te caut) toate construite pe un maiestuos fundal educativ.
E proiecția viziunii sale despre iubire, dusă Stilistic, poezia sa prinde contur dintr-un
în absolut, pentru care poetul aprinde candela vers aerat, nesufocant, care nu necesită o descojire
cuvintelor spre a o putea zugrăvi. de simboluri, căci întreg universul său poetic se
Sacerdot al iubirii adevărate, poetul Victor întrupează din cuvinte firești, ce pasc sensuri
Marola caută prin aceasta scara cu care să urce în primare de pe o pășune primordială.
veșnicie. (Caut iubirea)
Prin emanația efluviilor de candoare și
fragilitate, poezia sa capătă ceva din vibrația unor
cântece de început:
„Aș vrea să ne ascundem prin păduri virgine,
Privighetoarea și greierele să țină loc de
ceterași
Iar eu voi plânge fericit că sunt cu tine
Și-n jurul nostru fi-vor mii de îngerași.”
(Dorința)
Un bun creator de atmosferă reușește să
devină poetul în poezia „Scrisoare”, unde cadrul în
care meditează se umple de muzica singurătății ce-i
acompaniază sinele:

iunie 2020 35
C

Versuri pentru o frumoasă


androidă

În 2019, Pământul va fi devastat de un război nuclear. Așa își


imagina, în 1968, celebrul scriitor de science-fiction Philip K. Dick,
probabil scriitorul cu cele mai multe romane ecranizate. Suntem deja
în 2020 și am putea spune că s-a înșelat. Dar nu despre asta e vorba...
Cartea despre care voi vorbi mai jos se intitulează „Visează androizii
oi electrice?” E un titlu frumos, surprinzător, inspirat. Mai mult,
cartea a stat la baza unui film care a făcut furori la vremea lui, „Blade

Andrei Velea
poet, scriitor

36 Axis Libri
runner” sau „Vânătorul de recompense”, regia Oamenii se interconectează cu ajutorul unor
lui Ridley Scott, 1982, cu Harrison Ford în rolul aparate de produs empatie și o folosesc pentru
principal. Nu am avut încă războiul nuclear a comunica și pentru a păstra esența umanității.
devastator, dar priviți la Coreea de Nord… Între E un aspect care nu e prins în film. La fel cum
timp a apărut un nou film pornind de la aceeași nici faptul că animalele reale devin exorbitant
carte, „Blade runner 2049”, sub regia lui Denis de scumpe, înlocuite la tot pasul de replicile lor
Villeneuve, cu Ryan Gosling și cu Harrison Ford artificiale.
în rolurile principale. Dar să nu uit ceva foarte Rick Deckard e un vânător de androizi
important: coloana sonoră a filmului din 1982! A evadați printre oameni. Nu se spune că îi ucide, ci
fost compusă de Vangelis și este superbă, o puteți că îi retrage. Însă noii Nexus 6 sunt atât de evoluați,
asculta pe YouTube. Nici coloana sonoră a noului iar umanitatea atât de decăzută, încât, pornit pe
film nu este mai prejos, greu de imaginat ceva mai urmele câtorva exemplare, începe să simtă empatie
bun. față de ei. Sunt atât de umani… Au amintiri false,
În substrat, cartea e un eseu despre un trecut pe care să se bazeze emoțiile lor simulate
relația dintre oameni și androizi. Pământul e și este extrem de greu să-ți dai seama, cu ochiul
distrus iremediabil de războaie, e insalubru, liber, cine e om și cine e mașină. Se folosește de un
oamenii colonizează spațiul în căutarea unor test numit, în carte și în film, Voight-Kampff. Este
noi locuri, dar coloniile sunt, și ele, insalubre. un test de empatie, care se bazează pe adresarea
Distruși emoțional, oamenii apelează la orgii de unor întrebări cu încărcătură emoțională mare și
senzații pentru a mai putea să accepte realitatea urmărirea răspunsului. Sunt doar câteva fracțiuni
înconjurătoare. Tehnologia a făcut progrese de secundă care mai despart omul de android…
impresionante, oi electrice sau bufnițe artificiale Chiar și la Nexus 6, pupila se dilată un pic mai lent
sunt la tot pasul. Animalele reale, aproape toate decât cea a omului. Dar… Deckard, cel din carte,
dispărute, costă o avere. Androizii au apărut ca și cel din film, cade în mrejele unei frumoase
pentru a ajuta oamenii. Au devenit din ce în ce androide Nexus 6. E atât de umană… Însă după
mai inteligenți și mai dornici de autonomie. Așa noaptea de dragoste pe muzica lui Vangelis, filmul
că, din când în când, se revoltă. Ultima generație, urmează o altă cale. În carte, Deckard își dă seama
Nexus 6, sunt mai inteligenți decât oamenii. că e folosit pentru a empatiza cu androizii Nexus
Diferența esențială dintre oameni și androizi este 6, așa că îi retrage pe toți, păstrând diferența
empatia, însă și ea e stimulată artificial. În cartea esențială om-mașină. În filmul din 1982, al cărui
lui Philip K. Dick, empatia devine o religie. final ambiguu a suscitat multe discuții, Deckard

iunie 2020 37
rămâne împreună cu frumoasa androidă Rachael și siguranță, vom avea astfel de dileme în viitor. Poate
se decide să o apere de alți vânători de recompense. că nu în 2019, cum presupunea autorul, dar poate
Pentru unii comentatori, însuși Deckard e un că în 2049, anul din titlul noului film. Bâjbâim din
android Nexus 6 în film. În carte, Rachael ucide ce în ce mai nedumeriți după diferențele dintre
oaia reală pentru care Deckard și-a făcut credit pe om și mașină în contextul în care omul e din ce în
mulți ani la bancă, dovedind clasica imposibilitate ce mai mic, iar mașina din ce în ce mai complexă.
a androizilor de a empatiza cu ființele vii. Ne e greu să punem degetul de diferența esențială,
Filmul lui Denis Villeneuve este o continuare încă suntem în căutarea ei, folosind lanterne
reușită a poveștii. Nu mai respectă cartea, ci reia din ce în ce mai sofisticate. Cândva, rațiunea se
firul narativ la o distanță de treizeci de ani de unde confunda cu definiția omului. Dar psihologia a
s-a oprit inițial. Deckard și Rachael au un copil. E o detronat-o. Acum, chiar și în filosofie, alegerea
minune, primul copil născut din iubirea dintre un conștientă și rațională e ceva mic, totuși important.
om și un android. Indus în eroare, tânărul vânător Socializarea sau abilitatea de a construi lucruri au
de recompense, jucat de Ryan Gosling, android la fost și ele, cândva, văzute drept esența omului.
rândul lui, crede că el este acel copil. Îl întâlnește Dar observarea mai atentă a Naturii și avansul
pe Deckard, retras într-un peisaj abandonat, post- tehnologic au destrămat aceste viziuni. Poate că
apocaliptic, personaj jucat tot de Harrison Ford. o fi empatia, așa cum susține cartea lui Philip K.
Însă bătrânul vânător de recompense a ascuns bine Dick. Spiritualitatea… Sau conștiința de sine, așa
adevărata identitate a copilului. Cu un joc de culori cum sugerează alții. Dar ne dăm din ce în ce mai
impresionant și cu o coloană sonoră excelentă, cu mult seama că nu suntem chiar atât de sus pe cât
efecte la zi, „Blade runner 2049” este la înălțimea credem. Iar când vedem mașinile devenind mai
filmului original. Și lasă loc unei alte continuări, în inteligente, dând răspunsuri aproape umane pe
care androizii vor cere drepturi egale cu oamenii. telefonul mobil, înțelegem că nu e chiar atât de
Cartea lui Philip K. Dick și filmele „Blade departe timpul în care vom avea un referendum
runner” descriu o poveste frumoasă, devenită pentru a permite căsătoriile dintre oameni și
clasică, a interacțiunii dintre oameni și androizi. androizi. Sau când poeții vor dedica versuri unor
Cartea câștigă printr-o poveste mai elaborată, frumoase androide.
filmele prin efecte vizuale și coloană sonoră. Cu

38 Axis Libri
C

Un roman care se termină cu


o epidemie bine controlată
Tudor Ganea, 8, roman, Polirom, Iași, 2019

Categoric, acest articol cuprinde spoiler! Atenție, așadar! Citiți


cu mască, măscuță, spălați-vă, dezinfectați-vă! Stați acasă!
Dar îndăzniți! Chiar și așa, plăcerea lecturii nu vă va fi alterată!
Și chiar câteva secrete fiind dezvăluite, veți avea ce să savurați, literar
vorbind! Deși Tudor Ganea, la al patrulea roman, dacă nu socotim și
„Povestea lui Mihail Sadoveanu”, nu scrie doar „pentru plăcere”, plăcerea
cititorului pur și simplu, ci „de plăcere”, dacă s-a rămas la situația unui
interviu din 2017 (http://www.carteadelaora5.ro/tudor-ganea-scriitor-
asa-o-sa-fie-viata-mea-o-sa-scriu-de-placere/)! „De plăcerea” lui
Tudor Ganea este una specială, înrudită cu, să zicem, „de plă­cerile”
unor Tarantino, Stephen King, David Lynch, Apollinaire, Nabokov,
Guy Ritchie, Kusturica (în același interviu, declară că are următorii
„maeștri” sau, dacă vreți, următoarele preferințe: „Cehov, Salinger,
Marquez, Hemingway, Marin Preda și Cărtărescu”)... Desigur, am mai
scris și despre celelalte cărți ale lui Tudor Ganea, am mai făcut tot felul
de comparații, dar acum, după „8”, pot declara, dacă nu am mai făcut-o
deja, Tudor Ganea este... incomparabil! Un fel de... „Super Eight”,
monstru sacru, Alien al literaturii românești contemporane ș.a.m.d.
Nu este locul aici să vorbim despre premoniții literare, ale
scriitorilor... Tot circulă pe net aluziile la „The Eyes of Darkness”,
thriller-ul lui  Dean Koontz, din 1981, unde apare inițial o armă
biologică numită Gorki-400, pentru ca la ediția din 2008 denumirea
din carte să devină Wuhan-400 (un anume război rece se încheiase,
Adrian Secară altul, economic era în desfășurare atunci)...
bibliotecar, Fundația
Andreiana Juventus Dacă traducătorii chinezi ai lui „8” (chinezi și nu numai)
ar schimba, cum se mai întâmplă, locul desfășurării acțiunii și
naționalitatea personajelor, satul/comuna Gruiu (care tinde să
devină Macondo al lui Ganea, localitatea fiind de referință și în
„Porci”) de lângă Snagov, transformându-se într-un orășel din
Republica Populară China, de lângă Wuhan, s-ar putea vorbi despre
o altă teorie conspiraționistă...
Ispitele sau patimile apocaliptice ale scriitorului sunt deja
renumite... Momentan se cam oprește la universul românesc,
cheia satirică a lui Tudor Ganea, cu toată violența din carte (avem

iunie 2020 39
C

fratricid, pruncucidere, vorba vine, incest, adulter, Ludic, dar realist (dacă tot scriam – postarea
crime, clanuri, scene de tortură) fiind, în ultimă trecută, sic - câteva ceva despre realismul lui
instanță, rabelaisiană, pedeapsa, divină sau nu, Iulian Bocai și teoretizările sale), Tudor Ganea ar
trimițând către Sodoma și Gomora, victimă fiind forța un neo-realism... mioritic: este timpul să mai
doar Gruiu... Finalul, aproape închis, aproape scuturăm conceptele de colb – deloc filosofic, prin
deschis, promite o universalizare, din sat în sat, mioritic de secol XXI, am înțelege un realism magic
din sat în oraș, „îngerul” Vasilică, fiind purtătorul sui generis, în care moralizarea ar fi, așa, de fundal,
tăcut al Mâniei divine (sau nu)... sonor sau nu, poate în maniera lui Carl Spitteler,
Scriind „de plăcere”, poate Tudor Ganea citat, amintit prin „Prometeu și Epimeteu”, p. 207,
ratează o solemnitate de genul lui Saramago elvețianul premiat cu Nobel fiind unul dintre cei
(din „Eseu despre orbire”), Camus („Ciuma”), care i-a influențat pe Freud și Jung...
Marquez („Dragostea în vremea holerei”), Defoe „Căderile în păcate” (erotice sau aproape
(„Jurnal din anul ciumei”), adică mai mereu te erotice: incestul a doi frați gemeni „nu are aproape
trage de mânecă, sugerând că totul nu e decât nimic erotic”) ale gruienilor sunt tratate, dacă vreți,
o joacă... și literară, demonstrație de imaginație precum Apollinaire, sau, omagiind și meseria care
dezlănțuită... aduce venituri familiei Ganea, precum Agostino
În aceste zile ale covid-ului 19, finalul „8”- Carracci (care are și picturi erotice, dar a realizat
ului îți dă, însă, fiori... Numerologic-habotnic, și un „Tratat de perspectivă și arhitectură”)…
cică, pe lângă celebrul „666” și „888” ar fi un număr Dar să nu ne îndepărtăm de spoiler:
al Satanei... sau al pedepsei divine, cu trimiterile „Nici echipa internațională de medici
acelea de lăcuste care au însoțit, printre altele, și cercetători ajunși la București nu reuși să
molimile și dezastrele abătute asupra Egiptului contribuie cu nimic semnificativ în găsirea
faraonic, care se încăpățâna să nu elibereze poporul unui antidot sau vaccin care să anihileze
ales, lăcuste care apar și ele deseori, însoțindu-l pe agentul patogen. Analizarea formei, structurii,
quasi-hermafroditul Vasilică prin pelegrinările capsidei, genomului viral și, mai ales, vitezei
sale prin împrejurimile Gruiului... nemaiîntâlnite de multiplicare în corpul gazdei le

40 Axis Libri
aduse medicilor certitudinea că ceea ce observă specifice: reuniri de familie, bătăi de… tot de
sub microscoape nu poate fi integrat în niciuna familie; sunt și secvențe de un fantastic aproape
din cele șapte grupe de clasificare a virusurilor. clasic (ceva între Caragiale - bătrânul și Gala
Simptomatologia ce consta în debutul brusc, Galaction); ruralul este concurat de viața de
febră mare, frisoane, cefalee și erupțiile cutanate noapte (secretă) de pe lângă Cișmigiu; ironia
ce se localizau strict pe frunțile bolnavilor, houlllebecqiană din „Serotonină” este înlocuită
răgușeala ce le răpea glasurile, precum și rata cu un sarcasm, sau invers, de cantaridă… Pardon,
de deces de 100% îi convinseseră să înainteze cantaridină! Dar lumea celor care nu cuvântă este
autorităților acea sugestie în urma căreia fusese invitată de onoare prin cărțile lui Tudor Ganea!
luată decizia de izolare totală a zonei în care Tăcerea lui Vasilică „spunând” și ea ceva!
izbucnise focarul. Febra gruiană avu un ecou Așa cum ne-a obișnuit, aproape orice
imediat printre virusologii de pretutindeni, care secvență este antologică (așadar, logic, orice carte
luară hotărârea de a mări numărul grupelor de este antologică), dar nu ne putem abține să nu
clasificare ale virusurilor de la șapte la opt, iar amintim o întâlnire precum cea dintre De Niro și
noul virus deveni exponentul acelei noi categorii Al Pacino (între fratele cel mare al familiei Mocoi
ultraletale. Luând în calcul viteza de răspândire – a ei este cronica, Miță, cu figură de avocat al
și rata de mortalitate, cercetătorii estimaseră poporului și succesorul unui „președinte” de clan,
că, odată scăpat de sub control, virusul putea Sandu-Clește, un godfather total non-conformist,
decima jumătate din populația planetei în mai pasionat de literatură și budism, șeful clanului
puțin de trei luni. Reporteri ai tuturor agențiilor Frățiorilor; întâlnire pentru a se regla conturile
de presă din lume transmiteau informații din dintre... un salon de masaj erotic și o fabrică cu
spatele gardului dublu ce împrejmuia Gruiul, investitori elvețieni), reinterpretarea „întâlnirii”
iar camerele de luat vederi din elicoptere filmau dintre Mowgli și Baloo (este o ursoaică numită
din aer cadavrele – pe care televiziunile le blurau Petruța, după numele unei femei procuror), poate
- răspândite prin curți și pe ulițele satului. O în maniera unui Yorgos Lanthimos, scene de pescuit
panică generală se declanșase la nivel mondial, (și nu numai) suprarealiste (despre suprarealismul
iar momentele în care rafalele de mitralieră erau lui Tudor Ganea s-ar mai putea vorbi și ca realism
surprinse într-o transmisie live străfulgerând anti-realist), defilarea personajelor putând începe
trupurile care încercau să evadeze erau privite cu Gili-Talent (nicio legătură cu Tolkien!), un
cu groază de telespectatori, dar și cu sentimentul interpret de manele, sau cu ultimii supraviețuitori,
de mulțumire și acceptare a lucrului oribil, dar deloc întâmplător, sic, un preot, Ciprian Iovan,
necesar. La o săptămână de la debutul pandemiei, „as al resuscitării”, cu ajutorul unui defibrilator, și
numărul celor încă vii din interiorul Gruiului Smoală-Țiganul…
trecea puțin de patruzeci. Din totalul celor 4.088 Și aproape fără nicio legătură, mai fiind multe
de morți, optzeci și opt nu erau cazuri medicale, de spus despre acest roman care ni-l propune pe
ci fuseseră împușcați de soldații din foișoare” Tudor Ganea ca pe unul dintre cei mai importanți
(pp. 229-230). scriitori fals-decadenți ai lumii, o întâmplare la
Finalul este deschis (închis) nu numai fel de prevestitoare (pentru toți amatorii de noi
pentru că un personaj reușește să iasă din zona Nostradamus!): în timpul vizitei sale în Elveția
de carantină, dar unele cadavre deja fuseseră duse din 2017, președintele chinez Xi Jinping citează un
prin spitalele din București, păsările, deh, libere extras din mai sus menționatul Carl Spitteler: cea
ca păsările cerului, ciuguleau din cadavre… Dar mai mare fericire este să „găsești prieteni cu care
sugestia este clară și prin citatul de mai sus: între îți împarți respirația ca soartă”. În original, fără
decimare și rata de mortalitate de sută la sută, nu măscuță: le plus grand bonheur est de «trouver
trebuie, totuși, să confundați literatura cu realitatea des amis avec qui on partage le souffle comme le
sau realitatea (literaturii) cu imaginația… destin».
Fiind și o cronică de familie, acțiunea
derulându-se pe mai bine de o sută de ani de
nesingurătate, pregătiți-vă și pentru momente

iunie 2020 41
C

Caruselul nebuniei are


7 stâlpi de beton
Cronică la volumul „Smoker’s swan song” de Dan Ciupureanu,
Editura Tracus Arte, 2018

După ce și-a câștigat un loc bine meritat la masa literaturii române


contemporane, cu primele două volume de poezie, respectiv „Efectul
calmantelor” (Vinea, 2014), care a câștigat și premiul pentru debut în
poezie al revistei Tiuk! și „Liderul grupei mici de la grădinița de stat
nr. 2” (Tracus Arte, 2015) și cu romanul „Omar și diavolii” (Polirom,
2017), Dan Ciupureanu revine în forță cu o nouă carte, ce-i drept, greu
de încadrat în vreuna dintre categoriile majore ale literaturii, luate în
înțelesul lor clasic, „Smoker’s swan song” (Tracus Arte, 2018).
Această nouă carte, ce poate fi percepută atât ca un lung poem
în proză, cât și ca un mini-roman epistolar cu puternice nuanțe
autobiografice (dacă prin autobiografic se înțelege și ancorarea
în realitatea paralelă personală a autorului), este în opinia mea o
construcție ce nu are nevoie de o încadrare strictă în vreun gen literar
oficial. În urma lecturii acestei cărți, am rămas cu senzația unei curse
de carusel, din acela clasic, cu călușei, având șapte stâlpi ce nu se rotesc
însă datorită unui mecanism electric, ci mai degrabă în virtutea unei
energii electrizante generate de perpetua leapșă dintre nebunie și
luciditate, dintre demoni și îngeri, dintre Dan Ciupureanu - artistul și
Dan Ciupureanu - omul.
Cei șapte stâlpi ce alcătuiesc baza angrenajului sunt de fapt
cele șapte epistole pe care Dan Ciupureanu le adresează celor dragi
ai săi, membrilor familiei sale: soției, celor doi copii, părinților și
celor doi frați. Fiecare dintre aceste epistole surprinde latura profund
umană a autorului. Sunt texte scrise într-un registru foarte intim, ca Romeo Aurelian Ilie
și cum ele nu ar fi fost niciodată destinate tiparului și astfel ochiului scriitor
indiscret al cititorului: „dragă iulia, pentru că nu ai știut să-mi
răspunzi coerent la întrebarea de ce mă iubești ca pedeapsă nu o să te
mai supăr niciodată așa că îți vei da seama că sensurile vieții nu sunt
decât o închipuire” (dragă iulia); „dragă lucas, când erai foarte mic nu
mă băgai în seamă și plângeai când te luam în brațe credeam că nu
sunt un tată îndeajuns de bun până într-o zi când m-ai întrebat dacă
sunt băiețel și m-ai rugat să facem pipi împreună”(dragă lucas); „când
te-ai născut o asistentă mi te-a pus în brațe picioarele și mâinile au
început să-mi tremure dacă nu mor acum nu voi mai muri niciodată
mi-am zis și iată-ne conspirând împotriva sistemului totalitar de

42 Axis Libri
dada și al suprarealismului, întretăieri
de vis și realitate, mimări ale nebuniei
menite să țină la distanță pierderea reală
a contactului cu realitatea și bineînțeles,
deja celebrele prezențe ale demonilor,
contracarați timid de câte un înger mai
curajos: „fetița care târa o păpușă nu
plângea niciodată avea un carnețel în care
trăgea linii când se uita spre cer și câte
un vapor trecea pe deasupra ei fetița care
târa o fetiță era foarte serioasă mergea
ce mergea și apoi se oprea și ofta și mai
trăgea câte o linie în carnețelul ei fetița
care târa o păpușă era și ea o păpușă în
loc de ochi avea trei nasturi mari cu câte
trei găuri”; „câțiva demoni de la intrare
învârteau patul trebuie să vorbești strigau
demonii ce aveau înfățișarea mamei în
ipostaze diferite mama care râde mama
care plânge și mama care crede că fiul său
este obraznic”.
Cât despre limbajul folosit în acest
volum de către Dan Ciupureanu, este cel
deja specific autorului, în care cuvintele
așa-zis „tari” se regăsesc la tot pasul,
asemeni și aluziile la cele mai sinistre
patologii și atrocități ce pot exista în
mintea unui om robit de nebunie în sensul
ei psihopatologic. Cu siguranță însă că
cititorii fără idei preconcepute despre
limbajul literar, nu se vor simți câtuși de
puțin lezați de exprimarea așa-zis vulgară
a autorului. Ba dimpotrivă, vor înțelege că
prezența în carte a unor expresii ceva mai
acasă și iată-ne doi prieteni care-și împart secretele ca pe niște dure nici măcar nu urmărește să șocheze
sticle de absint”(dragă alexandra). potențialii cititori sensibili, ci are scopul
De bună seamă că cele mai emoționante epistole sunt cele de a-i trezi din somnolența psihică pe cei
adresate celor trecuți în veșnicie, respectiv mamei și fratelui care se complac într-o stare de ignoranță
Ali. Interesant este că acestea nu sunt câtuși de puțin infestate față de tot ceea ce se întâmplă dincolo de
de patetismul specific celor ce se lasă pradă deznădejdii din patul cald al propriei existențe.
cauza pierderii oamenilor dragi, și aceasta tocmai pentru Dan Smoker’s swan song este așadar o
Ciupureanu își refuză ipoteza pierderii, preferând să le acorde carte hibrid, ca un foc încrucișat între
celor doi, în continuare, statutul de prezențe vii și active în nebunie și luciditate pe de o parte și
lumea sa interioară, ceea ce îl salvează de la o eventuală nebunie: între dragoste și frică pe de altă parte. O
„așa cum auzi voci este adevărat că auzi și vibrația pieptului carte pentru toți, pentru că, fără îndoială,
meu când mă gândesc la tine?”(dragă mamă); „dragă ali îți vom fiecare cititor se va regăsi câtuși de puțin
cânta în fiecare zi și nu ne vom lua rămas bun niciodată” (dragă în paginile ei. Iar despre Dan Ciupureanu
ali). voi spune doar că este un autor ce trebuie
În ceea ce privește spațiul dintre cei șapte stâlpi, acesta urmărit și citit în întregime, pentru o
este populat de o efervescență de imagini, gânduri și trăiri funcționare optimă a sistemului nervos.
scrise adeseori sub forma dicteului automat, specific curentului

iunie 2020 43
C

Winter sleep
poezia Anatoliei ca nuanțe
sufletești

Filmul lui Nuri Bilge Ceylan premiat la Cannes, „Winter Sleep”


(Palme d’Or, 2015), este un eseu cinematografic nuanţat cromatic,
impresionist, caustic politic, implicat social, dar mai ales filosofic, care
transformă pelicula cinematografică într-un „tot” unitar, coerent, ce
poate fi chiar realitatea de zi cu zi. Din punct de vedere strict estetic,
filmul impresionează prin subtilitatea dialogurilor, cu adevărat autentice,
ale celor trei personaje principale. Schimburile de cuvinte se desfăşoară
într-un cadru teatral (pitorescul hotel din ţinutul stâncos al Anatoliei,
deţinut de Aydin, un om cultivat şi bogat, fost actor) şi susţinute de un
scenariu minimalist.
După „A fost odată în Anatolia” (2011), un film metafizic-
tarkovskian, în care se vorbeşte puţin şi se simte mult, Ceylan creează
„Winter sleep”, ce pare a fi mai degrabă un film „de regizor”, în sensul
că se remarcă prin punerea în scenă a unor probleme morale sofisticate,
care trădează distanţele reci, ca iarna din podişul Anatoliei, şi plictisurile
membrilor familiei lui Aydin (sora, soţia şi actorul arendaş pensionat
cu veleităţi de scriitor). Scenariul, în schimb, este construit pe baza
unui conflict clasic dintre bogaţi şi săraci: Aydin nu se simte în largul
său atunci când copilul chiriaşilor rău platnici şi săraci sparge parbrizul
geamului în care se afla bătrânul actor proprietar şi administratorul lipsit
de nuanţe sufleteşti, Hidayet. Piatra care sparge parbrizul este intenţia
declanşatoare a filmului, care mai departe vorbeşte, oarecum tezist,
despre prăpastia existentă între cei aflați la poluri opuse în ierarhia socială.
Aydin îşi permite să ia decizii etice, să aibă principii, să dispună după
bunul plac de ideile morale, să judece şi să condamne în scris atât lipsa
estetismului la omul sărac, cât şi neputinţa acestuia de a-şi transcende Bogdan Silion
publicist
condiţia. Familia imamului şi a fratelui acestuia nu poate decât să aspire
la demnitatea pierdută în sărăcie şi umilinţă. Totuşi regizorul nu lasă să
îi scape niciun zâmbet admirativ faţă de una dintre cele două tipuri de
etici promovate de cele două familii. Atât egoismul celui bogat, care face
fapte bune doar pentru a-şi adormi conştiinţa, cât şi dispreţul, amestecat
cu teamă a celor săraci faţă de bogaţi – în fond o ipocrizie – sunt retuşate
de regizor în tabloul general al realităţii. Ambele moduri de a privi lumea
– al celui care se consideră a fi îndreptăţit sau norocos că are şi al celui
care nu are nici dreptate, dar nici nu excelează prin vreo calitate morală
– ambele perspective sunt, deci, solipsiste, cum ar spune filosoful. Cu alte
cuvinte, nimeni nu îl înţelege pe celălalt şi de aici prăpastia morală care

44 Axis Libri
se cască între cele două familii, între cele două lumi. Tête-à-tête-urile prelungite la extrem – ocupă
Cu toate acestea, limitele înţelegerii şi ale moralei mai bine de jumătate din film – sunt adevărate forţe ce
au efecte benefice pentru cei care le trăiesc. Cum se destabilizează personajele (fiecare personaj îi distruge
întâmplă şi în realitate, eşecul înţelegerii celuilalt celuilalt edificiul moral al comportamentului) şi
contribuie deseori la o mai bună aprehendare a vieţii, destructurează ideea de bunătate. Totuşi, simţul fin
în general, şi a propriei persoane, în special. Aydin estetic al regizorului turc – dezvăluind cromatic
pare că în final reuşeşte să se înţeleagă mai bine pe sine, căldura camerelor, unde tot timpul arde un foc,
după ce se confruntă cu modul de viaţă al celor pe care dar şi frumuseţea deosebită a Anatoliei – salvează
îi considera până atunci „inferiori” (al prietenului său totul. Ochiul camerei nu zăboveşte lacom asupra
fermier pe care, până într-o seară, nu a avut niciodată protagoniştilor, iar şanse de salvare se regăsesc
curiozitatea să îl viziteze şi pe cel al profesorului sărac pretutindeni. Numai că, aşa cum se întâmplă deseori
Levent, aflat în vizită la casa fermierului), iar frumoasa într-o lume în care nimic nu este întâmplător, acţiunile
sa soţie Nihal ajunge să conştientizeze că deseori personajelor sunt salvatoare, dar nu prin ele însele
bunătatea – demonstrată în film prin actele sincere de (ele nu fac mai bine celorlalţi), ci prin înţelegerea că
caritate pe care le face constant – ascunde un egoism principiile morale se aseamănă deseori cu aerul stepei,
feroce, o dorinţă de afirmare damnabilă. care usucă sufletele mai degrabă, decât le face mai
Infuzia de realitate este dată, cu siguranţă, de bune. Aydin se simte în sfârşit eliberat de ego după o
calitatea dialogurilor protagoniştilor. În substanţa beţie plăcută şi o partidă de vânătoare în zăpadă cu
discuţiilor dintre Aydin, sora sa, Necla, şi soţia Nihal prietenii lui mai slab poziţionaţi social şi economic, iar
se află adevărata miză a întregului film. Filmate Nihal trăieşte umilinţa de a-i fi refuzaţi banii pe care îi
în clasicul cadru plan-contraplan, schimburile oferă, cu multă generozitate, familiei imamului milog
de replici ale personajelor excelează prin acribie şi a dârzului său frate, Ismail. Prin umilinţă însă,
(durează minute în şir) şi non-convenţionalism. De Nihal se purifică şi îşi dă seama că demnitatea unui
fapt, comunicarea dintre cei trei trădează atât răceala om nu poate avea nicio valoare materială. De acest
existentă în sânul familiei, cât mai ales lipsa de lucru este convins Ismail. Refuzând banii care i-ar fi
concordanţă dintre înaltele idei morale susţinute, în putut permite să scape de necazuri, bărbatul, umilit
trei variante diferite, de membrii familiei, şi modul de înainte de recuperatorii moşierului Aydin, face gestul
acţiune al personajelor; Aydin – care se consideră un eliberator de a arunca în foc banii lui Aydin, dăruiţi
intelectual implicat, prin scris, în viaţa comunităţii de Nihal. Prin acest gest, deşi problemele sociale
sale – nu crede în nimic, nici în oameni, nici în rămân, personajele îşi rezolvă dilemele morale: Nihal
religie, dar se foloseşte de idealuri morale pentru a înţelege că nu pentru a te simţi liber şi fericit ar trebui
critica, în paginile unei reviste locale, lipsa esteticii să faci bine celorlalţi, ci gândindu-te în permanenţă
în mentalul celui sărac, mizeria în care trăieşte acesta la fericirea celor din jur, iar Ismail îşi recâştigă în faţa
sau lipsa de credinţă sau îndepărtarea de tradiţie a fiului său onoarea pierdută atunci când a fost bătut de
celor bogaţi. recuperatori pentru că nu îşi plătise chiria.
Necla, la rândul ei, reflectează tardiv asupra Nu poţi să fii bun cu cei din jur dacă nu eşti
unui divorţ, iar reflecţia ei se opreşte asupra unei împăcat cu tine însuţi. Regizorul turc reuşeste să
probleme morale grave: cum poţi să faci ca răul să restaureze pacea în sufletele personajelor implicate,
dispară. De la înălţimea intelectuală şi a confortului filmul încheindu-se cu reîntoarcerea lui Aydin din
material ale celor trei personaje educate şi stilate, drumul către Istanbul pentru a fi mai aproape de
răspunsurile au acelaşi leit-motiv: a face lumea mai soţia sa. Ambii însă par a fi oameni noi, convertiţi la
bună. Numai că metodele găsite de fiecare membru al o morală ce nu mai extaziază eul propriu, ci deschide
familiei lui Aydin sunt diferite. Sora Necla consideră, sufletul către realizarea de fapte cu adevărat bune.
în totală contradicţie cu ceilalţi doi membri, că răul Inspirat din nuvelele cehoviene (minunatele
poate fi înlăturat neopunându-te lui. Aydin vrea să dialoguri realizate în faţa focului ce arde liniştit în
schimbe lumea scriind articole moralizatoare, iar şemineu), dar cu sondări psihologice ce trimit direct
buna şi isteaţa Nihal strânge fonduri pentru copii la filmele lui Bergman (în special, a putea spune, la
nevoiaşi sau pentru reabilitarea şcolilor. Toţi trei sunt excelentul „Cries and Whispers”), „Winter sleep”
însă „suflete moarte”, pentru că niciunul dintre ei nu este o elegie a condiţiei umane, un poem extrem de
înţelege cu adevărat lumea în care trăieşte. Ei sunt în vizual al sufletului, cu problemele sale reale. Probabil
realitate departe de dramele şi suferinţele celor pe care că realismul psihologic al peliculei turceşti determină
îi privesc şi pe care încearcă să îi ajute, de la înălţimea pe spectator să privească trei ore şi un sfert secvenţele,
olimpiană a plictisului refulat într-o moralitate seacă, în care în aparenţă nu se întîmplă nimic, fără să se
ce afirmă mai mult ego-ul decât este pusă în slujba plictisească. Este şi acesta un semn al măiestriei
binelui. regizorale a lui Nuri Bilge Ceylan.

iunie 2020 45
P
O
E
Z
I
E
Poeme

Să cânte iubirea șoptită-ntr-o carte!

Nu-mi este azi teamă de glas ce se-aude


Din cruguri eterne, prin clopote ude.
Cu pasul tomnatic de ploaie măruntă,
Chemarea-mi pătrunde prin fibra căruntă.

Îmi frânge elanu-n privirea beteagă,


De firul de humă simțirea-mi dezleagă;
Prin viscolul vremii, arar mai aduce
Petale de nuferi spre maluri caduce.

Cu pana-n cerneală, cu verbu-ntr-o mână,


Nostalgice gânduri catrene îngână;
Dorințe trăi-vor dosite-n sintagme,
Lăsând printre rânduri cenușa din magme.

E timpul iertării, nimic nu se-amână,


Durerea-i apusă... uitată-n țărână...
Din pomul cu roade poți, Doamne, să scuturi
Și drumul sfârșească prin treceri de fluturi.

Când îngerul serii de voi mă desparte,


Oana Georgeta
Să cânte iubirea șoptită-ntr-o carte! Muscă
Tihnita-mi suflare spre ceruri s-apuce, poetă
Iar versul meu ultim rămână pe cruce!

Simfonia rodirii

În ierburi din hotar se-aud străbunii,


Când fluierul luminii cântă-n rouă,
Mistere se topesc pe fața lunii,
Iar visul scapătă în clipa nouă.

46 Axis Libri
Din amfora trezirii bea câmpia Târcoale-mi dau lacrimi și-n vise e frig,
Și sub răceala plugului tresare, La poarta tăcerii rămas-am să strig...
Semințe-și scriu cu râvnă elegia,
Iar mânjii vremii saltă către zare. Nici capul nu-ntoarce, chiar de aude
Cum noaptea durerii uşa deschide,
Cu pas duios de ape curgătoare, Cum doruri se sfarmă în teama ce-o strâng;
Născute-n veșnicia dăruirii, Pe cripta iubirii rămas-am să plâng.
Culori înmiresmate trec prin floare,
Lăsând savoarea-n inima rodirii. Ea pasu-nteţeşte spre castul tărâm,
De colbul terestru scutură talpa;
În spicele de soare râde grâul, Regretul e-n lacrimi ce norii preling.
Un vânt calin prin Otonel doinește; În urma iubirii rămas-am să ning...
Pe prispă, tata își așază brâul
Și-n palma mamei pâinea aburește.
Suntem esenţa din poem

Să ne întoarcem către sate! Pe-arcada zării rubinie,


Prin arabescuri mă strecor
De sunt bunicii și părinții Şi-n a iubirii armonie
Sub lespezi măcinate-n brume, Te simt pe-al cerului decor.
Să ne întoarcem către satul
Din care am pornit spre lume! Te regăsesc pe-un prag de seară,
Privind al umbrelor balet
Ne-așteaptă porțile închise Şi-n goana norilor de ceară
Și garduri gata să se-aplece, Struneşti lumini pe şevalet.
Pe praguri mult prea obosite
Doar pasul timpului mai trece. Tu, fiu al brizelor blajine,
Trezind culori în ochi de sfinţi,
Un glas de ușă ruginită, Eşti visul ploilor virgine
Fântâni cu ciuturile sparte, Pe trupul verilor fierbinţi
Tăceri lipite de icoane
Se-ntrec în scâncete deșarte. Şi întrupat din păpădia
Ce-n libertate a-nflorit,
Când auzim în nopți de-angoase Eşti dor ce arde-n bucuria
Cum rădăcinile ne strigă, De-a regăsi eternul mit.
Să nu lăsăm dezamăgirea,
Nici amintirea să ne frigă! Sunt iedera cu gust de soare
Şi nu-mi las trupul pe pământ,
Nu este liniște deplină Tu eşti copacul ce cu-ardoare
Când dorul aprig nimicește! Aşteaptă să îi fiu veşmânt.
Purtăm cu noi o moștenire -
Iubim, trăim doar românește! Eşti vers în blândă lunecare
Spre pana gândului boem
Și în regească-mbrăţişare
Singur Suntem esenţa din poem.

Tăcută, pe tristul drum spre nefiind,


Din patul iubirii plecat-a zâmbind.

iunie 2020 47
P
O
E
Z
I
E
Poeme

Nu-mi deznădăjduiți nădejdea

Nu-mi întristați tristețea,


credinței în lumină.
Nu-mi împovărați binețea,
cu ostentație sanguină.

De cremene, două privighetori


ondulau soarele pe trepte sonore,
până dincolo de trezirea florilor în flori,
amentifore.

O! câtă asemănare are


omul cu propria-i întristare!
Cum se-mbrățișează, în accente,
trupurile noastre, eminamente.

Nu-mi deznădăjduiți nădejdea în carte,


în cartea ce-mi știe prologul:
destinul condamnării mele la moarte...
Sfârșește-te pe tine, zidindu-ți omologul.

Ioan Toderiță
Unu, doi, trei
scriitor

Se opri din joacă,


privind arțarul, plin de promoroacă...
Frunzele uscate, în pețiol...
Inelele vârstei, dându-i ocol,
cu-ncetinită-nfășurare pe trup,
precum în tulpinele unui arbore transmund.

Fără a-l fi învățat, învățătoarea,


abecedarul,

48 Axis Libri
jertfindu-și sublimalul, desenează, cu un somnifer
începe numărarea: pus la cap, pe noptieră, alba-ngrijorare.
Unu!, striga, copilul, de foame,
ridicând mâinile pe ochi, Și ce-i mai frumos ca trăitu-n răspăr,
adâncind linia norocului din palme. pe muchia unei secunde...
Unu!, îi răspunse, orbul, dând în gropi... Încercuit de cuvinte flămânde,
Doi!, insistă, eruditul de clasă pregătitoare, Mângâiat de perspectiva unui adevăr.
cu aceeași râvnă în înfățișare: Așa se întâmplă dinastia minciunii
de om ce-și asumă riscul numeral, care umple norodul cu noroi fierbinte,
de-a vorbi în grabă, cu „unu”, la plural. cu osemintele incertitudinii,
Doi!, îl imită vântul, spulberând scântei, cu descoperirea lui Dumnezeu, de cei răi,
pe osia pământului, la poli, la tropice. cu instaurarea nevoilor-guvernăminte.
Când luna se-nvrednicise să pronunțe trei:
trei mări secate de priviri cerbice. Călcam poteca libertății șerpuite,
printre sentimente greu de pătruns,
printre ziduri ce mă țineau minte,
Nemărginirea că aș fi scris pe ele, cu graffiti ,,stai ascuns”.

Pe sfere rotite de-alungu-n ascensii, Las această ceartă pe mai târziu...


amurgul prevede cuprinsul tristeții. O altă perspectivă-postură abstractă,
Aproape fără rost străbatem bătătura se află în lucrul pe care nu-l știu.
timpului oprit să-și plângă măsura. Pe care, îl străbate, ființa increată.

Nu-mi cereți acum, la sfârșit de drum, Greu, ca o notă smulsă din arpegii,
o mărturisire a celor întâmplate... stătea accentul pe silaba deznădejdii...
Lumea se întinde înapoi, în moarte, „Nu-mi pasă!”, lumea striga în gura mare...
și se îngrijește de un alt tărâm. Dar, oamenii, se trezeau pe rând din fiecare.

S-a iuțit tăișul cazmalei în gură,


pe nemărginirea țarinii oculte... Incapabil de analiză
Vom descoperi o nouă conjunctură,
a tristeții noastre, din tristeți mai multe... Măsor, cu talpa cleioasă a unui limax,
adâncul râului secat: analyseos incapax.
Privirea se miră în clipiri triumfale,
Pictură abstractă auzul deșiră, cu gura deschisă, vocale.

Iar desenez perspectiva, sub amenințarea Cu-n clește afund cărbunele în lumină,
orizontului defunct invocând un posibil hazard: existența divină.
Pe un drum alb ca nemișcarea, Vom fi mai puțini, din punct de vedere statistic,
te-am făcut din dreaptă punct. la cules de vie: Murim, prin vecini, eufemistic.

Apoi, conștient de această inconsistență, Logos titrat-ceasul, se căznește să tacă,


aștern culorile, pe ochi, în vrac. înfășurându-și discursul într-o roată dințată
Să-și aleagă fiecare o altă esență, Fulgerul, oprind salcâmul să se-nalțe,
o zugrăvire a ultimului veac. Purta focul etern, smuls din substanțe.

Copacul nemuririi-arbore efemer, Întristător- analyseos incapax-perpetuu


o iarbă mai mare, vasodilatatoare, măsor, și constat că vorbim, fără glas, la pertu.

iunie 2020 49
Și nu-i de azi zidită lumea... Și se scutură în ochii altor luminători:
de sudoare, de lingoare, de contemplări.
N-am scăpare. Din nimic am răsturnat
„Statica”, prin alunecare, în plan înclinat.
Că mi-i suficient statul în cot, pe genunchi, În parte, locuind...
când sui cuvintele pe masă, să le ajungi.
Eu sunt dinainte monomul incert,
Să le culegi pe cele triste, neatinse, efectul unei cauze atroce,
în șirul cadențat al dreptei compromise. ce-și caută comoara inimii în piept-
De vrei să fii tu însuți fericită taină, filosofala piatră - soto voce
o nemaiîntâlnită, himerică spaimă.
În parte, sunt al părții element,
Nimicul ia forma unui plasture frunzos când se desface ampla inerență.
revelat de strigăte infernale. Și nu-și prevede timpul un segment
Înspre cel ce-aude sunetul pe dos. de curgere în spații și-n esență.
Înspre cel ce vede văzul din născare.
Nedemn de privirea mea în lucruri,
Și nu-i de azi zidită lumea, cu-n dereg prea triste, prea repezi, prea mult repetate,
înfipt în cer, s-avem din nimic o parte... mă prind de cuvinte cu aripi de fluturi,
Ieri-ni se spune-un mare sacrileg să-mi tulbur mirarea-n tăceri cuvântate.
ne-a alungat aiurea, în univers, departe.
Și consimt, de la-nceput, dorul rege,
Concep sinonimia acestui text titrat, peste-nmărmurirea rațiunii certe.
a cuvintelor care stau întinse pe masă, Strigătul de mamă vine să dezlege
să-mi facă așezarea, în timp, mai gustoasă... viața de ispita șederii-n placente.
Că literei îi place planul înclinat...

Aș vrea să întorc istoria-napoi


Cohortele falnicului eu
Și iar mă degustă amintirea acelui om,
Luna, hecatombă, jertfește meteoriți, ce-a alungit cărarea frustrărilor în mine.
de dragul zeului Cronos, bătrân, fără dinți. Iubirea, săgetată de zeul Cupidon,
Pe o felie de antreu teluric, e doar încremenirea statuii feminine.
escaladam o dispută cu sinele-unic.
Din preajma mea, vin cei ce m-au prădat
Camera de oaspeți va fi în curând salon: de-angoasa judecății de apoi.
Pronaosul, naos, la unison... Ei n-au habar că le sunt frate la furat
Și-n universul nocturn, onctuos, și-aș vrea să-ntorc istoria-napoi.
prevăd atlanții, un alt ,,sus în jos”...
,,Așteaptă!”, îmi cântă la cap o cucuvaie-fecioară,
Din credința ta în Dumnezeu, ce-și are cuib în casa cu tăceri tezaur.
se-nfruptă cohortele falnicului „eu” Luna se limpezea de nori, eliberându-și travaliul
Existențiale-conștiințe hegemon, suișului în cheia sol, pe sunet de chitară.
hrănindu-și ardoarea din întâiul atom.
Acesta-i demersul. Stă sufletu-n os
și fuge-n crepuscul cu ,,susul în jos”.

Luna-fetiș al melancoliei tale,


se-ascunde-n tenebre necuvântătoare.

50 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E
Poeme

revoluție

revoluția liniilor drepte a început într-o basilică uleioasă și urât


mirositoare
oamenii mâzgăliseră icoanele-caricaturi și râdeau de sfinți
când s-a auzit primul foc de armă
a căzut și clopotul din bronz
s-a rostogolit s-a spart
apoi s-a stins într-un ecou aproape dumnezeiesc
o dată cu primele victime
din altar a izvorât apă
de-a inundat și curtea și cimitirul până-n poartă
„doar n-o fi potop” se închinau babele și scuipau în sân

pe o cruce strâmbă o cioară aștepta pacea


cum își așteaptă un câine stăpânul dincolo de viață și de moarte
deja sfinții-caricaturi începuseră să râdă de oameni

să ridicăm topoarele

„să ridicăm topoarele” strigau electricienii schilodiți de turele de


noapte
Marius Grama mai săraci decât un copil fără mamă
jurnalist, poet „să ridicăm topoarele și să ne facem dreptate”
se asmuțeau mașiniștii din combinatul siderurgic
cu bile de cocs în loc de ochi
cu zgură pe limbă
cu fontă încinsă prin vene

„să ridicăm copiatoarele


și calculatoarele
și telefoanele mobile”
îi învrăjbeau toți ceilalți
un îndemn ca un monstru lichefiat străbătea fiecare apartament

iunie 2020 51
zgomotul înfundat al tastaturilor punea stăpânire
pe oraș era calm și îi era lehamite să-mi vorbească
un fel de noapte cobora ca o smoală grea pe umerii preț de vreo șapte etaje
străzilor o tensiune prostească ne lega precum o funie
gașca mea își pierdea inocența prin scări de bloc și ne temeam că ne-ar spânzura pe loc
într-o permanentă stare de război dacă am deschide gura
într-o strașnică încruntare în fața inamicului nevăzut
dar adânc împlântat în fiecare dintre noi mă simțeam inutil ca o roată care nu-și mai știe
ca un cuțit pe care se scurg semnele trecerii răului sensul rotirii
prin lume mai mult îi intuiam prezența
priveam atent cum se aprinde ledul care indica un
etaj inexistent
pastel urban ne înălțam amețitor desprinși de
nervurile realității
e noapte și aerul dintre noi se oxida atât de firesc
și blocurile împart un lătrat încât nici respirația nu ne mai era de folos
pe care îl aruncă dintr-un balcon în altul
aripi nevăzute despică aerul cald mă gândeam deja că abia aștept să vă spun vouă că
pregătit de o vânătoare cu ogari fantastici l-am întâlnit
câteva statui și-au coborât privirile și pozează liftul bizar își fugărea etajele iluzorii
rușinea când el nemaifiind acolo decât printr-o
doi indivizi beți se țin de după gât și își povestesc voce rotundă
înflăcărați infidelitățile soțiilor care izbea haotic pereții din carton presat
câțiva stâlpi de iluminat își apleacă indiscret mi-a zis să vă spun că nu sunteți altceva decât niște
urechea monștri
din tomberoane ies pe rând (o liniște scandaloasă agită spiritele printre cititori)
duhurile inocenței și sărăciei sunteți niște monștri învățați să priveacă numai în
dintr-un apartament pierdut în simetria etajelor sus
aflăm că totul s-a terminat către alți monștri cu destinele descuamate ca niște
apoi că nimic nu va mai fi la fel gheare strașnice
ferestrele sunt înghițite de beznă una deprinși să își trăiască fericirea în lifturi care
câte una coboară și ridică dimensiuni
o frână zgomotoasă trezește pentru două secunde convenții pasiuni aberante
foșnetul străzilor
despicate de luminile scormonitoare ale farurilor vise care aruncă în crematorii
un butic non-stop camuflează cearta vânzătoarei primul scâncet al unei vieți croite să își modeleze
cu fiul care nu și-a făcut temele imperfecțiunea zi de zi
canalizările inspiră adânc duhoarea păcatelor
nespuse sunteți monștrii care se zbat inutil în burta unui
mâine dimineață orașul va învăța din nou să mintă monstru și mai mare
și tot așa
până când un monstru atotștiutor ajunge să vă
liftul considere insignifianți
la fel cum el însuși e infim pentru un alt monstru
l-am întâlnit pe care nici macar el
drept vă spun vouă la o funie distanță de mine
l-am întâlnit într-un lift habar nu are dacă va ajunge vreodată să îl
cu amoruri și dezamăgiri zgâriate pe cunoască
burțile pereților din carton presat (cititorul întoarce pagina ca și cum
cu miros de urină și resturi de moloz nimic nu s-ar fi întâmplat)
o lumină beată ne înșela vederile din plafon

52 Axis Libri
„Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii talentați. De J
asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și realizăm stickere (pe care le U
puteți găsi pe pagina Jurnal poetic - https://www.facebook.com/jurnalpoetic/) R
(Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă) N
A
L
P
tânăra speranță O
E
T
I
C
La finele anului trecut, îmi plăcea de-o tipă roșcată.
Osuna: bea mult, vagoane de absint, că-l întrecea-n băute
chiar și pe prietenul ei, un secui vânjos, simpatic.
Am citit despre ea într-un cotidian local, o recomanda un articol
intitulat „tânăra speranță a orașului”. A doua zi
mi-am luat de la piața de vechituri un pieptene ivoriu, cu dinți rari,
dar m-am și bărbierit pentru Osuna, era poetă.
An pervers al cocoșului de foc, când protestatarii au umplut
străzile cu duiumul, și totul rămânea de neclintit.

Multă vreme, pneumonia m-a ținut departe de stradă, de ea,


și doar poezia mai răscolea cearșafurile îmbâcsite de microbi.
Acel sezon când trestiile de pe Criș acoperite de brumă
foșnesc atât de încet, încât doar aplecându-te foarte aproape
de frunza lor tăioasă, le poți înțelege graiul. Și ca niște sateliți albi
levitând într-un nor de aburi: lebedele. Grupate în jurul țevii de scurgere
renunțaseră la pescuit. Mai târziu, am pus de-un performance:
Osuna, secuiul și cu mine. A venit la lume, voiau să-i admire
aripile pufoase, din pene de gâscă, fixate cu gumilastic

de niște omoplați de vanilie. Niciodată până atunci n-am nimerit


în realitatea din fața unei proiecții Twin Peaks. Axioma lui Euclid.
Artefact. Secuiul era basist și ne-a acompaniat binedispus.
Pe acordurile lui, cuvintele mele mi se sfărâmau în gură, pișcându-mi
din când în când limba. Acordurile lui puneau capac
anotimpului rece, contactului vizual, lunii pline. Pregătisem 5 texte,
Mihók Tamás dar fuck, niciunul destul de sincer, încât, mânat de marea nenorocire
poet a clipelor moarte, m-am trezit pe bassul secuiului, în genunchi,
cerând-o-n căsătorie pe Osuna, scurt, corect, în hexametru dactilic.

Și chiar dacă fără inel sau zâmbet patetic nu poți fi mai mult
de-un purice subversiv din hipodermă, aripile ei s-au încovoiat spre sol
și-n ochiul stâng, pupila îi convulsiona ca un trup de focă proaspăt
ieșită din apă. (Sunt sigur că-n acel moment universul a scos un awww
din toți rărunchii.) Lumea m-a înecat în aplauze, dar bassul nu s-a oprit.
Și-am știut numaidecât că nimeni, absolut nimeni din câmpul gravitațional
al poeziei nu e pregătit să înfrunte realitatea, decât ca pe-un nou
simulacru. În acea iarnă, dorul de ducă avea părul roșu ca un mănunchi de lasere
proiectat pe guvern, democrația făcând șpagatul într-o crevasă.

iunie 2020 53
J
U
R
N
A
L Poem
P
O
E
T
I
C ***
Un om îmi spunea că umbra mea
i-a aparţinut cândva.
Se apropia de ea,
cu un gest de o tandreţe feroce,
Îmi dădea de înţeles
că înainte de mine,
umbra aceasta a avut un corp,
În interiorul căruia tenebrele formau
un carusel care mergea în golul inimii sale.
Şi acest trup rostea cuvinte de umbră, pe care unii le auzeau
ca pe un vânt al neliniştii, un vânt de cenuşă.
Îl priveam tăcut, vocea lui îmi trecea prin fisurile auzului
ca o reptilă masivă, ieşită din peştera surpată a limbajului său.
Îmi spunea la fel de calm, fără niciun scrupul,
că în umbra aceasta, ca într-un perete, au fost bătute
Zeci de cuie, pentru tablouri de nisip, tablouri oarbe.
Acum, prin găurile rămase intră, ies viermi de cianură
Şi poţi vedea încă, dincolo,
Extrem de clar:
Teritorii întregi de umbre rămase în neorânduială,
Fiecare pe fragmentul ei de neputinţă,
fără persoanele sau obiectele, plecate definitiv.
Un şarpe cu ochii sclipindu-i,
înfăşurat tot mai strâns pe lama unui fierăstrău,
Inima mea.
Un cuib de viespi de care se apropie ameninţătoare flacăra,
Iritarea din glasul lui,
Când mi-a spus
că el nu mai are demult o umbră,
că cerşeşte una, în apropierea oamenilor, unde devine amabil, plăcut, Savu Popa
Şi atunci cu un ţipăt de disperare uscată, cu neputinţa mâinilor de a mai poet
apuca ceva, transformată în furtună de nisip,
Mă rugase
să îl las în preajma umbrei mele,
să intre în ea, ştie el locul în care există o uşă,
imediat, sub pielea umbrei
pe unde poţi coborî.
Tulburat, îl priveam cum, în timp ce spunea acestea,
Cobora deja, şi în preajmă,
Bântuiau vânturi de cenuşă,
O ninsoare a gesturilor necontrolate,
Umbra, în sfârşit, imita la perfecţie
forma corpului meu metabolizându-şi tenebrele.

54 Axis Libri
J
U
R
N
A
Poem L
P
O
E
T
I
C

***

Aceasta e tristețea ei. Lucrez cu tact.


Nu lovesc cu barosul până nu măsor.
Nu iubesc până nu mă pierd. Nu uit.
Ceea ce mă desparte de ea.
Ceea ce mă doboară.
Buzele înfierbântate, roșii.
Postura ușoară.
Lumina implantată-n pereți.
Treptele spălate.
Frunzele scurtate din crengi, în curți.
Crengile modelate peste gard.
Aerul de foioasă. Răcoarea tare. Curajul reținut.

Toni Chira
poet

Marin, Năstase. Galați: Elegie II (Sfârșit de octombrie pe malul Siretului)


[Fotografie]. Galaţi: [Sn], 1970. F II 250 A

iunie 2020 55
J
U
R
N
A
L
P O simplă afacere
O
E
T
I
C
Am deschis o spălătorie de morți.
Au venit cu miile, așezându-se, cuminți, la coadă,
în așteptarea jetului răcoritor peste oasele încinse de arșița uitării.

Au înțeles greșit unii anunțul de pe olx,


și-au adus rudele decedate recent.
Nu spăl morți proaspeți, domnule,
ei n-au nevoie de dușuri reci!
Doar cei foarte vechi,
fără vreo rudă care să-și amintească de ei,
să le toarne un păhărel de rachiu peste cruci,
doar ei pot să vină.
Nu s-a inventat un deodorant care să țină veșnic,
iar ei transpiră abundent
din măduva oaselor care le-au mai rămas
prin gropi adânci, coșciuge strâmte
ca niște garsoniere închiriate la suprapreț
unor studenți de provincie.

Morții,
acești elevi novici într-ale cunoașterii postcarnale.
Profesorul lor doarme la catedră,
în fața unui covrig abandonat pe fața albă de masă
murdărită cu cretă.
Febril, gesticulează în somn, Marcel Vișa
iar morții fredonează, nazal, poet
un cântec inexistent
de pe un portativ invizibil.
Pleacă la vestiare, își adună de pe jos pieile învinețite de furie,
își lipesc resturile de carne,
apoi se așază în cadă așteptând sângele să li se întoarcă în vene.

Am rămas singur după ora închiderii în hala uriașă,


spăl cu furtunul aerul prin care au trecut cândva
trupurile celor pe care i-am iubit.

56 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

Espero siempre

Postumia a fost nevasta lui nea Titus. Nu știe nimeni ce fel de


viață a avut cu el, dar părea fericită. Poate întâmplările din tinerețea lui
ar fi putut să o întristeze cumva. Se spunea despre el că atunci când intra
pe aleea din cartier călare pe semicursiera Sputnik, cu părul în vânt
și mirosind a săpun Duru, nevestele își luau palme peste ochi chiar și
fără să fi făcut ceva nepotrivit. La toate acestea se adăuga și o istorie cu
secretara primului secretar, dar care este mai bine să rămână nespusă.
A fost o ploaie de lacrimi ascunse când s-a zvonit că e deja însurat. Apoi
s-a făcut liniște.
Nea Titus a ieșit la pensie pe la 50 de ani. De fapt a ieșit cu
ordonanță, iar din banii primiți și-a luat un Espero gri. Nu Cielo, Espero!
Își parca tacticos mașina la un metru de intrarea în scara blocului
și cobora încet, elegant, iar în aer se împrăștia mirosul de brăduț
Wunder-Baum. Mașina lui Titus era o bijuterie. Doar șapte - opt mii
de kilometri la bord făcuți într-un an. Cu aer condiționat, cauciucuri
Hankook noi, din fabrică, bord dat cu silicon, arbore cu came în
chiulasă, motor cu injecție care se auzea precum un fus răsucit și care
răspândea în tot cartierul zvonul nobil al hergheliei cu cei 95 de cai.
Întorcea încă privirile doamnelor când ieșea în fața blocului cu o cârpă
moale într-o mână și un bidon de Frutti-Fresh plin cu apă în cealaltă.
Astfel alunga praful de pe capotă și o făcea să sclipească. Era misterios
și zâmbea tot timpul. Se încrunta și înjura doar atunci când scatiii și
vrăbiile se găinățau pe capotă fără pic de rușine.
Într-o toamnă a ieșit din casă cu gândul să dea o tură și să alunge
Tudor Neacşu rugina de pe discurile de frână. Nu era în apele lui și a crezut că asta o să
scriitor îi facă bine. Nu a apucat să bage mâna în buzunar după cheie. I s-a pus
o gheară în piept, i s-a tulburat privirea și s-a prăbușit izbind portiera
și oglinda. Alarma instalată acum câteva săptămâni a început să șuiere
agresiv și a scos la ferestre toți curioșii de la bloc. Titus s-a chircit
sub pragul mașinii, iar cârlionții gri i s-au amestecat cu praf și frunze
moarte. „Pitpalacul”, a explicat unul dintre puținii lui amici veniți la
priveghi, acolo unde a apărut și o coroană misterioasă, nesemnată, ce
ar fi putut să fie trimisă de secretara fostului prim-secretar. Dar despre
asta nimeni nu a comentat nimic.
Fără să vrea, la câteva luni, Postumia a început să atragă privirile
bărbaților abia ieșiți la pensie sau cu ordonanță: femeie frumoasă, în

iunie 2020 57
putere, cu apartament și Espero de 1800 de centimetri cu gem și măsline verzi, o bucată mare de pulpă de
cubi, cauciucuri Hankook aproape noi, arbore cu porc fără os, o cutie de smântână și chiar coquelet
came în chiulasă, motor cu injecție… de Bretagne. Peste toate astea, un sac de detergent,
iar apoi o sticlă de Jameson și o bere dichisită căreia
Ferestrele luminate ale lumii nici măcar nu reușise să-i deslușească numele scris
pe etichetă. Când s-a trezit aproape de șirul caselor
A mers cu trenul. A încercat să citească, apoi de marcat a scos telefonul din buzunar și a părut
să adoarmă. Nu a izbutit, așa că preț de câteva ore că se străduiește să consulte o listă de cumpărături
a privit pe geam. Urmărea fiecare casă, iar totul imaginară. Apoi a dispărut din senin.
se transforma în mai puțin de o secundă într-o Căruțul a rămas în mijlocul culoarului iar pe
linie subțire și galbenă și apoi se pierdea. Casele și lângă el s-au scurs rânduri de oameni nepăsători,
ferestrele lor cu lumină... Fiecare dintre ele. grăbiți, veseli... în fine, o lume pe de-a-ntregul.
„Ce fel de povești, ce nenorociri și ce bucurii
se ascund acolo…?”, a gândit. Apoi s-a stăpânit cu Relu Troleibuzu`
greu să nu ajungă să urască sufletele adăpostite de
casele la care se uita. Pe de altă parte invidia cu sete Relu se credea troleibuz și câteodată chiar
nepăsarea și viața lor firească, lipsită de importanță controlor de troleibuz. Umbla mereu cu mâinile
și de substanță. „Dincolo de aceste ferestre sunt întinse în aer pe niște cabluri imaginare. Scotea un
oameni care mănâncă, și-o trag sau vorbesc nimicuri zgomot fin, un fel se sforăit electric care nu deranja
și își pun copiii să învețe inutil. Complet inutil! Sunt pe nimeni, dar care se putea auzeai în cartier în
bolnavi, unii pe moarte, sau poate sănătoși tun și fără mai toate după-amiezele lungi și plictisitoare. Făcea
nicio grijă. Așa că se bat, se împacă... și-o trag iar. Cât cursele corect, după diagramă: de la simigerie, la
de prostești sunt toate astea! Oamenii ăștia trăiesc farmacie și retur. Când obosea tare ieșea din tură.
fără să-și dea seama că gravitația, lumea, universul Se rezema de peretele de la intrarea în tronson și își
o să îi azvârle către nicăieri în cel mai scurt timp și trăgea sufletul. Erau de ajuns câteva clipe ca inima să
doar pentru cei mai nenorociți o să dureze mai mult. nu-i mai bubuie în coșul pieptului și se liniștea. Apoi
Amărăștenii!”. scotea o țigară și o învârtea între degete. O aprindea
După drumul lung și obositor a ajuns acasă întotdeauna cu chibritul, iar după ce trăgea două
și s-a descotorosit de hainele ce i se lipiseră de corp. - trei fumuri îl lua amețeala. Îi plăcea ca atunci să
A sunat și a comandat o pizza, sperând că așa își va nu fie deranjat. După ce termina de fumat își punea
potoli repede foamea. În timpul în care a așteptat, mâinile cruciș și cerea să vadă biletul nefericiților
a deschis degeaba de câteva ori la rând frigiderul. care treceau prin tronson. „Ai bilet? Alooo! Ai bilet
După vreo oră, băiatul cu pizza a sunat în cele din sau abonament? V-ați învățat toți cu moaca. Să vă
urmă la ușă. L-a plătit, i-a mulțumit și a mușcat cu fie rușine, oameni bătrâni!”, spunea el în gura mare
poftă dintr-o felie fierbinte care păstra încă un miros tuturor, indiferent dacă erau bătrâni sau nu.
fin de carton aburit. Cât timp a mestecat s-a gândit Cine nu avea bilet, o încurca! Se ținea după
că mâine va trebui să își termine rapoartele, apoi să făptaș până primea un leu sau o țigară. Dacă te
plece iar pe drumuri și să se întoarcă acasă cel puțin sancționase deja, atunci te ținea minte câteva zile și
la fel de obosit ca și astăzi. nu te mai amenda decât cu o privire tăioasă. Te putea
S-a aruncat în pat și a stins veioza: astfel nu păsui, dar în niciun caz la nesfârșit. Nu poți să mergi
mai avea cum să ajungă chiar el povestea inutilă și cu troleul cât vrei tu și cum vrei tu pentru o singură
prostească din spatele unei ferestre luminate! țigară!
Apoi aluneca iar și iar pe cele două cabluri
Consumatorul tocite și strălucitoare.
Acum câteva zile a dispărut. Nu se schimbase
Am văzut totul cu ochii mei! Roata căruțului nimic în cartier, dar lipsea sforăitul acela electric și
de cumpărături fâlfâia deasupra gresiei gri infinite chiar controlorul din tronson. Câțiva și-au permis
precum un fluture bezmetic. Doar articulația în să glumească. Cică Relu s-ar fi mutat pe traseul 102
care fusese prinsă din fabrică o ținea să nu zboare pentru că acolo sunt călători mai mulți și toți umblă
cât colo sau, cine știe..., poate chiar să străpungă și să fără bilete. Dar peste câteva zile au aflat că a fost luat
cucerească întregul univers cu mișcarea asta haotică. de unul întreg la minte și dus la Săpoca, la nebuni.
A umplut căruțul cu de toate: mango și ulei de A fost scos de pe linie și dus într-un depou. Să
măsline, zahăr brun, bulion, paste artizanale, cornuri ruginească acolo.

58 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

Cu-cu!

Era o frumoasă zi de mai… La o margine de pădure, într-un


decor decupat dintr-un pliant promoţional, câţiva turişti şi turiste
ascultau vrăjiţi simfonia primăverii.
Stăteau tolăniţi pe iarba mătăsoasă, cu ochii închişi şi gurile
deschise, dornici ca trilurile ce picurau din frunzişul des să le
inunde sufletele. Simţeau cum energia lină a misterioaselor ciripituri
le purifica celulele otrăvite de stresul cotidian. Dar toţi căzură în
extaz când fagotul cucului din depărtare le transmise fascinantele
silabe. Ce efect aveau acestea când zburau prin eter de peste tot şi
de nicăieri!
Iar pe el… misteriosul cuc, îl auzeau cum cântă, îl simţeau că
e undeva, dar… nu-l vedeau. Credeau că este acolo… în direcţia aia,
la vreo sută de paşi, probabil ascuns în copacii ăia. Se uitau, dar…
nu-l vedeau.
Apoi, deodată, îl auzeau în cealaltă direcţie, din tufişul de acolo.
Când întorceau capul să-l privească, nu vedeau nimic. Insistau cu
privirea, dar… strigătul lui se auzea acum din altă direcţie, tocmai,
hăăt… din depărtări.
Nu le-a rămas decât să se lase cuprinşi de această magie, să
lase fermecatele silabe să li se scurgă-n suflet şi apoi… să le asculte
cum vibrează acolo, aşa cum simţeau acum, privind cerul cu ochii
închişi…
Poate din acest motiv o simpatică domnişoară a exclamat
Năstase Marin exaltată:
scriitor
— Ce frumos cântă cucul în mine! Regret că nu-l văd… De
multe ori l-am simţit, dar nu l-am văzut niciodată… Cei din jur
izbucniră în râs, iar un mucalit i-a şoptit:
— Hai cu mine în pădure să ţi-l arăt! Abia acolo ai să simţi cât
de duios cântă.
Iar hohote în cascadă, dar tânăra le-a retezat-o scurt:
— Terminaţi cu bădărăniile, că nu sunt dispusă să ascult
bancuri stupide! Dacă aţi fi oneşti, aţi recunoaşte deschis că n-aţi
văzut cucul în viaţa voastră. Să nu-mi spuneţi că l-aţi văzut în poze
şi că… ştiţi cum arată.

iunie 2020 59
Cei din jur încetară râsetele. Tânăra insistă: Cei din jur înţepeniră şi mai tare, ţinându-şi
— Dacă l-a văzut vreodată careva, îl rog să-l respiraţia, holbându-se cu gurile căscate. Ochii le
descrie. lăcrimau de atâta concentrare.
Bunul simţ le astupă gura la toţi. Prin pânza Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea
tăcerii care-i învăluia, doar izvoarele ciripiturilor indiferent în eter, nepăsător la atenţia înţepenită a
se scurgeau lin peste ei. În depărtări, cunoscutele celor de jos. Iar aceştia nu înţelegeau de ce a zburat
silabe alergau ghiduşe şi se jucau de-a v-aţi acolo şi de ce stătea aşa, degeaba şi nemişcat. Ce
ascunselea prin urechiile lor, ca o confirmare că are de gând? Ce urmăreşte? Nu-şi dă seama că este
nimeni nu-şi pierde timpul cu studiul atlaselor în centrul atenţiei?
ornitologice. Sunt atâtea alte treburi importante… Cum timpul trecea şi „cucul” nu făcea nimic,
Însă tăcerea se rupse brusc: toţi îşi pierdură răbdarea. Chiar erau intrigaţi.
— Stimată domnişoară, află că eu l-am Cum şi-a permis să se aşeze acolo în faţa lor fără să
văzut de mai multe ori pe iubitul dumitale, mister facă ceva? Măcar să dea din aripi, să dea cu ciocul
Cucu. Şi când cânta şi când zbura. Pot oricând să-l în stâlp sau, mă rog, să cânte, că d-aia e cuc. Cum
descriu. îşi permite să piardă acest timp preţios (care…
Toţi întoarseră capul să-l vadă pe fericitul este timpul lor) aşa, fără rost, fără nici un scop?
care a stat tête-à-tête cu misterioasa pasăre. Era De ce tace şi se uită aiurea? Aşteaptă să fie rugat?
un domn cu mustaţă ce privea plictisit defilarea Ce impertinenţă, domnule cuc! Cu ce drept ne
norilor pufoşi. Curioşi, toţi începură să-l sâcâie: sfidezi? Te crezi vedetă? Vrei să te implorăm?
— Chiar l-aţi văzut? Cum e? Cum arată? Vă Cam aşa gândeau cei înţepeniţi care
rugăm să ne spuneţi! ajunseseră la capătul răbdării. Când, deodată,
Domnul cel plictisit luă de alături un pai în indiferenta pasăre din vârful stâlpului „acceptă” să
gură şi începu să peroreze, plin de importanţă: le îndeplinească dorinţa:
— Eh, spanac! Cucul… este şi el o amărâtă — Craaau!
de pasăre… banală… cenuşie… ca o cioară Hohotele de râs se revărsară într-un torent
nenorocită… dar cu o coadă mai lungă şi corpul devastator, ca o eliberare.
fusiform. Iar cântecul lui… să fim serioşi! — Uite, domnule, spuse unul, cum ne cântă
Ochii celor din jur se făcură mari cât cepele. nouă cucul!
Sorbeau cuvintele savante ale importantului Toţi traseră pripita concluzie, că fiecare
domn. pasăre…
— Vasăzică… aşa arată cucul! Dar biata ciovică, ruda săracă a mult
Domnul cel important continuă să privească hulitului domn Corbus-Corbus, îi privi mirată şi
cerul cu paiul în gură. Simţea mângâierea spăsită, ca un elev prins cu temele nefăcute. Parcă
admiraţiei celor din jur, plină de invidie. Deodată, le-ar fi spus:
interesantul domn se ridică brusc, arătând cu — Ce v-am făcut? Cu ce v-am greşit?
degetul: Apoi, crezând că a înţeles cu ce le-a greşit
— Uitaţi-vă! Uite, ăla este cucul! celor de jos, zbură pe alt stâlp din apropiere.
Toţi îşi aruncară privirile în direcţia indicată, Privea cuminte la gălăgioşii turişti care
ca să vadă cucul prima oară-n viaţa lor. continuau să râdă. Parcă îşi cerea scuze:
— Nu faceţi zgomot şi nu vă mişcaţi! şopti, — N-am ştiut că este stâlpul vostru!
sâsâind, domnul cel mustăcios. Acuşi o să cânte! (Parcă era stâlpul lor). Şi se bosumflă, privindu-i
Cei din jur înmărmuriseră în poziţiile mustrător:
iniţiale, cu gâturile răsucite după presupusul cuc. — Dar, ce? V-am spus eu că sunt cuc?
Acesta fâlfâi din aripi pe sub nasul lor şi se
aşeză cuminte în vârful unui stâlp.
— Şi… ziceţi că o să cânte? şoptiră cei (Fragment din romanul „Farse fără voie”.)
înţepeniţi.
— Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul.
Nu vă mai mişcaţi!

60 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

Măști (I)

Totul a început în septembrie 2022. Mai întâi omenirea a crezut că


e o glumă. Imediat după aceea a fost convinsă că e o glumă. După care
convingerea a început să le slăbească, făcând loc îndoielii, apoi fricii, iar
la urmă panicii. În doar două luni, virusul botezat GUVID-2.2 pentru
că fusese luat accidental de la un guvid pescuit intenționat și servit sub
formă de sushi, deveni singura cauză din care se murea pe Terra. Toate
încercările de a-l eradica dădeau greș una după alta: distanțarea greșit
numită „socială”, izolarea, carantina... S-a încercat plasarea în carantină
chiar și a guvizilor, dar instinctul acestora le-a dictat să se dea la fund, o
vreme, și mulți din ei au rămas liberi. Nimic nu ajuta.
Prin decembrie, în același an, oamenii de știință și-au dat seama
că singura modalitate de a te feri de virusul mai insistent decât un
cerșetor care nu și-a făcut planul și de a reporni economia mondială,
care de-abia își revenise din criza provocată de COVID-19, era să porți
o mască de protecție. Într-un efort planetar nemaivăzut, toate unitățile
de producție care aveau cât de cât legătură cu industria textilă trecură pe
producție de măști. Până în februarie 2023, portul măștii care te apără
de virusul GUVID-2.2 devenise un mod de viață. Fabricile produceau
măști de diverse mărimi și culori, pentru toate vârstele, dar și pentru
toate buzunarele. Erau modele din material obișnuit, care țineau doar
o zi, din material mai rezistent, care puteau fi folosite trei zile, și din
material denumit nobil, care puteau fi purtate o lună încontinuu.
Dar cele mai râvnite măști erau cele cu filtru activ și alte minuni ale
Iulian Mardar tehnologiei, care țineau ani de zile. Trebuiau doar duse la revizie o dată
scriitor la șase luni și schimbate filtrele.
Măștile cele mai rezistente beneficiau și de un design atrăgător,
mărci precum Dolce & Gabana, Gucci și Louis Voiton punându-și
semnătura pe niște kitsch-uri cu pretenție de artă, care se vindeau la prețul
unei biciclete. Uneori bicicleta era oferită ca bonus, la achiziționarea a
trei măști. Nici Cătălin Botezatu nu pierdu ocazia să aibă propria linie de
măști, dar, la cum arătau, nu pe față le-ar fi fost locul.
Evenimentele sportive s-au reluat imediat ce au fost suficiente
măști pentru sportivi și spectatori. Cele ale jucătorilor erau produse de
nume uriașe: măștile Adidas, cu dungi oblice în dreptul gurii, măștile
Nike, cu virgula aceea stilizată drept sub nas, de părea a fi un cercel înfipt
în vârful organului dintre ochi, și măștile Drăgășani, pe care le cumpărai

iunie 2020 61
dacă nu aveai bani de Adidas sau Nike. Sau de altele. Și, deodată, s-a întâmplat. Elevul Gorobete
Cu masca protejându-le viața și ascuzându-le fața, Ludovic-Messi, din clasa a IX-a B a liceului cu
exact ca în sloganul „Protejează-ți viața și ascunde- program sportiv „Romeo Surdu”, fost „Adrian Mutu”,
ți fața!”, slogan adaptat după o reclamă pentru hârtie din orașul F..., a pierdut, nu se știe cum, masca pentru
igienică pufoasă destinată luptătorilor de K1 – „Nu ziua de miercuri. Cea cu litera „M”. Părinții i-au dat
face pe durul, protejează-ți pielea” – oamenii aproape masca de sfârșit de săptămână, din aceea de trei zile,
că nu-și mai aduceau aminte cum era când puteai zări dar pe care toată lumea o folosea patru, și l-au trimis
o mustață sau niște buze pline sau un zâmbet sau niște la școală. Nu era cine-știe-ce masca, un fals destul de
buze pline, zâmbind sub o mustață. Masca devenise evident făcut prin Vietnam, pe care scria, cu litere
parte a fizionomiei omului, un fel de organ detașabil îngroșate, ARMANY, cu „y”, dar era altfel decât cele
creat de un alt fel de evoluție. monocolore, plictisitoare, gratuite. În ziua aceea elevul
Tot prin februarie 2023, oamenii începură Gorobete Ludovic-Messi a fost cel mai popular elev
să moară din nou de alte boli, din accidente, din din liceu. Fetele făceau roata în jurul lui, iar băieții
crime pasionale sau din sinucidere. Celulele teroriste făceau podul, ca să le impresioneze. Dar ele aveau
reluară, și ele, trimiterea fanaticilor cu dinamită ochi doar pentru Gorobete Ludovic-Mesi, un băiat
legată la brâu prin piețe și alte locuri unde oamenii pirpiriu, pistruiat, cu nasul ușor strâmb și pielea greu
se adunau buluc, exact ca-n vremurile de dinaintea încercată de acnee. Nu era mare lucru dacă te uitai la
carantinei. Și, tot pe atunci, în România s-au reluat el cu atenție, iar dacă nu te uitai cu atenție era chiar și
studiile de fezabilitate pentru autostrăzile care nu mai puțin, dar masca ARMANY, cu „y”, ștergea toate
aveau să fie construite niciodată. defectele și îl făcea atrăgător. Masca aceea avea același
Poate vă întrebați în ce an a fost descoperit efect asupra elevului Gorobete pe care îl au, asupra lui
vaccinul. Vă spun că nici măcar nu se știe dacă s-a Bill Gates, miliardele de dolari pe care le deține.
descoperit sau nu. S-a zvonit la un moment dat că, Joia de după miercurea cu pricina, Gorobete
prin 2024, un laborator care obținuse mult râvnitul veni cu masca pe care scria J, pentru că pe aceea o
vaccin și-a vândut, pe o sumă astronomică, dreptul avea, dar alți cinci elevi din clasa lui, trei din a X-a A și
de a-l produce. Nu s-a aflat niciodată cine a fost câte doi din a XI-a A, a XI-a B și a XII-a C, plus femeia
cumpărătorul. Cert este că până azi, toamna lui de serviciu care avea soț plecat la muncă în Germania,
2026, nu l-a produs nimeni. S-a speculat că exact veniră cu măști diferite, mai scumpe. Conducerea școlii
fabricanții de măști ar fi fost în spatele „îngropării” i-a trimis pe toți acasă, pentru a-și lua măștile aprobate
vaccinului, dar nu s-a putut dovedi nimic. Întrebat pe de Ministerul Învățământului. Ca urmare, vineri elevii
ce a cheltuit 150 de miliarde de dolari, într-o singură au organizat o demonstrație în fața liceului, intrând
tranzacție, un C.E.O. Versace a răspuns că i-a donat concomitent în grevă. Lozinci precum „Vrem să fim
unui artist care făcea calendare. Întrebat de ce nu mai diferiți, că cu masca ne prostiți!”, „Nu mai fiți papagali,
are niciun euro din cei 500 de milioane pe care i-ar fi că nu ne-am născut egali” și „Masca unică nu poate să
primit de la Versace, sub formă de donație, creatorul dea personalitate” nu puteau fi auzite, pentru că elevii
de calendare a spus că, după ce a cheltuit câțiva euro nu se gândiseră la ele, în schimb s-a scandat „Minister,
pe zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri, ceilalți nu uita: nu ne place masca ta!” și „Nu mai vrem deloc
s-au dus pe apa sâmbetei. gargară, vrem o mască ca afară”, deși afară statele
Între timp, toate unitățile de învățământ își ofereau tuturor același tip de mască, cu diferența că
reluaseră activitatea. Mai precis, pe 2 martie 2023, măștile pentru fete erau roz, cele pentru băieți erau
într-o zi de luni, s-a luat hotărârea ca statul să asigure albastre, cele pentru profesori, indiferent de sex, erau
măști pentru toți elevii, studenții, cadrele didactice galbene, iar cele pentru personalul auxiliar erau mai
și personalul auxiliar din școli, pe durata cursurilor. mici, dar la fel de etanșe. Știrea despre greva elevilor
Măsura a fost aplaudată frenetic de toată lumea, de la liceul sportiv din orașul F... s-a răspândit mai
chiar și de elevi, și a fost pusă în aplicare imediat ce rapid decât virusul de la care pornise toată povestea,
s-au soluționat toate contestațiile la licitația publică iar ieri, 13 octombrie 2026 elevii tuturor liceelor au
pentru achiziționarea de măști, adică pe 8 iunie 2023. intrat în grevă generală, cerând dreptul de a purta
O săptămână mai târziu se intra în bine-meritata măști diferite. Ministerul a lăsat la latitudinea fiecărui
vacanță de vară. liceu să ia o hotărâre în această privință, prin urmare,
Apoi, din septembrie 2023 și până săptămâna azi sunt consilii profesorale peste tot în țară. Școlile
trecută, miercuri, 7 octombrie 2026, totul a mers generale au fost obligate, prin ordin de ministru, să
bine: măștile erau livrate săptămânal către școli, distribuie măștile gratuite, elevii de școală generală
unde învățătorii și diriginții le dădeau copiilor câte fiind mai ușor de ținut în frâu.
cinci măști, în fiecare zi de vineri, câte una pentru
fiecare zi din săptămâna ce urma. (Va urma)

62 Axis Libri
JOUR FIXE (II)
Piesă în două acte

Melanie (ieşind): Scuzaţi… Se copilăreşte…


Demetru: Tineretul din ziua de azi… Oricât i-ai educa, ei vor
„independenţă”… Dar ia spuneți-mi, ce mai e nou pe la chestură?
(toarnă din nou în pahare, ciocnesc și beau)
Chestorul: Ce să fie? Mai nimic: ba un furt… ba o crimă… Câte
o mică descindere (îi face cu degetul; Miti ridică din umeri, stânjent)…
Descoperim belele, ca de obicei. Azi dimineaţă, ştii, am investigat
omorurile de la brutăria lui Mandalis.
Demetru: Dacă nu treceam pe-acolo, te transformai în sloi de
gheaţă… Ce atâtea cercetări? Tâlharul Berilă a făcut tot masacrul.
Lanţuri la mâini şi picioare şi-n fundul ocnei cu el!
Chestorul: Nu-i aşa simplu. Sunt legi, tribunale, judecători…
Trebuie să prezentăm probe.
Demetru: Ce probe?... Şase oameni căsăpiţi cu securea nu-s
probe?... Vai, vai, bietul Mandanis… ce om bun… Dumnezeu să-l…
Chestorul: Ia lasă astea, coane! Că nu suntem la prohod….
Voiam să-ţi zic ceva. Dar… Ne aude cineva?
Violeta Ionescu Demetru: Acuşica. (deschide uşa): Safto!
jurnalistă, scriitoare
Safta (intrând repede): Da boierule. Poruncă.
Demetru: Cucoana, Mar’cica, pe unde-s?
Safta: Cucoana stă cu ochii pe cuptor, să nu se ardă cozonacii…
că n-are-ncredire nici în mini nici în Luluşa. Coniţa a mică o ieşit.
Demetru: Şi mama?
Safta: Îi sus (arată spre tavan)
Demetru: Aoleu, ce-a păţit?
Safta: Ce să pață?... Îi sus la dânsa.
Demetru (zâmbind): Aaa, sus. Saftoo !... Eşti divină!
Safta: Tot io-s di vină? Şi-am făcut?... Hai… Nu ti râdi di mini,
conaşule.
Demetru (punându-i mâna pe fese): Bine, bine, hai du-te. Să nu
intre nimeni.
Vlad Vasiliu Safta: Văleu boierule… ne vedi…
actor, dramaturg Chestorul: Poliţia nu vede nimic în casa gospodarului.
Safta (ieşind): Iertăşiune.
Demetru: Acu’ putem vorbi în linişte. Safta-i cerberul meu.

iunie 2020 63
Chestorul: Doar cerber? Chestorul: Aha!... De-aia-i umbli mata-n
Demetru: Hai coane… Omu-i om… Acasă la furou (râde): Ce l’ent?
el e stăpân şi domn. Demetru: Aghiotantul de pe crucişetorul
Chestorul: Şi-n târg e la fel? Par exemplu la englezesc, care-a acostat astă vară. Ăla frumos, cu
„Macedonia” sau „Printemps”? mustaţa-n furculiţă.
Demetru: Ce vrei să spui coane? Chestorul: Peste tot în lume prestigiul
Chestorul: Păi acu’ două săptămâni, după Imperiului Britanic s-a impus prin mustaţă… şi
razie, a trebuit să te tai de pe lista clienţilor. a promis ţărilor mai mici ajutor, prietenie, chiar
Săptămâna trecută, la restaurantul lui Gheorghiu, dragoste… cu forţa.
m-am făcut că nu te văd… Demetru: Ei, au primit „dragoste” cu vârf şi-
Demetru: Oi fi fost, că are mâncare bună, vin ndesat de la „fetiţele” Galaţilor! Se dusese buhul că
de calitate… în chestie de femei, prestigiul şi dărnicia englezilor
Chestorul: Şi „domnişoare” cu vizită regulată sunt legendare. Fetele au dat şi au luat… cu
la doctorul dermato-venerolog. prisosinţă… bun ghişeft pentru madame Desiree!
Demetru: Hai, dom’le chestor, acolo vine Chestorul: Până la urmă o s-o pață chioara.
toată lumea bună! Demetru: Madame Desiree e o bună
Chestorul: Da?.. Ştii cine era cel de la masa afaceristă, ştie să ungă unde trebuie. Da de ce-i
de alături, care zvârlea cu bani în baletiste? spune toată lumea „chioara”? Că are nişte ochi,
Demetru: Nu-mi amintesc… Parcă Sterică mamă-mamă!
nu ştiu cum… Chestorul: Ştie să-i închidă când trebuie.
Chestorul: Ştii cu ce se ocupă? Acum să lăsăm gluma. Sfatul meu e să faci escapade
Demetru: Habar n-am. mai rar, cu perdea. Că dacă intri în gura târgului nu
Chestorul: E spărgător de vase! Sparge mai închide ochii nici chioara, nici eu.
vapoare şi le dă la fund. Demetru (se duce la scrin, scoate un plic şi i-l
Demetru: Ei, nu se poate! întinde): Pentru bunăvoinţă, discreţie şi înţelegere
Chestorul: De ce să nu se poată? La noi, totul bărbătească.
se poate. Spargi un vapor, scapi cu viaţă şi te alegi cu Chestorul: A, nu, nu. Am primit ce se cuvenea
un maldăr de parale de la armatorul care încasează de la Gheorghiu şi de la Desir-oaica (ia plicul)
asigurarea. Cu banii îți cumperi o fetiţă veselă şi-ţi Demetru: Lasă coane, unde merge mia,
trec toate supărările. merge şi suta. Aşa a fost întotdeauna: Ca să lase
Demetru: Las-o, coane… localul are doar „icre”, peştele vinde femei…
program artistic, nu-i bordel. Chestorul: Iar pescarul… prinde peştele.
Chestorul: Nuu?... păi atunci, de ce-ai urcat Demetru: Chiar aşa!... O scrumbiuţă, o
sus, în camera 22, rezervată pentru dumneata icrişoară, ceva? Să meargă vinişorul…
săptămânal, cu blonda aia venită din „Nova Chestorul: Nu, nu!... Misia-i misie… Trebuie
Rusia”, chip de înger în trup de drac… Cum o să plec…
cheamă? Demetru: Stai, dom’le!... Măcar înc-un păhărel…
Demetru: Aaa, Maşenca!... M-ai prins! Gata, Chestorul: Hai, fie… Să nu zici că te refuz.
mă predau!... Demetru (umple paharele): Noroc! Şi, la mai
Chestorul: Acu’ eşti trecut la condicuţă. Nu mare!
vreau să-ţi reproşez, dar… (arată obrazul) Chestorul: Să-ţi fie gura aurită! Că dacă
Demetru: Nici eu nu vreau să-mi reproşez că mai pun o linie, (arată tresele): scap de munca pe
nu am păcătuit. Şi, dacă faci o faptă bună, nu se mai străzi. A!... Ieri dimineață am făcut o descindere la
numeşte păcat. depozitul de lemne de pe Basarabiei, și am găsit, ce
Chestorul: Să te… zbengui cu ea, e o „faptă crezi? Registre duble!
bună”? Demetru: Nu se poate! Schehter, cel care
Demetru: Săraca fată, voia să se sinucidă… deține monopolul la distribuirea lemnelor în oraș?
Nu-i creştineşte s-o consolez?… Chestorul: Chiar el. La afacerea uriașă pe
Chestorul: S-o consolezi? care o are, dumnealui plătea la fisc te miri ce și mai
Demetru: A părăsit-o l’entul ăla, care-a făcut nimica. Și ne-am sesizat...
furouri în târg… (Va urma)

64 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
M
Epigrame E

CASANOVA Vom îndepărta necazul


Ca medic și-a recomandat, De „spălăm” mereu săpunul.
Că-n viața asta de holtei,
Să fac-un tratament bazat UNOR POEŢI
Pe-o cură strictă cu femei. POSTMODERNIŞTI
Mulţi poeţi au demonstrat:
„PSEUDO-KINEGETICOS” Viaţa lor e mult mai roză,
Braconierul dacă-i prins, Fiin’că s-au reprofilat
Condamnat la închisoare, Şi scriu poezii în proză.
La răcoare e convins
Că-i „tratat” de vânătoare. DIASPORA NU NE LASĂ...
LA GREU / ÎN PACE
NOI ŞI EI Azi, sătui de ce-i „afară”,
Azi, de vrem egalitate, La străini să ţină hangul,
Pentru mulţi aşa rezultă: Se întorc românii-n ţară
Şefii au mereu dreptate Cum se-ntoarce bumerangul.
Însă au deja prea multă.
O CLIPĂ-I VIAŢA (COŞBUC
CELOR CE SFIDEAZĂ REDIVIVUS)
PANDEMIA Viaţa e o picătură
Acei ce-s dornici să petreacă Din oceanul de milenii,
Şi-n ţară fac cam des naveta, Ce ni-i dată mură-n gură
Prin viaţă vor uşor să treacă, Numai câteva decenii.
Vasile Manole Eventual cu izoleta.
scriitor UNUI SCRIITOR ANONIM
APA Lipsa lui de cititori
O minune-i pentru viaţă Soaţa o mai suplineşte,
Şi atât de mult trudeşte... Că de foarte multe ori
Doar atunci când ea îngheaţă Când o-nşeală, îl citeşte.
Pare că se odihneşte.
NOSTALGIA TINEREŢII
SĂPUNUL Tânăr şi neînsurat
Ori de câte ori e cazul Foarte greu scăpa de-o damă,
Şi toţi procedăm ca unul, Însă azi e încântat
Când se ia de el şi-o scamă.

iunie 2020 65
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

Prognoză meteo Bunicul și nepotul


Ploaie-n Nord, Sud, Est și Vest — Bunicule, ai fost și tu copil?
Și în centru, iar în rest (?!) Cred că arătai destul de
Se prevede cald și soare caraghios:
Dacă nu va fi răcoare... Cu capul chel și barba până jos
Şi cu-n baston cu cap de crocodil...
Timp nefavorabil
- dialog cu un recepționer de Neînțelegeri în familie
hotel dintr-o stațiune climaterică — Bărbate, înțelege, nu mai pot:
de munte Copii, serviciu, menaj. E prea de tot!
Plouă de-o lună din greu; Mă rog la Cel de Sus minte să-ți deie
Apa mi-a intrat în sânge; Sunt și eu om.
— Pe aici plouă-așa mereu? — Ba nu, tu ești femeie!...
— Nu domnule, iarna ninge!...
Sesizare la poliție
Întrebare „naivă” — Vă repet de la început:
— Ne tot intră-n țară furtuni, Soțul meu a dispărut.
vijelii — Un semn distinctiv, el are?
Care lasă-n urmă dezastre, urgii; — Va avea, dacă apare!
— Dar când vor să intre de ce
nu le-opresc? La judecătorie
Grănicerii noștri oare ce păzesc? - dialog: judecător-inculpat
— Cu furtul ceasului s-a lămurit,
Solicitare greu de îndeplinit Completul v-a găsit nevinovat! Ioan Fărcășanu
scriitor
- la un birou de dactilografiere — V-am ascultat și-s foarte
se prezintă un tânăr timid cu o mulțumit:
scrisoare de dragoste Deci pot ca să păstrez ceasul furat.
— Vreau s-ascultați a mea
solicitare: Absurditate
Să-mi bateți la mașină o Aplecat pe-un băț pitic
scrisoare Merge-ncet un tip voinic;
Către iubită, cât de bine știți: Zice-un ins c-obrazul supt
Dar când o scrieți, să nu o — Lumbago?
citiți... — Nu, bățu-i rupt!

66 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
M
Epigrame E

O EVENTUALĂ BELEA — Las soţul să bea un pepsi


Şeful, soacra ori nevasta, Şi-l găsesc c-o... bombă sexy!
Din ură sau din prostie,
Oricine în lumea asta FAMILIALĂ
Belea poate ca să fie. Nevasta îmi spune-acasă
— N-avem ce pune pe masă!
ÎN ZIARE — Cum să nu avem ce pune?!
Citise la publicitate Ia adu ţuica de prune!
Ce anunţuri mai sunt date.
Ştiu soţi ce n-au anunţat CÂNTEC
Că nevasta le-a plecat. Supărat sunt, Doamne, supărat!
Că nevasta de ieri a plecat,
OBICEI PE CRIZĂ Dar azi sunt supărat cât doi,
Duminica dimineaţă, Că a venit înapoi.
Plec cu nevasta la piaţă.
Bani n-avem să cumpărăm: POZELE UNUI DETECTIV
Ne plimbăm şi ne uităm. Şeful este abătut:
Negru pe alb a văzut.
ÎN VIZITĂ Negrul era - cum să spui?
Într-o zi vine la mine — Sus, peste nevasta lui.
Soacră-mea, având şi-un câine!
Ionel Jecu Eu ştiu o zicală bună: REBUSISTUL
scriitor Cin’ se-aseamănă, se-adună! Careul cu pătrăţele
Parcă-s anii lui de viaţă:
UN CHEL LA MATURITATE Albele - fără belele,
Părul din nou i-a crescut, Cele negre - lângă soaţă.
Nici el nu a mai crezut.
Cum de-a fost posibil asta? GOSPODINA
Dar i-a scos peri albi nevasta. Ea a strâns tot de prin casă,
Făcând în camere curat. Luând
S-A GĂSIT O BOMBĂ şi ultima masă,
Povestea martorul-cheie, Cu alt bărbat când a plecat.
Care era o femeie:

iunie 2020 67
I
N
T
E
R Profesorul Dumitru Anghel
V
I
U
scriitor, critic și istoric
muzical și literar, publicist

Dumitru ANGHEL s-a născut în ziua de 23 august 1939 într-un


sat din câmpia Deliormanului. Absolvă cursul primar în satul natal,
după care urmează clasele elementare la Liceul Mixt din Turnu Măgurele
(azi, Colegiul Unirea). Termină Facultatea de Filologie a Universității
București, promoția 1963, „George Călinescu”, cu lucrarea de licență
„Critica muzicală ca gen al criticii de artă”. În anul 1965, se stabilește
la Brăila, ca urmare a căsătoriei cu profesoara Silvia Anghel, unde va
funcționa ca profesor de limba și literatura română la mai multe școli
din orașul de la Dunăre. În martie 1968, este numit director al Casei de
Creație a Județului Brăila, apoi președinte al Comitetului de Cultură și
Artă, funcție pe care o deține până în 1973.
Dumitru ANGHEL debutează publicistic încă din anii studenției,
în revista „Contemporanul” și în ziarul „Scânteia Tineretului”. La Brăila
se implică în viața culturală a Cetății, cu accent pe publicistică (literară
și muzicală-cronică de carte, de film, muzicală), semnând peste 1400 de
articole în reviste din țară și din străinătate.
Dumitru ANGHEL debutează editorial în anul 1997 cu o monografie
școlară, după care urmează mai multe cărți care-i conturează identitatea
creativă, dintre care menționăm: „Portrete în aquaforte” (2004), „Brăila
muzicală” (2005), „Jurământul Euterpei” (2006), „Portrete în clarobscur”
(2007), „Reverențe critice” (2008), „Critică literară și muzicală” (2012), „O
samă de scriitori” (2014), „Note de lector” (2016) și monumentala lucrare
„De la cronică muzicală la critică literară. OPERA OMNIA - publicistică
și eseu contemporan”, apărută la Editura Tipo Moldova (2019). Ghiță Nazare
Dumitru Anghel este membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesor, publicist
Filiala Sud-Est, Galați-Brăila.

Ghiță Nazare: Domnule Anghel, ce a mai rămas de adăugat la


această schiţă biobibliografică?
Dumitru Anghel: Într-adevăr, locul naşterii mele este satul Secara,
cel mai frumos loc din lume, în judeţul Teleorman, unde am urmat clasele
I-IV cu învăţătorul Aurică Ulmeanu. Am absolvit Facultatea de Filologie
cu lucrarea Critica muzicală ca gen al criticii de artă, condusă de prof.
univ. George Bălan, de la Conservatorul bucureştean şi de prof. univ.
Silvian Iosifescu, de la Universitate. Titlul lucrării mi-a fost sugerat de

68 Axis Libri
prof. George Bălan în urma debutului meu publicistic
la revista „Contemporanul”, în anul 1962, cu o
cronică muzicală la concertul simfonic al Orchestrei
Gewanhauss din Leipzig, de la Ateneul Român; în
ultimii doi ani de facultate, 1962-1963, am publicat în
paginile cotidianului Scânteia Tineretului, la rubrica
Cronica discului muzical, alături de nume consacrate:
Iosif Sava, Edgar Elian, J.V. Pandelescu, Ada Brumaru.
După stabilirea la Brăila, oraş cu puternice tradiţii
muzicale, am semnat articole pe tematică muzicală sau
cronici şi avancronici în urma concertelor săptămânale
ale Orchestrei simfonice din Galaţi (în sala Teatrului
„Maria Filotti”), dirijate de Silviu Zavulovici, Ury
Schmidt, Nicolae Meiroşu. Dar cele mai multe pagini
de muzică le-am consacrat vieţii muzicale brăilene,
tradiţiilor muzicale din jurul Societăţii Muzicale Lyra,
revigorată benefic de muzicologul Nicu Teodorescu. Dumitru Anghel
Şi aş mai adăuga la palmaresul meu editorial cărţile
Cetăţeni de Onoare ai Brăilei (2004), Portrete cu despre cărţile citite şi apoi despre cărţile scrise de
variaţiuni pe contrapunct (2006), Recensa rediviva mine; sau poate că, mai întotdeauna, mi-a plăcut să
(2011), Anamorfozele lui Narcis, împreună cu Adelina fac lucruri interesante, frumoase şi, fără ifose şi orgolii,
Pop (2015) şi Eram studenţii care..., împreună cu am încercat să-mi verific puterea de creaţie proprie în
George Apostoiu (2018). cel puţin două domenii ale artei, literatura şi muzica,
Gh.N.: Expertiza dumneavoastră de critic din latura cea mai vulnerabilă, analiza critică, pentru
literar şi muzical are argumente indubitabile. Tocmai literatura altor confraţi, poeţi şi prozatori.
din această perspectivă, de la înălţimea unei asemenea Gh.N: În acest context, cum „vede” criticul
experienţe, vă rog să identificaţi câteva repere ale literar Dumitru Anghel valoarea literaturii scrise la
relaţiei muzică-literatură, ca liant al creaţiei scrisului Brăila, a scriitorilor brăileni de ieri şi de azi? Creatori,
dumneavoastră. opere, instituţii.
D.A: De la vârstă fragedă am citit foarte mult D.A.: Brăila a fost şi rămâne o cetate culturală,
şi tot de atunci am adăugat pasiunii pentru lectură cu o pleiadă de oameni din mai multe domenii ale
plăcerea de a asculta muzică. La Secara, satul naşterii artei, muzică, plastică, literatură şi, în limita decentă
mele, nu aveam electricitate, iar tatăl meu a improvizat a spaţiului rezervat al intervenţiei mele, m-aş
un... „aparat” de radio (galenă, aşa i se spunea, cu opri, fără să supăr pe cineva, doar la câteva nume
căşti la urechi), iar eu ascultam tot timpul, mai ales reprezentative: Panait Istrati, Mihail Sebastian,
când citeam, muzică de calitate. Atunci am făcut Dumitru Panaitescu Perpessicius, Fănuş Neagu,
cunoştinţă cu celebrul Bolero, de M. Ravel şi cu ritmul sau la câţiva dintre scriitorii de azi: Nicolae Grigore
năvalnic al Dansului săbiilor din baletul Gayaneh, de Mărăşanu, Viorel Coman, Vasile Datcu, Constantin
Aram Haciaturian, care mi-au trezit interesul pentru Gherghinoiu, Gheorghe Lupaşcu, Aurel M. Buricea,
muzica simfonică. De aici deschiderea mea spre Ioan Munteanu, Angela Burtea, Adelina Pop şi la
cronica muzicală, după ce, în studenţie, eram fascinat câteva opere de referinţă ale acestora: „Fiara impară”
de concertele simfonice de la Ateneul Român, iar (Opera Omnia), „Provincia magna”, „Veşnicia cu
apoi am publicat, după stabilirea la Brăila, trei cărţi patent”, „Sinele şi deşertul”, „Stăpânul timpului”,
de muzică şi opt cărţi de literatură. „Cântecul reginei”, „Stradele Brăilei”, „Zamfira”,
Gh.N.: Ce resorturi personale, profesionale, „Versus”... sau la „Chira Chiralina” de Panait Istrati,
emoţionale, educative – doar sunteţi profesor -, „Oraşul cu salcâmi” de Mihail Sebastian, „Frumoşii
polemice v-au determinat să vă aplecaţi cu insistenţă nebuni ai marilor oraşe” de Fănuş Neagu.
spre domeniul criticii? Gh.N.: Domnule Anghel, vă rog să extindeţi
D.A.: Chiar nu pot să găsesc câteva explicaţii: judecata şi spre Galaţi...
poate faptul că citeam cu interes articole de critică D.A.: Nici scriitorii gălăţeni nu mi-s străini,
literară din presa şi literatura critică românească; pentru că operele lor literare au făcut parte din

iunie 2020 69
lecturile mele sau am aflat mai multe despre aceştia Gh.N.: Domnule Anghel, cum reacţionaţi
din dezbaterile de la binecunoscuta întâlnire culturală când sunteţi subiect al criticii? De fapt, cum v-au
de joi a Salonului Literar „Axis Libri”, organizat de întâmpinat criticii lucrările dumneavoastră de...
Biblioteca „V.A. Urechia”, iniţiat de prof. dr. Zanfir Ilie. critică?! Îi „taxaţi” sau îi apreciaţi?
De altfel, scriitorii din Galaţi sunt prezenţi în cărţile D.A.: Am avut satisfacţii absolut fireşti încă
mele de critică literară, cu recenzii şi cronici la volumele de la primele mele cărţi, mai ales pentru volumele
lor de poezie şi proză, printre care Ioan Toderiţă (a cărui de proză scurtă, din seria Portretelor („Portrete în
moarte cu ceva timp în urmă m-a întristat profund), aquaforte”, „Portrete cu variaţiuni pe contrapunct”),
Viorel Dinescu, Petre Rău, Valeriu Valegvi, Georgeta dar semnăturile cele mai „grele!” au fost pentru
Muscă-Oană, Corneliu Antoniu, Teodor Parapiru, cărţile de critică literară şi de cronică muzicală, în
Zanfir Ilie, Paul Sân-Petru, Săndel Stamate, Gheorghe reviste literare din Iaşi, Bucureşti, Alexandria, Galaţi
Bacalbaşa, Vasile Tudorie, Constantin Tănase, Corina şi chiar din străinătate (Canada, S.U.A, Grecia...).
Codruţa Tudorie, Denisa Lepădatu... Pe criticii literari Emilian Marcu, George Apostoiu,
Gh.N.: Nu cred că spun o noutate dacă afirm Stan V. Cristea, Florea Burtan... i-am avut cel mai
că, din păcate, între scriitori nu este întotdeauna aproape de inima mea!
o relaţie prietenoasă. Ca urmare, vorbiţi-ne ceva Gh.N.: Cred că aveţi o relaţie privilegiată cu
despre prietenie şi tensiune, despre lumini şi umbre în comunitatea culturală gălăţeană: sunteţi prezent în
literatura noastră actuală. cea mai mare parte dintre revistele din oraşul nostru:
D.A.: N-aş zice că între scriitori ar exista o Antares, Axis Libri, Dunărea de Jos, Porto-Franco,
criză... a concilierii, chiar dacă pot apărea întâmplător Boema, participaţi la multe dintre manifestările
sau provocator conflicte în sensul belicos al cuvântului culturale organizate de Biblioteca „V.A. Urechia”,
ci, mai degrabă..., răbufniri pe... „piaţa” succesului de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” sau Universitatea
carte. Până la urmă, ca-n orice întrecere, să spun aşa, „Danubius” etc. Ce vă îndeamnă în această direcţie?
există doar pusee de invidie, întreţinute de cele mai D.A.: Aveţi foarte mare dreptate, pentru că
multe ori de sindromul competiţiei, fireşti până la cei mai mulţi scriitori gălăţeni au scris despre cărţile
urmă!? mele şi despre mine, dar şi eu am scris cronici literare
Gh.N.: În context, se vorbeşte adesea despre despre mai toţi scriitorii gălăţeni, publicate în mai
o literatură de Capitală şi alta de Provincie, despre toate revistele din oraşul de la Dunăre sau în alte
statutul diferit pe care îl are, în receptarea publicului, reviste din ţară. Relaţiile mele cu scriitorii gălăţeni
un scriitor din Capitală faţă de unul din Provincie, Ioan Toderiţă, Viorel Dinescu, Petre Rău, Valeriu
evident în favoarea primului. Se poate vorbi de aşa Valegvi, Corneliu Antoniu, Georgeta Muscă-Oană
ceva? Dumneavoastră ce părere aveţi? Coriolan Păunescu, A.G. Secară, Constantin Tănase,
D.A.: Se vorbeşte! Dar, în realitate, nu există Teodor Parapiru, Zanfir Ilie au fost cordiale şi rămân
decât... succesul provocat de valoarea literaturii, de în continuare în zona excelenţei. M-am bucurat
„succesul de carte”, de personalitatea scriitorului, fie mereu de atenţia revistelor culturale gălăţene
el din Capitală sau... de la Humuleşti! Ipoteştii, locul semnalate de dumneavoastră şi de lansările de carte
de naştere al poetului Mihai Eminescu, a surclasat din joile culturale de la Biblioteca „V.A. Urechia”.
firma Iaşilor, iar comuna Haimanale, unde s-a născut Gh.N.: În încheierea dialogului nostru, deosebit
I.L. Caragiale devenise mai celebră decât Ploieşti, de consistent, pentru care vă mulţumesc, vă rog să
capitala de judeţ. destăinuiţi cititorilor noştri la ce lucraţi acum şi ce
Gh.N.: Ca scriitor şi publicist recunoscut, ca om planuri aveţi pentru perioada următoare, când să ne
de cultură, v-aş ruga să faceţi un comentariu privind aşteptăm la o nouă lansare de carte cu semnătura...
sintagma, tot mai des evocată în ultima vreme, că „se Dumitru Anghel?
scrie mai mult decât se citeşte”. Ce părere aveţi, cum D.A.: Cel puţin două cărţi am în pregătire:
comentaţi? O antologie de portrete, cu o selecţie riguroasă din
D.A.: Nu cred că poate fi stabilită o prioritate, cele câteva cărţi cu această tematică publicate cu ani
pentru că nu este posibil un sondaj numeric de în urmă, şi o nouă carte cu cronicile literare scrise
cititori, nici măcar după succesul de librărie al unei şi tipărite în reviste în perioada 2018-2020, cu o
cărţi sau al unui poet ori prozator. O evaluare valorică posibilă apariţie spre sfârşitul anului curent.
ar putea decurge doar din recunoaşterea valorii şi Gh.N.: Vă mulţumesc pentru iniţiativa
judecăţilor venite dinspre critica literară. dumneavoastră, care mă onorează!

70 Axis Libri
Restituiri

„Zona Giudecca“
„La Zone Giudecca“
„The Giudecca Area / Zone“

Călătoria lui Dante în Infern se încheie cu descrierea spaţiului


central unde se află în recluziune eternă trădătorii de binefăcători.
Zona Giudecca asimilează cele mai înfricoşătoare peisaje şi forme
imaginabile de torturi: „Cu teamă‑aştern câte‑am văzut în vers,/ căci
pe mişei abia‑i zăream acum,/ ca printr‑un geam nedesluşit şi şters//
Sub gheaţă stau, întinşi sau drepţi, oricum,/ în tălpi sau creştet, pe
când alţii‑n frângeri/ ca arcul stau, din şale rupţi, duium.” (Divina
Comedie, Infernul).
Aici se află Lucifer, pivotul răului ‑ trădătorul încrederii lui
Dumnezeu şi dornicul de uzurpare a puterii divine (v. Căderea lui
Lucifer), Iuda Iscarioteanul, vânzătorul Mântuitorului Iisus (v.
Sărutul lui Iuda) şi cei doi care au condus complotul împotriva lui
Caesar, respectiv, Brutus şi Cassius. Suferinţele lor sunt irevocabile,
urmări ale unor vini imprescriptibile. Lucifer suportă consecinţele
neascultării criminale: „De‑a fost frumos pe cât de hâd e‑acuma/
şi tatăl şi‑a‑nfruntat cu‑nverşunare,/ pe drept din el îşi trage răul
numa.” (idem). Ceilalţi trei sunt sfârtecaţi cu dinţii şi cu ghearele de
„Voievodul negru‑al tristelor destine” (v. Marii Damnaţi), în semn de
veşnică neîmpăcare a divinităţii cu gravitatea faptelor săvârşite de ei.
„Zona Giudecca” este metaforă pentru spaţiu de coşmar al
torturii justiţiare, lipsit de speranţa părăsirii lui, destinat celor ce
săvârşesc păcate capitale, în ordine divină şi umană.

Theodor Parapiru
profesor, scriitor

La Giudecca e Lucifero
(Canto XXXIV).
Ilustraţie de Paul
Gustave Doré.

iunie 2020 71
Restituiri

Ion Petrovici
în Domiciliu obligatoriu

La 3 octombrie 1958, după efectuarea unei detenții de zece ani de


temniță grea, filosoful Ion Petrovici revedea din nou lumina soarelui
iar, nefiltrată prin zăbrelele temniței. Avea 76 de ani, dar vederea și
sănătatea îi erau zdruncinate serios, avea de urmat o medicamentație
și-și punea picături în ochi. Nu mai era bărbatul falnic de altădată,
profesorul iubit de studenți și nici oratorul cu voce baritonală ale cărui
floricele stilistice declanșau aplauze cordiale din partea doamnelor
sensibile la frumos. Era adus de spate, dar se purta tot elegant – cu
baston și cu nelipsita batistă de la butonieră. În ochii multora trecea
drept un intelectual expirat și de glorie apusă, dar profesorul încă se
ținea bine și încă mai visa la proiecte filosofice.
La 2 octombrie 1958, expirau cei zece ani de temniță grea
ce-i avea de executat filosoful, dar instituția securistă intră în alertă
cu câteva luni mai devreme. La 20 iunie 1958, Direcția Generală a
Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă, prin adresa 140 496 înaintată
Ministerului de Interne, la care era atașată și nota Penitenciarului din
Râmnicu-Sărat anunța de apropiatul eveniment al eliberării. Adresa
ajunge la temutul Serviciu C (urmărire) a Ministerului de Interne
care solicită Secției Regionale MAI Ploiești date asupra comportării
în timpul detenției (dacă a fost pedepsit, la câte zile, pentru ce fapte, în
ce perioadă și alte materiale compromițătoare). Avea timp de răspuns
25 iulie 1968, dar abia la 1 august 1958 prin adresa 3314, semnată
de șeful regionalei, col. Ștrul Mauriciu și de șeful problemei D, col.
Preda Nicolae răspunde că nu posedă materiale compromițătoare Ionel Necula
profesor, scriitor
și că în timpul detenției nu a fost pedepsit disciplinar. Din dosarul
de încarcerare rezultă că a avut o comportare bună, neavând nici o
pedeapsă adnotată la dosar.
În urma acestui schimb de adrese, Serviciul C din Ministerul de
Interne întocmește un referat prin care propune fixarea unui domiciliu
de 24 de luni în localitatea Olaru din raionul Călărași, regiunea
București. Propunerea ajunge la Ministerul de Interne, care eliberează
Decizia nr. 15127 din 13 august 1958, semnată de însuși ministrul
adjunct, gen. col. Pintilie Gheorghe, alias Pantiușa Bodnarencu, care
înlocuiește cifra 24 cu 36, filosoful fiind considerat deosebit de periculos

72 Axis Libri
pentru securitatea statului. Cât de Olaru, raionul Călărași, regiunea
periculos mai putea fi un bătrîn București în orașul București, str.
de 76 de ani este greu de imaginat, Conta nr. 3-5.
dar la acea vreme securitatea Deducem că n-a locuit
considera ca dizident potențial nici o zi în Olaru, iar transferul
orice intelectual trecut printr-o la București nu s-a făcut pentru
instituție de învățământ superior. a fi tratat într-o clinică mai
Cum era de așteptat, Decizia bine dotată, ci direct în fosta
Ministerului de Interne este lui locuință, unde mai locuiau
comunicată Direcției Generale cele două surori ale sale: Elena
a Penitenciarelor și Coloniilor Gatovschi și Florica Stâlpeanu.
de Muncă în aceeași zi, prin Era însă o problemă: casa fusese
adresa 0072440 cu recomandarea naționalizată și repartizată
ca sus-numitul să fie predat familiei Vescan – secretar general
organelor de miliție pentru a fi la Ministerul Minelor și Petrolului
Ion Petrovici
dus la domiciliul obligatoriu, ceea și-a fost, bănuiesc, nevoie de alte
ce s-a și întâmplat a doua zi după eliberare, adică intervenții pentru a i se ceda o cămăruță, unde va
pe 3 octombrie 1958. Așadar, în timp ce filosoful încerca să-și reia preocupările cărturărești.
jubila la ideea că se apropia ziua eliberării, cabala Înțelegem că securitatea a acceptat relativ
securistă punea în circulație o întreagă foșgăială ușor schimbarea domiciliului obligatoriu nu pentru
de adrese care priveau direct soarta lui Petrovici că noua conducere a Ministerului de Interne,
pentru restul de viață ce-l mai avea de parcurs. Alexandru Drăghici, devenise mai umană, ci
Odată eliberat, nu mai era un număr într-o pentru că dispunea de numeroase mecanisme prin
masă amorfă de năpăstuiți, dar purta stigmatul care să-l urmărească și să-i neutralizeze eventualele
de fost deținut politic, ceea ce însemna din capul derapaje de la linia partidului. Încă era considerat
locului o marginalizare și o necurmată suspiciune. element periculos și-a înșirat pe urmele sale peste
Dosarul nu conține dovezi evidente, dar 30 de informatori care raportau curent despre
bănuiala noastră este că după eliberare s-a bucurat filosof, despre întâlnirile și manifestările lui.
de intervenția unora din foștii săi studenți și colegi La 3 octombrie 1961, când s-au expirat cei trei
de Universitate, cu funcții publice importante în ani de restricții domiciliare obligatoriu, Direcția a
cadrul regimului comunist. În primul rând cred III-a, a Ministerului de Interne (contrainformații,
c-a intervenit pentru el Mihai Ralea, la acea dată penitenciare și miliție) propune ridicarea
ambasador al României în capitala Franței, care sancțiunilor restrictive, dar ideea declanșează
avea destulă influență printre corifeii noului regim. o adevărată furtună în corespondența dintre
Bolnav și cu vederea slăbită, Petrovici a trebuit, direcțiile și serviciile Ministerului de Interne.
imediat după eliberare, să se interneze în Spitalul Gen. mr. Vasile Negrea, la acea dată adjunct al
Unificat din Călărași – unitate cu specialiști mediocri ministrului de la Interne, suna ca o amenințare
și aparatură modestă. Conducerea Spitalului, probabil spăimoasă: să se atragă atenția Direcției a III-a să
răspunzând unei intervenții influente, propune nu mai facă propuneri fără simț de răspundere, iar
transferarea bolnavului într-o clinică din București, temerea indusă a determinat o repliere automată,
deoarece suferă de ecstazie aortică cu tulburări de în obediență, a cadrelor din aparatul rerpresiv.
ensiune și ritm cardiac accentuat. Probabil că în Serviciul C, întocmește imediat un referat și
paralel s-au făcut și alte intervenții pentru că într-o propune prelungirea domiciliului obligatoriu cu
notă din 29 decembrie 1958, semnată de lt. maj., încă 24 de luni, așa încât abia în octombrie 1963,
G. Tiron se comunică un lucru mai puțin obișnuit după cinci ani de restricții domiciliare, capătă o
pentru acea vreme: Conform ordinului verbal al relativă libertate de mișcare. Era, de fapt, libertatea
tov. Ministru Drăghici Alex. Transmis prin tov. Gen din interiorul unei colivii mai spațioase, dar
Nicolschi, numitului PETROVICI IOAN i s-a aprobat probabil filosoful învățase să se mulțumească cu
schimbare D(omiciliului) O (bligatoriu) din comuna puțin.

iunie 2020 73
Restituiri

Geneza unui patronim

În ultimul timp, observ, cu stupefacție, că numele juristului-


scriitor BARBU DELAVRANCEA este împodobit, întru înbrățișare,
cu artificialul „Ștefănescu”, respins de însuși purtătorul lui – încă din
anii școlarității.
Barbu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) a fost un
om vertical, deloc lipsit de încorsetări și vâltori nenumărate. Pe toate
le-a biruit cu demnitate și credință. În evoluţia sa juridică, politică,
scriitoricească şi publicistică, cuvântul înflorește lacrimă purificatoare
în slujba unui nobil crez, mărturisit, de altfel, într-o epistolă către unul
dintre prietenii săi, A(dolf) de Herz, în 1912: „Trudindu-te, făureşti
legătura cu fiinţa cea mare a neamului”. A fost un entuziast, a ars întru
cunoaștere, adevăr și dreptate. A sporit vâlvătaie în împlinirea în plan
profesional, neuitându-și originile, ci dimpotrivă, încununând stirpea
sa țărănească ori de câte ori s-a ivit prilejul.
Frumuseţea caracterului său i-a-mbrăţişat fiinţa până la
extaziere, prin mijlocirea verbului, vivificat pe treapta sfinţeniei,
purităţii şi cuminţeniei biruitoare, spre a deveni, cum singur o
mărturiseşte, „monument filologic”.
Nu-şi va ascunde niciodată obârşia, ba, am putea spune că se
mândreşte, afirmând: „Da, părintele meu a fost clăcaş (…). Sunt din
prima generaţie a unei familii de clăcaşi care a învăţat carte” (Discurs
rostit în Cameră, la 20 februarie 1896, extras din Opere, VIII, Editura
Minerva, Bucureşti, 1971, p. 276).
Memorabilă va rămâne intervența sa – din Camera Deputaţilor Livia Ciupercă
scriitoare
– în momentul în care aveau loc dezbaterile pentru redactarea
Articolului 9, din Legea Numelui. La acel moment, parlamentarul Barbu
Delavrancea atrage atenţia asupra „cererii de schimbare a numelui”,
adăugând că „trebuie să existe motive grave pentru ca o persoană să-
şi schimbe numele de familie”, neuitând – foarte important, că această
„legiferare” se doreşte „într-o ţară în care numele de familie (…) este
o excepţie”. Vorbitorul se referea la faptul că – „Regula generală a
fost lipsa de nume”. În susţinerea acestei afirmaţii, juristul Barbu
Delavrancea se gândeşte la sine însuşi şi la toate familiile de clăcaşi
din care provenea.

74 Axis Libri
Firește, s-au făcut glume
pe seama pseudonimului ales,
„Delavrancea” (inițial, „De la
Vrancea”). Adversarii săi politici vor
să-i minimalizeze poziţia. Şi face
referire la faptul că Suveranul Ţării „a
voiajat odată, incognito”, sub numele
de „Contele de Vrancea”!
Delavrancea însă va demonstra
că există o mare deosebire între
„numele unui supus” şi „numele
unui suveran”, explicând: „Domnilor,
DELAVRANCEA nu însemnează nici
conte, nici marchiz. Acest <de la> n-a
fost niciodată în istoria ţării încărcat
cu vreun înţeles nobiliar”.
Aşadar, când dorim să
pronunţăm sau să scriem – corect
– numele cunoscutului jurist-
parlamentar-scriitor, să ne amintim
vorba maestrului:
„[Eu] particip din marea masă a
românilor fără nume patronimic”!
Și pentru acei care adaugă
cu o așa nonșalanță artificialul
„Ștefănescu”, să nu uite cuvintele lui
Barbu Delavrancea:
„Am luat acest pseudonim
pentru a face o serie de observaţiuni şi
de studii în domeniul moravurilor şi
al moralităţii publice, pe care credeam
că sunt în drept şi dator a le face.
Cu un pseudonim mă simţeam mai
liber”. „Nu m-am lepădat de nimic,
Barbu Delavrancea căci nu aveam ce lepăda. Numele de
<Ştefănescu> n-a fost numele meu, şi
Și ce putea fi mai plin de convingere decât propriul nu l-au purtat nici părinţii, nici bunii
exemplu? mei”!
„Familiile, la noi, au fost şi sunt desemnate mai mult prin Niciun istoric literar (interbelic
poreclă”. sau postbelic) nu folosește artificialul
Și o importantă precizare, pentru a înțelege deosebirea „Ștefănescu”. Pentru cei care doresc
între clasele sociale: să afle cum s-a „născut” numele
„Nume patronimice vechi şi continue au avut numai aceia „Ștefănescu”, sunt invitați să consulte
pe care norocul le-a făcut să aparţină unui număr restrâns de Istoria… lui George Călinescu
familii, parte istorice şi boiereşti, în bună parte numai boiereşti”. sau monografia doamnei Emilia
Așadar, Barbu, pe numele său de botez, se simte „îndatorat” Milicescu, singurul biograf al lui
să explice că, personal, nu şi-a schimbat numele – „[eu] particip Barbu Delavrancea.
din marea masă a românilor fără nume patronimic”. El era fiul
unui „Ștefan”. Om simplu și cinstit. Așadar, Barbu al lui Ștefan!

iunie 2020 75
Restituiri

Apa în culturile și religiile


diferitelor popoare (II)

În creștinism

După cum am văzut, ritualul de spălare a mâinilor și picioarelor


înainte de a intra într-un lăcaș sfânt era un obicei foarte vechi.
În creştinism, apa este elementul primordial în crearea lumii
(asociată cu Sfântul Duh, care „se purta pe deasupra apelor”), dar şi
element escatologic, semn al împlinirii actului de mântuire a omenirii
la sfârşitul timpurilor, simbol al restaurării şi înnoirii spirituale şi izvor
de sfinţenie, care spală păcatul originar prin Botez.
În privinţa teologiei Botezului, Germanus afirmă: „Noi ne-
am botezat după chipul morţii lui Hristos şi al Învierii Sale. Căci,
prin scufundare şi scoaterea din apă, prin întreita afundare, noi
simbolizăm şi mărturisim îngroparea cea de-a treia zi şi învierea
lui Hristos Însuşi” (Germanus, Patriach Of Constantinople,
Contemplatio Rerum Ecclesiasticarum, p. 98, col. 383-453). Prin
botez, omul se naşte pentru viaţa în Hristos, punând început şi
temelie acestei vieţi. Botezul, deci, ne scapă de tot păcatul şi de toată
vinovăţia lui.
Apele sacre, care au fost pregătite special de ritualurile păgâne,
au fost folosite în scopul amintirii botezului și a purificării spirituale,
precum și pentru binecuvântarea bunurilor și clădirilor.
Conform Sfântului Ioan, botezul reprezintă mântuirea sufletului
și distrugerea păcatelor. Potrivit Sfântului Pavel, persoana care se
scufundă în apă în timpul botezului moare (simbolic) și renaște din Gülten
nou, purificat. Moartea menționată în acest simbolism afectează numai Abdula-Nazare
trupul, iar renașterea înseamnă persoana spirituală. Locul presupus scriitoare
al Botezului, numit în evreiește Yardenit – locul „Iordanitului”, nu
departe de ieșirea Iordanului din Marea Galileei, cam unde se afla
astăzi kibuțul (colonia agrară) Degania Alef, a devenit loc de pelerinaj:
înveșmântați în alb, nenumărați pelerini își așteaptă rândul să fie
cufundați, precum Iisus Hristos și contemporanii Săi, în „apa sfântă”a
Iordanului – simbolica poartă a Împărăției deschisă tainic de Hristos,
Domnul Vieții și-al Învierii.

76 Axis Libri
Câteva exemplificări privind botezul în Una dintre cele mai importante caracteristici
biserica armeană, catolică și asiriană ale apei în gândirea filozofică a turcilor este sursa
de viață, de aceea de fertilitate și bogăție. Chiar și
În biserica armenească, botezul se face prin apa care coboară din cer sub formă de ploaie este
cufundarea copiilor în apă. Apa este încălzită și considerată mană cerească, mai ales în lunile de
mama copilului verifică dacă apa de botez este primăvară, când ajută la fertilizarea ogoarelor,
caldă. Armenii iau și numele sfântului din ziua în pentru că pământul și omul prind viață cu apa, iar
care copilul este botezat. natura câștigă vitalitate cu ea.
Potrivit Bisericii Catolice, se presupune că În Coran, apa este sursa a tot ceea ce înseamnă
decedatul nebotezat a murit păcătos și a plecat în iad viață și „toate ființele vii au fost create din apă”. Chiar și
pentru că nu a fost eliberat de păcatul primordial. atunci când un cataclism ar distruge Pământul, Allah
De aceea botezul se face la o vârstă fragedă. va transforma cerurile în fum de aburi ce vor înconjura
Unul dintre cele trei sacramente de bază Pământul sub formă de ploaie până ce va apare o nouă
la asirieni este botezul. Ei văd botezul ca un viață, totul va reînvia ca la început. În Coran sunt 63 de
eveniment sacru și purificator. De la întrebuinţarea versete dedicate apei. Unele versete cuprind principiile
sa ca rugăciune, formula primeşte semnificaţia de utilizării comune și partajării apei. În multe versete,
anunţare a alaiului condus de preot, fie în context Profetul face recomandări pentru menținerea curată a
ocazional (rit de ploaie), fie în cel calendaristic apei subliniindu-se în mod special faptul că oamenii
consacrat (Botezul Domnului). Riturile legate de apă, sunt creați dintr-o picătură de apă.
care se desfăşoară în preajma Bobotezei, precum şi în Potrivit religiei islamice, dacă trebuie să
general în contextul sărbătorilor de iarnă au valoare vorbim despre proprietățile apei, putem rezuma: apa
apotropaică, ferind de farmece și de boli. este curată, este miracol, sfințenie, binecuvântare,
bogăție, cunoaștere, putere, mișcare, vindecare,
Purificarea înaintea unei sărbători frumusețe, oglindă etc. Toate aceste însușiri sunt
prezentate pe larg în Coran și în versurile celebre
Etnologul rus Piotr Bogatîrev menţionează ale poeților Fuzuli și Yunus Emre.
că ţăranii din Prislop se scaldă într-un râu, în
noaptea din ajunul Crăciunului, pentru a se feri de Apa - simbolul curățeniei
boli (Bogatîrev: 1998, 34). Credinţa că apele sunt
locuite de fiinţe demonice îi împiedică pe slavi să „Allah a revărsat din cer apa asupra voastră să
se scalde în anumite perioade ale anului sau ale fiți curați.” (Anfal, 8/11 c) „Am trimis apă limpede
zilei (Porytskaya: 2004, 270). Cu toate acestea, din cer pentru a da viață solului mort, pentru a da
imersiunea în apele vii, în contextul timpului sacru, apă multor animale și oameni pe care i-am creat.”
poate atrage protecţia duhurilor acvatice. (Furkan, 25/48)
În aceste versete, observăm că apa este atât
În Islam curată, cât și cel mai important mijloc de curățare
și curățenie. Este atât de transparentă și clară, încât
În Islam cele cinci rugăciuni zilnice pot fi este imposibil să nu poți vedea cu ochiul liber cel
efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată. mai minuscul corp străin din interiorul ei. Însuși
Apa care spală impuritățile fizice va contribui și Profetul Muhammed a considerat apa purificatoare
la curățenia morală: „numără-mă printre cei care de păcate, apa care te spală atât fizic, cât și spiritual.
se purifică bine” se rostește în timpul ritualului El însuși a creat două personaje mitico-religioase
curățirii. „Voi, care credeți, dacă vreti să vă faceți Mutahhar și Tahir care reprezentau fiecare în parte:
datoria de a vă ruga, atunci spălați-vă fața și mâinile Tahir curățarea fizică, iar Mutahhar curățarea
până la cot, treceți-vă mâna pe cap și pe picioare spirituală (DHS, 53a-54b)
până la glezne.” (Coran 5-6). Și spune Profetul: „Când vreunul dintre voi
Islamul a acordat o mare importanță vrea să deschidă postul și nu are la îndemână o
purificării religioase și a considerat-o o condiție curmală, puteți să-l deschideți cu apă. Apa este cea
esențială pentru desăvârșirea momentului de mai curată.” (Ebû Dâvûd, Savm 21; Tirmizî, Zekât,
rugăciune. 26, Savm 10; İbn Mâce, Sıyâm, 25)

iunie 2020 77
Restituiri
Apa - binecuvântare Râurile raiului nu izvorăsc din străfundurile
pământului, ci de pe suprafața lui.
Yunus Emre spune: Aceste râuri curg pe sub și printre copaci
„Suferindului ce geme, înalți și ramificați. Profetul trimis de Allah, Fie-i
Apă dă-i dintr-un pocal. binecuvântat numele, a spus: „Există patru mări în
Răsplătit vei fi la vreme, Paradis: una cu apă, alta cu miere, alta cu lapte și cea
Cu vin dulce, de curmal.” de a patra cu vin. În Paradis există și șase izvoare.
Primul este din camfor. În versetul 6 se spune:
Yunus ne îndeamnă să oferim apă celor însetați „El este un izvor sfânt din care beau doar slujitorii
și în special bolnavilor, căci vom fi recompensați de aleși ai lui Allah, cei care pot îndrepta direcția
Atotputernicul. izvorului oriunde doresc”.
„Să dai apă unui însetat e cea mai mare Al doilea este Selsebil. De fapt, în capitolul
pomană” (Nesâî ve Sa`d İbnu Ubade’nin, Insan din Coran, versetul 18, scrie: „Una dintre
Resûlullâh’a (s.a.s.). fântânile din Paradis se numește Selsebil, ceea ce
La întrebarea: „Care este mulțumirea ta înseamnă că-l poți duce acolo unde e necesar”.
sufletească cea mai mare când dai de pomană? Al treilea este Tesnim, o ciușmea în care apele
Răspunsul este mereu același: „Apa!” se amestecă între ele oricât ai dori să nu se amestece.
„Crearea unei surse permanente de apă În versetele 27 și 28 din -Mutaffifin, se spune că apa
(fântână, ciușmea, sebil), care să satisfacă nevoile lui te îmbată de plăcere, deoarece a ieșit la suprafață
de apă ale oamenilor și tuturor viețuitoarelor, este sfredelind cei mai înalți munți.
una dintre cele mai caritabile lucrări ale omului. Al patrulea este ca un vin delicios. În versetul
Cel ce va face o fântână, o ciușmea, va planta un al 60-lea din Rahman, se spune: „Aceste două
pom fructifer, va ridica o geamie, va scrie o lucrare izvoare au ieșit rapid din pământ sub formă de
științifică, va scrie o carte de rugăciuni și va lăsa fântâni. „Sunt șerbeturi din mușchi și camfor” și
în urmă un fiu neprihănit va fi pomenit și după curg spre casele și palatele celor din Paradis”.
moarte, în rugăciuni.” (Ebu Davud). Apa e o mare binecuvântare. O vom înțelege
„Cea mai înaltă caritate este să dai apă” mai bine atunci când ne va fi sete și nu vom avea
(Nesâî) și Sa’d Ibnu Ubade’nin, Mesagerul lui Allah apă. Un alt nume al Profetului este „Nimetullâh”,
(sas): „Care caritate îți place?” „Apa!” binecuvântat (DHS, 139a). În cultura turcă sufită,
sângele este simbolul materiei, iar apa simbolul
Apa - Iubire/ Lacrimi – Dor nemărginit spiritualității. De aceea musulmanii împart la
pomeni o licoare dulce din apă în care au fiert
„O, Tu, cel iubit de Allah! O, Tu, cel mai iubit cuișoare și zahăr și s-au adăugat lămâi tăiate și o
dintre oameni! Așa cum buzele ard de sete cerând substanță care să-i dea culoarea roșie.
apă, tot așa îmi este dor de tine” spune Fuzuli. El își
exprimă dorul și dragostea pentru Profet. A cincea este apa numită Zemzem
Am dat doar două exemple, deoarece toate
celelalte fac referiri la importanța și sacralitatea În limba arabă Zemzem înseamnă foarte
apei prin prisma religiei. abundent și a luat acest nume, deoarece izvorul
acestei ape nu a secat niciodată (Cilacı 2001: 404).
Izvoarele și râurile sfinte din Paradis Apa Zemzem are un loc important în credința
islamică. Se spune că soția Profetului Ibrahim
„Curg în Paradis izvoare (Abraham, Avraam), Hager și fiul său Ismail,
Murmurând: Allah! Allah! rătăcind prin deșert, au rămas fără apă. În speranța
Zurdă păsări cântătoare că vor găsi măcar un firicel de apă, Profetul Ibrahim
Ciripind: Allah! Allah!” a plecat în deșert ajungând într-un loc între două
dealuri pe care le-a înconjurat de șapte ori, dar nici
(YunusEmre - Güldeste / Poemele iubirii; pomeneală să dea de urma unui izvor. Când toate
traducere Nedret Mahmut, Enver Mahmut şi speranțele se năruiseră, în sfârșit, se spune că un
Liliana Botez) înger deghizat în chip omenesc i-a apărut în față.

78 Axis Libri
Acesta a scormonit un pic pământul din care a țâșnit la Sfânta Sofia din Istanbul a fost distrusă în urma
o apă limpede și răcoritoare numită „Zemzem”. De unui cutremur, aceasta nu s-a mai putut reface.
atunci și până azi, ea curge neîncetat. Îmbinarea arcurilor nu ținea. Atunci, la îndemnul
Acest loc aflat între dealurile Sefa și Marwah lui Hîzîr, 300 de călugări au pornit spre Mecca de
(Merve) a devenit pentru musulmanii sosiți anual în unde au adus un bulgăre realizat din pământul
pelerinajul la Mecca un important loc ritualic, sub locului, scuipatul Profetului și apa Zemzem. Doar
forma înconjurării locului respectiv de șapte ori. așa s-a putut termina cupola (Boratav 2001: 464).
Acest ritual, important pentru musulmani, a devenit Narațiuni despre apa Zemzem găsim în multe
parte a pelerinajului (Eliade și Culianu, 1997: 183). legende și povestiri care mai de care mai interesante,
Conform informațiilor furnizate de Sezal (2007: 85), așa cum și imaginația omului este interesantă.
puțul Zemzem, care se află vizavi de Hacer-i Esved, Potrivit gândirii Sufite, se spune că fiecare epocă
la aproximativ 20 de metri spre sud-estul Kaaba, are are un Hîzîr. Aerul, marea și fiecare climat al lumii este
patruzeci și doi de metri adâncime, iar apa sa este sub comanda sa. În mări, este califul lui Dumnezeu, pe
ușor sărată. Mulți pelerini aduc familiei și prietenilor uscat este solul Lui și devine invizibil în orice moment.
această apă în sticle speciale, împreună cu unele Zboară în aer și se întâlnește cu Sfântul Ilie pe Marele
cadouri din țara sfântă, de la Mecca (Türkmen 2011: Zid al lui Alexandru și împreună merg în fiecare an la
65). Oaspeții care sosesc primii sunt serviți cu apa Mecca. În fiecare vineri, bea apă din fântâna Zemzem
„zemzem” din ceșcuțe speciale pentru aceasta. și se spală în piscina lui Solomon și bea apă din izvorul
Oaspetele servit cu această apă se ridică în picioare, lui (Sezal 2007: 84).
cu ceașca în mână și fața îndreptată spre Mecca și
după ce spune „Bismillayirahmani rahim”, bea una A șasea este apa Kevser
sau trei înghițituri din apa sfințită cu credința în
vindecarea trupului și iertarea păcatelor (Türkmen Kevser este numele unei piscine sau al unui râu
2011: 68). Tacâmul special folosit în acest scop este din Paradis pomenit în Coran. Sfințirea Profetului
format din pahare mici, lângă care există și niște Muhammed (s.a.v.), este anunțată cu kevser.
boluri în care sunt așezate petale de trandafiri și „Kevser este un râu mare din Paradis, cu
curmale. Există multe tipuri de servicii realizate din malurile din aur, iar albia e moale și miroase frumos,
argint, porțelan, sticlă și decorate cu pietre, cum ar fi: căptușită cu perle și yakut. Apa lui e mai dulce ca
sidef, perlă și smarald (Türkmen 2011: 126). mierea și mai albă ca laptele”, spuse Mesagerul lui
Unii pelerini scufundă în apa lui giulgiul Allah și continuă: „Când umblam prin Paradis mi-a
care îi va îmbrățișa cu sfințenie după moarte, în apărut în cale un râu pe malurile căruia se aflau
mormânt. (Schimmel 2004: 25). O împărtășire a cupole din perle. Am întrebat îngerul: Ce este asta?
credinței musulmane este să picuri apă de Zemzem și îngerul mi-a răspuns: Acesta este râul Kevser pe
în gura muribundului (Hançerlioglu 2004. 570). care ți l-a dat Allah (Dumnezeu). Apoi îngerul și-a
Pentru a vindeca bolnavii și pentru a lumina întins mâna spre pământul râului și a scos din el
mințile celor dați la învățătură, obiectele aparținând un pumn de mosc. Apoi am fost urcat pe muntele
acestor persoane sunt scufundate și scoase în apa Sidretül. Am văzut acolo o aură nemărginită.”(-
Zemzem (Türkmen 20). Acest ultim obicei face Coran, Sura: 108, Hadith nr: 3360).
parte din credința populară, neavând nicio legătură Într-o zi, Profetul a fost întrebat: Ce este
cu cea religioasă. Kevser? și el a răspuns: Kevser este un râu pe care
În continuare voi încerca să prezint câteva din Allah mi l-a dăruit în Paradis. El este mai alb decât
credințele și ritualurile populare legate de această laptele și mai dulce decât mierea. Păsările vin să
apă. Calitatea purificatoare a apei zemzem și modul bea apă. Gâtul acestor păsări sunt ca ale cămilelor.”
de utilizare este o caracteristică paralelă cu apele Abu Bakr (ra). În ziua învierii credincioșii mei vor
sfinte utilizate ca mijloc de curățare în tradițiile veni să bea apă din acest râu mare cât un havuz.
vechilor turci. Numărul cupelor vor fi cât stelele pe cer.”
De remarcat este faptul că apa din unele În concluzie, indiferent de aspectul religios în
locuri, care este sfințită sub accepțiunea populară, care apar, apele își păstrează întotdeauna funcțiile
este asociată cu apa Zemzem la fel cum o întâlnim și de purificare și revitalizare.
în unele legende. Se spune că atunci când cupola de (Va urma)

iunie 2020 79
Restituiri

COLECȚIA
EUDOXIU HURMUZAKI

Doi academicieni români, Victor Spinei și Ionel Cândea, au avut


ințiativa să reactiveze colecția de documente Hurmuzaki.
Volumului este intitulat: „Documente privind Istoria Românilor.
Colecția Eudoxiu Hurmuzaki”, seria a 3-a, volumul I. Acest prim volum
se referă la documentele Legației Române la Petrograd (1914-1918)
și a fost editat de Academia Română și Editura Istros de la Muzeul
Brăilei „Carol I”, în anul 2018.
În prefața acestui volum, cei doi academicieni, care au coordonat
această ediție, aveau să facă unele precizări interesante: „O mare parte
dintre izvoare, multe dintre ele fiind unicate, se păstrează în arhive și
biblioteci cu accesibilitate restrictivă”.
Generația de intelectuali pașoptiți, au schițat primele publicări
ale unor documente, printre aceștia numărându-se și Eudoxiu
Hurmuzaki (1812-1874). Academia Română a preluat această ințiativă
prin trimiterea unor specialiști peste hotare să cerceteze bibliotecile și
arhivele din diferite țări din Europa și America.
Un prim rezultat a fost publicarea, în perioada anilor 1876-1942,
a unui număr de 45 de tomuri, care au purtat numele de Documente
privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki. Ele cuprind
30.782 de documente din Evul Mediu și până în secolul al XIX-lea. Cei
mai activi colaboratori la publicarea acestor tomuri au fost: Ioan Slavici,
Nicolae Iorga, Nicolae Densușianu, Dimitrie A. Sturdza, Alexandru I.
Odobescu, Grigore G. Tocilescu, Ioan Bogdan și Ion I. Nistor.
Radu Moțoc
După cel de-al Doilea Război Mondial, la inițiativa lui Andrei inginer, publicist
Oțetea (1894-1977), care îndeplinea funcția de director al Institutului
de Istorie „Nicolae Iorga”, au fost editate în perioada 1962-1974, patru
volume cu același titlu: Documente privind istoria României. Colecția
Eudoxiu de Hurmuzaki.
În noua serie îngrijită de cei doi academicieni, Victor Spinei și
Ionel Cândea, se preconizează să fie publicate materiale arhivistice:
„referitoare nu numai la evenimentele de natură istorică, ci și la aspectele
de ordin cultural, artistic, ecleziastic… mai ales că deținem informații
concrete despre consistentele resurse documentare încă nevalorificate,
depozitate în mai multe centre europene”. Cei doi academicieni aveau

80 Axis Libri
să precizeze cu dezamăgire despre această activitate
de colectare a documentelor, care presupune
o pregătire specială de paleograf: „Din păcate,
numărul celor ce dețin reale competențe în sfera
arhivisticii s-a diminuat drastic în ultimii ani, când
reformele din învățământul superior îngrădesc
iresponsabil specializările pentru multe domenii
ale cercetării”.
Academicianul Victor Spinei avea să prezinte,
într-o lucrare specifică, aceste activități de mare
complexitate, pe 107 pagini, care prefațează
documentele legate de Legația Română la Petrograd
(1914-1918).
Subiectele tratate în această lucrare sunt
deosebit de interesante și au fost grupate pe mai
multe capitole:
• Aspecte terminologice;
• Definirea conceptului de izvor – sursă;
• Parametrii interpretării izvorului;
• Înserări de izvoare în literatura istorică
timpurie;
• Marile colecții de izvoare europene;
• Primele tentative de editare a izvoarelor
în spațiul românesc;
• Eudoxiu Hurmuzaki: Repere biografice;
• Valorificarea editorială a travaliului Doxaki s-a născut în satul Horodiște, de
cărturăresc al lui Eudoxiu Hurmuzaki; lângă Cotnari, dar s-a mutat definitiv în Bucovina,
• Volumele din prima serie a colecției în 1806, când a primit drept moștenire moșia de
Hurmuzaki; la Cernauca. Aici, la Cernauca, a ridicat o biserică
• Andrei Oțetea: Repere biografice; și un castel. A îndeplinit și funcția de căminar în
• Reactivarea colecției Hurmuzaki de către 1819, vel-agă în 1827 și mare vornic în 1856.
Andrei Oțetea. În testament a făcut anumite precizări
Se poate constata o abordare cu adevărat legate de urmașii săi: „Să nu uitați că aveți de
academică, legată de surse, de publicarea lor și îndeplinit trei datorii mari și sfinte, pentru care
personalitățile implicate în această activitate. aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea
Credem că este necesar să parcurgem mai oamenilor și a urmașilor voștri. Aceste trei
multe etape din viața celui care a dat numele acestei datorii sunt: patria, limba și biserica”. Nu este de
colecții „Eudoxiu Hurmuzaki”, ca să putem înțelege mirare că fiii lui Doxaki, Eudoxiu, Constantin,
importanța acestei colecții, care din fericire a fost Gheorghe, Alexandru și Nicolae, au devenit
reactivată. fruntași de seamă în mișcarea națională din
Eudoxiu Hurmuzaki, face parte dintr-o veche Bucovina.
familie boierească din Moldova. Tatăl lui era vornicul Constantin Hurmuzaki (1811-1869) s-a
Doxaki Hurmuzaki (1782-1857), iar mama lui era remarcat ca publicist.
Ilinca Hurmuzaki, născută Murguleț. Doxaki era al Eudoxiu Hurmuzaki (1812-1874), căpitan al
doilea fiu al lui Constantin Hurmuzaki, care avea Ducatului Bucovinei, a fost onorat de împărat cu
demnitatea de medelnicer, dregător cu atribuții la titlul de baron, în 1872.
ceremonialul pregătirii mesei domnești. Gheorghe Hurmuzaki (1817-1882) a fost
Fratele său, Matei, ajuns staroste de Cernăuți redactor la primul ziar din Bucovina, fondat în anul
avea moșia din Cernauca, regiunea Cernăuți. 1848, care poartă numele de „Bucovina”.

iunie 2020 81
Restituiri
Alexandru Hurmuzaki (1823-1871) s-a că nu pretind nici o despăgubire în schimbul acestor
numărat printre membrii fondatori ai Societății manuscrise și nici un anumit număr de exemplare
Academice Române. tipărite, pentru a nu spori cheltuielile de editare. Un
Nicolae (1926-1909) a fost ales în anul 1883, gest boieresc al familiei Hurmuzaki.
membru de onoare al Academiei Române. După ce s-a întocmit un inventar,
Eudoxiu, după ce a făcut studiile primare și documentele au fost încărcate în 25 de pachete și
liceale la Cernăuți, a fost student la Universitatea expediate din locuința din Cernăuți spre moșia
din Viena unde a absolvit Dreptul, în anul 1836. deținută la Dulcești din ținutul Romanului, de unde
Pentru activitatea lui de devotament pentru au fost expediate cu trenul la București, pe adresa
drepturilor românilor din Bucovina a fost ales în lui Dimitrie A. Sturdza.
Dieta Bucovinei și în Reichsrat. Pe fondul acestei donații, Titu Maiorescu,
Recunoștința bucovinenilor s-a manifestat și prin funcția de ministru, „a dispus printr-un decret
prin ridicarea unei movile de stâncă, care îi poartă emis în noiembrie 1874, instituirea unei comisii
numele, de către cei din Câmpulung. însărcinate cu publicarea operativă a tezaurului
Fratele lui mai mare cu un an, Constantin, documentar cules de eruditul bucovinean.
în virtutea bunelor relații cu Mihail Kogălniceanu, Comisia era compusă din personalități cu larg
a copiat hrisoave ale domnitorilor Moldovei din orizont cultural: Mihai Kogălniceanu, Alexandru
colecțiile Muzeului din Odessa, codice păstrate la Odobescu, Theodor G. Rosetti, Dimitrie A. Sturdza
mănăstirile din Bucovina și o listă a actelor aduse în și secretar a fost numit Ioan Slavici ”.
Galiția de mitropolitul Dosoftei, aflate în Biblioteca S-a decis ca publicarea documentelor să nu
prinților Radziwill de la Zolkiew, pe care le-a pus urmeze criterii cronologice, pentru a nu întârzia
la dispoziție pentru a le insera în paginile primului valorificarea lor tipografică.
număr al Arhivei românești. Interesantă este și decizia de a se publica în
Eudoxiu Hurmuzaki, constatând lipsa primul rând Volumul VII, motivată de faptul că
izvoarelor din istoria veche a românilor, și-a luat guvernanții de la Viena urmau să aniverseze cu
responsabilitatea privind recoltarea acestor izvoare, mult fast un centenar de la încorporarea Bucovinei,
dar a realizat și ample sinteze istorice. în imperiul Habsburgic.
A transcris documentele depistate în Acest Volum VII, publicat sub îngrijirea lui
arhivele din Viena, în principal din perioada Ioan Slavici a încorporat documente din perioada
anilor 1845-1849, dar a apelat și la angajarea unor 1750-1818, care cuprinde răpirea Bucovinei și a fost
copiști, pe care i-a plătit și cu ajutorul fratelui său publicat în anul 1876.
Constantin. Pentru că numărul de documente prevăzute
Volumul acestor documente se cifrează a fi publicate în acest Volum VII era mare și
la 6.000 exemplare, care au fost valorificate prin timpul era limitat, s-a decis: „editarea unei broșuri
includerea lor în 12 volume din colecția care îi conținând o selecție de acte revelatoare privind
poartă numele. Primul volum apare în anul 1878 și răpirea Bucovinei”.
ultimul în 1899. Traducerea documentelor a fost efectuată
La decesul lui Eudoxiu, în anul 1874, de Ioan Slavici și întocmirea unui extins studiu
documentele adunate de el au rămas fratelui său, introductiv a fost în sarcina lui Mihail Kogălniceanu.
Gheorghe, care dorea să fie valorificate de către Broșura a fost editată în limba română și a
Dimitrie A. Sturdza, cu care era în raporturi de apărut în aprilie 1875, când se celebra centenarul
familie, dar era și membru activ al Academiei răpirii Bucovinei. Pentru o mai mare cunoaștere
Române. a acestui „centenar” a fost publicată la Paris și o
Sprijiniți de Titu Maiorescu, care conducea versiune în limba franceză. Ambele nu au fost
Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice, aceste semnate, evident pentru protecția autorilor.
documente ar fi putut ajunge discret la București, Evenimentul a fost amânat de austrieci
dar nu s-a apelat la această soluție. pentru luna octombrie, când urma să fie inaugurată
La 30 iulie 1874, întreaga familie Hurmuzaki Universitatea germană de la Cernăuți, care avea
a consimțit transferul actelor și au declarat tranșant rolul să accelereze deznaționalizarea comunităților

82 Axis Libri
locale. Prin difuzarea acestei de stampe și fotografii sau
broșuri peste hotare, tribunalul desene ce reprezentau sigilii
din Cernăuți a ordonat voievodale. În toată colecția
confiscarea lor. sunt un număr de 35 de planșe,
Răspândirea clandestină la care se adaugă 138 facsimile
a broșurii în Bucovina a fost după documente, semnături și
făcută personal de Eminescu, sigilii.
care la sfârșitul lui septembrie Cu excepția a două
1875 a transportat câteva sute volume editate de Ion I. Nistor,
de exemplare într-o ladă, care au fost tipărite la Cernăuți,
printre vechi cărți liturgice. restul de XIX volume din prima
După o analiză profundă serie a colecției Hurmuzaki au
a fondului Eudoxiu Hurmuzaki, fost împrimate la București la
Academia Română, în anul tipografia Socec&Com. și Arte
1879 a constatat: „acestea nu Grafice „Carol Göbl” și ultimul
acoperă nici cronologic și nici volum la „Cartea Românească”
zonal toate secvențele istoriei în anul 1942.
românilor, astfel că se impune În perioada anilor 1962-
continuarea lărgirii bazei Alexandru Hurmuzaki 1974, au apărut, în Seria nouă,
documentare”. patru volume din această
Din acest motiv s-a dispus trimiterea peste colecție, care au fost redactate sub îngrijirea acad.
hotare a mai multor experți cu scopul de a cerceta Andrei Oțetea.
arhivele și bibliotecile unde existau indicii că se Primul volum din seria a 3-a a colecției
află documente de interes pentru istoria națională „Hurmuzaki”, apărut în anul 2018, pune în valoare:
B.P. Hasdeu a fost trimis în 1876 în Galiția, activitatea Legației române la Petrograd în anii 1914
unde a transcris acte poloneze și rusești. – 1918, înainte și după intrarea României în război.
În 1877, Nicolae Densușianu a fost delegat În acești ani, reprezentanța diplomatică a
să facă cercetări în Rusia, unde a depistat acte țării în capitala Imperiului Rus a fost condusă de
importante cu privire la exilul lui Dimitrie Constantin Diamandy (1868 – 1931).
Cantemir. În anul 1878 a fost delegat și în Ungaria, Multe dintre documente reprezintă
cu același scop. corespondența dintre C. Diamandy și primul
Ioan Bianu a fost la Vatican și la Milano în ministru Ion I.C. Brătianu, dar sunt publicate și
1881-1883 și ulterior în Galiția și Lituania. traduceri din ziarele rusești cu privire la poziția
În același scop, Constantin Esarcu a fost în Rusiei față de România. Documentele sunt publicate
Italia, Alexandru Odobescu la Paris, Nicolae Iorga cronologic, în limba franceză și română.
la Berlin, Viena și Innsbruck, de unde au venit cu Interesante sunt și cele 17 documente de
multe documente, care au fost introduse în colecția arhivă, care reflectă arestarea ambasadorului C.
Hurmuzaki. Diamandy, protestul corpului diplomatic în fața lui
Pentru asigurarea unei mai bune apariții a Lenin și punerea în libertate a diplomaților români.
volumelor care erau gata de publicare, nu s-a ținut Un capitol aparte reprezintă memoriile lui C.
cont de o cronologie a documentelor. Diamandy. Interesant este un memoriu intitulat:
Așa se face că Volumul I, care cuprinde „Cum s-a negociat harta României Mari”.
documente din perioada 1199-1345, selectate de N. Pentru publicarea celor 689 de documente,
Densușianu, avea să apară în anul 1887. memorii și o prezentare cu bune și rele a vieții lui
În perioada 1876-1942, timp de 66 de ani, în Andrei Oțetea, domnii acad. Victor Spinei și Ionel
această colecție au apărut un număr de 45 de volume Cândea merită toate felicitările noastre.
în format mare în care au fost publicate 30.782 de Așteptăm cu interes apariția următoarelor
documente. Cele mai multe volume ale colecției volume din această a 3-a serie.
aveau un material ilustrativ cu portrete de domnitori,

iunie 2020 83
Restituiri
420 de ani de la prima unire
politică a Țărilor Române
sub conducerea lui
Mihai Viteazul
Evenimentul fundamental al istoriei românești din 27 mai 1600
îl relaționăm cu următoarele circumstanțe: „legăturile dintre cele trei
Țări Române în secolele XIV-XVI și contextul politico-militar de la
sfârșitul secolului al XVI-lea în care s-a integrat acțiunea lui Mihai
Viteazul”.
Încă de la urcarea sa pe tron, Marele Domn plusează realizarea
celor două mari deziderate: Independența și Unirea. Pentru atingerea
acestor două obiective foarte importante, concepe și aplică cu
limpezime prioritățile care se impun. În prima etapă își propune să
câștige neatârnarea față de Poarta Otomană. Își consolidează alianțele
cu vecinii, respectiv cu Aron Vodă, domnul Moldovei și cu Sigismund
Báthory, principele Transilvaniei. Aderă la Liga Sfântă creștină,
alcătuită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea. Lupta se deschide.
Obține o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (Putineiu,
Stănești, Șerpătești) marcată cu incendierea Rusciukului.
Începând cu anul 1594, Mihai Viteazul conduce o campanie
militară în Sudul Dunării, ocupând cetățile: Isaccea, Măcin,
Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar
Rusciuk. Numeroasa oaste otomană de peste 100.000 de oameni, în
frunte cu marele vizir Sinan Pașa, reușește să răzbată linia de apărare
adversă și trece Dunărea pentru a-l pedepsi pe temerarul voievod al
Țării Românești. Domnitorul muntean nu deținea decât 16.000 de
oameni, alături de un corp de oaste transilvan, condus de Albert Király,
numărând 7.000 de oameni (aproape jumătate erau secui). Bătălia are Constantin
loc la Călugăreni, în ziua de 13/23 august 1595, unde „Mihai a obținut Doca-Trincu
profesor
o epocală victorie în încleștarea de la Termopilele României”.
„Astfel fu - avea să scrie Nicolae Bălcescu în lucrarea sa Istoria
românilor sub Mihai Viteazul - acea vrednică de o neștearsă aducere
aminte zi de bătaie de la Călugăreni în care românii scriseseră cu sabie
și sânge pagina cea mai strălucită din analele lor”.
Pune în aplicare tactica retragerii de reorganizare în munți,
și prin recurgerea așteptării ajutoarelor de la Sigismund Báthory
(principele Transilvaniei) și Ștefan Răzvan (domnitorul Moldovei).
Reia lupta cu armată mult întărită, respinge trupele otomane de la

84 Axis Libri
Târgoviște și obține a doua mare muntean pornește la îndeplinirea
victorie, la Giurgiu (20 octombrie marelui ideal al unității românești.
1595). „Campania din 1595 care se Situându-se în fruntea unui somptuos
încheie în contextul politic și militar alai, la 1 noiembrie 1599, Mihai
din centrul și sud-estul Europei este Viteazul intră în Alba Iulia „călăuzit
de cea mai mare importanță”. de ideea că hotarele Daciei străbune
„Oastea islamică luptându-se cu nu se opreau la Carpați”.
ghiaurii... a fost nevoit să recunoască Dieta întrunită în aceeași lună
cronicarul Mustafa Silaniki - a avut l-a admis ca Principe pe învingătorul
foarte multe pierderi, iar cetatea de la Șelimbăr. Mihai „a adoptat o
Giurgiului, care de peste un secol era serie de acte prin care să întărească
ținut musulman, fiind bătută de două unirea celor două țări”. Prima etapă
zile... a fost luată prin luptă și lovituri a actului unirii Țărilor Române este
în văzul serdarului (Sinan Pașa)”. înfăptuită în mod evident.
În urma a noi biruințe Sadeler, Aegidus. Michael Din Alba Iulia, la 24 aprilie
dobândite la Nicopole, Vidin, Waivoda Walachiae 1600, domnul Țării Românești
Cladova în decembrie 1596, Transalpinae (Mihai Viteazul). pornește campania împotriva lui
domnitorul muntean „încheie pace [Gravură]. 1601. G I 239 Simeon Movilă, domnul Moldovei.
cu turcii și primește steag de domnie Când sosește lângă Trotuș, la 4
de la Poartă, în schimbul plății tributului”. mai, se derulează și următoarea scenă descrisă de
La Mănăstirea Dealu se finalizează Tratatul Nicolae Bălcescu: „moldovenii nu stătură mult în
dintre Împăratul Rudolf al II-lea și Mihai Viteazul (30 cumpănă, într-o clipă 15.000 dintr-înșii punându-
mai / 9 iunie 1598). Reluarea războiului antiotoman și cușmele în vârful lăncilor, cu mare strigare de
are loc la sfârșitul aceluiași an. Domnitorul Țării bucurie trecură în tabăra lui Mihai”.
Românești traversează Dunărea și ajunge până la Campania lui Mihai Viteazul în Moldova
munții Balcani. Reușește să-i învingă pe turci la a fost una dintre cele mai agere acțiuni militare.
Vidin și Cladova. Ieremia Movilă este îndepărtat. „Într-o lună de zile
După ce Sigismund Báthory renunță la tron, Țara Românească de la est de Carpați era unită cu
„vărul său, cardinalul Andrei Báthory, este ales celelalte Țări Române”.
Principe al Transilvaniei (30 martie 1599)”. 27 mai 1600 este ziua în care, pentru prima
La 16/26 iunie, între Țara Românească și oară, un conducător român apare în documente
Transilvania se semnează un nou tratat. „Mihai cu titlul de „Domn al Țării Românești, Ardealului
Viteazul acceptă suzeranitatea lui Andrei Báthory, și Moldovei”. Mihai deranja nu numai pe dușmani
iar acesta recunoaște domnia ereditară în familia ci și pe aliați. Generalul imperial Gheorghe Basta,
lui Mihai Viteazul”. În vara aceluiași an, principele pătruns de orgolii de mărire și încurajat de adeziunea
Transilvaniei, domnitorul Moldovei și cancelarul Curții Imperiale care râvnea Transilvania pentru
polon cad de comun acord pentru a-l înlătura Imperiu, își pune în aplicare planul de asasinare a
din domnie pe Mihai. Domnitorul muntean și lui Mihai Viteazul. Acesta este comis în mod viclean
Împăratul Rudolf doreau alungarea de la tron a lui la 19 august 1601, în tabăra de lângă Turda.
Andrei Báthory și desprinderea Transilvaniei „din Istoricul Constantin C. Giurescu arată că
sistemul politic polon favorabil alianței otomane”. „Mihai Viteazul e singurul domn care reușește
Lui Mihai Viteazul îi revine „meritul istoric să reunească sub stăpânirea sa toate cele trei Țări
de a fi luat singur hotărârea înlăturării lui Andrei Românești. N-a ținut decât puțină vreme - niciun
Báthory și eliberarea Transilvaniei în vederea unirii an măcar - această unire, dar amintirea faptei nu
tuturor românilor”. Oastea transilvană este învinsă s-a stins niciodată, rămânând îndreptar luminos
de domnitorul Țării Românești la Șelimbăr (lângă pentru urmași”, respectiv la înfăptuirea unirii
Sibiu), la 28 octombrie 1599. Această mare izbândă a Moldovei cu Țara Românească la 24 inuarie 1859
însemnat eliberarea principatului transilvan și unirea și la desăvârșirea statului național unitar român
sa cu Țara Românească. În acest context, voievodul (Marea Unire, 1 Decembrie 1918).

iunie 2020 85
Restituiri

Cărțile
pot învinge timpul

Cartea reprezintă cel mai de preț lucru al omului, e un dar


divin ce ne-a fost hărăzit spre a ne propulsa în minunatul spectacol
al lumii. Aceasta este un pom al cunoașterii ce rodește prin lărgirea
orizontului minții.
Pe scoarțele trecute prin negura timpului, poartă, în zboruri
line și fascinante, generații ale căror concepții sunt diferite, fiind
unite prin dorința de a pătrunde misterele universului. Pe aripile
sale transpune discipolii cunoașterii în lumi nemaivăzute, ireale și
cu totul parcă desprinse dintr-un vis frumos din care nu-ți dorești
să te trezești! Lacătul celor două coperte așteaptă cu nerăbdare să fie
descuiat; o singură sclipire de moment și realitatea va deveni ficțiune,
iar cititorul va fi orbit de lumina puternică și albă a noțiunilor noi ce
au să-și facă simțită prezența din momentul în care se va cufunda în
paginile cărții.
Totul a pornit cu mii de ani în urmă când Cartea Sfântă, Biblia,
a apărut, oferindu-ne și astăzi detalii importante despre crearea
întregului univers. Părintele tiparului, Gutenberg, prin îndelungate
eforturi, a reușit să o tipărească, făcând un mare favor umanității.
În urma acesteia, au luat naștere numeroase scrieri, cele literare
fiind fascinante și, de-a lungul secolelor, fiind mereu în schimbare,
dovadă stând curentele estetice precum clasicismul, romantismul,
simbolismul, tradiționalismul, modernismul, neomodernismul,
postmodernismul etc.
Cartea electronică este cea a viitorului, făcându-și apariția Alexandra Hulubei
elevă, Liceul Teoretic
în era internetului și oferind multiple posibilități de a naviga în „Emil Racoviță”
orice domeniu al lumii ce ne înconjoară. Aceste dispozitive nu sunt
afectate de trecerea timpului, nu au greutatea unei cărți tipărite, pot
stoca mii de pagini într-un singur gadget și pot fi utilizate chiar și în
întunericul nopții, având același rol: de a împiedica omul să orbecăie
în întunericul neștiinței.
Cartea s-a dovedit a fi lumina ce poate ajuta pe oricine să
treacă printr-un tunel întunecat al cărui capăt nu este cunoscut,
escaladând barierele posibilului si imposibilului ce s-au creat în
mintea cititorului. EA reprezintă un portal către cele mai îndepărtate

86 Axis Libri
colțuri ale minții, către meleaguri în a căror întregului corp. O carte citită este un pas înainte
existență este greu de crezut. Diversitatea acestora către succesul cunoașterii și aprofundării. De
oferă posibilitatea pătrunderii în lumi precum aceea, scriitorii din toate timpurile au ales tema
cele științifice (pentru cultivarea unor termeni din creației, a cărții spre a o trata cu originalitate în
domenii diverse), romantice (pentru a fi într-o operele lor precum artele poetice. Tudor Arghezi,
stare continuă de suspans și pentru a empatiza cu în poezia „Testament”, afirma că tatăl, poetul, lasă
trăirile personajelor), polițiste (din care învățăm moștenire urmașului său, cititor sau un alt poet,
să ne confruntăm cu situații nu tocmai plăcute și cartea ce este „o treaptă” spre universul cunoașterii,
pentru a ne preschimba perspectiva asupra vieții), acele „cuvinte potrivite” anume, nimic nefiind
pline de aventură (pentru a trăi sentimente intense întâmplător.
de adrenalină, entuziasm) și cărți de consum Aceasta este ca un dar foarte scump prin
(ficționale și nonficționale). care putem crea, cu ajutorul imaginației, chipuri
Beneficiile cărților sunt multiple, dar noi, ființe ireale, jocuri de care nu s-a mai auzit pe
cel mai important avantaj este propulsarea acest pământ, ținute ciudate și peisaje inexistente,
contemplatorului pe un drum drept și ușor în dar cu totul surprinzătoare. Ilustrațiile joacă un rol
viață, conturându-i mentalitatea, inspirându-l în important, oferind o viziune asupra personajelor
alegerile sale, îmbogățindu-l din punct de vedere cărții sau asupra unor secvențe textuale.
spiritual. Citind, devenim mult mai comunicativi, Există în lumea actuală cărți atât pentru
căci vocabularul se îmbogățește simțitor. adulți, dar și pentru copii, dar toate pot învinge
Cititul reprezintă de ani de zile principala timpul și pot rămâne în memoria lectorilor pentru
activitate de relaxare atât a creierului, cât și a al căror spirit ele devin o hrană foarte prețioasă.

iunie 2020 87
Denis Brânzei
un sculptor cu mult har

Sculptura gălățeană de astăzi, îmbrățișată de un număr de 14


plasticieni, membri ai U.A.P.R., înregistrează la loc de cinste numele
lui Denis Brânzei, artist care în ultimii ani a impresionat prin creațiile
sale realizate în tehnici diferite, bucurându-se de aprecieri atât pe plan
local, cât și național. Despre el am scris încă din 1993, când comentam
în ziarul „Acțiunea” din 24 noiembrie (Nr. 525) expoziția „Peisaj
vrâncean”, cuprinzând aproape 100 de lucrări ale elevilor de la Liceul
de Artă „Dimitrie Cuclin” realizate în timpul practicii din vara acelui
an, efectuată la Soveja. Subliniam atunci că Denis Brânzei și colega sa
Ioana Hârjoghe (azi, pictoriță stabilită la București – Ioana Hârjoghe-
Ciubucciu, fiica mult regretatului actor-poet Marcel Hârjoghe)
„surprind în picturile lor mai ales latura dramatică a peisajului”. Din
1993, când, iată, adolescentul făcea pictură, au trecut aproape 27 de
ani. Artistul se află și el la altă vârstă, la alt stadiu de evoluție, iar
domeniul creației în care s-a afirmat și se manifestă este sculptura.
Denis Brânzei s-a născut la 5 noiembrie 1975, în Galaţi. A
absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-
Napoca, secţia sculptură, clasa profesorului Eugen Gocan (2002). Este
membru al U.A.P.R.
din 2016. Lucrează ca
restaurator la Muzeul
de Artă Vizuală Galați.
A participat la mai
Corneliu Stoica
multe expoziţii de grup:
scriitor, critic de artă
Expoziţie jubiliară,
Casa „Matei Corvin”,
Cluj - Napoca (1998);
„Student Art”, Muzeul
de Artă Vizuală, Galaţi
(1998); Saloanele
Filialei Galați a U.A.P.R.
(expune cu regularitate
din 2016); „Artiști
Denis Brânzei gălățeni”, Parlamentul

88 Axis Libri
României, București (2016) și ca viaţă” (2005, a realizat lucrarea „O prietenă”); Tabăra de sculptură
Galeria de Artă „Ion Andreescu”, în metal, Galați (2016); „Pro Boholț”, satul Boholț, comuna Beclean,
Buzău (2017); „În oglindă”, județul Brașov (2017); Atelierul de sculptură în piatră de la Grădina
Muzeul Național al Satului Botanică, Galați (2017); Tabăra de sculptură de la Valea Doftanei,
„Dimitrie Gusti”, București Prahova (2019).
(2017) și Muzeul Județean de Imediat după absolvirea facultății, sculptorul a lucrat pe mai
Artă Prahova, Ploiești (2017), multe șantiere de restaurare, conduse de pictorul-restaurator Ion
Saloanele Moldovei Bacău- Chiriac, dobândind o experiență deosebită, care îl va ajuta în activitatea
Chișinău (2018, 2019); Bienala sa. Printre aceste șantiere se numără: Primăria Municipiului Câmpina
Internațională de Artă „Ion - „Casa cu Grifoni”, Câmpina, Prahova (2002 – 2003); Biserica veche
Andreescu”, Buzău (2018); „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Sinaia, construită în
Salonul Național de Plastică stil brâncovenesc (Sinaia, 2008 – 2009); Mausoleele de la Mărășești
Mică, Brăila (2018, 2019, 2020), și Mărăști, Vrancea (2010 – 2011); Banca Națională a României,
„4 Art” (dimpreună cu Carmen București (2012); „Casa cu blazoane” din comuna Chiojdu, județul
Mitulescu, Cornel Corcăcel și Buzău, proprietate a Uniunii Arhitecților din România (2012 – 2013);
Gheorghe Miron), Muzeul de Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci”, monument UNESCO, Pătrăuți,
Artă „Ion Ionescu Quintus”, Suceava (2003 – 2015), Muzeul de Artă Ploiești (2014 – 2015); Muzeul
Ploiești, Prahova (2019). De Ceasului, Ploiești, Prahova (2014 – 2015).
asemenea, a participat la În ultimi ani, Denis Brânzei a realizat și câteva lucrări de artă
Taberele de creaţie de la Vişeul monumentală: „Serafim”, Galați (2016); „Monumentul dăinuirii
de Sus (1997); Căpușu Mare, boholțenilor”, Boholț, comuna Beclean, județul Brașov (2017);
Cluj-Napoca (2000); Galaţi, „Fereastră”, Valea Doftanei – Prahova (2018).
Muzeul de Artă Vizuală, „Arta Pentru activitatea din domeniul sculpturii a fost onorat cu
distincțiile: Premiul de Excelență pentru sculptură, Gala Artelor,
Filiala Galați a U. A. P. R. (2017, 2018); Premiul Complexului
Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău la „Saloanele Moldovei”,

Denis Brânzei, Fereastră


(Tabăra Valea Doftanei, Prahova) Denis Brânzei, Serafim

iunie 2020 89
Denis Brânzei, Cina cea de Taină

Bacău-Chișinău, Ediția XXVIII, obiectivarea unor teme de


2018 (lucrarea „Ochii din altă inspirație biblică sau care țin
lume”, lemn, 93x80x15 cm); de existența și rostul omului în
Premiul Direcției Județene pentru univers, de relația acestuia cu
Cultură, Culte și Patrimoniu lumea materială, cu semenii și
Cultural Național Galați (2019). cu Divinitatea. În „Monumentul
Numele său figurează dăinuirii boholțenilor”, de
în monumentalele volume ale pildă, realizată din piatră de
criticului și istoricului de artă Vratza (Bulgaria), motivul de
ieșean Valentin Ciucă, „Un secol la care pornește este scena
de arte frumoase în Moldova” biblică din „Cina cea de Taină”.
(vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, Prin elementele simbolice ce-l
2009) și „Dicționarul ilustrat al compun (masa, plugul, Sfânta
artelor frumoase în Moldova 1800 Evanghelie, Sfânta Cruce,
– 2011” (Editura Art XXI, 2011), inciziile săpate pe trei laturi ale
ca și în ediția a II-a, revizuită mesei în formă de semicerc, de
și întregită, a „Dicționarului arcadă sau de nimb sculptorul
artiștilor plastici gălățeni” al face trimitere la munca,
subsemnatului (Editura „Axis credința și jertfa locuitorilor
Libri”, Galați, 2013). din Boholț, calități care i-au
Denis Brânzei lucrează ajutat să înfrunte prin veacuri
în lemn, în piatră și marmură, toate greutățile și primejdiile și
adesea combină lemnul cu să dăinuiască în timp în vatra
marmura, înscriind în spațiu strămoșească. Tot din mitologia
forme și volume subsumate biblică s-a inspirat în lucrarea
unui discurs de o deosebită intitulată chiar „Cina cea de
modernitate, care reprezintă Taină”, o adevărată metaforă Denis Brânzei, Ochii din Altă Lume

90 Axis Libri
plastică a legământului ucenicilor cu Învățătorul lor, Mântuitorul plin și gol, deschis - închis, dând
Iisus Hristos, precum și în lucrarea de artă monumentală „Serafim”, naștere unui ansamblu vizual
creată în Tabăra de sculptură în metal de la Galați, ediția 2016. agitat, creând o imagine care să
O variantă a acesteia, de dimensiuni pentru interior, artistul a emoționeze”.
prezentat și la Salonul de iarnă al Filialei locale din acel an. Cuplul, Preocupat de inovația
fereastra (simbol al deschierii spre lume), ochiul (simbol sugestiv plastică, de găsirea unui limbaj
al pătrunderii în esența lucrurilor sau fenomenelor, al spiritului sculptural modern, care să-l
adâncurilor, dar și al avidității după spații pe care ființa umană, individualizeze, Denis Brânzei a
în permanent efort de autodepășire a limitelor sale, le nutrește), ajuns să-și închege un stil propriu,
peștele, arca, fluturele etc. sunt alte motive pe care le întâlnim în care a devenit deja recognoscibil
sculpturile sale ronde-bosse, cărora le găsește echivalențe plastice pentru cine îi urmărește evoluția.
de o deosebită expresivitate. Impresionează insolitul imaginilor, El este înzestrat cu talent și
eleganța, puritatea și dinamismul formelor și volumelor, mult har, dedicat cu fervoare
preponderența curbelor, șlefuirea perfectă a suprafețelor, senzația creării unor valori artistice care
de înălțare sau de fluiditate pe care o creează, aspirația spre armonie să aibă durabilitate în timp,
și frumusețe la care tinde întotdeauna artistul. Compoziția unora fiind o certitudine a sculpturii
are parțial sau total un aspect mozaicat („Frumoasa care, iată, vine”, românești contemporane.
„Ochii din altă lume”), în altele structura este complicată, alcătuită
din forme aglomerate (conice, cilindrice, paralelipipedice), cum se
întâmplă în „Arca”, „Fluture”, „Bondar” sau „Coconul”. „Toro”, o
admirabilă compoziție în care sculptorul folosește coarne polisate
de taur, ne duce cu gândul la coridă și luptele toreadorilor cu taurii.
Structurile obținute de artist, cromatica acestora sunt de mare efect
estetic, au muzicalitate, sonoritate. „Mă bucur de fiecare sculptură
pe care o fac, ne spunea Denis Brânzei, folosind tensiunile dintre

Denis Brânzei, Fluture, lemn, marmură Denis Brânzei, Coconul

iunie 2020 91
De ce sunt utile
transmisiunile on-line
ale teatrelor

Am văzut multe spectacole în timpul pandemiei de coronavirus.


Vechi, noi, cu regizori celebri, de copii sau pentru un public de nișă.
Neașteptat de multe pentru cineva care respira în sala de teatru ca
și cum ar fi fost aerul de vârf de munte. Dacă la început mi-am spus
că o fac din dor de teatru și nu credeam că o să rezist prea mult cu
laptopul pe brațe, ulterior am luat-o ca pe un studiu de caz. Am vrut
să văd câte din vechile spectacole, care au făcut istorie (în sensul
că au avut succes de casă și/sau la critica de specialitate) rezistă și
peste ani. Cum mă așteptam, mult prea puține dintre ele trec proba
timpului. Se știe, de altfel, că istoria oricărui domeniu (cultural)
este compusă și din reușite și din eșecuri, deopotrivă. Niciodată un
student la arte nu va studia doar operele reușite, cele mai bune și mai
fascinante, ci va avea nevoie și de contraexemple, de încropeli și acte
artistice croite din grabă, însăilate și gândite superficial. Exemplele
de „așa nu” au un rol formator în domeniul artelor, chiar dacă de
multe ori nu se recunoaște acest lucru. Pe de altă parte, în domeniul
teatral granița dintre „îmi place” și „nu-mi place” este subiectivă
și nu ține cont de reperele estetice și canoanele impuse de critici.
Judecata de valoare a unui spectator este influențată de motivul
pentru care a ajuns în sala de spectacol (loisir pur și simplu sau
pasiunea pentru un actor din distribuție sunt doar două exemple)
și de experiența personală directă – contează enorm cultura de
specialitate (diversitatea tipurilor de montări, dacă a văzut doar
dramă sau doar comedie, tipul de text căutat cu predilecție etc.), dar Nona Rapotan
și nivelul de cultură generală (într-un fel va eticheta o montare un profesoară
spectator afon, căruia nu-i place deloc muzica clasică sau jazzul și
într-un fel va cuprinde cu mintea universul teatral propus de regizor
un spectator cu abonament la stagiunea Filarmonicii din oraș).
N-o să aduc în discuție spectacolele străine vizionate în această
perioadă (nu pentru că sunt automat mai bune, multe dintre ele chiar
nu sunt din domeniul excepționalului sau fantasticului și nici repere
valorice doar pentru că sunt „străine”), ci doar cele care au intrat deja
în patrimoniul cultural românesc, cel imaterial. Marea majoritate
a teatrelor din țară au propus adevărate stagiuni on-line și pentru

92 Axis Libri
asta au scotocit bine de tot în arhive. Evident că schimb de replici, foarte multele trimiteri la istoria
nu putem pune în discuție calitatea înregistrărilor recentă a poporului român etc. Dar nu mai pot
– din punct de vedere tehnic toate sunt jalnice recomanda urmărirea lui de către un spectator, fie
(unele spectacole le-am văzut pe tabletă sau el și împătimit. Danaidele (regia Silviu Purcărete
telefon, pentru că ecranul mic compensa cumva - Teatrul Național Craiova, premiera în 1995), în
din lipsa de claritate a imaginii), dar s-a văzut clar schimb da, a făcut istorie și va mai face încă mulți ani
care dintre filmări au fost realizate „artistic”, adică de acum încolo. În ciuda unei înregistrări preluată
de un profesionist, cu un ochi de artist și care de la TVR și deloc editată tehnic, spectacolul s-a
se pricepea și la puțin teatru. Mutarea camerei văzut așa cum a fost el gândit: impecabil. Un Eschil
de vederi de pe un personaj pe altul nu se face atât de viu și atât de monumental, încât n-ai cum
neapărat în funcție de momentul în care acesta are să nu te cutremuri. Cu un Beligan ambivalent (așa
o replică de spus, ci și de înțelegerea discursivității cum i-a stat bine dintotdeauna), cu o Coca Bloos
scenelor în ansamblu. Trecând și peste aceste de milioane, cu un Rebengiuc desfătându-se în rol
incoveniente, am reușit să regăsesc multe viziuni și cu o Mariana Buruiană când eterică, când prea
regizorale intacte, la fel de proaspete și de geniale hotărâtă.
ca la momentul premierelor. Neașteptat de slab mi s-a părut, în schimb,
E de domeniul fantasticului și acum un The Bach Files (regia Alexandru Darie – Teatrul
spectacol cum este Titus Andronicus (regia Silviu Bulandra, premiera în 2015 în cadrul Festivalului
Purcărete – Teatrul Național Craiova, premiera Internațional „George Enescu”). Un spectacol de
în 1992), cu o distribuție de zile mari - Ștefan dată mai recentă, deci ar fi trebuit să aibă parte de
Iordache, Valer Dellakeza și Ilie Gheorghe făcând o filmare mai bună; din păcate, a fost chiar mai
roluri de referință. Surprinzător, Ubu Rex cu scene slabă decât pentru spectacolele pomenite mai sus.
din Macbeth (regia Silviu Purcărete – Teatrul O montare construită în jurul a doi mari piloni –
Național Craiova, premiera în 1990) nu m-a prins coregrafia (semnată de Arcadie Rusu) și fusionul
deloc. La 30 de ani de la Revoluția din 1989, mi se muzical (asumat în totalitate de Adrian Enescu).
pare că acest spectacol contează astăzi doar pentru Muzica live asigurată de Zoli Toth Project ar fi
specialiști, nu neapărat și pentru portofoliul lui trebui să mă cucerească din start, pentru că Bach
Purcărete. Pot înțelege și pot accepta amestecul e printre preferații mei, dar n-a fost să fie. M-am
de idei și supraîncărcarea cu metafore a fiecărui trezit căutând firul logic al montării și întrebându-

iunie 2020 93
mă unde e regia, pentru că mi
s-a părut da capo al fine un
spectacol însăilat, de începător.
Șocul a fost mare, pentru că mi-
aduc aminte și acum cronicile
laudative de care a avut parte
spectacolul la premieră, dar
și pentru că am crescut pe
muzica lui Adrian Enescu, unul
dintre cei mai prolifici și buni
compozitori români de după
al Doilea Război Mondial. De
asemenea, nu m-a prins deloc,
dar deloc Ionesco - cinci piese
scurte (regia Alexandru Dabija Am lăsat la urmă trei spectacole foarte bune, ba chiar
– Teatrul Odeon, premiera în excepționale. Fiecare montare e gândită în altă cheie, pentru că
2007). Un regizor foarte bine subiectele sunt total diferite, cum la fel de diferiți sunt și regizorii
cotat și foarte iubit de critici acestora. Dar toate trei au în comun: coerența, profesionalismul
și unul dintre scriitorii mei regizorului, distribuții foarte bine gândite și orientate în funcție de
preferați, deci o combinație care tipologiile personajelor etc. Născut pentru niciodată (regia Gábor
ar fi trebuit să dea cu plus la Tompa - Teatrul Maghiar de Stat Cluj, premiera 2009) este un
capitolul „satisfacție”. N-a fost să spectacol pe care l-am văzut deja de trei ori, cu Vava Ștefănescu
fie; cupletele mi s-au părut scoase coregrafă și un Áron Dimény în rolul Bărbatului fără nume într-o
din programele de revelion (a nu formă excelentă. E drept, și textul lui András Visky este de o
se înțelege că am ceva cu aceste sensibilitate aparte. Același teatru, dar un spectacol total diferit -
programe) și n-au avut nimic în Dantelă (regia Kinga Mezei - Teatrul Maghiar de Stat Cluj, premiera
comun cu Ionesco. Cât despre 2013); foarte sensibil și foarte delicat, o poveste despre generații și
estetica spectacolului, mai bine legătura dintre ele, despre maturizare și rolul memoriei afective,
vorbim în alt context. Tot din despre tradiții și obiceiuri uitate în cuferele bunicilor. O poveste
categoria „mai bine nu” face care va atinge sufletele spectactorilor și peste ani. Am lăsat la
parte și spectacolul cu premiera urmă Cumnata lui Pantraguel (regia Silviu Purcărete – coproducție
în 2019 - Romacen (regia Tina Teatrul Național Radu Stanca Sibiu și Teatrul Maghiar de Stat Cluj,
Turnheim  – Teatrul Andrei premiera în 2003). Un spectacol remarcabil, pe care l-am văzut și
Mureșanu Sfântu Gheorghe). revăzut de câteva ori, nu pentru că l-am uitat, ci pentru că mereu
Chiar dacă are parte de proiecții descoper ceva nou. O metaforă vie exprimată nonverbal, în care
video de ultimă generație și muzica lui Vasile Șirli joacă rol de personaj și pe acordurile căreia
de o distribuție foarte bună Purcărete a regândit universul rebelaisian. O montare care a avut
(am văzut multe spectacole ale succes atât la public, cât și la critici, ceea ce se întâmplă din ce în
teatrului în ultimii ani și le știu ce mai rar.
potențialul și valoarea celor din Așadar, avem și rezistență prin cultură, multe dintre spectacolele
trupă), regia e atât de slabă, încât de teatru făcute de-a lungul anilor (de dinainte sau de după 1989) rezistă
de multe ori am avut impresia foarte bine și trec peste orice obstacol. Depinde de noi dacă vom ști
că asist la un spectacol făcut de să folosim cumva acest răgaz oferit de pandemia de coronavirus și să
amatorii dintr-o trupă oarecare. convertim în viitoare experiențe culturale de calitate aceste alternative
Replici goale de sens, textul culturale de care am avut parte prin intermediul mediului de difuzare
în sine slab, deși s-a încercat online.
orientarea mesajului în jurul
ideii de feminism și promovarea
ideii de egalitate de șanse.

94 Axis Libri
veniment

Școala gălățeană
30 de ani de apariție

Suntem onorați și fericiți să ne alăturăm celor care astăzi -


după 30 de ani de apariție neîntreruptă - fapt rar întâlnit în presa
pedagogică contemporană - vă transmit gânduri bune și felicitări pe
măsura profesionalismului inserat în miile de pagini.
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, în calitate de colaborator
al rubricii „Din cetatea cărții”, rubrică care a luat naștere în urmă cu
aproximativ opt ani, vă asigură că sunteți parte din viața bibliotecarilor
de aici, că vă urmărește cu atenție și suntem convinși că vom fi în
continuare aceiași parteneri de încredere spre binele comunității
gălățene.
Apreciez eforturile pentru continuitatea revistei Școala gălățeană,
care a fost dată de stabilitatea colectivului de redacție al cărui principal
promotor a fost profesorul Ghiță Nazare! Vă doresc să rămâneți
aceeași tribună de promovare a valorilor învățământului gălățean și
național, pentru a ne putea
bucura de existența unei
reviste complexe, dinamice și
echilibrate a lumii didactice
și îmi exprim speranța că
longevitatea ei va dăinui peste
Dorina Bălan veacuri spre bucuria celor
șef birou, Catalogarea cărora se adresează!
colecțiilor. Control de La cât mai mulți și
autoritate,
Biblioteca Județeană vrednici ani revistei „Școala
„V.A. Urechia” gălățeană” și celor care
trudesc pentru apariția ei,
succes deplin în tot ceea
ce întreprindeți pentru a
pătrunde în tainele profesiei
și pentru a adăuga valoare
învățământului gălățean!

iunie 2020 95
veniment

Întrunirea profesională,
on-line, a Asociației
Bibliotecarilor din România
Filiala Galați

Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului Comunicarea s-a realizat în două moduri:


de Autor și Ziua Bibliotecarului din România, înregistrări video live și mesaje scrise instant on-
sărbătorite în ziua de 23 aprilie, au prilejuit, ca line. Prima înregistrare live aparține președintei
în fiecare an, organizarea întâlnirii profesionale Filialei (disponibilă pe Internet la adresa:
a bibliotecarilor gălățeni din Filiala Galați a https://www.facebook.com/dorina.balan.33/
Asociației Bibliotecarilor din România (ABR). În videos/3168410846513312/), Dorina Bălan, care
acest an, evenimentul a fost organizat în mediul a transmis salutul de „Bun găsit!” colegilor, apoi
online, având în vedere restricțiile impuse din
cauza epidemiei de Covid-19, la adresa https://
www.facebook.com/groups/244033776782858/,
în ziua de 24 aprilie 2020, în intervalul orar 1100-
1200, iar tema întâlnirii a fost una adaptată situației
prezente: Cum ne păstrăm utilizatorii în situații de
criză. Inițiativa organizării întâlnirii „altfel” în acest
an aparține președintei Filialei, doamna Dorina
Bălan, iar pentru buna desfășurare mulțumim
managerului Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
doamna Corina Emanuela Dobre, colegilor de
la Biblioteca Universității „Dunărea de Jos”,
coordonați de doamna Mioara Voncilă, colegelor
de la bibliotecile școlare mobilizate de doamna
Gina Mocanu, colegilor de la Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” și, nu în ultimul rând, președintei
Asociației Bibliotecarilor din România, doamna
Adriana Szekely, care ne-a onorat cu prezența. La
eveniment au participat colegi, membri ai Filialei,
colegi bibliotecari gălățeni nemembri, colegi
bibliotecari din țară și alte persoane interesate
de eveniment, acest lucru fiind posibil datorită
caracterului public definit pentru grupul creat pe
Facebook. Intenționat s-a dorit acest lucru, pentru
a putea fi urmăriți de toți colegii din breaslă.

96 Axis Libri
discursul s-a axat pe modalitățile de atragere și condiții de criză, totodată recunoscând un fapt
menținere a utilizatorilor aprope de bibliotecă, real și valabil pentru majoritatea bibliotecilor
inițiate de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” în românești, și anume, că această pandemie ne-a
ultimele două luni, în condițiile de criză. Apoi au fost arătat că suntem vulnerabili în privința furnizării
aduse la cunoștință noutățile din domeniu și anume, serviciilor electronice, însă tot pandemia poate fi
succinte informații despre Manifestul Bibliotecilor un puternic catalizator de a continua și dezvolta
pentru Europa, lansat de IFLA, în anul 2019 și despre proiectele începute.
inițiativa legislativă națională prin care anul 2020 a Colega noastră de la biblioteci școlare,
fost declarat Anul Promovării Lecturii în România. Gina Mocanu, vicepreședintă a Filialei, a fost
Și anul acesta, Filiala și-a păstrat tradiția de a premia protagonista următorului clip video (disponibil
membrii care s-au evidențiat prin activitatea depusă pe Internet la adresa: https://www.facebook.com/
în anul anterior. Astfel, au fost premiați următorii mocanu.ginalivia/videos/2997204073674272/),
membri: Cecilia Manolescu (Biblioteca „V.A. care a enumerat activitățile inițiate de bibliotecarii
Urechia” Galați) – pentru implicare în activitatea școlari pentru a veni în ajutorul cadrelor didactice
de promovare a lecturii; Mariana Patron (Școala și al elevilor în situații de criză.
Gimnazială Nr. 42 „Sfintii Împărați Constantin și Președinta ABR, doamna Adriana Szekely,
Elena” Galați) - pentru implicare în implementarea a inițiat ultimul video live (disponibil pe Internet
proiectelor educaționale de promovare a lecturii; la adresa: https://www.facebook.com/adriana.
Dorina Năstase (Biblioteca Universității „Dunărea szekely.10/videos/10220483467734577/), care a
de Jos” Galați) - pentru merite deosebite în avut un impact major în mobilizarea și încurajarea
întreaga activitate; Daniela Costinescu (Biblioteca bibliotecarilor gălățeni în aceste vremuri atipice
Universității „Dunărea de Jos” Galați) - pentru pentru profesia noastră. A felicitat activitatea
performanță, dedicație profesională și dorință de Filialei și, totodată, a pledat pentru portarea tuturor
cunoaștere. activităților Asociației Bibliotecarilor din România
Următoarea înregistrare video (disponibilă în mediul on-line.
pe Internet la adresa: https://www.facebook.com/ Întânirea virtuală a membrilor ABR gălățeni
mioara.voncila/videos/3067112619978425/) s-a încheiat cu mesajul de mulțumire al președintei
a facilitat întâlnirea cu directoarea Bibliotecii Filialei.
Universității „Dunărea de Jos”, Mioara Voncilă,
Filiala Galați a
care a prezentat proiectele inițiate de Bibliotecă
Asociației Bibliotecarilor din România
pentru a-și păstra aproape studenții în aceste

iunie 2020 97
In memoriam

NEDELCU OPREA
22 aprilie 1930-24 august 2009

Născut în comuna Tuluceşti, judeţul Galaţi, cel care avea să devină


director de bibliotecă timp de aproape 45 de ani şi slujitor al cărţii timp
de peste cinci decenii, a urmat şcoala primară în comuna Suraia (astăzi
în judeţul Vrancea), Liceul comercial de băieţi din Focşani, Şcoala de
ofiţeri de infanterie de la Sfântul Gheorghe şi Facultatea de Istorie a
Universităţii ,,Al.I. Cuza” din Iaşi.
Biografia sa profesională se confundă cu activitatea a două instituţii
ale cărţii: bibliotecile publice din Focşani şi din Galaţi. Pe cea din urmă
a iubit-o şi i-a condus destinele cu hotărâre şi credinţă. Înzestrat cu o
mare capacitate de organizare, condus de valori profesionale şi morale
deosebite, a fost cel sub direcţiunea căruia, Biblioteca lui Urechia din
Galaţi a devenit o instituţie de referinţă la nivel naţional, găsindu-i un
spaţiu de funcţionare remarcabil, fostul sediu al Comisiei Europene a
Dunării, coordonând organizarea ştiinţifică a colecţiilor şi cataloagelor
de bibliotecă şi îndrumând bibliotecarii în realizarea serviciilor pentru
public, având ca principiu „cartea organizată instituţional pentru folos
public”.
Confruntat cu problemele oamenilor de cultură în perioada
complicată a anilor comunismului, reuşind să atenueze, cu diplomaţie
şi înţelegere superioară a lucrurilor, vicisitudinile unei epoci culturale
dominate de cenzură şi proletcultism, directorul Nedelcu Oprea a reuşit
să imprime acestui templu al culturii gălăţene spiritul său de dreptate,
verticalitate, profesionalism, dragostea pentru carte şi respect pentru
oameni, dăruind acestora ceea ce este mai preţios într-o comunitate: Otilia Pricopi
bibliotecar, Biblioteca
o valoroasă moştenire culturală locală şi remarcabile modele umane, Județeană
valori perene ale oricărei colectivităţi. „V.A. Urechia”
Spre sfârşitul activităţii în slujba cărţii, Nedelcu Oprea a dăruit
bibliotecii şi comunităţii gălăţene monografia Bibliotecii Judeţene
„V.A. Urechia”, lucrare în două volume, în care a aşezat, cu entuziasmul
şi limpezimea lucrurilor bine cercetate şi cunoscute, istoria, oamenii,
problemele şi realizările acestui lăcaş de cultură care-i devenise a doua
casă şi în care a făcut referire adesea la multe dintre bogăţiile culturale
pe care le-a adunat şi pe care le adăposteşte astăzi Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia”. Răsplată a acestor eforturi i-au fost, aşa cum mărturisea,

98 Axis Libri
„bucuria, plăcerea şi satisfacţia miilor de cititori care au păşit pragul Bibliotecii, colegii şi colaboratorii
care au muncit cot la cot cu mine ca să clădim prestigiul Bibliotecii V.A. Urechia”1, astfel că bibliotecarul,
directorul, omul de cultură şi profesorul Nedelcu Oprea a devenit OM prin ceea ce a lăsat urmaşilor.
Viaţa personală şi activitatea profesională a lui Nedelcu Oprea sunt un reper important pentru
cultura gălăţeană şi biblioteconomia românească, memoria păstrându-l ca pe bibliotecarul care a oferit cu
generozitate şi bucurie bibliotecii şi comunităţii întreaga sa capacitate intelectuală, cunoştinţele, pasiunea
şi întreaga sa energie şi pricepere, devenind, după Vasile Alexandrescu Urechia, cel mai important om de
al cărui nume este indisolubil legată pentru eternitate Biblioteca de la Dunăre.

Nedelcu Oprea

1
Ghiță Nazare, Nedelcu Oprea - o viaţă în slujba cărţii : interviu, în Axis Libri, nr. 2, mart. 2009, pp. 29-31.

iunie 2020 99
Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Letiția Buruiană
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi


Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
din donația Năstase Marin, precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra
conținutului opiniilor exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați


BiBlioteca Judeţeană „V.a. urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Corneliu V. Botez Ionel Necula
- 150 de ani de la naștere - - 80 de ani de la naștere -

scriitor, eseist, istoric literar


publicist, magistrat și poet 12 mai 1940, comuna Lieşti (în fostul sat Păuşeşti), județul Galaţi
2 iunie 1870, localitatea Chilia, districtul Ismail - 16 aprilie 1928, București

Studii:
Studii:
Ionel Necula a studiat la Liceul „Dimitrie Sturdza”, apoi Liceul „Calistrat
Corneliu V. Botez a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, în 1885, Hogaş”, ambele din Tecuci. În 1970, a absolvit cursurile Facultăţii de Filozofie, din
apoi a urmat studii de filozofie şi drept la Universitatea din Bucureşti, care s-au cadrul Universităţii Bucureşti.
finalizat cu teza „Condiţiunea juridică a moştenitorilor neregulaţi” (1891).
Activitate profesională:
Activitate profesională:
Ionel Necula a activat în domeniul cultural, fiind profund legat de zona
Corneliu V. Botez a activat în calitate de magistrat, deţinând mai multe Tecuciului.
funcţii: magistrat la Tribunalul din Botoşani, procuror din 21 sept. 1898, dar şi A lucrat ca metodist la Casa de Cultură Tecuci (1976-1993), apoi ca director
membru de şedinţă, în perioada 1898-1906; preşedinte al Tribunalului Covurlui, al acesteia în perioada 1990-1993; a fost profesor de filosofie, istorie, limba şi
secţia a II-a (din ian. 1907), iar din 1918 este transferat consilier la Înalta Curte de literatura română la mai multe şcoli din judeţul Galaţi (Liceul de Artă, Liceul Agricol
Casaţie din Bucureşti. Tecuci), între anii 1993-1997.
A îndeplinit şi funcţiile de preşedinte al secţiilor juridice din cadrul A editat revista Analele Moldovei şi a înfiinţat Festivalul-Concurs de Poezie
Institutului de Ştiinţă Administrativă şi a Institutului Social Român, secretar general Costache Conachi.
în Ministerul Justiţiei, contribuind la reorganizarea sistemului juridic, după Primul A publicat numeroase articole în reviste culturale locale, naţionale şi
Război Mondial (1919-1920), iar din 1926, a devenit membru al Consiliului internaţionale, fiind un cercetător dedicat al gândirii filozofice româneşti, preocupat
Legislativ, participând la unificarea unor capitole din procedura civilă. În timpul de opera lui Emil Cioran şi a lui Ştefan Petică, în special. Printre revistele la care a
Primului Război Mondial, a fost preşedinte al Comitetului Regional Sanitar din colaborat, se numără: Apostrof, Ateneu, Axis Libri, Contemporanul, Convorbiri
Galaţi, care administra spitalele de răniţi. literare, Dacia literară, Dunărea de Jos, Familia, Ideea Europeană, Luceafărul, Oglinda
Activitatea de magistrat nu a exclus şi preocupările literare; astfel, între literară, Porto-Franco, Revista de filozofie, Tribuna învăţământului, Viaţa românească.
1889-1890, a fost redactor al revistei Generaţia viitoare din Bucureşti, fiind şi unul
A publicat aproximativ 50 de titluri, iar seria „Uricar la poarta Moldovei de
dintre membrii Societăţii revistei Generaţia viitoare, care a contribuit decisiv la
Jos: Pagini de istorie şi cultură tecuceană” numără 10 volume.
ridicarea primului bust al poetului Mihai Eminescu, plasat în sala Ateneului Român
Din anul 2004, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala
din Bucureşti (1889). A fost redactor, cu responsabilitate pe partea literară, al revistei
Bacău.
România literară (1889) şi al rubricii „Cronica săptămânală” din ziarul gălăţean
Meritele sale incontestabile în studierea gândirii filozofice româneşti, dar şi
Poşta (1889).
promovarea vieţii culturale şi a literaturii legate de oraşul Tecuci, i-au fost recunoscute
Pasiunea pentru opera lui Eminescu l-a determinat să publice studiul
prin acordarea unor premii: Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacău pentru
Eminescu (1889) şi oda Lui Eminescu, fiind unul dintre primii eminescologi, apoi s-a
volumul „Disconfortul de a fi român” (2009); Premiul de Excelenţă al Festivalului de
implicat activ în manifestările dedicate omagierii acestuia, fiind iniţiatorul
Poezie „Emil Botta” pentru volumul „Spiritul vrâncean în lecturi elective” (2011);
evenimentelor care au marcat 20 de ani de la moartea poetului (1909); ulterior,
Premiul I, secţiunea critică, la Festivalul Naţional „Vrancea Literară” pentru volumul
alături de Jean Bart, C. Hamangiu, C.Z. Buzdugan, H. Sanielevici, a editat primul
„Spiritul vrâncean în lecturi elective” (2012) și Premiul Special al Juriului pentru
volum omagial – Omagiu lui Eminescu (1909), a bătut o medalie comemorativă, tot
lucrarea „Luca Pițu – cap limpede la devălmășiile cetății” la Festivalului Național de
în acelaşi an, şi a avut o contribuţie semnificativă la ridicarea monumentului
Creație „Vrancea literară - 2015” la secţiunea Monografii.
închinat lui Eminescu, la Galaţi, care a fost dezvelit la 16 octombrie 1911; în 1911 şi
În anul 2015, a fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului
1914, a reluat manifestările omagiale dedicate poetului naţional.
Tecuci.
A fost decorat cu Ordinul „Crucea Reginei Maria”, pentru munca depusă
pentru „organizarea, conducerea şi supravegherea spitalelor regionale din Galaţi”, iar
din partea Academiei Române a fost distins cu un premiu pentru lucrarea „Codicele
de şedinţă al Judecătorului de Pace” (1906).
31 0 de ani
de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
IONEL NECULA

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Corneliu V. Botez

Anul XIII, Nr. 47,


iunie 2020